Monociclu - monociclism - monociclisti

Deoarece in postul anterior am facut referire la marimea (diametrul) rotii m-am gandit ca poate va intrebati de ce exista monocicluri cu roti de marimi diferite.

Exista mai multe diferente intre monocicluri: unele sunt construite din materiale mai mult sau mai putin rezistente, putand avea, de asemenea, mai multe spite la roata si sunt concepute pentru tricks and trials, freestyle etc., unele sunt construite tot din materiale rezistente, au roti mai mari si cauciucuri mai late, fiind concepute pentru off-road si monociclism montan, altele au roti foarte mari si sunt proiectate pentru parcurgerea unor distante mai lungi (pot avea si frana sau se pot dota optional cu un mic cadru cu manere) etc.
Dar cea mai importanta este marimea rotii si potrivirea cu inaltimea utilizatorului (care se masora, de regula, de la talpa pantofilor pana la imbinarea pantalonilor). Asa cum am scris in postul precedent, unele monocicluri au furca si tija mai scurta, altele sunt mai inalte, iar persoanele mai putin inalte trebuie sa taie din tija (de aceea multe monocicluri de ocazie au tija de la sa scurtata).
Pe monociclurile mai ieftine (construite din materiale cu o rezistenta mai redusa), de regula, scrie si ce greutate suporta, iar valoarea este foarte mica. Aceasta nu inseamna ca nu suporta greutati mult mai mari sau ca nu rezista la sarituri, dar fiecare o face pe riscul sau.

Deci ce marimi exista la rotile de monociclu si de ce au rotile marimi diferite?
La un monociclu cu cat este mai mare roata cu atat monocilul permite obtinerea unei viteze mai ridicate. Si cu cat este mai mica roata cu atat este mai adecvata pentru trick-uri si trial-uri.
Monociclurile cele mai uzuale au rotile de 20 inch si sunt proiectate, de regula, pentru persoane cu o inaltime medie care au lungimea picioarelor (masurata cu incaltamintea pusa) de pana la 84 cm (33"). O persoana cu o inaltime ceva mai mare fata de medie are nevoie de un monociclu cu furca si tija de la sa mai lungi. Problema este ca sunt destul de rare.
Dupa monociclurile cu roti de 20 inch cele mai populare sunt monociclurile cu roti de 24 inch. Acestea sunt proiectate pentru persoane care au lungimea picioarelor de cel mult 93 cm (36.5").
Exista si monocicluri cu roti de 19". Acestea sunt, de regula, confundate cu cele de 20".
Alte marimi intalnite sunt la monociclurile pentru copii care au roti de 12 sau 16 inch.
Toate variantele de mai sus (adresate tuturor varstelor) sunt in primul rand destinate freestyle-ului si trials-urilor.
In sporturi precum basketball sau hockey pe monociclu se utilizeaza monocicluri cu roti de 20" (nu doar de catre adulti, ci si de catre copii, dupa ce scurteaza saua).
Monociclul de 24" este utilizat in scop recreational sau pentru diverse trick-uri de catre adulti. Persoanele mai scunde au nevoie de monociclu de 20" pentru trick-uri (altfel le va veni mai greu).
Monociclurile de 26" sunt monociclurile cele mai populare pentru cei care practica Mountain Unicycling (de aici denumirea de "Muni"). In functie de inaltimea utilizatorului se pot utiliza in acest scop monocicluri de 24" cu anvelope mai groase/ late sau monocicluri de 28" (care sunt mai rare).
Monociclurile pentru trekking (calatorii mai lungi, inclusiv cu portiuni off-road) au roti de 29 inch. Uneori se pot vedea astfel de monocicluri si prin diverse orase din Occident sau din Orient.
Cele mai mari sunt monociclurile cu roti de 36 inch folosite strict pentru "commuting" (parcurgerea rapida a unor distante lungi). In Occident sunt utilizate de catre utilizatorii mai experimentati in loc de bicicleta, dar evident ca acestea sunt departe de a fi la fel de populare ca bicicletele.

In ultimii 10 ani popularitatea monociclului a crescut cam pe tot globul. La noi in tara, de regula, patrund mai tarziu, sporturi sau vehicule pentru recreere ce apar in alte parti ale lumii (uneori chiar dupa ce moda lor trece in Occident).
Oamenii nu sunt obisnuiti sa vada monocicluri si datorita mintii prea inguste a multor romani chiar si cei care doresc sa le incerce prefera sa se abtina. Totusi unii incearca sa nu se sinchiseasca de opinia celor din jur si indraznesc, chiar si pe la noi. Dar avand in vedere cum este mentalitatea romanilor probabil ca monociclismul nu va ramane decat tot o raritate la noi. De aici si lipsa de cerere si oferta pentru monociluri. Cine isi doreste un monociclu de calitate trebuie sa-l comande din tarile cu o civilizatie mai evoluata.

Reproduc mai jos ce i-am scris in privat cuiva care nu a avut curajul sa posteze la topic (am efectuat si vreo doua corecturi), deoarece ar putea sa intereseze si pe alti posibili amatori:

Quote

Eu, ma pot declara fericit, de pe monociclu am cazut de nenumarate ori dar nu am  facut niciodata contact cu pamantul cu alte parti ale corpului, in afara de picioare. Nici monociclul nu a patit nimic niciodata, nu s-a zgariat pentru ca il tineam cu acea chinga portocalie si nu apuca sa cada....dar a aparut baiatul meu , cum a urcat la si julit de betonul din garaj. Asa ca depinde mult si de cum pui problema in antrenament...de cine a dat banii...de mai multe....si cel mai mult sa nu-ti depasesti mult si brusc limitele...incet, incet.

La mine a fost mai dificil din cauza ca atunci cand invatam era nevoie sa sprijin gambele de pad-urile din mijloc care vin mult prea jos pentru mine (din cauza aceasta nu pot nici sa ridic vreun picior de pe "pedala" sau sa prind monociclul intre gambe ca sa execut o saritura). Acum, la mers obisnuit sau la urcare nici nu mai ating padurile laterale, dar la inceput ele ofera un punct de sprijin important, mai ales la urcare.
La mine venea gamba fix peste marginea aceea din plastic si am stat cu vanatai pana cand am invatat sa folosesc monociclul electric (si o perioada dupa). Din cauza ca imi lipseau respectivele zone de sprijin mai luam cazaturi la inceput, dar cadeam, de regula, in picioare. Monociclul nu reuseam sa-l prind intotdeauna de maner in cadere. Acea chinga n-am folosit-o niciodata.
Cel mai rau am cazut cand monociclul era foarte descarcat si urcam o panta. S-a dezactivat brusc giroscopul si am cazut intr-o parte pe umar. Totul s-a intamplat atat de rapid incat n-am avut timp sa ma rasucesc in cadere. Alteori am cazut in momentele in care scade brusc puterea (pentru cca. o secunda la viteze mari). La Airwheel X3 am observat ca aceasta se intampla concomitent cu stingerea unuia dintre cele 4 leduri care indica nivelul de incarcare al bateriei. De regula, reusesc sa ma echilibrez imediat cand se intampla, mai putin daca exact atunci execut un viraj aplecandu-ma prea mult intr-o parte. In rest am cazut cand intalneam obstacole in drum (crapaturi mai mari in asfalt, borduri etc.). Inertia ma impinge in fata si dupa ce sunt proiectat inainte trebuie sa execut cativa pasi pana ma pot opri. Din aceasta pozitie rar a fost nevoie sa pun si vreo mana jos. In acest an am cazut o singura data de pe monociclul electric, in picioare.

 _-_, on 02 noiembrie 2017 - 15:22, said:

Vanatai pe gambe am avut si eu, cred ca nu se poate fara. .....dar mi-ai adus aminte de o intamplare. Eram in parc, destula lume in jur, bateria aveam 3 punctulete (din patru) si ma pun sa urc un deal, destul de accentuat. Mi-am luat ceva elan dar nu foarte mult (sa nu sperii lumea) si motorul nu a putut sa mai urce, eu am fortat , inclinandu-ma mai mult in fata si am ramas fara giroscop (deci asa se intampla cand le fortezi) . M-am dus ca berbecul in fata vreo 5-6 pasi , m-am lovit si in pedale ca nu am lasat din maini chinga. Da, m-am obisnuit cu chinga si chiar daca, acum, cand am experienta deja, nu m-ai foloseste la nimic, ma simt bine daca o am in mana. ...imi venea sa ma ascund, sa dispar...ce ziceau aia ? "....ia uite si la vlajganul ala ce prost e" (normal ca era invidia    )

Edited by MembruAnonim, 02 November 2017 - 15:47.

Intr-adevar, daca suntem atenti sa nu lasam sa se descarce monociclul prea tare, sa nu acceleram brusc, sa nu franam brusc sau sa mergem prea mult timp cu viteza prea mare, sa nu il fortam in rampa (mai ales cand nivelul de incarcare al acumulatorului nu este foarte ridicat) etc., atunci nu prea mai avem de ce sa ne plangem de vanatai sau de altele mai rele. Treaba asta este valabila si pentru monociclul clasic: sa nu fortezi sau sa nu te fortezi (prea mult)!

Aia care rad, rad de multe: de biciclisti care cad, de persoane adulte care cad cu rolele, de pietoni de orice varsta care se impiedica etc. Chiar si mie mi s-a intamplat sa ma amuz uneori in astfel de situatii inainte de a sari in ajutorul cuiva, daca nu parea ceva prea grav.
Cat despre replici de genul ala ce pot sa zic... atat ii duce mintea.
Pe mine m-a facut unul "scapat de la spitalul de nebuni" cand m-a vazut cu trotineta electrica pe strada. Un copil a zis ca-s "ca un clovn" cand m-a vazut in parc pe monociclul clasic, altcineva ii explica unui copil: "Uita-te la bicicleta aia! Este exact ca la clowni, cum ai vazut tu la Circ.". Monociclul electric am observat ca le trezeste mai curand interesul, dorinta de a incerca si ei, desi nu isi dau seama, de regula, ca nu pot mearga pe el fara sa treaca printr-un proces de invatare.
Chiar si pe strada cand folosesc monociclul electric rareori am vazut zambete prin jur. Mai curand le trezeste respectul sau apreciaza. Cumva reactiile lor sunt opuse fata de cele pe care le au in raport cu monociclul clasic, cu toate ca si cand eram cu monociclul clasic am intalnit uneori persoane carora le trezeste mai curand interesul sau aprecierea pentru genul acesta de sport, pentru efortul de a invata (mai ales la cei care sunt constienti de dificultatile tehnice si... sociale).
Intr-un fel este ciudat, doarece monociclul (clasic) si monociclul electric se aseamana din mai multe puncte de vedere. As zice ca asemanarea este chiar un pic mai mare decat cea dintre monociclu (clasic) si bicicleta, nu doar pentru ca amandoua au o singura roata, cat pentru faptul ca la amandoua conteaza foarte mult presiunea pe care o exerciti cu picioarele asupra "pedalelor" si schimbarea centrului de greutate. Invatarea folosirii unui monociclu (clasic) este mai curand favorizata de invatarea in prealabil a utilizarii monociclului electric decat a bicicletei (chiar si in cazul biciclistilor care au invatat sa vireze fara sa tina mainile pe ghidon sau sa isi pastreze echilibrul cand pedaleaza in timp ce ridica roata din fata).

...exact..."de unde se pot inchiria? "    Ok dar niste echilibru de unde inchiriezi? Daca te vad pe tine ca mergi relaxat, cred ca o pot face si ei, instant. E si sa recunoastem, monociclul electric e mai SF...fata de ala clasic.

Edited by MembruAnonim, 02 November 2017 - 17:01.

Da. Pentru unii care n-au mai vazut niciodata un monociclu electric pare intr-adevar mai S.F. fiind vorba de un vehicul bazat pe o tehnologie mai noua, mai neobisnuit si cu potentialul de a deveni un tip de vehicul obisnuit in viitor (in opinia unora), mai ales ca multi considera ca daca pot sa mearga pe bicicleta, atunci pot sa-l adopte imediat ca sa faca naveta cu el la servici...
De regula le raspund ca se poate invata in cateva zile (cu un pic de transpiratie), dar ca au nevoie de cateva saptamani ca sa se simta confortabil pe el si sa abordeze drumuri mai dificile.

Am fost intrebat de mai multe ori daca are motor sau daca are baterie (unii isi imagineaza ca este propulsat mecanic si ma urmaresc ca sa vada cum il pun in miscare), ce viteza maxima prinde, ce autonomie are, ce distanta pot parcurge cu o incarcare etc. Cineva m-a intrebat cat a costat si cand i-am raspuns ca 1250 a intrebat: "de euro"? Si i-am spus ca "nu, de Lei". I s-a parut ieftin. Altora li s-a parut scump. Oricum, printre persoanele curioase am intalnit si unele persoane doritoare sa cumpere un astfel de monociclu.
In legatura cu monociclul clasic o singura persoana m-a intrebat unde ar putea sa gaseasca un monociclu de cumparat si am mai auzit un copil care a intrebat-o pe mama lui: "Mama, imi cumperi si mie o bicicleta de'aia cu o roata?", iar ea i-a raspuns ca daca gaseste, ii cumpara.

Intre timp a fost necesar sa fac o reparatie la monociclul cu roata de 24 inch. Se auzea din cand in cand un pocnet in zona rulmentilor si dupa ce am demontat roata am constatat ca era un rulment spart si incepusera sa cada bilele din el. Mai era si roata montata invers, iar suruburile erau stranse cam tare (probabil ca din cauza aceasta s-a spart unul dintre rulmenti).

Asa ca m-am "inarmat" cu o cheie pentru pedale, cu un cleste pentru extras rulmenti si cu o pereche de rulmenti echivalenti (cumparati cu 8 lei bucata dintr-o piata, ca si sculele mentionate), apoi am inlocuit rulmentii originali.
Cei noi nu sunt la fel de buni, dar isi fac treaba.
Cheia pentru rulmenti este reglabila si s-a potrivit cam la limita, iar levierul de la cheia pentru pedale am reusit sa-l indoi (noroc ca am avut o cheie franceza).
Habar n-aveam cum se scoate rulmentul, dar am cautat pe YouTube informatii si am gasit mai multe videoclipuri cu titluri de genul "How to remove unicycle bearings", respectiv "How to remove unicycle cranks", asa ca m-am descurcat.
Cu ocazia aceasta am aflat si eu cum se trage afara bratul de la pedala dupa ce ii scoti surubul si cum se extrage un rulment.
Pun si poze pentru cei care cumpara monocicluri de ocazie si se trezesc cu surprize similare:

 WP_20171106_18_33_07_Pro (rotated).jpg   437.32K   17 downloads

 WP_20171106_17_26_12_Pro.jpg   601.55K   16 downloads    WP_20171106_17_26_36_Pro.jpg   501.66K   14 downloads

Observati cat de ruginiti si imbacsiti sunt rulmentii originali si de ce este bine sa fie demontati si curatati peridioc!

Din seria "Articole din presa cu privire la monociclu":

1) Pepe, după ce a încercat să meargă pe monociclu: „E imposibil“
https://traiestemuzi...lu-e-imposibil/

2) Asta da provocare! A incercat sa invete sa mearga pe monociclu in doar 24 de ore
https://fun.bzi.ro/a...24-de-ore-16603

Quote

Articolul original: http://mashable.com/...y/#cE7dsenATPqR

...si videoclipul:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/CmiAXQXFrNY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

3) Viaţa unui corporatist pe un fir de aţă
http://www.prosport....de-ata-12648844

Quote

Poate ....exista un geniu pe undeva care va invata sa mearga brusc pe monociclu, dar sunt exceptii. Nici pe bicicleta nu inveti in o zi. In primul rand ca in prima zi iti obosec foarte tare centrii aia ai echilibrului...si creierul invata sa tina echilibrul...primeste foarte multe impulsuri....e obosit. Eu asta am simtit, multa oboseala...apoi din ce in ce am inceput sa rezist mai mult timp, asa as descrie eu.

Sa stii ca multi dintre cei care sustin ca au invatat sa mearga pe monociclu (clasic sau electric) intr-un anumit numar de ore se refera, de fapt, la numarul total de ore cumulat intr-o perioada de cel putin cateva zile. Unii recunosc acest lucru, altii omit acest detaliu. (Am mai spus asta.)
Este nevoie de timp ca sa se formeze anumite legaturi nervoase, reflexe conditionate, sa se adapteze musculatura la anumite tipuri de solicitari, sa realizezi o coordonare eficienta a miscarilor etc.
Si nu este totul sa reusesti sa mergi cativa metri fara sa cazi, sa reusesti sa te urci din cand in cand pe monociclu, sa reusesi uneori efectuarea unor viraje stranse s.a.m.d. Sunt necesare cel putin cateva saptamani ca sa ajungi sa o faci cum trebuie si sa poti merge pe monociclu la fel de bine dupa o pauza mai lunga (valabil si pentru monociclul clasic si pentru cel electric).

Experimentul pe care l-a facut tipul acela din videoclipul de mai sus este interesant ca experiment, dar nu recomand nimanui sa faca o astfel de incercare, deoarece este foarte riscant, extrem de obositor (oricat de buna ar fi pregatirea fizica), iar organismul va suferi multa vreme dupa aceea, fara a obtine un progres important.
In plus, cine se grabeste este mai curand predispus sa abandoneze decat cineva care se antreneaza cate putin in fiecare zi.

In cazul meu progresul a fost evident de la o zi la alta antrenandu-ma aproape zilnic, doar cateva minute pe zi (uneori de mai multe ori in aceeasi zi), fara eforturi "disperate", fara a incerca anumite lucruri mai riscante inainte de a fi pregatit pentru ele, fara accidente, exceptand loviturile de la pedale din primele zile si loviturile "sub centura" (ma refer la monociclul clasic). Nu prea spune nimeni ce sa faci ca sa nu-ti strivesti testiculele de saua monociclului. La urcarea pe monociclu, eu imi pun saua un pic dintr-o parte ca sa imping ouale in partea pe care se afla piciorul de pe pedala (ma sprijin in sa doar cu partea libera, un pic pe lateralul seii), iar dupa ce urc pe monociclu ma ridic usor, ma asez mai bine in sa (pe mijloc) si imi trag fundul un pic spre spate ca sa ramana bijuteriile de familie in fata si sa nu se turteasca. Nu stiu cum procedeaza altii (natura subiectului nu ii stimuleaza sa faca astfel de dezvaluiri - despre barbati vorbesc), dar cu siguranta fiecare descopera o cale ca sa nu ramana fara mostenitori. Desigur ca femeile nu au astfel de probleme cand urca pe monociclu (prin urmare nu sunt preocupate de subiect), deci se poate considera ca este mai adecvat pentru ele acest vehicul (glumesc, bineinteles).

Daca as fi exersat zilnic (fara exceptie), mai sistematic, de cel putin doua ori pe zi si as fi alocat mai mult timp fiecarei sedinte de antrenament, odihnindu-ma mai bine, alimentandu-ma mai adecvat in vederea accelerarii formarii musculaturii, legaturilor nervoase etc., atunci probabil ca as fi atins aceleasi performante mai rapid (daca nu as fi suferit vreun accident), dar nu cred ca mult mai rapid.
Si o proba in acest sens il constituie urmatorul exemplu: am observat ca straduindu-ma sa invat efectuarea virajelor cat mai stranse (fara sa mai "smulg" roata lasand urme de cauciuc pe asfalt) nu m-a ajutat prea mult. M-am ales cu febra musculara, am transpirat abundent, am obosit prea puternic pentru a mai fi in stare de altceva, am experimentat frustarea sutelor de caderi (desigur ca in picioare) si am tocit cauciucul in timp record (la un moment dat camera a facut explozie din cauza ca se subtiase prea mult cauciucul in cursul antrenamentelor). In cele din urma am lasat pe mai tarziu invatarea virajelor stranse si m-am concentrat pe simplul mers inainte. Astfel am ajuns ca in timp sa am un echilibru tot mai bun si virajele respective au inceput sa-mi iasa de la sine. Acum nu reusesc decat foarte rar oprirea monociclului, mersul inapoi, urmat iar de oprire si mers inainte. Cand ies cu monociclul, incerc de 2-3 ori treaba asta (daca imi aduc aminte) si cam atat. Sunt sigur ca dupa ce voi capata un echilibru mai bun imi va iesi aceasta manevra fara a ma mai antrena sistematic in acest scop. Asa ca acum prefer sa ma plimb pur si simplu cu monociclul si sa incerc cel mult de cateva ori anumite manevre mai speciale la o iesire, cand imi aduc aminte.

Un topic de pe Unicyclist.com[munity] cu fotografii postate de useri referitoare la monocicluri distruse : http://www.unicyclis...ead.php?t=77670
(Dadusem de el cand cautam informatii despre inlocuirea acelui rulment spart si mi-am adus acum aminte de topic. Unele fotografii mi s-au parut amuzante, desi nu cred ca a fost amuzant pentru cei care au patit-o).

Am derulat cateva poze si am inchis. Probabil ca sunt prea influientabil. Daca ma mai uit si vad poze din alea, renunt la monociclu. Avea unu osul de la umar prins cu tija cu 8 suruburi. (radiografie) Mai incolo altul, tot cu umarul, din cate vad pare cel mai afectat os....bine in afara de cap si genunchi.

Revin si mentionez, pozele sunt didactice, iti arata ce poti pati daca sari calu' . Dar sa nu speriem lumea, folosit normal, uniciclul este un dispozitiv de recreere...mai scapam de stresul cotidian.

Edited by MembruAnonim, 08 November 2017 - 08:28.

Probabil ca monociclistii care isi dau drumul la vale pe scari sau pe balustrada, care sar cu monociclul de la cativa metri inaltime s.a.m.d. isi asuma constient astfel de riscuri. Totusi, la o utilizare normala, nu prea vad cum s-ar putea produce accidente atat de grave. As spune chiar ca monociclul este mai putin periculos decat bicicleta, deoarece pe orice parte ai cadea exista mari sanse sa cazi in picioare de pe monociclu. In plus, monociclul nici nu prinde o viteza mare. Bineinteles ca pentru aceasta trebuie sa "cunosti" monociclul pe care il folosesti, adica indiferent ce inveti sa faci pe el, sa o faci sistematic, treptat, "pe bucatele", acordand timp formarii reflexelor, musculaturii, consolidarii legaturilor nervoase, cresterii coordonarii actiunilor etc.

Nu este nevoie sa incerci astfel de "trucuri" riscante:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/HwYkzbDqzM8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Vezi si ce scrie la inceputul videoclipului: "[...] Daca noi suntem idioti, aceasta nu inseamna ca voi trebuie sa ne copiati!".

Cine practica sporturi extreme pe "roti" se supune intotdeauna riscului de accidentari grave sau chiar moarte. Este valabil si pentru bicicleta, trotineta etc. Riscuri de acelasi tip exista si in cazul lor, deoarece multe trick-uri si trial-uri sunt similare:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/LdSCOEEskHw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/1IOyfsfPt7U?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Cine vrea sa faca trick-uri si sa riste mai putin isi poate cumpara un Trikke.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/n5TCsdf7EtY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Mi-ar place (sau "mi-ar placea" pentru cei foarte rigurosi care nu recunosc decat existenta verbului "a placea" sau nu accepta decat aceasta conjugare) sa incerc un monociclu electric cu sea (am scris "sea" in loc de "șa", deoarece evit diacriticile si nu doresc sa apara confuzii cu pronumele posesiv, "sa" ori cu semnul conjunctivului, "să") precum cel prezentat in acest articol ("Focus Designs SBU V3"): https://www.cnet.com...ctric-unicycle/
(Scuze pentru off-topicul referitor la gramatica, dar recent ma "corectase" cineva care atribuie DEX-ului rolul suprem pentru reglarea vorbirii, autoritatea absoluta pentru stabilirea vorbirii si grafiei corecte, nu un simplu produs lexicografic care trebuie sau, mai bine zis, care ar trebui sa reflecte formele cele mai uzuale in vorbire).

Si pentru ca am revenit la monociclul in varianta electrica (dotat cu un sistem de autoechilibrare), ma voi folosi de prilej pentru a indica o discutie in care se incearca stabilirea unor relatii intre monociclul clasic si cel electric: http://forum.electri...ce-improvement/

Totusi, cine este interesat de monociclu pentru fitness si pentru efectele pozitive asupra sanatatii fizice si mentale (dezvoltarea simtului echilibrului, posibil a inteligentei - cum sustin coreenii, conform primului articol citat, a increderii, perseverentei, a optimismului, a comunicarii dintre minte si musculatura, intretinerea musculaturii, recuperarea in urma unor afectiuni ale creierului, sistemului vestibular, aparitiei unor probleme ale coloanei, prevenirii unor afectiuni cum ar fi boala Alzheimer etc.) ar fi mai "castigat" cu un monociclu clasic, cu conditia sa se limiteze la fitness (nu sa incerce diverse tricks and trials riscante).

Iata o lista de cateva articole sau postari care i-ar putea motiva pe amatorii de monociclism (in caz ca au fost demotivati de posturile mele de mai sus):
https://www.livestro...ide-a-unicycle/
https://www.exercise...nce-at-any-age/
https://healthylivin...cling-2515.html
http://www.businessi...icycles-2016-11
http://www.unicyclis...ad.php?t=116467

Exista numeroase articole de acest gen. As fi dorit sa gasesc studii stiintifice pe aceasta tema, dar nu am dat de nimic in acest sens. Aceasta nu inseamna ca nu exista cercetari si rezultate publicate privind beneficiile monociclismului, din moment ce in Japonia monociclismul face parte din programul national de educatie obligatorie, in multe tari din Orient exista multi monociclisti de orice varsta, iar in Occident monociclurile par sa devina tot mai populare, incepand cu secolul al XXI-lea.
Probabil ca raspandirea monociclismului a fost intarziata de asocierea lui cu clownii de la Circ, al caror rol este acela de a produce amuzament la copii, iar la adulti provoaca, de regula, dezgust. Aceasta asociere a devenit atat de puternica, incat nici acrobatii care ating performante ridicate pe monociclu sau balerinii pe monocilu, sportivii care practica monociclismul (monociclism montan, baschet pe monociclu, hochei pe mopnociclu etc.) nu scapa de astfel de asocieri (ca sa nu mai zic si de cei care utilizeaza monociclul pentru plimbare prin parcuri, prin oras sau doar pentru fitness).

Pai ma uitam la montajul asta :

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/HwYkzbDqzM8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

...la cate cazaturi sunt in el. Asa, acum ia sa ne imaginam o baba anchilozata care cade  doar putin si ajunge la spital cu oase rupte si alte complicatii. Asadar, sportul, ne face mai tari, ne mentine asa  si ne invata cum sa cadem. Eu sunt un tip mai preventiv si cu toate ca sunt asa, merg pe monociclu (bine, nu am mai mers din septembrie)...dar daca imi mai face pofta colegul _-_ mai am putin si scot monociclul de la hibernare. Oricum, pe frig e .....brrrrr sa mergi pe monociclu, simti tot aerul ala rece (ca si la altele ...role, bicicleta, motocicleta, matura...)
...sunt niste faze acolo, mi-au placut f. mult. Cade monociclistul si furios arunca cat colo monociclul sau altul il tranteste.
Ca tot vorbim despre roti, ma mananca tare sa-mi iau o bicicleta electrica...abia ma abtin si nu stiu cat am sa mai rezist.

Edited by MembruAnonim, 08 November 2017 - 12:47.

Cu cca. 2 saptamani in urma am iesit cu monociclul clasic si era un frig si un vant de ziceai ca este sfarsit de noiembrie. Parcul era aproape pustiu. Putina lume care doar traversa parcul umbla in canadiene groase si cu capul acoperit.
Ei bine, dupa cateva minute de plimbare cu monociclul ma incalzisem, incepusem sa transpir si am dat jos tot ce aveam pe mine de la brau in sus, mai putin tricoul cu maneca scurta care se si udase un pic de la transpiratie.
Ma incalzisem rapid, deoarece este foarte solicitant sa-ti pastrezi echilibrul pe vant puternic. Trebuie sa executi in permanenta anumite miscari (comutare a centrului de greutate mai in fata sau mai spate, rasuciri de trunchi, apasari in pedale sau, dimpotriva, slabire a pedalelor, balansare a bratelor si uneori chiar smulgeri usoare ale monociclului pentru corectarea rapida a directiei). La aceasta solicitare a organismului mai contribuia si vederea neclara si disconfortul produs de lacrimile care curgeau siroaie pe fata din cauza vantului rece.
Cand faceam pauze ma imbracam la loc, iar inainte de a porni din nou, ramaneam tot in tricou. Frigul nu prea l-am simtit. Imi era teama ca as putea raci, dar nu s-a intamplat nimic.

Cu monociclu electric, bicicleta electrica s.a.m.d. este normal sa tremuri. Si cu bicicleta clasica tremuri, chiar daca mergi mai incet si faci un pic de miscare care te mai incalzeste.
Eu ma mai urc pe bicicleta doar ca sa ma deplasez la distanta mai mare si nu prea este adecvata nici masina si nici trotineta sau monociclul electric.
Rar am mai scos bicicleta din casa doar pentru plimbare. Sport nu prea se poate spune ca poti face cu ea, mai ales intr-o arie relativ restransa.
Eu nu am simtit nevoia unei biciclete electrice, deoarece la bicicleta mea efortul depus este foarte mic. Se poate spune ca merge aproape singura. Am o bicicleta pliabila Dahon destul de scumpa (mai scumpa decat majoritatea bicicletelor electrice de pe piata noastra).

Monociclismul este greu de invatat (ca sa nu mai zic de acrobatii cu monociclul care, in plus, presupun asumarea unor riscuri de accidentare). Devine frustrant pentru cine se grabeste sa obtina rezultate. Invatarea monociclismului este un veritabil exercitiu de rabdare si perseverenta. Presupune un fel de reconstructie a creierului, activarea unor zone implicate in mentinerea echilibrului care la majoritatea oamenilor raman neutilizate, iar aceasta necesita mult timp (ca si in cazul recuperarii dupa un accident care afecteaza un nerv). Chiar si in cazul celor care reusesc sa nu cada de pe monociclu dupa cateva zile de antrenament, sa zicem, tot este nevoie de mult mai mult timp pentru a deprinde bine tehnicile de baza si a nu mai merge pe monociclu ca un copil care de-abia invata sa mearga in pozitie bipeda.

Edited by _-_, 08 November 2017 - 15:59.

MembruAnonim, on 08 noiembrie 2017 - 12:33, said:

Uite aici un alt montaj de cazaturi: Unicycles: One Wheel, Zero Brains. (link corectat)
Cam asta se intampla cu cei care nu procedeaza "cu cap" (sistematic) atunci cand incearca sa invete...
Cine cade rau la primele incercari (daca nu stie cum sa abordeze "problema") cel mai probabil nu va dori sa mai auda de monociclu. In schimb, cine depaseste cu bine primele incercari are sansa de a descoperi in monociclu o resursa extraordinara.

Iata, de exemplu, cu cat entuziasm se exprima unii utilizatori de pe www.unicyclist.com (In what ways does unicycling stimulate your brain?):

From my personal experience, I realize that possibly unicycling is much more brain-stimulating than bicycling or maybe even any other activity I have experienced. [...] It is as if my brain has a special place dedicated to unicycling and which responds to the unicycling experience by becoming stimulated and activated. [...] When more than a week passes without unicycling, I feel the reduction of this unicycling-specific brain area's activity. It seems that nothing else can replace it.

If everyone out there knew all the benefits of unicycling there would be millions of people doing it.

I think the uniqueness of unicycling may indeed reside in the perfection of balance that you refer to. In addition to that, and related to that, I think unicycling is the only sport where a person comes into contact with the world and gravity at only one point at a time. Of course, one may mention skydiving as involving no point of contact at all with the world. But in skydiving, one is not self-powered and on the contrary totally at the mercy of gravity even though totally off-ground. Also, the uniqueness of unicycling may reside in the fact that it is perhaps the simplest of vehicles.

Unicycling requires a lot of effort to learn and is therefore very gratifying when you aquire the skills.

(my daughter -she is a psychologist- says that unicycling keeps my last remaining neuron fit!)

For me, I think it stimulates every fiber of my being, including my brain! We've heard about the "runner's high", and "getting into the zone". Having been a runner I definitely have experienced all of that, but endorphin rush and is at an even more intense level when I'm riding MUni, or doing any extreme uni-riding.

when I uni, i don't really think about anything else besides unicycling...it gets my mind off other things and just makes me very happy.
if I find my mind wandering... then in no time i'll be hitting a rather large bump at top dead center and fly forward. so concentration is a requirement for unicycling.

Those of you with psychology degrees must be aware of the (relatively recent) research evidence that suggests that even adults constantly generate new neurons, but the persistent survival of those neurons is associated with effortful learning.
I get a buzz from unicycling, and can almost feel those new neurons popping into being and hanging on in there. I guess that when I am so competent in all uni-spheres that it all becomes effortless, I will de-buzz, and lose interest.
Interesting thread. I am actually quite surprised by the divergent views expressed so far. My subjective experience of both mental and physical exhilaration in unicycling is so intense that I had assumed it was universal.

I think I have an explanation for why unicycling is so mentally stimulating. It's because it's something that never becomes routine. Therefore it takes you out of your routine. And the brain thrives on novelty and abhors routine. Routine is the enemy of the brain. Hence the never-routine experience of unicycling can only be healthy and stimulating for the brain.

In acelasi mod este dezbatuta aceasta tema si la un alt topic (what is uni-ing doing to your brain?):

Notice that on this forum people may talk about "zen" feelings or about "withdrawal" symptoms....
What is uniing doing to our brain?
November is a hard month to me ... dark clouds begin to appear into my mind and the ghost of depression is showing his ugly face.
I had the choice: wether take anti-depressant or jump on the saddle and risk hurting my ailing tendons.
I choosed uniing: the effect is immediate, once on the saddle the dark clouds fade away.

just break up with my girl but life goes on, with or without a girl, uni allways follow you.

when someone asks me if i can teach them how to ride the unicycle i always say no
but i can show u how to teach yourself
och!, they say, u're just playing wordgames now
no, i'll respond, i'm not
in learning how to ride, u will reach a stage of incredible frustration and irritation because u think u should be able to ride and yet your body can't
yet
at that time, the normal instinct is to turn around to a 'teacher' and say: "help me"
in unicycling (as in life really) this is impossible
there is nobody who can help u thru that part of the learning curve
and eventually u realise that u must'nt look outside yourself for help, u need to look inside yourself for help
and that, to me, is the very essence of unicycling
everything u do after that moment of realisation is just for fun

I'm not sure what uni-ing is doing to my brain, but at lunch the other day the site lead engineer trying nicely to get me to join in the conversation, pointed out that I hadn't much to say lately. He asked why?
I responded, "Because nobody wants to talk about unicycles."

Coincidentally, I had lunch with a friend the other day who told me that her youngest daughter was diagnosed dyslexic. The Dr said to get her into something like gymnastics. Somehow the balancing helps create new paths in the young brain that combat the condition. Naturally I saw the one-wheel parallel and suggested unicycling. It could be helping your kids in school more than you realize.

Si astfel ajungem inclusiv la utilizarea monociclului ca resursa pentru educatie:

- In sisteme alternative de educatie, cum ar fi reteaua de scoli Waldorf (creata de Ruldof Steiner), deoarece monociclul ar sprijini dezvoltarea celor "12 simturi". Iata si cateva articole in acest sens:
http://denverwaldorf...dorf-education/
Learning To Ride A Unicycle May Be The Answer To Surviving Puberty
https://www.alabamaw...Winter-holidays
https://www.freunde-...japan/tokyo-ii/

- In sistemul de educatie din Noua Zeelanda: http://www.kingstrus...les-to-schools/

Iata si cateva citate din articol:

Kings Trust has been loaning unicycles to schools throughout NZ for more than 10 years. [...] Up until 2012 we worked with UNIcycle Shop NZ, loaning 50 unicycles to schools around NZ (on a buy-one, borrow-one deal). At the end of each school year, each school was given the option to either purchase the loaned unicycles (at a discounted price), or to return them. Between 2009 and 2012, more than 100 schools around New Zealand received unicycles thanks to this buy-one, borrow-one deal. When UNIcycle Shop NZ closed down (at the start of 2012), we began purchasing unicycles from Unicycle.co.nz and then from so that we could continue to loan them out to schools around New Zealand.

What is ‘Educational’ about Unicycling?

Unicycling is a unique skill.  It takes between 1 and 30 hours to learn to unicycle – depending on a persons aptitude, fitness, attitude etc. It is of considerable value for youth to have learnt a skill that is unique, attractive, draws attention from crowds, and makes them stand out from their peers.

Overseas research has demonstrated that unicycling is an activity that enhances learning, and helps youth to gain more benefit from the learning environment they are in. In Japan, many schools have unicycling as a core part of their curriculum, and use it as a form of ‘brain gym’ with their students.

What Schools have you Loaned Unicycles to?

Our unicycles have been loaned to over 120 schools all over NZ. They have also been loaned to alternative education programmes, and to programmes for at-risk youths in New Zealand.

Positive Outcomes of Unicycles in NZ Schools:

A Physical Education teacher borrowed some unicycles from us to use as a demonstration with a paper he presented at the NZ PE Teachers Conference. He recalled how he had been working in an Otara High School when we loaned the school a set of unicycles. He told the story of the impact these unicycles had had on some of the students, particularly on the students with low self-esteem who weren’t respected by other students. When these students learned to ride a unicycle (and the ‘cool’ kids didn’t), their self-esteem (and the respect others gave them) rose greatly. What a wonderful step forward in life for these students!

- In scolile din Japonia. Exista multe articole pe aceasta tema. Exemple:
http://web-japan.org.../unicycles.html
http://www.businessi...icycles-2016-11
Tools to Help Japanese Schoolchildren Find Balance: Unicycles
Am extras si cateva citate din ultimul articol:

Most elementary schools across the country offer a rack of unicycles for children to ride during breaks on the playground.

The Japan Lottery Association, a collection of public lotteries, regularly donates money to schools for the purchase of unicycles. Last year the association gave money to support the purchase of 2,000 unicycles for public schools throughout the country. Every year, students compete in the All Japan Elementary School Student Championships of Unicycling.

No one wore a helmet or kneepads, and the few adults on the playground left the children alone. One of the school nurses, Kumiko Hatanaka, said that in three years of working at the school, she has treated only one or two injuries caused by unicycle riding.

Katsuhiro Ominato, the vice principal at Kyuden, said the children never receive formal instruction, but are left to learn on their own or to teach one another.

Riding unicycles is part of a culture that urges elementary school-age children to do things on their own, including taking the subway or walking around city neighborhoods.

Deci elevii japonezii pot utiliza monocicluri in pauze, nu poarta protectii, rareori sunt supravegheati de catre adulti, nu primesc o instruire formala privind utilizarea monociclului, ci sunt lasati sa invete pe cont propriu sau sa se invete unii pe altii. Iar acea asistenta scolara, Kumiko Hatanaka, a declarat ca in 3 ani de cand lucreaza in scoala respectiva a tratat doar una sau doua raniri cauzate de folosirea monociclului.

Ma intreb ce ii face pe copiii japonezi sa abordeze in mod corect invatarea monociclului, adica in majoritatea cazurilor fara accidentari.
Probabil ca nu difera, totusi, prea mult fata de copiii din alte parti ale lumii din moment ce monociclismul a fost introdus in scoli de pe mai multe continente. Cum in scoli nu sunt acceptate, in mod normal, sporturi care sa puna in pericol sanatatea elevilor trageti voi concluzia...

Voi incheia cu unele citate dintr-un alt articol care consider ca merita mentionat la acest topic: The Attraction of Unicycles: A Lesson for Learning Complex Skills.

But if kids like them so much, why aren’t unicycles more common? The simple explanation is that riding a unicycle is difficult and unnatural. The steps required to learn how to ride one are unobvious and pose obstacles that, for most, are prohibitive. There are no training wheels. The activity is both remarkably interesting and remarkably difficult. These ideas circulate in your mind as you arrive to the real question—can unicycles serve an important educational purpose?

Unicycles do attract kids’ attention. They emerged, after all, as a circus act. But are there good pedagogical reasons for learning to ride them? At least one celebrated educator thinks so, and he recently won a grant to purchase ten unicycles for his program. Steve Ahn, a science teacher at Abingdon High School in Virginia, recently won a grant to purchase a set of unicycles for the extra-curricular Appalachian Teen Trekkers non-profit club that he sponsors. Why did he write the grant? His intention is to attract students to a whole set of after-school activities meant to address obesity by providing kinesthetic challenges (Abingdon is also building a climbing wall). And he thinks it will work to attract kids.

Because attempting to ride a unicycle is an unnatural, difficult, and complex skill, it reveals quite a bit about the process of learning, more generally. If we can distill what is required to ride a unicycle into broader steps, we can apply them to a range of valuable skills that are also difficult to learn.

In continuarea articolului, autorul incearca sa elaboreze o lista de 8 pasi care crede ca sunt importanti pentru invatarea unui skill complex (cum este invatarea monociclismului).
"Cei 8 pasi" (fara detaliile prezentate in articol) mi se par si mie demni de retinut:
1. Dedicate time for practice with the expectation of a long-term commitment.
2. Set benchmarks to celebrate progress.
3. Engage the mind.
4. Make mistakes, and then vary them.
5. Watch others.
6. Visualize oneself performing the skill.
7. Find the motivation to persevere.
8. Become the thing learned.

Sper sa va descurcati cu limba engleza!
Daca nu va descurcati, atunci puteti folosi Google Translate (de exemplu, ca add-on in web browser care sa traduca instantaneu textul selectat la apasarea comenzii corespunzatoare din meniul contextual).

Edited by _-_, 25 September 2018 - 19:30.