Melhisedec este Dumnezeu Tatăl !

1 În adevăr, Melhisedec* acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat,
2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”,
3 fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac.
4 Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă* până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!


Când am citit prima oară cele de mai sus, despre Melhisedec, am gândit ceva de genul ”iată un om despre care au dispărut toate informațiile privind părinții, neamul, data nașterii și data morții. Zilele acestea abia, am realizat că de fapt se spune despre El că nu a fost născut de nimeni, niciodată, și nici nu a murit vreodată. Mai mult, nici măcar nu există vreun neam care să fi existat înaintea Lui și nici nu va fi vreunul care să dureze mai mult decât El. Și, atunci, mi s-a aprins beculețul:

Acest om nu poate fi decât Dumnezeu!

De aceea i-a dat Avraam, întemeietorul monoteismului, zeciuială. De aceea și Hristos, care este mai presus de orice domnie și orice stăpânire, a fost numit preot după rânduiala Lui. Și mai că-mi vine să-mi spun, ca la proști, ”Mă, netotule, după care rânduială este Hristos preot, dacă nu după cea a lui Dumnezeu?!”. Și oricât aș suci și răsuci informațiile despre Melhisedec, de fiecare dată ajung la aceeași concluzie, că El este Dumnezeu. Dumnezeu dezbrăcat de Slava Lui dumnezeiască și devenit om, adevărat, dar acel om de care, când se îmbracă în toată slava Sa, tremură popoarele!
Amin

Dar cum îmi place să ascult și părerea altora, atunci când ajung la certitudinea nebunilor, aștept să-mi arate alții că greșesc, sau să mi se întărească credința că așa este. Deci, vă ascult...

Edited by Dorel666, 19 November 2017 - 13:14.

Tudorele tu esti ma?

Pe vremea aia se pierdeau informatiile cam mult eu zic sa nu pui la suflet tot ce au scris oamenii aia acolo.

Și cum să nu fie Dumnezeu, dacă Hristos, Cel de care doar Dumnezeu este mai mare, în Împărăția Cerurilor, are mamă pământească  și tată ceresc, pe când Acesta nu are nici mamă și nici tată, deci este clar mai mare și mai puternic decât Hristos!

 AMAN_SER, on 19 noiembrie 2017 - 13:17, said:

Scriptura nu spune că nu i se cunosc mama și tata, ci că NU ARE mamă și tată! Ori, doar Dumnezeu este singura ființă din Univers, fără mamă și tată!

Edited by Dorel666, 19 November 2017 - 13:19.

Pentru ca scrie intr-o carte scrisa, ghici, de oameni?

 Dorel666, on 19 noiembrie 2017 - 13:19, said:

Te-ai gandit si ca biblia spune minciuni ? Findca din ce in ce mai multi habotnici cred orbeste ce scrie in ea.   Si e corect ce spui, daca Melhisedeck nu are mama si tata si fara inceput si sfarsit atunci e Dumnezeu intrupat. Numai ca e o minciuna chestia asta si nimeni nu observa.

E minciuna bagata de preoti care vor sa fie considerati dumnezei pe pamant. Ma astept sa apara un habotic ce imi da peste bot ca sunt un eretic si o sa fiu chinuit vesnic in iad. Cam tot astfel santajau psihic pe oameni cu ceva secole in urma.

Edited by pacopaco1967, 19 November 2017 - 13:27.

 68x95, on 19 noiembrie 2017 - 13:21, said:

Și matematica este scrisă de oameni și are probleme strict imaginative. Totuși, tre să fii dobitoc să le negi utilitatea...

 pacopaco1967, on 19 noiembrie 2017 - 13:22, said:

Deci până și tu îmi dai dreptate...!

 Dorel666, on 19 noiembrie 2017 - 13:19, said:

Nu ajuti cu un citat unde se specifica exact ca nu are.. Dar nu din vreo biblie scrisa de tine fireste.

Tudorele ne-ai bagat in ceata.....

 Dorel666, on 19 noiembrie 2017 - 13:23, said:

Tre sa fii dobitoc sa crezi niste randuri intr-o carte scrisa de oameni, despre prieteni imaginari etc. Cand va veni cineva, imi va atinge capul si voi avea vreo revelatie, atunci am sa cred. Pana atunci sunt speculatii.

 68x95, on 19 noiembrie 2017 - 13:21, said:

Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost, dacă ar fi scris într-o carte nescrisă...

Dupa username, zici ca esti dracu' in persoana.

 Dorel666, on 19 noiembrie 2017 - 13:11, said:

duhoreleeee... acu ai dat-o tată în ezoterisme?

 mario_bril, on 19 noiembrie 2017 - 13:27, said:

Scrisa de oameni. Daca era scrisa de alieni credeam. Dar hai sa ne scaldam in superficialitate, sa nu citim pana la capat.

Considerarea lui David în locul lui Iosif, ca tată muritor şi pământesc, nu este întâmplătoare, în Evanghelia după Matei, la început, se oferă genealogia după care Iosif este din neamul împăratului David. David este şi el un AVATÂRA, sortit să regenereze lumea devenind împărat, tinereţea lui se încadrează exact în modelul iniţiatic al ,,alesului" înscris pe calea iniţiatică spre tronul împărătesc însă bătrâneţea sa corespunde nu balaurului în care se transformă împăratul la final de ciclu, ci tatălui pământesc, părinte al unui nou avatâra. Deci David este părintele pământesc al lui Hristos.
,,David era fiul unui efrait din Betleemul lui Iuda, care se numea Iesei şi avea 8 fii." David este ,,al 8-lea" fiu, iar în toate tradiţiile, avatâra este prâslea (ce coincidenţă nu-i aşa?), cel mai mic pe pământ adică cel mai mare în ceruri. Primii 7 fraţi formează crucea tridimensională cu centrul ei, adică manifestarea universală şi punctul afirmat, în vreme ce David este complet dinafara lumii, este punctul ascuns. ,,Şi-a zis Domnul către Samuel: ... Eu te voi trimite la Iesei, în Betleem, căci dintre fiii săi mi-am ales un rege." ,,Alesul lui Dumnezeu" este David, prâslea şi precum în basme, prin faţa lui Samuel trec fiii mai mari, în timp ce mezinul, ca şi Cenuşăreasa, este negijat, dar el este cel ales şi va fi inexorabil uns de Samuel împărat. Aşa cum Făt-frumos în basme va decapita zmeul, tot aşa David copil va ucide balaurul (balaurul ca şi zmeul din basme este simbolul regentului ciclului trecut), acoo unde se bat munţii în capete. Aceasta este o ispravă iniţiatică şi cosmologică în acelaşi timp, care în povestea lui David se va tripartiţiona, de fiecare dată David luând locul celui ucis.!
Prima înlocuire se referă la Goliat, balaurul cu solzi de aramă: ,,Filistenii şedeau pe munte, de-o parte, iar Israeliţii şedeau pe munte, de cealaltă parte, între ei, valea. Din oastea Filistenilor a ieşit atunci un bărbat puternic, al cărui nume era Goliat, din Gat, înălţimea lui era de 4 coţi şi o palmă. Pe cap avea chivară şi purta o platoşă de zale, platoşa lui cântărea 5000 de sicli de aramă." Goliat-balaurul păzea deci valea-poartă între cei 2 munţi limită. Iar Saul a dat sfoară în ţară că ,,dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe ffica sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel." Aceasta este formula tipică din basme şi tot ca în basme David îl va ucide pe Goliat, decapitându-l. Aici apar câteva elemente a fel ca în Harap Alb: Harap Alb, petru a antama isprăvnicia, se echipează cu ,,calul, armele şi hainele" tatălui său de pe vremea când acesta fusese mire, numai în acest mod reuşind să-l convingă pe părintele-urs, o victorie în stil italian, fără sânge, confirmându-se astfel că tatăl lui Harap-Alb joacă la bătrâneţe rol de părinte pământesc şi nu de balaur. David, ca şi Harap Alb sau Heracle, s-a luptat şi el cu ursul şi leul: ,,David i-a zis lui Saul: ... când un leu sau un urs venea şi lua vreo oaie din turmă, atunci alergam după el şi-l loveam ... şi-l omoram, acest filistean netăiat-împrejur [Goliat] va fi ca şi cu nul din ei." Pentru înfruntarea lui Goiat ,,Saul l-a îmbrăcat pe David cu tunică de război şi i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a încins cu sabia sa peste tunica lui de război." Dar Saul nu este un părinte-iniţiat precum tatăl lui Harap Alb, ci un împărat-balaur, şi ,,i-a zis David lui Saul: <<Nu voi putea merge cu astea, că nu-s depreins cu ele>>. Atunci le-au scos de pe el. Şi şi-a luat toiagul în mână şi şi-a ales 5 pietre netede din părâu... şi, cu praştia în mână, s-a apropiat de bărbatul filistean." Lipsa armurii mai indică, din perspectiva tradiţiei extrem-orientale, şi faptul că aici aveam de-a face cu un iniţiat, cu un ales, un candidat a înţelepciune, stăpânitor al vidului: ,,acesta, când merge la luptă, nu poartă armură nici arme. Rinocerul nu găseşte nici u loc unde să-şi împlânte cornul, tigrul nu găseşte nici un loc unde să-şi înfigă ghiarele, armele n-au unde să-l străpungă. De ce? Pentru că înţeleptul nu este deschis morţii." (Dao De Jing L). David l-a ucis pe Goliat lovindu-l cu piatra drept în frunte, în locul celui ,,de-al treilea ochi", acolo unde Ulise l-a orbit pe Polifem uriaşul, gest de acaparare a puterii vizionare a balaurului, apoi David ,,a alergat şi s-a oprit deasupra lui şi i-a smuls sabia şi l-a ucis tăindu-i capul.". Pe urmă ,,David, luând capul Filisteanului, l-a dus în Ierusalim, dar armele aceluia şi le-a pus în cortul său." Deci David intră în posesia armelor lui Goliat după săvârşirea probei, gest prin care sacricantul ia locul sacrificatului.
Astfel, după probă, David, ia locul lui Ionatan, fiul lui Saul, Ionatan ,, a scos mantaua pe care o purta ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui." Asta e o nouă ,,împuternicire" pe care ar fi trebuit s-o facă direct Saul, dar acesta, şi el balaur, se teme şi-l urăşte pe David, îi este frică de acesta că-i va lua locul, o frică simbolică de fapt. David ajunge pribeag, un străin peregrin, prigonit de Saul, asta este de fapt purificarea iniţiatică când apare ca ,,nebun" şi când primeşte în stăpânire spada lui Goliat: ,,Preotul a zis: Iată, se află aici sabia lui Goliat Filisteanul, cel pe care tu l-ai ucis în valea Ela... dacă vrei să ţi-o iei, ia-o.", ,,se făcea ca şi cum ar fi nebun şi bătea ca-n tobă în porţile cetăţii şi-şi bălăngănea măinile ca un apucat.". Teama lui Saul era îndreptăţită, ea era teama generatoare de obstacole ini'iatice pentru neofitul viitor împărat, şi în final David va lua locul lui Saul devenind împărat, fapt prevestit astfel: ,,David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi au plecat.", în Rig-Veda, Indra ,,fură ostilului său tată armele sale şi magia sa.", la fel ca şi David.
A treia înlocuire este cea în care David împăratul ia locul lui Urie în patul soţiei acestuia, Batşeba, devenind tatăl iniţiatic al înţeleptului Solomon. Urie apare aici ca ,,soţ nedemn", ce va trebui să dispară, triunghiul transformându-se în cuplu, şi de aici triada cosmică ,,David-Batşeba-Solomon", dintre mulţii fii, Solomon fiind cel ce va urma lui David la tron. Toate isprăvile arată că David este mult mai mult decât un ,,tată pământean" dar bătrâneţea şi moartea sa îl aruncă în jos, pe un plan inferior, şi de aceea David, prin Iosif, va pătimi aceeaşi substituire, la un alt nivel, fiind înlocuit de Sf. Duh.

Sf. Pavel îl descrie astfel pe Melchisedec: „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii”, aici Sf. Pavel se referă nu la statutul social şi istoric ci mai ales la noima sacră a Împăratului Lumii. Melchisedec este un orfan şi un străin în sens divin, el nu e din lumea asta şi nu se supune timpului şi istoriei. Sf. Pavel adaugă: „a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu”, Hristos, INVESTIT DE CEI TREI MAGI, având şi el FUNCŢIA DE ÎMPĂRAT AL LUMII, asemenea lui Melchisedec.

PS:
Precizare sintagmă ,,soţ nedemn": - cuvântul ,,demn" provine din latinul dignus ce avea sensul primar de ,,cuvenit, potrivit", deci pentru Şakti (din tr. hindusă), Fecioara divină, născătoare de ,,ales dumnezeiesc", soţul pământean e ,,nepotrivit", ,,necuvenit", uneori chiar ,,necuviicios", de aici expresia ,,soţ nedemn", dar această sintagmă are diferite niveluri de aplicaţie care depind de precizarea punctlui de vedere în care ne situăm.

Sf. Pavel spune despre Hristos: „Căci se mărturiseşte despre El: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec (...) Şi cu aceasta Iisus a devenit chezaşul unui mai bun testament [legîmânt]” (Evr 7:17-22).  Aici „Legământul mai bun” se referă la faptul că deşi născut în mediul iudaic, creştinismul avea MENIREA SĂ SALVEZE OCCIDENTUL DECADENT CARE AVEA NEVOIE DE O NOUĂ LEGE.

Fc 14:18-20:
„Şi Melchisedec, regele Salemului, i-a adus, pâine şi vin, el însă era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt (El Elion). Şi l-a binecuvântat (berakoth) Melchisedec pe Avram şi a zis: <<Binecuvântat să fie Avram de către Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! Şi binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, Cel Ce i-a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!>> Şi Avram i-a făcut parte zeciuală din toate.”

Sf. Pavel (Evr 7):
„Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se-ntorcea de la înfrângerea regilor şi l-a binecuvântat, el, căruia Avraam i-a făcut parte zeciuală din toate, al cărui nume se tâlcuieşte mai întâi ca rege al dreptăţii, dar care mai este şi rege al Salemului, adică al păcii, fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar asemănat Fiului lui Dumnezeu, el rămâne de-a pururi.”

Melki-Tsedeq, depăşeşte ordinul individual, fiind de natură supra-umană, el este superiorul lui Abraham deoarece Sf. Pavel afirmă: „Vedeţi dar cât de mare este acesta, căruia chiar şi Avraam i-a dat zeciuală din prada de război, el patriarhul” (...) Or, nu-i nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare.” (Evr 7; 4,7) şi Abraham recunoaşte această superioritate plătind tribut şi marcându-şi dependenţa.
Tradiţia iudeo-creştină distinge 2 preoţii:
- una „după rânduiala lui Aaron”
- una „după rânduiala lui Melchisedec”
Rânduiala după Melchisedec este superioară primei, deoarece cum spune Sf. Pavel ŞI Levi care percepe dijma de la poporul lui Israel, a plătit zeciuala prin Abraham (tribul lui Levi, din care se trage Aaron, ieşind din Abraham), şi mai adaugă: ,,aici [în sacerdoţiul levitic] iau zeciuală nişte oameni muritori, dar acolo, unul care a mărturisit că este viu [de-a pururea]”, de aceea se poate spune că NOUL LEGĂMÂNT ESTE SUPERIOR VECHII LEGI (Evr 7:22), deoarece Hristos este „preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”, el născându-se nu din tribul sacerdoţiului al lui Levi, ci din cel regal al lui Iuda.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/BebPqlF0p0Q?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by 3sat, 19 November 2017 - 13:38.

pai acum 2 saptamani spuneai ca tu esti Dumnezeu. Te-ai razgandit?
https://forum.softpe...-sunt-dumnezeu/
Parerea mea e ca bati campii. Rau de tot.

normal că bate câmpii dar nu-l agresaţi...

 3sat, on 19 noiembrie 2017 - 13:36, said:

Eh, uite asa sunt prostiti oamenii ca preotii sunt dumnezei pe pamant si ca trebuie sa li se aduca zeciuieli . E o forma perversa de manipulare, in care leprele duc o viata de huzur doar pe munca fraierilor. Si cat au prostit catolicii pe oameni cu indulgentele  . . . . .

Dacă se spune că a veni la Iisus Hristos este o prenecesitate pentru mântuire, atunci problema ia pentru noi următoarea formă: suntem siguri că „Iisus” este singurul nume al Fiului lui Dumnezeu? (aici nu spun „Iisus Hristos” deoarece „Hristos” este un epitet, „unsul” şi corespunde vedicului ghrta aplicat lui Agni, şi un asemenea epitet este o recunoaştere a regalităţii mai degrabă decât a esenţei). Agni, Marele Preot, este de asemenea Fiul lui Prajapati, şi Prajapati n-ar fi un nume potrivit pentru El ex quo omnis paternitas... nominatur (la un anumit stadiu al ritualului, Sacrificatorii spun: „Am devenit copiii lui Prajapati” Eternul Avatara (şi bineînţeles, trebuie să vedem în Hristos drept unul din epitetele Sale ) este extins in principio la crucea tridimensională a universului pe care el îl „umple”, care ar fi implicat în „naşterea eternă”, pe când crucificarea istorică în cele două dimensiuni ar fi proiecţia necesară a aceluiaşi „eveniment” într-o lume a contrariilor (enantiai, dreapta şi stânga, etc).
Agni, deşi Fiul, este însuşi Tatăl renăscut, şi imediat ascende; în plus, „Agni este stârnit de Agni” (RV I.12.6). Se poate spune despre el, în consecinţă, nu doar că „Fiind Tatăl, el devine Fiul” (AV XIX.53.4) şi că El este şi „Tatăl zeilor şi Fiul lor” (RV I.69.1, vezi SB VI.1.2.26), ci şi că „El care mai întâi era propriul Fiu acum devine propriu Tată” (SB II.3.3.5), că el este „tatăl Tatălui său” (RV VI.16.35), deopotrivă Fiul şi Fratele lui Varuna (RV IV.1.2 şi X.51.6), şi „Propriul-fiu” (tanUnapAt). Este apoi uşor de văzut cum Agni, deşi un Fiu de naştere chtonică, poate fi văzut în identitatea sa cu Soarele, de-asemenea ca Iubitul Mamei Pământ: sizigia Agni-Prthivi fiind atunci un aspect al părinţilor Cer şi Pământ, Savitr-SAvitrI, şi mai depărtat a lui MitrAarunau (GB I.32 şi JUB IV.27, etc).
Logosul şi Tatăl din creştinism corespund lui Mitravarunau sau parapara Brahman – cele „două naturi” predicate de către Vest şi Est. Tatăl este „Dumnezeirea”. Fraza lui Eckhart: „liber precum Dumnezeirea în propria-i non-existenţă” se referă la Nirvana, „nenăscutul, nefăcutul, nedevenitul, necompusul, care dacă nu ar fi, nu ar exista nici o scăpare din născut, făcut, compus”. Nu văd în ce sens se poate spune că Tatăl „transcende Nirvana” asta dacă nu cumva prin această expresie se are pur şi simplu în vedere faptul că creştinul îl vede dintr-un anumit motiv drept un concept preferabil. Nu trebuie supraestimată „impasibilitatea” Tatălui. Din nou, „Logos”- şabda Brahman, Tatăl=aşabda Brahman (şabda=sunet, rostire; aşabda=tăcut, nerostitit.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/RYvkYk7GvJ0?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by 3sat, 19 November 2017 - 14:06.