Cum sa nu mai ai sentimente?

Într-un joc nejucat, fur destinului paşi
Pe tăcute mereu pentru sufletul meu
Într-un joc nejucat, fur destinului paşi
Atâta zgomot e rău pentru sufletul tău.
Adesea mecanic, atins de aripa unui Pheonix stupid
Între pământeni, palid, e vraja, visurilor noastre
Contra stând cu cătuşele de diamant eredital
Degete de evantai, stai calm, n-are sens
Să te-agiţi, tic tac, mori încet, nu ştiaaai

Ia cu muzica poate iti revii

albnegru55, on 01 februarie 2019 - 10:12, said:

Eu de obicei spun lucrurile pe fata si lumea crede ca nu-mi pasa ca ii ranesc pe altii, dar imi pasa. Si nu imi bat joc cand spun ceva mai direct cuiva, dar dupa ce il iau mai aspru ajung acasa si ma gandesc "de ce l-am făcut sa se simtă prost?" Si imi tot propun sa nu mai par asa insensibil in ochii cunoștințelor dar nu pot

Din ceea ce am experientat eu ... oamenii cu cat sunt mai realizati pe plan profesional (si financiar), cu atat sunt mai lipsiti de sentimente. (Nu doresc sa generalizez).
Dar daca vorbim de o despartire, oare cine sufera mai mult:
-Cristiano Ronaldo pe o insula exotica, cu fete langa el.
- sau Vasile care sta cu o bere in mana in garsoniera lui si pune manele de inima albastra.

emmet1132, on 01 februarie 2019 - 10:23, said:

Am inteles, deci ai o empatie ce intervine mai tarziu.
"Si imi tot propun sa nu mai par asa insensibil in ochii cunoștințelor dar nu pot" - tu pana la urma ce vrei, sa ai sau sa nu ai sentimente ... plm nu mai inteleg.

albnegru55, on 01 februarie 2019 - 10:25, said:

Vreau sa fiu EU dar fara empatia aia care intervine mai tarziu, vreau sa scap de ea ca sa nu mai simt vina

Sa nu dai in depresie cu sentimentul asta de vina continua!

emmet1132, on 01 februarie 2019 - 10:26, said:

E foarte greu, pentru ca daca ai crescut alaturi de oameni cu "inima buna" ...vei fi si tu la fel. Dar cu mult exercitiu, omul poate deveni nesimtit )

Ma gandesc la doua variante: ori sa fii iluminat, ori sa fii mort.

Omul are sentimente, nu ai cum sa scapi de ele. Poti sa le maschezi cu antrenament; parca in cultura japoneza nu e ok sa iti arati sentimentele (dar sunt cateva procente dn populatie care nu reusesc, innebunesc etc..).

Foloseste principiul reciprocitatii: incearca sa faci oamenilor ce ai vrea sa iti faca si ei tie; si nu fa oamenilor ce nu ai vrea sa iti faca si ei tie.

Oamenii, sau mare parte din ei, nu reactioneaza foarte bine la critici, sugestii nesolicitate sau cum vrei sa le spui; o iau ca pe un atac la persoana si intra automat in defensiva, nu mai asculta niciun argument logic primit si pot chiar reactiona agresiv. Teoretic, e mai bine sa il faci pe om sa constientizeze singur ca a gresit, fara sa ii spui direct; daca are impresia ca si-a dat singur seama de greseala, si nu ca i-ai sugerat-o tu indirect, o sa fie mult mai prietenos cu tine si o sa accepte ca e o problema si poate chiar o sa schimbe ceva. E greu sa faci asta, e nevoie de mult control, planificare, rabdare, noroc si strategia asta nu va merge tot timpul sau cu toti oamenii.

Aici vorbim de oameni "normali", oameni care respecta cat de cat normele societatii. Exista cazuri speciale, oameni care au trecut prin experiente traumatice si devin putin altfel decat restul. Parerea mea e ca e mai sanatos pentru tine sa ii eviti/excluzi din cercul de amici; nu e frumos, dar asta e viata, mai bine sa planga el sau maica-sa decat tu sau mama ta. De exemplu, un coleg a avut experiente neplacute cu niste colegi de camin veniti de la orfelinat. Sau, un prieten s-a casatorit cu una misto, dar, care patise intamplari tragice in copilarie: o sora i-a murit intr-un accident auto, apoi o alta sora s-a sinucis si apoi tatal ei s-a sinucis; nu stiu daca era genetic sau din cauza intamplarilor, dar, dupa cativa ani a dat-o in nebunie, bine, nu mereu, sa zicem episoade destul de dese de nebunie/depresie. O alta tipa s-a imprietenit cu unu' dragut, dar care a crescut doar cu mama, parintii lui divortasera in copilarie; si, intamplator sau nu, nu credea in casatorie, dar ii placea totusi sa caute si alte prietene.

romanasu, on 01 februarie 2019 - 12:28, said:

Multumesc de raspuns.
Am realizat de mult timp ca tatal meu are toate trasaturile unui sociopat, sa nu zic "psihopat" ca el are sentimentele lui (foarte rar), mama e foarte buna la suflet si foarte empatica. As zice ca sunt la mijloc, sau chiar nu știu pe cine am mostenit genetic. Si eu si tatal meu avem ochi albastri si arata la fel ca mine in prezent cand era el in copilărie.

emmet1132, on 01 februarie 2019 - 10:26, said:

Pai nu poti, nu merge treaba asa de simplu cum crezi tu.....Nu poti scapa de ceea ce faci EVER. Ai citit "Crima si pedeapsa" de Dostoievski?

Ba, nu stiu, dar mai sunt si oameni impliniti.
V-ati intrebat de ce ei reusesc sa-si gaseasca o singura partenera frumoasa, sa aiba o casnicie stabila, sa-si gaseasca un loc de munca confortabil, placut si bine plati, sa se distreze si sa fie mereu cu zambetul pe buze?
Ce pot ei si nu puteti voi?

Gena?
Sau aparentele inseala si aia au mai multe probleme, dar sunt destui de puternici pentru a nu-si arata latura vulnerabila?