Despre inteligenta femeilor supraponderale

Ah, da Nu mai știu de câte ori am auzit Rochia asta mă face grasă? Așa mi se pare!

Valmont43, on 08 martie 2019 - 09:39, said:

Zici tu din postura de mascul
Cele citeva kg in plus la o femeie sunt mai justificate decit cele citeva la un barbat

MIHAI  VASILESCU BLOG
CE NU VOR SĂ ÎNȚELEAGĂ GRASELE!
LATER EDIT. Ca să fie mai limpede ce-am vrut să spun.
Mi s-a luat de acest subiect și cred/sper că este ultima oară când mai scriu despre asta. Dar o s-o fac ca la carte, pe puncte, cu alineat de la capăt de rând. Și o să zic acum, o dată pentru totdeauna, ce nu înțeleg toate fetele și femeile astea care-și plimbă șuncile de colo, colo, promovând așa zis-ul principiu: “cine mă place, mă place așa cum sunt”.
Nu înțeleg că, din momentul în care numărul kilogramelor depășește centimetrii de după “1”, se duce naibii orice urmă de feminitate. Dacă ai 1.65 și de la 75 de kile în sus, deja vorbim despre antrenamente de sumo, nu despre “floarea delicată care mi-a vrăjit inima”. Iar cele care nu înțeleg asta vin automat cu replica: “lasă, că nici bărbații nu-s mai breji”. Bă, da, așa este, nu-s mai grozavi nici grașii, dar au marele avantaj că nu trebuie să fie feminini și delicați.
Nu înțeleg că “da, e mai plinuță, dar ce suflet frumos are” sau “da, e grasă, dar este o persoană atât de tonică si plină de bună dispoziție” sunt două chestii inventate de grase, pentru grase. Cu rare excepții, bărbații vor să fută sau să aibă alături femei de care să fie mândri. Știți, ego-ul este o chestie pe care n-am inventat-o eu, cu care ne naștem și niciunul dintre noi nu suntem Buddha ca să fim zen și să nu ne pese că ați început să arătați ca niște locomotive pe aburi. Cine zice altceva minte. Trust me!
Nu înțeleg că răbdarea noastră, a bărbaților, este limitata și dacă putem accepta, din iubire, că la un moment dat vă duceti în sus cu kilogramele, treaba asta este doar pentru o perioadă limitată de timp. Nu știu dacă sunteți la curent, dar iubirea, chiar în forma ei cea mai pură, presupune și niste sexuț. Iar jucatul de-a doctorul cu un morman răsturnat de osânză nu este chiar cea mai plăcută chestie din Univers. Prin urmare, în 99% dintre cazurile de genul “al meu mă iubește chiar si așa, grasă, altele sunt lucrurile care ne leagă”, mai devreme sau mai târziu se va ajunge și la replica: “Ce-o fi văzut la proasta aia? Ce are ea și nu-i puteam oferi eu”? Well, de cele mai multe ori n-are nimic în plus. Ci în minus. Multe kilograme în minus. Știu, știu, bărbații nu sunt niște ființe superficiale și pot să vadă dincolo de grăsime. Not!
Nu înțeleg că vestita replică “lasă, o să mă apuc eu de slăbit și mers la sală” nu înseamnă nimic. Înseamnă doar că încă nu te-ai apucat, nu faci nimic în sensul ăsta și arăți ca o morsă. Când o să te apuci, o să știm.
Nu înțeleg că în loc să găsească cele mai absurde motive, boli sau “glande” din cauza cărora care sunt grase și nu pot sub nicio formă să slăbească, mai bine ar mânca salată, munți de salată. Există niște tanti din astea supra-dimensionate care mi-au dedicat articole pe bloguri sau platforme. Texte în care au justificat cu lux de amănunte de ce sunt ele grase și le este imposibil sa dea jos din greutate. Nu mai bine în locul celor două-trei ore de scris se duceau să alerge în parc? Numa’ zic.
Nu înțeleg că degeaba folosesc cele mai bune produse de machiaj. Gușa dublă sau triplă, burta și curul imens nu pot fi acoperite. Iar noi vedem toate astea. Oricine le vede. Uneori și din cosmos se pot observa.
Nu înțeleg că toți cei din jurul lor care nu sunt în stare sa le spună “femeie, arăți că o balenă eșuată” sunt niște ipocriți sau ipocrite. Din punctul ăsta de vedere bărbații le sunt iar superiori. Nu există nici cea mai mica problemă în a-i spune unui prieten “coaie, vezi că te-ai îngrășat, ai făcut ditamai burta”. Iar cel în cauză sa recepționeze mesajul exact așa cum l-a primit, fără să încerce să justifice în următoarele trei ore cum haleșete numai frunze și tot pune pe el.  Discuția se va închide fix așa: “Da, frăciuc, știu, gătește nevastă-mea/iubita/prietena/amanta/maică-mea fenomenal și nu mă pot abține”.
Nu înțeleg că nu există să vrei să slăbești și să nu poți. Nu există metabolism lent și alte căcaturi. Adică există, dar se poate slăbi în orice condiții. Te îngrași dacă mănânci 1000 de calorii pe zi? Foarte bine, bagi doar 800. Stai liniștită că nu mori. Există vitamine și o grămadă de adjuvante pentru cei/cele care țin diete hipo-calorice. Le dau în scris că n-or să moară de foame.
Nu înțeleg că există doar lipsă de voință și justificări pentru auto-liniștire.
Gata!

De  ce (nu) ne plac  oamenii  grasi...

Pentru ca sunt mult mai diferiti decat majoritatea oamenilor

Pentru ca nu sunt amuzanti desi ei cred contrariul

Pentru ca dau vina pe glande si hormoni la fiecare cura de slabire esuata lamentabil

Mananca mai putin , umflatule / umflato , nu te-ai nascut gras / grasa

Daaa, au stomacul mare si nu se pot abtine

Cam nesimtiti in orice ocazie , lenti si nepasatori.

Frustrati din cauza ca sunt grasi.

Dar ei contribuie la relansarea industriei alimentare si a celei farmaceutice....

Poate au si ei un rol conform vointei divine cum spunea Steinhardt.

Cand vad gras adult plus copil gras care mananca incontinuu mi se strica clipa.

La fel cand vad doi grasi mergand alene si care arata ca doua butoaie mobile.
Deh , Romania ocupa locul IV in Europa la obezitate.
Ce mai putem zice ?��