Monociclu - monociclism - monociclisti

_-_, on 15 august 2017 - 17:29, said:

Eu sper să nu pierzi mai mult de 3 dinti

Deci tu zici ca pe langa alte protectii este nevoie si de protectii dentare?
Nu mi se pare deloc amuzant postul tau. In fine, poate ca pe unii ii va distra remarca ta...

Ce as putea pierde este timpul (desi mi se pare oarecum distractiva si invatarea monociclului), ca in acest caz (de la minutul 11:35):

https://youtu.be/W267tgteO3U?t=695

Cum in cazul meu este cam fara sens sa invat monociclismul, deoarece este cert ca nu voi iesi cu monociclul pe strada sau prin parcuri, este cert ca m-as alege doar cu un mai bun control al echilibrului pe care il pot dobandi si altfel, ca m-as alege cu un antrenament asupra musculaturii pe care l-as putea obtine si prin genuflexiuni, cu un impact pozitiv asupra psihicului, fiind implicati anumiti centri nervosi specifici (exercitile care implica echilibrul se spune ca previn anumite consecinte negative ale varstei asupra sistemului nervos s.a.m.d.), dar acelasi efect se poate obtine si prin folosirea anumitor alimente sau medicamente etc. si eu ma intreb de ce fac asta.
Deci de ce fac asta? Pentru ca intamplarea a facut sa intru in posesia unui monociclu clasic cand deja aveam unul electric pe care am reusit sa invat cum sa-l folosesc si m-am gandit ca pot invata sa folosesc si monociclul clasic, ca o sa fie distractiv.
In acelasi timp reprezinta o provocare care poate aduce satisfactii. De exemplu, cand am efectuat prima revolutie pe monociclu fara sprijin m-am simtit de parca as fi cucerit Everestul (chiar daca inca nu ma pot tine pe el).
Si atunci se mai poate spune ca pierd timpul? Nu prea.
M-am izbit cu glezna de bratul de la pedala si s-a luat pielea. Da, aici am pierdut ceva, un pic de piele, dar trece... In rest, ies in castig.
Sincer, mi se pare cel mai putin periculos vehicul. Intr-adevar este greu de invatat, dar dupa ce inveti cum sa cazi de el (iar la acest capitol m-a ajutat experienta cu rolele, monociclul electric, hoverboardul etc.) lucrurile se simplifica. Deci nu ma astept la accidentari serioase (mai ales ca nu voi iesi cu el pe strada ca sa dea vreun biciclist peste mine), motiv pentru care nu folosesc nici protectii. Nu am folosit niciodata, cu exceptia vremurilor cand practicam sporturi de contact.

Edited by _-_, 15 August 2017 - 19:22.

Asa cum mi-am propus, am continuat antrenamentele (tot cu durate scurte si cu pauze lungi). Ieri am luat oarecum pauza (in sensul ca nu m-am antrenat mai mult de cateva minute pe intreaga durata a zilei) din cauza febrei musculare si a faptului ca incepusera sa imi tremure picioarele cand ma urcam pe monociclu. Nu "muncisem" prea mult in ziua precedenta (probabil ca durata cumulata a sedintelor de antrenament nu a depasit o jumatate de ora), dar aveam clar nevoie sa acord musculaturii timp ca sa se refaca. Cum se spune ca progresele apar "peste noapte" (este necesar mult somn ca sa se poata forma si consolida anumite legaturi nervoase si intari anumite reflexe conditionate implicate in mentinerea echilibrului pe acest vehicul) nu avea rost nici sa exagerez. Si efectele le-am simtit azi. Acum stau mult mai relaxat pe monociclu si ma mai sprijin doar cu varfurile degetelor de mobila. Am reusit chiar sa execut o revolutie si jumatate fara sprijin sau sa ma deplasez un pic in fata si apoi in spate fara sprijin.

Datorita febrei musculare, azi voi insista pe un exercitiu mai simplu: voi invata sa stau pur si simplu asezat in sa, in asa fel incat saua sa suporte cea mai mare presiune, nu pedalele (nu am scapat inca de tendinta de a ma ridica din sa in timp ce las picioarele sa suporte cam intreaga greutate). In acest timp tin o mana sprijinita de perete sau de mobila si ma misc foarte usor inainte sau inapoi, atat cat sa imi regasesc echilibrul. Din cand in cand ridic si mana de sprijin pentru cca. o secunda si incerc sa ma reechilibrez prin miscarile proprii (inclinarea corpului concomitent cu deplasarea bazinului in sa, apasarea pedalelor spre inainte sau inapoi, rasucirea usoara a corpului spre stanga sau spre dreapta etc.). Exercitiul mentionat imi permite sa fac sedinte ceva mai lungi (cu o durata de cca. 5 minute sau mai mare) si deja am executat doua serii in aceasta dimineata. Se pare ca s-au format unele reflexe (nici nu ma mai concentrez intotdeauna asupra miscarilor, deoarece se executa automat) si incep sa fiu mai optimist in ceea ce priveste aceasta invatare.
Am incercat de cateva ori sa invat si mountul, dar nu imi iese absolut deloc. Deci nu ma pot urca pe monociclu decat sprijinindu-ma de ceva.

In zilele urmatoare voi face tot antrenamente scurte in care voi incerca cate un pic din toate tehnicile (rocking, deplasare inainte si inapoi, coborare etc.), mai putin mountingul (pentru care probabil ca trebuie sa stapanesti foarte bine deplasarea inainte-inapoi si idlingul), cu accent pe rocking (idling) si deplasare.

Exista multe tutoriale pe web, cum ar fi acesta: http://www.wikihow.c...ount-a-Unicycle
Si pe YouTube exista multe tutoriale.

Azi nu am mai facut niciun progres fata de ieri, dar voi continua. Probabil ca mai trebuie sa schimb exercitiile...
Insa cand ma uit ce trucuri fac unii pe monocicluri in timp ce eu abia daca imi tin echilibrul cateva secunde, ma cuprinde disperarea:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/2LjsnpRorkw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Mi se pare mult mai complicat si riscant ce fac astia pe monocicluri freestyle decat trotinistii din cel de-al doilea videoclip postat aici: https://forum.softpe...6#entry21184331

Si au mai trecut doua zile pana cand m-am decis sa incerc monociclul pe inserat in parc...
Deoarece asfaltul era diferit fata de gresia pe care m-am antrenat eu (ca aderenta), m-am simtit de parca m-as fi urcat pentru prima data pe un monociclu. La inceput am cazut de cateva ori (in picioare). Insa dupa cateva incercari am reusit sa parcurg cativa metri fara sprijin, apoi din nou cativa metri si tot asa. Mergeam cam pe 3 carari, uneori tineam corpul rasucit intr-o parte, imi balansam bratele in toate partile, acceleram cand simteam ca imi pierd echilibrul, dar am reusit. De acum inainte totul va tine de experienta pe care o voi acumula.

 Monociclu.PNG   813.51K   9 downloads

Ma gandesc sa imi cumpar alt monociclu, cu saua mai inalta, roata mai mare, cauciuc mai gros si eventual cu maner(e) la sa. Ma tenteaza un MUni de acest gen, dar ramane sa ma mai gandesc: https://nimbusunicycles.com/muni/
In ofertele din Romania am gasit doar niste porcarii la preturi foarte umflate: https://juggler.ro/p...6/monociclu_181

Postez si un videoclip care merita vizionat:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/91yXBK-CNBY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by _-_, 20 August 2017 - 11:08.

Am gasit un monociclu SH la 100 RON, aproape identic cu primul, doar ca saua se poate inalta mai mult, are maner in fata la sa (al meu nu avea), cauciucul este aproape nou si nu mai are suruburi taioase in dreptul axului pedalier, ci protectii de plastic (in forma de calota sferica) care nu depasesc decat cu cativa milimetri bratele pedalelor. Pedalele nu sunt cauciucate ca la celalalt, ci din plastic si sunt destul de uzate. Si protectiile de la sa indica faptul ca au luat numeroase busituri.
Abia dupa ce m-am urcat pe acest monociclu am inteles cat de importanta este o sa mai inalta. Efortul este muuult mai mic, echilibrul mai bun si am reusit pentru prima oara free mountingul (din cateva incercari imi reuseste free mount fara sa cad imediat sau sa ma lovesc cu pedala libera).
Am reglat inaltimea seii in asa fel incat atunci cand ma asez cu toata greutatea pe saua monociclului aflat in pozitie verticala, cu o pedala jos, pedala respectiva fiind in contact cu zona de mijloc a talpii, genunchiul piciorului care se afla jos sa fie usor flexat (doar un pic mai flexat decat este necesar pentru o bicicleta). Pentru o bicicleta, piciorul aflat cu calcaiul deasupra pedalei de jos trebuie sa fie perfect intins, in timp ce pentru monociclu trebuie sa fie aproape intins in aceasta postura sau mai bine zis, doar foarte usor flexat (atat cat sa nu se poata intinde perfect). Asa mi se pare cel mai util si tot asa recomanda unii utilizatori, deoarece exista si utilizatori care prefera sa inalte saua ceva mai mult (ca pentru o bicicleta) sau sa o lase mai jos, in asa fel incat atunci cand stau asezati in sa talpile sa se poata sprijini cu intreaga suprafata pe sol (cam cum era la mine cand foloseam vechiul monociclu). La noul monociclu cand se afla in pozitie verticala si ma apas in sa tinand un picior jos, ating solul doar cu varful piciorului. Din cauza aceasta nu il mai pot monta decat asa cum se monteaza corect un monociclu (din pozitia cu pedalele tinute vertical, se impinge usor monociclul in fata, astfel incat pedalele sa ajunga in unghi de 45° si tija de la sa aplecata spre utilizator, se incaleca saua, apoi se apasa usor cu piciorul urcat deasupra pedalei din spate-jos in timp ce fundul se sprijina tot mai puternic in sa si celalalt picior urca deasupra pedalei aflate in partea de sus, urmata de o usoara echilibrare care de regula presupune mai intai o miscare spre spate urmata de inaintare).
Cu saua inaltata asa cum este acum, cand ma aflu in miscare, tija de la sa vine aproape vertical (nu aplecata spre spate ca atunci cand saua este prea joasa). Am reusit sa parcurg fara cadere distante de peste 100m, dar nu ma descurc prea bine cu virajele. Mersul cu spatele si idlingul ("running in place", "back and forth rocking") nu le stapanesc (rezist fara sa cad cel mult cateva secunde). Totusi progresele sunt evidente si continui sa exersez toate tehnicile esentiale.
Nu mi se mai pare atat de dificila stapanirea monociclului asa cum mi se parea la inceput. Este ceva foarte placut, distractiv si grozav pentru sanatate (daca este adevarat ca practicarea sporturilor care necesita un bun control al echilibrului previn degradarea sistemului nervos ca urmare a efectelor varstei). Stiu ca nu prea voi avea ocazia de a folosi un monociclu in public, dar chiar si folosirea lui in casa mi se pare mult mai utila decat folosirea unei biciclete pentru fitness (plus ca ocupa mai putin spatiu in casa decat o bicicleta).
In concluzie, merita sa incercati si voi!

_-_, on 22 august 2017 - 13:51, said:

Probabil ca utilizatorii care au invatat sa execute corect free mount au uitat cat este de dificil si nu mai constientizeaza intreaga procedura, devenind un automatism.
Pana astazi free mount-ul la mine presupunea sa pozitionez pedalele in unghi de 45° si sa ma urc in sa propulsandu-ma cu piciorul aflat jos in asa fel incat tija de la sa se roteasca in jurul rotii pana cand ajunge in pozitie verticala. In cursul procedurii roata se deplaseaza usor spre spate in timp ce pedala de jos coboara pana aproape de pozitia inferioara. Presiunea asupra vehiculului se distribuie intre sa si pedala inferioara. Cel mai mult apasa fundul in sa, apoi mana care se sprijina in sa si apoi piciorul urcat deasupra pedalei aflate mai jos. Cam asa este descrisa procedura si tot cam asa am incercat si eu sa o aplic. Problema era ca nu am progresat deloc, de regula cazand imediat dupa montarea monociclului. M-am si lovit de vreo doua ori destul de puternic cu pedala de sus, ba chiar era sa cad destul de rau. Pentru a evita lovirea piciorului cu pedala am variat un pic metoda, rotind piciorul prin exterior si urcandu-l ceva mai sus fata de pedala, apoi coborandu-l deasupra pedalei. M-am obisnuit cu aceasta variatie de la metoda, dar problema era ca rata de esec era in continuare mai mare decat cea de succes. Asa ca am incercat sa gasesc o metoda proprie de montare, chiar daca se indeparteaza si mai mult fata de metoda clasica. Ideea care mi-a venit a fost sa imping monociclul in fata in timp ce urc pe el. Aceasta a insemnat sa uit ce am invatat (multe exercitii pe care le facusem inainte se bazau pe mentinerea rotii in aceeasi pozitie si "alunecarea" pe deasupra ei cu fundul in sa in timp ce piciorul de propulsie sare peste pedala de sus si apoi aterizeaza de cealalta parte, in fata). Ca sa ma dezvat de ce invatasem era nevoie de alte exercitii. Cel mai important exercitiu pe care l-am facut a fost sa pornesc din aceeasi pozitie si sa urc in sa in timp ce roata monociclului avanseaza usor, apoi sa cad inapoi in spate. Deci nu m-am impins cu totul in sa, ci am incercat doar sa gasesc pozitia de echilibru in timp ce piciorul asezat deasupra pedalei doar impiedica pedala sa urce dincolo de pozitia orizontala. Dupa ce am repetat acest exercitiu de zeci de ori am incercat sa ma imping ceva mai mult in sa pana cand montarea este deplina si bratele pedalelor ajung in pozitie orizontala. La inceput sprijineam mana de perete, deci faceam o montare asistata (assisted mount), apoi duceam mana spre perete abia dupa montare (executam o montare semi-asistata, sa-i zicem) si, in final, am ajuns la montare libera (free mount). Acum pot monta monociclul in acest fel si sa pornesc direct inainte, fara sa mai execut acea usoara deplasare inapoi imediat dupa montare si abia dupa aceea inainte. Am reusit chiar sa execut montarea direct cu pozitionarea orizontala a pedalelor in timp ce pedalele raman nemiscate.
Tot secretul acestei metode de montare este ca piciorul aflat deasupra pedalei inferioare sa nu coboare, ci sa urce, doar impiedicand pedala sa se ridice prea mult sau prea puternic in timp ce roata se deplaseaza spre inainte. Acum pot monta monociclul pornind de la orice unghi al pedalei din spate intre 0°-90° (0° reprezentand pozitia cea mai de jos a pedalei) executand o deplasare a rotii spre fata cu atat mai mare cu cat unghiul de pornire este mai mic. In acest fel urcarea pe monociclu si inaintarea este cea mai fluenta si cea mai usoara, cel putin pentru mine. Nu stiu daca la voi s-ar potrivi aceasta metoda. Probabil ca fiecare trebuie sa adapteze o metoda oarecare la specificul lui. Dar puteti sa o incercati (cei care adoptati acest vehicul), deoarece nu aveti nimic de pierdut. Dimpotriva...

Parerea mea este ca un monociclu utilizat in casa este mai eficient decat o bicicleta pentru fitness/ medicala sau decat un stepper si totodata mai distractiv. Invatarea este dificila, de lunga durata, dar pe tot parcursul ei, antrenamentul fizic si psihic la care va supuneti vine cu beneficii pentru sanatate. Exista si riscuri de accidentare, dar acestea scad cu timpul. De aceea cel mai important este sa invatati mai intai cum sa cadeti. Iar caderea (dismountul) este ceva extrem de simplu (este similara coborarii unei trepte) si se perfecteaza rapid, deoarece invatarea monociclului presupune milioane de caderi.

Singurul lucru pe care il regret este ca nu am incercat mai demult. Probabil ca performante maxime nu ating decat cei care au invatat sa foloseasca un monociclu din copilarie. Nu cred ca exista limite de varsta (pe un site citisem ca unii au invatat dupa varsta de 65 de ani), dar performantele ce se pot atinge probabil ca scad si ele odata cu varsta. Oricum, sunt convins ca oricine poate invata cum sa mearga inainte pe un monociclu (la inceput cu suport, apoi fara suport). Montarea fara suport nu este obligatorie, dar exista situatii in care trebuie sa te deplasezi prea mult ca sa gasesti un suport. Idlingul pare dificil de invatat (mai intai este necesar sa ajungi sa te simti relaxat la mersul inainte pe monociclu) si nici nu este necesar daca stii sa faci dismount si mount. Totusi eu am exersat zilnic idlingul cu suport si sper ca intr-o buna zi sa reusesc si aceasta. Chiar daca nu voi reusi, ma aleg cel putin cu antrenamentul zilnic pe care altfel nu l-as fi facut.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/sV_w3CodBcw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Nu stiu cat de des voi mai posta la acest topic, deoarece nu pare sa intereseze pe nimeni subiectul. Nici pe mine nu m-a interesat absolut deloc pana cand curiozitatea a aparut brusc si mi-am invins ideile preconcepute, apoi am inceput sa fiu atent la argumente. Deci inteleg interesul scazut.
De ce ai fi mai putin conformist intr-o lume plina de conformisti, de ce te-ai expune curiozitatii sau zambetelor celorlalti in loc de a circula cu o roata in plus, de ce sa irosesti sute de ore ca sa inveti ceva atat de dificil (intr-o lume in care prea putine persoane ii respecta pe monociclisti) si daca inveti, atunci cu ce te ajuta, daca nu faci parte dintr-o comunitate de monociclisti ca sa va plimbati impreuna? Nici eu nu stiu de ce, dar pur si simplu este ceva care imi place (chiar si ca sport solitar).
Si de cand am inteles cat de greu este sa inveti sa mergi pe monociclu (totusi mai putin greu decat pare cand te urci prima oara pe el) am inceput sa apreciez tot mai mult persoanele capabile de anumite peformante:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/tEKJNQSSg8M?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by _-_, 25 August 2017 - 17:13.

Revin cu un avertisment adresat amatorilor acestui sport.
Pentru prima oara am cazut de pe monociclu altfel decat in picioare. Din fericire nu am patit nimic, dar situatia m-a pus pe ganduri.

Ca sa invat cum sa utilizez monociclul am respectat cu strictete urmatoarele reguli:
1) Nu te grabi!
2) La primele semne de oboseala fa o pauza!
3) Efectueaza antrenamente cat mai des (cateva minute, de cateva ori pe zi este suficient)!
4) Daca nu te simti in forma, atunci amana antrenamentul!
5) Progreseaza cu pasi mici, dar siguri, fara a te supune riscurilor!

Cu toate ca nu m-am abatut de la aceste reguli, asteptand ca totul sa curga de la sine (antrenandu-ma cateva minute o data si acordand timp ca sa se formeze treptat deprinderile necesare), se pare ca am exagerat cu free mountul, incapatanandu-ma sa exersez pana cand ma simt pe deplin satisfacut de rata de succes (voiam sa obtin un progres evident). Desi eram obosit, am continuat sa exersez pana cand datorita oboselii sau a grabei sau a neatentiei (nici eu nu mai stiu) cand am montat monociclul am urcat piciorul de sprijin prost deasupra pedalei. Piciorul mi-a scapat de pe pedala, monociclul s-a deplasat brusc iar eu am cazut drept in fund.
Durerea s-a consumat in cateva minute, m-am ales si cu o mica julitura la cot, dar nu e cine stie ce, insa asa am realizat ca am incalcat regulile de mai sus.

Pentru a preveni alte accidentari, mi-am propus ca pentru o vreme sa nu mai execut decat assisted mount - ceea ce am si facut. Totusi, stiind ca reusisem mai multe montari corecte, mi-am zis sa incerc din nou, cu mai mare grija. Si am incercat, apoi am reincercat si am tot reincercat, dar degeaba. Pur si simplu nu mai reusesc. Ma simt de parca am regresat. Probabil ca teama ma impiedica sa mai execut miscarile cum trebuie. Asa ca nu mai am de ales decat sa reiau exercitiile treptat, ca atunci cand am invatat sa merg pe monociclu fara sprijin: mai intai sprijinindu-ma de doi pereti, apoi de un singur perete (cand am simtit ca prind miscarile), apoi dandu-mi un usor impuls si mergand fara sa ma mai tin de nimic pana la cadere (in picioare), apoi ridicand mana de pe suport si dupa o secunda de suspendare "in aer" lasandu-mi usor greutatea corpului spre fata si incepand sa pedalez etc.

Acum execut mountul sprijinindu-ma foarte usor cu mana libera de un obiect fix. Culmea este ca imi iese si daca doar tin un deget sprijinit pana cand urc, apoi il ridic si incep sa pedalez. Cum renut  la acest punct de sprijint (mai mult simbolic), cum incep sa repet aceleasi greseli pe care le faceam la inceput de sute de ori. Se pare ca atat teama cat si formarea incompleta a unor deprinderi ma impiedica sa mai reusesc montarea fara suport. Asa ca probabil ca va trebui sa mai fac multe-multe exercitii pana cand sa imi reuseasca din nou.
Am observat ca unii monteaza monociclul foarte usor, aproape "cu incetinitorul" fara ca pedalele sa se miste un milimetru. Cred ca nu are rost sa mai incerc free mount pana cand nu ajung la aceasta performanta cu ajutorul unui suport.

De aceea ii previn pe amatori sa invete din greseala mea si sa nu se grabeasca! Sa nu treaca la etapa urmatoare pana cand nu o stapanesc bine pe cea anterioara! Sa nu incerce nimic riscant pana cand nu invata sa isi pastreze bine echilibrul la viteza mica! Si cred ca alte tehnici (idling, free mounting etc.) nu ar trebui incercate pana cand nu inveti sa mergi fara sprijin, sa te opresti pentru o clipa fara dismount, apoi sa continui sa pedalezi si tot asa...
S-ar putea sa ajute si daca este deprins in paralel mersul cu spatele. Mersul cu spatele este similar mersului inainte: ridici mana de sprijin, te lasi usor spre spate si apoi incepi sa pedalezi (dupa ce ai deprins mersul cu spatele folosind un suport). Mie nu imi iesea aproape deloc si renuntasem sa mai incerc. Dar cred ca voi incepe din nou exercitii de mers cu spatele. In rest, fac idling cu suport, cat mai des, in casa. Acesta cel mai important exercitiu, chiar daca stiu ca idlingul nu reuseste (fara sprijin) decat dupa ce ajungem deja aproape experti...

Era sa uit: un alt exercitiu util este utilizarea monociclului cu o greutate in spate. Am constatat ca imi este mai dificil sa imi regasesc echilibrul, daca port un rucsacel in spate, ba chiar am avut usoare dificultati dupa ce ma imbracasem mai gros (cu un hanorac), ceea ce inseamna ca mai am mult de munca...

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/HwYkzbDqzM8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Eu m-as declara multumit sa reusesc atat, fara a pati ceea ce se intampla in videoclipul precedent:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/YrIQXWtkjk4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by _-_, 26 August 2017 - 11:54.

Este foarte buna atentionarea amatorilor de senzatii tari....

Sau a amatorilor de miscare la domiciliu...
Iata un setup util pentru antrenament:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/cFYXzUs3NU8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Si inca ceva interesant: The Physics of Unicycling

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/UzG9_8NgngI?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

O bicicleta interesanta formata din doua monocicluri unite printr-un cadru demontabil si cu un ghidon detasabil:
https://www.qu-ax.de...illings-einrad/

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Q0YLe93vWS4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

https://www.qu-ax.de...-twin-unicycle/

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/BrFt0PSVGzg?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

La topicul despre trotinete a fost adusa ocazional in discutie reactia oamenilor la vederea unui trotinist si am facut la randul meu o paralela cu privire la reactia oamenilor fata de monociclu: https://forum.softpe...4#entry21596456

In tot acest timp sau, mai exact, din 1989, cele mai multe scoli elementare din Japonia sunt dotate cu monocicluri si au inclus invatarea monociclului in programele de invatamant pentru clasele a III-a si a IV-a:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/0lor129YhEk?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Un documentar despre monociclism:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/IUpWA5yFiZM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Dupa 2-3 saptamani de antrenamente (sedinte de cateva minute desfasurate de cel putin doua ori pe zi) incep sa se simta efectele: miscarile sunt mai putin zmucite, restabilirea echilibrului este mult mai usoara, caderile tot mai rare si care seamana din ce in ce mai mult cu simple coborari de pe monociclu, imi reuseste idlingul timp de cateva secunde (2-3 rulari inainte si inapoi fara sprijin pentru mentinerea pozitiei) si s-a imbunatatit starea psihica (sunt mai increzator si parca si mintea functioneaza mai bine).
Mentionasem cu cca. 1 saptamana in urma ca am cazut o data in fund cand incercam sa montez monociclul fara sprijin si ca mi-am propus sa nu mai fac decat montare asistata pana cand se dezvolta mai bine simtul echilibrului. Cu toate acestea am mai incercat din cand in cand free mounting-ul si au fost zile in care simt ca am progresat si zile in care aparent am regresat (esuand chiar si in procent de peste 90%). In timpul incercarilor am mai cazut o data, dar nu pe spate, ci in fata si mi-am cam zdrelit palmele. Intre timp, ranirile produse de lovirea pedalei s-au mai vindecat (nu am mai lovit pedalele). Ar trebui purtate protectii pentru gambe si manusi. Ca sa evit accidentarile nu ma mai antrenez cand sunt obosit sau daca nu sunt in forma buna.
Sunt surprins din cand in cand de progresele pe care le fac in ceea ce priveste dezvoltarea echilibrului. Se pare ca avem o capacitate enorma de echilibrare, doar ca ramane latenta, daca nu este antrenata (probabil ca aceasta capacitate nativa tine de acele parti ale creierului pe care, de regula, nu le folosim si cine stie de cate alte lucruri suntem capabili, dar le ignoram...).
Probabil ca invatarea monociclului presupune un fel de reconstructie a creierului si de aceea este nevoie de mult timp ca sa se formeze legaturile nervoase necesare, sa se dezvolte reflexele conditionate implicate alaturi de dezvoltarea musculaturii. Se spune ca dezvoltarea unor zone ale creierului are efecte si in zonele invecinate. Probabil ca acest lucru se intampla si cand este dezvoltat simtul echilibrului. Am fost placut surprins cand am constatat ca s-a imbunatatit un pic capacitatea mnezica (retin mai usor anumite lucruri pe care, de regula, le uit). Tot ceea ce s-a intamplat reprezinta un fel de confirmare a faptului ca sporturile care implica un bun simt al echilibrului au efecte benefice puternice asupra sistemului nervos, creierului. Cum utilizarea monociclului este greu de invatat (probabil ca este vehiculul cel mai dificil de invatat) este firesc ca si efectele asupra organismului sa fie mai intense. Acum inteleg de ce unii renunta. Totusi, cu rabdare si persistenta cred ca orice persoana poate invata sa foloseasca un monociclu, indiferent de varsta (desigur ca persoanele mai in varsta au nevoie de mai mult timp). Daca acorzi suficient timp (nu te grabesti) si te antrenezi zilnic, atunci progresele vin de la sine. Totul este sa nu exagerezi, ci sa te antrenezi cate putin, insistand pe idling. Parerea mea este ca nu ar trebui incercat nimic altceva pana cand nu ajungi sa te simti confortabil la idling (cand nevoia de suport se reduce la o simpla sprijinire cu degetul de un obiect). Altfel ar putea creste riscul de accidentare. Aceasta etapa ar putea dura cateva saptamani, dar nu cred ca ar trebui fortat doar pentru a progresa mai repede cu orice pret.

In ultima saptamna am inceput sa ma simt mult mai relaxat pe monociclu si am invatat sa ma las cu o greutate mai mare in sa fara sa ma dezechilibrez, astfel incat musculatura picioarelor sa nu mai fie utilizata la fel de intens (ca atunci cand faci genuflexiuni intr-un picior, alternativ). Cu alte cuvinte, am invatat sa imi las greutatea in pedale doar atat cat sa nu cad, folosind saua ca punct principal de sprijin. In acest fel se pot parcurge distante mai mari fara a obosi sau a transpira abundent.

Doua exercitii utile pentru incepatori:

1) In timp ce sunteti urcati pe monociclu si va sprijiniti cu mainile in lateral de doi pereti, ridicati mainile, lasati-va centrul de greutate in fata si pedalati o jumatate de tura (a pedalelor), apoi opriti-va actionand asupra pedalelor si mutand centrul de greutate spre spate. Imediat dupa aceasta coborati la loc mainile spre punctele de sprijin pentru a va reechilibra. Dupa ce executati de cateva zeci de ori acest exercitiu, schimbati sensul (porniti in sens invers).

2) Procedati in mod similar exercitiului de mai sus, doar ca in loc de a va opri, mutati centrul de greutate mai departe astel incat sa porniti imediat in sens invers, inainte de a sprijini din nou mainile.

In tot acest timp, concentrati-va asupra modificarii centrului de greutate si lasati o parte cat mai mare din greutate in sa. Daca va pierdeti echilibrul, incercati sa executati o rasucire brusca, dar usoara in directia caderii, apoi porniti in sens invers. Daca nu se restabilieste echilibrul, atunci folositi mainile pentru sprijin.

Edited by _-_, 10 September 2017 - 09:10.

Te pregătești de circ?

Nu. Imi dezvolt simtul echilibrului si am posibilitatea sa fac miscare in spatii cu suprafata mica. Dintre toate "jucariile" pe care le am, monociclul clasic este cel mai eficient in aceste sensuri. Este bun mai ales pentru iarna cand nu poti iesi din casa. Imi pare rau ca nu l-am descoperit mai demult si il recomand oricarui amator de exercitii care implica un bun simt al echilibrului si care vrea sa obtina mai rapid efectele produse de un stepper, bicicleta pentru fitness, genuflexiuni, anumite tipuri de gimnastica etc.
Faptul ca monociclul a fost exploatat foarte mult in lumea circului nu are nicio relevanta (decat poate prin faptul ca este foarte greu de invatat si de aceea este mai des intalnit la profesonisti).

Exact de aia am adus vorba de circ. Ca tine mai mult de un numar de acrobatie decat de un mijloc de transport sau recreere.