Infirmarea axiomelor/conventiilor 3 si 4

Toate infirmarile oferit pot fi imbunatatite.

f300, on 22 august 2017 - 09:59, said:

Asta rezolva dilema de ce mi-au disparut plasma si laptopul cit n-am fost acasa: nu a existat nimeni sa le observe si e normal conform teoriei de mai sus!

Tema oferita este,
Modificarea realitatii in lipsa observatorului

Referential
S-a incercat pe cat posibil sa nu fie introdusi termeni ce pot avea semnificatii ce ar denatura sensul dat (real numai inventarea unor termeni noi, definiti specific, ar rezolva problema, insa nu e pragmatic).
Stiinta este utila dar, nu are nici o valoare fara utilizarea in procesul stiintific a infirmabilitatii/falsificabilitatii (celelalte domenii ale lui a sti, diferite de stiinta, nici nu merita amintite intrucat informatia de tip a sti este maipulata, inclusiv prin inductii de SCM supranumite comunicare directa, channeling, transcendenta, revelatie, ghidare etc).
Actualmente, conventional uman, faptul de “a isi da seama” (asa zisa observare a observatorului uman) este de doua feluri:
- “a isi da seama” ca “a sti” (ceva despre stimuli), ca (cele numite actualmente si atribuite liberului arbitru uman) a gandi, intelege, rationa, intui referitor la ei, a le oferi semnificatie, identificare si interpretare (fie ele si intru/cauzatoare de act motivational, volitional, afectiv sau ca SCM ce inductiv includ obligatoriu si ele ceva din domeniul lui a sti).
- “a isi da seama direct” de stimul/stimuli conform naturi/criptarii lor de a fi accesibile observatorului (uman), fara a sti nimic despre el/ei, a isi da sema intrinsec de stimul in ceea ce/in aspectul care este accesibil atunci drept stimul (a isi da seama ca observare pura = uimire contemplativa totala).

Se modifica real realitatea in lipsa observatorului (uman) in cauza? Se modifica in lipsa a orice observator (uman)? Se modifica in lipsa a orice fel de observator?
Pentru a fi posibil de abordat aceasta dilema complexa, este necesar a dovedi infirmabilitatea a cel putin doua  alte axome/conventii actuale.

Axioma/Conventia 3

Realitatea este (una) comuna tuturor observatorilor (umani si/sau neumani).

Infirmare
Realitatea este unica, dar este strict a celui ce isi da seama de ea; realitatea constituie prezentul de care cel in cauza isi da seama atunci (conventia prezentului si a temporalitatii in general este alta tema, destul de ampla).
Pana si dintr-o perspectiva stiintifica actuala, evident realitatea nu este comuna (decat ca si deductie/conventie destul de grosiera rezultata din asemanarea realitatilor observatorilor, asemanare ce ii face a considera realitatea identica si comuna) intrucat, observatorul (considerat actualmente uman si/sau neuman) in cauza isi da seama de ea (de realitate) numai si numai ca valori functionale de “a isi da seama” (deci, ca si capacitate de a isi da seama, ca si observator) si ca valori functionale ce reprezinta “cele de care aceasta capacitate isi da seama” (cele de care, a isi da seama/capacitatea de a isi da seama/observatorul, isi da seama), ambele (atat a isi a seama ca si capacitate, cat si a isi da seama ca si continut a celor de care ea isi da seama) fiind rezultatele/starea (proprie si unica indiferent cat de mult pare identica cu a altceva/altcuiva) rezultata (trairea cum e numita actualmente) din propriile consumuri de neurotransmitatori ce au loc in neuro-sinaptica proprie, ambele (a isi da seama ca si capacitate si a isi da seama ca si continut, ca si cele de care capacitatea isi da seama) echivalate cu valori de functionare ale cuanticii, ale electronilor din creier, respectiv din SNC (valori functionale considerate a fi corespondentul unei realitati a stimulilor de toate felurile ce e conventionalizat a avea loc extern si intern fizicului, oricum undeva intr-un in afara lui a isi da seama, adica in afara capacitatii de a isi da seama/observatorului real si celor de care acesta isi da seama).
Dintr-o perspectiva logica neconventionalizata insa, evident realitatea e proprie observatorului in cauza si deci unica fiecarui posibil observator intrucat, este imposibil de confundat, de identificat realitatea ta, a observatorului (considerat uman) in cauza, ca fiind aceeasi cu cea a unui alt considerat observator (uman sau nu).

Exemplu de caz
Daca are loc un eveniment (doi indragostiti se saruta, adica observatorul nr.1 si nr. 2, automat ei observand/simtind/traind sarutarea si efectele, precum si ceea ce le mai completeaza realitatea de a isi da seama a acelor momete; sau, ambii observand natura inconjuratoare si ceea ce le mai complete realitatea de a isi da seama a acelor momente; ori, observatorul nr. 2 arunca laptopul la ghena in lipsa observatorului nr. 1), observatorul (uman) in cauza (nr. 1) il observa strict ca propria sa realitate cea a observarii/trairii proprii (el nu il traieste pe celalat in trairile aceluia si nici invers).
Dar observatorul (uman) nr. 2 ce se afla tot acolo si observa si el evenimentul, oare nu reprezinta el dovada (unei) realitati comune a evenimentului in cauza si al intregii realitati de care cei doi isi dau seama/observate?
Asa cum se specifica in infirmarea axiomei nr. 1, este o mare eroare a se considera ca observatorul (uman) care observa, care efectiv participa, care cerceteaza, experimenteaza,… referitor la realitatea in cauza, poate fi altcineva decat tu cel ce chiar atunci abordezi problematica (numai ceea ce observi tu atunci este relevant, numai tu si numai atunci experimentezi real o realitate si numai propria-ti realitate ce este singura realitate existenta vreodata pentru tine, in rest este presupunere/conventie).*
Deci, revenind la exemplul/exemplele date, tu (cel in cauza; in acest caz eu) sunt/esti observatorul nr.1 si observ evenimetul.
Totodata observ sau nu, un alt observator (uman) care si el observa evenimentul, asadar de ce nu s-ar concluziona o realitate comuna, mai ales ca observatorul (uman) nr. 2 confirma observarea evenimentului, il descrie, parut, la fel?
Deoarece eu/tu observatorul nr. 1, cel in cauza observ/simt/traiesc realitatea in cauza, evenimentul, sarutul ca o stare proprie si unica mie, el are loc specific mie in realitata specifica, traiesc trairea mea (stiintific exprimat, imi dau seama de ceea ce imi ofera electronii proprii prin pozitia functionala a momentului, a fiecaruit moment, atat ca stare de observator cat si ca stare de continut al observarii), nu pe a altcuiva; sau deoarece eu observ/constat/traiesc disparitia leptopului, dar nu observ ceea ce a observat observatorul nr. 2, adica evenimetul aruncarii acestuia la ghena).

Alt exemplu de caz
In realitatea din acele momente (a mea, a ta, a celui in cauza care efectiv isi pune problema, care efectiv traieste acea realitate*) are loc un accident auto cu mai multe victime printre care si “eu”.
In ultima instanta unde a avut loc accidentul?
In realitatea mea de a imi da seama unde ca si (capacitate de) a imi da seama/observator efectiv imi dau seama de o realitate.
E asta ceva psihic?
Nu, psihicul in sensul stiintific dat actualmente este o conventie.
Este ceva material?
Nu, materia (energia,…) in sensul stiintific dat actualmente este o conventie.
Deci, celorlalti nu li s-a intamplat nimic in mod real?
Daca se accepta conventia 4, ei au fost la randul lor accidentati, inclusiv soferul (inclusiv masina/masinile a/au suferit daune).
Unde a avut loc accidentarea/evenimentul/intamplarea?
In realitatea de a isi da seama a fiecaruia  unde, ca si observator, ca si (capacitatea de) a isi da seama, fiecare isi da seama de realitate, de o realitate, de acea realitate/eveniment/accident.
Si masina in ce realitate a suferit dauna/daune?
In realitatea fiecaruia dintre cei implicati si in masura actelor observationale de care au parte.
Dar in realitatea ei a suferit dauna?
Realitatea proprie masinii ca observator, este una indirecta, dedusa/conventionalizata.
Nu exista masina, este numai o traire?
Termenul “traire” a fost utilizat strict intru a usura intelegerea, masina este exact ceea ce este orice realitate materiala sau realitate de tip interactiune, miscare, transformare, realitate energetica, spatiala sau realitate zis psihica/sufleteasca spirituala,…, adica este “un a isi da seama” “al lui a isi da seama” “in a isi da seama” (si asta nu este nici ceva psihic si nici ceva material in sensul conventionalizat actualmente), ce este/reprezinta conventia numita: materia in cauza, obiectul in cauza, omul in cauza, evenimentul, schimbarea etc.

Axioma/Conventia 4
Exista mai multi observatori (umani si/sau neumani).

Infirmare
Asa cum aproape reiese din infirmarea conventiei 3, realitata fiind specifica, proprie, unica observatorului, mie celui in cauza (tie sau oricui, ce real isi poate da seama de o realitate), orice alt considerat observator uman, animal, mineral sau orice obiect, eveniment, fenomen, miscarea, transformarea,… nu au cum sa fie real observatori decat conventionalizand asta, “eu” (orice identitate de fi/de sine, inclusiv ca om, corp fizic,…,  este o conventie datorata actualelor interpretari conventionale; a isi da seama/observatorul este o neidentificare, asta fara a defini materialist termenul a fi; de cum este identificat observatorul/a isi da seama, deja se abordeaza alceva si nu observatorul, deja se denatureaza starea naturala) acordand credit unei asemenea interpretari si identificari.
Singurul observator real pe care il pot constata, sunt “eu” (deci, nu se da lui eu sensul de ego definit in variantele in care e defint actualmente stiintific sau altfel) ca si (capacitate de) a imi dau seama ce sunt capabil a imi da seama si chiar imi dau seama de realitate, de o realitate (asadar nu in sens ca imi da seama de mine, deoarece asta ar fi deja o interpretare cu identificare ci, in sens ca imi dau seama de ceva).
E posibil sa existe alti observatori?
Binenteles ca e posibil (toate axiomele actuale stiintifice si chiar cele din alte domenii ale lui a sti, ale cunoasterii prin a sti, sunt posibile; cele stiintifice fiind extrem de pragmatice, de bun simt, dar totusi conventii mai grosiere decat infirmarile lor prezentate in aceste scrieri) si apare ca extrem de probail insa, e imposibil de dovedit intrucat e imposibil ca “eu” (tu, cel in cauza) sa ies din propria-mi realitate, din sistemul meu de realitate, din propriu-mi a imi da seama si sa imi expun opinia la nivel de “creator” al realitatii sau de coparticipant la actul prin care apare realitatea ori cel putin sa am parte de observarea de care ar avea parte un alt posibil observator/alt a isi da seama (empatia atipica si posedarea reprezinta o tema separata).
Revenind la interventia colegului, plasma si laptopul nu au disparut in realitatea ta (eventual au disparut in realitatea unor alti posibili observatori), tu le-ai observat existenta in realitatea ta, atunci cand ai plecat, si le-ai constatat lipsa atunci cand te-ai intors, dar nu ai constatat insasi evenimentul disparitiei.
Nu a avut loc evenimentul in sine?
Pentru tine nu (tot asa cum si moartea este proprie numai celui ce efectiv moare, ca si viata de altfel; fiecare real moare singur, doar el isi a seama de starile respective, chiar daca ii vede si pe ceilalti in realitatea sa cum il sustin fiecare cum poate, ei fiind continuturi constituente ale propriului sau a isi da seama).
Intro abordare dura, a avut loc disparitia obiectelor in realitatea vreunui observator (chiar daca acelea va confirma ca el a produs disparitia?
Conform celor doua axiome infirmate in acesta scriere, da.
Conform celor doua infirmari de axiome din aceasta scriere, nu.
Realitatea asa ti-a parvenit (din ea insasi daca este o autosustinere sau din alta sursa), odata ca avand plasma si laptop, alta data (la intoarcere) ca neavand dar,
Se pune problema altfel,

Exemplu de caz
Daca in timp ce “eu” (observatorul in cauza) sunt plecat de acasa, oare nu mai exista casa?
Daca atunci cand ma intorc acasa gasesc fulgii papagalului in loc de papagal, nu inseamna ca mi l-a mancat pisica care inca roade la un picior?
Sau daca sunt plecat si un vecin ma suna intrucat imi arde casa, asta nu e real intrucat vecinul nu exista si casa la randul ei neexistand atunci vizual, cutanant,…(termeni nu sunt utilizati in sens psihic ci, ca in sens de a imi da seama; a imi da seama nu este ceva psihic) in realitatea mea, nu imi arde?
Desi nu exista atunci in realitatea mea, factorii conventionalizati ca observatori si cei care care ma stimuleaza cu a imi da seama de tip informatie de a sti, trebuiesc luati in considerare (mai ales conform factorului experienta si celui discernamant la care constat a avea acces) intrucat asa e structurata functionarea realitatii.
De exemplu, ar fi o imbecilitate sa ignor existenta celor conventionalizate ca necesitati (inclusiv si mai ales necesitatea de a beneficia de cele ce impreuna sunt conventionalizate ca si corp fizic propriu).
Deci, a fost mancat papagalul partial in lipsa mea si partial in prezenta mea? A ars casa in lipsa mea si in prezenta mea atunci cand am ajuns acasa la apelul vecinului?
Accesul la ceea ce este conventionalizat actualmente drept realitate, are loc in masura in care aceasta se ofera observatorului, in rest ea nu poate fi dovedita ca existenta decat ca atotpotential-sursa (necunoscut, neidentificabil) despre care se fac presupuneri, conventii, axiome.
Desigur papagalul va disparea dar evenimentul in sine nu are loc (decat in masura in care are loc in prezentul observatorului), el este doar potential apartinator atotpotentialului sursa, la fel casa, arderea ei.

Aceste infirmari ale conventiilor de a sti cunoscute si acceptate, par fantezii, dar ele sunt reale si se cere, celor capabili, a le infirma cu argumente, nu doar cu pareri rezultate din rutina lui “a sti” ce a atins nivelul critic si a permis deversarea/accesul la sentimentul adevarului (eventualilor posibili observatori).
In sfera inductiilor prin care se faciliteaza SCM, este posibil aproape orice si asta pune o presiune extrema pe conventiile actuale; deocamdata insa acest capitol al stiintei psihologice nu este abordat temenic desi in domeniile religioase, spirituale, ezoterice, buddhism, yoga (predecesorii psihologilor de azi: preotii, maestri, samanii, initiatii atipici in general), se lucreaza cu acest tip de inductii, ele fiind cunoscute f. bine si utilizate fara scrupule intru manipulare sau distrugere, dar si intru binefacere.

Edited by altnume, 23 August 2017 - 04:25.