Ipoteza simularii

Simularea iti da ce trebuie ca sa intretina iluzia doar atunci cand cauti.

Longevitatea o sa fie plauzibila in momentul in care devenim o specie care poate sa ajunga pe ce planeta vrea ea si sa o terraformeze. Altfel ce sa facem aici ? pe luna cateva baze , poate Marte , poate Titan..dar cativa zeci de oameni , nimic mai mult. Greul tot Terra o sa il duca.
Creste calitatea vietii , creste nevoie de resurse , care paradoxal (not) se imputineaza. Pe langa asta ne mai si batem joc prin tot felu de razboaie , emisii , incendii ,plasticaraie , defrisari etc etc.
Ca sa depasim tipul 0 in care suntem acum si sa avansam spre tipul 1 , ne trebuie in primul rand o alta educatie. La modu cum decurg lucrurile si la cati suntem , nu o sa avem partea de ea.

De plecat o sa plece sau o sa profite cei care au bani si cei care stiu sa puna lucrurile in miscare. Noi restu ramanem aici sa ne mai dam cu parerea pe softpedia. Sau alte forumuri .

Si culmea suntem mai aproape de prelungirea vietii in comparatie cu posibilitatea terraformarii oricarei alte planete. Deja exista experimente cu organe realizate din silicon la imprimante 3d , se fac modificari genetice care mai de care, nanotehnologie si asa mai departe. La viteza cu care ne dezvoltam pe toate planurile in 15-20 de ani o sa avem un prim rand de oameni care depasesc suta de ani si se inscriu la a3a , a4a facultate .

Gândește-te la experimentul care ne-a demonstrat ca undele gravitationale exista . Nimeni nu a urmărit găurile negre ,nimeni nu avea cum sa observe undele gravitationale ,conștient fiind de observarea lor . Doar un experiment bazat pe cateva lasere si oglinzi care ne-a demonstrat ca de la cativa ani lumina se  propaga niste unde fără ca cineva sa observe ce anume produce acele unde .  Acțiunea are loc independent de existenta unui observator sau nu.