Mareșalul Ion Antonescu

Asa cum am mentionat deja, numarul oficial al evreilor exterminati in timpul celui de al doilea razboi mondial este de 400,000. Conducatorul militar al Romaniei, in cel de al doilea razboi mondial, [u]Maresalul Ion Antonescu, un adevarat si loial aliat a lui Hitler, a fost conducatorul care a adoptat si a propovaduit imaginea "iudeo-bolsevica", implantand-o in constiinta populatiei. Maresalul Ion Antonescu a avut mana libera pentru a pune in aplicare planurile sale de exterminare a cat mai multi evrei posibil, nu prin gazarea lor ci prin munca fortata, pogromuri, lagare de concentrare.

Atunci cand Maresalul Ion Antonescu a devenit incomod chiar celor pe care i-a servit el a fost inlaturat de la putere si executat.

Sub regimul comunist el a fost declarat criminal de razboi. Aceasta decizie a asigurat, pentru gruparile politice nationaliste si xenofobe, transformarea Maresalului Ion Antonescu intr-un martir si patriot national. Regimul comunist, care a durat in Romania 50 de ani, a facut tot ceea ce se putea pentru a ignora responsabilitatea Romaniei fata de suferintele minoritatii evreiesti.
                                                                                                              www.romanianjewish.org/


Antonescu s-a născut într-o familie burgheză cu ceva tradiții militare. a absolvit școlile militare de la Craiova și Iași. A absolvit Școala de Cavalerie în 1904 și Academia Militară de la Saint-Cyr în 1911 ca șef de promoție. În 1913 a participat la luptele celui de al doilea război balcanic din Bulgaria, primind cea mai înaltă decorație militară românească. Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia și nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) și nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940).Trupele române s-au alăturat Wehrmachtului german în atacul împotriva Uniunii Sovietice (iunie 1941), au eliberat teritoriile ocupate de URSS și a cucerit orașul Odessa. Antonescu a ordonat executarea fără judecată a evreilor și comuniștilor din oraș ca represiune la aruncarea în aer a clădirii în care se afla Staul Major românesc (Masacrul de la Odessa). Hitler a oferit lui Antonescu, în schimbul teritoriilor cedate către Bulgaria și Ungaria, Maramureșul de Nord (Rutenia) și Banatul Sârbesc. Mareșalul Antonescu s-a opus ocupării acestor zone, dar a pus condiția ca administrația Banatului Sârbesc să fie cea germană. "Vă cer să faceți cunoscut Fuhrer-ului în cel mai scurt timp posibil avertismentul următor: dacă trupe ungurești trebuie să pătrundă în Banatul iugoslav, eu nu voi ezita o singură secundă a pătrunde cu trupele, la rândul meu, și a le combate!" (5 aprilie 1941). Hitler, care avea o stimă deosebită pentru Mareșal, a înțeles că amenințarea era serioasă și a dispus măsurile necesare.

                                                                                                                 http://ro.wikipedia.org
Procesul și moartea

După ce a fost arestat, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, tinut in arest timp de doi ani in URSS, a fost readus in tara doar pentru a fi judecat "exemplar". Condamnat la moarte de instanța "Tribunalului Poporului" la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foști colaboratori apropiați, la 1 iunie.

Raportul oficial a consemnat că "Ion Antonescu a cerut să fie executat de soldați ai armatei, nu de gardienii închisorii, dar a fost refuzat, iar el a replicat: "Canaliile, canaliile!"

"[...] După care s-a dat comanda pentru execuție. Armele au fost încărcate și atunci când s-a tras, Mareșalul a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, după care a căzut. Mareșalul s-a ridicat imediat, sprijinindu-se într-un cot și a spus: 'Nu m-ați împușcat, domnilor, foc!', după care gardianul șef s-a dus la Antonescu cu pistolul în mână și l-a împușcat în cap. Doctorul i-a examinat și a spus că Antonescu și Vasiliu [1] erau încă în viață. Gardianul șef s-a dus din nou la Vasiliu, dar i s-a blocat pistolul când a încercat să tragă. A luat o pușcă de la unul dintre gardieni și a tras un foc în capul lui Vasiliu, dar după aceia pușca s-a blocat și ea."

"A schimbat pușca cu alta și a mai tras alte trei focuri în diferite părți ale corpului lui Vasilescu după care s-a dus la Mareșal și i-a tras trei focuri în piept. Doctorul i-a examinat din nou și a spus că Antonescu era mort, dar Vasiliu mai era în viața. Din nou, gardianul a tras un foc în capul lui Vasiliu. Creierii lui Vasiliu au fost împrăștiați, dar el mai mișca și mai spunea ceva ce nu putea fi înțeles. Gardianul s-a dus din nou și i-a mai tras două focuri in cap după care doctorul l-a declarat și pe Vasiliu mort."

                                                                                                                   http://ro.wikipedia.org




                                                                        

daca mai spunea ceva vasilescu ala si dupa ce l-au impuscat a 17 oara l-as fi suspectat de nemurire

Quote

cam asa ceva face un criminal de razboi. da cine dracu nu este criminal in razboi?

SI pe mine ma amuza termenul de "criminal de razboi" din motive atat de evidente ca nici nu o sa le mai expun

i don't care

 Mosotti, on Jan 25 2006, 13:07, said:

cum, cine? cine chilărește pentru dumnezău, haha.

 Mosotti, on Jan 25 2006, 13:07, said:

aia morti in razboi sigur nu-s !

hai pe bune? adica daca nus ce pilot asu asilor a doborit 200 de avioane cu tot cu ce era prin ele si intr-un final a muscat si el pamintul, nu e criminal? nu stiu daca ai vazut insa toti soldatii primesc cite un puscoci. ce crezi ca fac in razboi cu puscociu ala? trag in aialalti care si ei au primit puscoacele lor. asa ca dupa razboi sa nu-mi vina mie nus ce tribunal si sa-mi spuna ca comandantii sint criminali de razboi, aia chiar ca n-au omorit pe nimeni. ce vina au ei ca niste dobitoci se apuca sa omoare oameni la comanda? si de aici am tras si concluzia ca armatele sint niste adunaturi de dobitoci care se omoara intre ele si la sfirsit invingatorii ii judeca pe comandantii partii invinse pentru crime de razboi. mai da-o draculu de mamaliga

 Mosotti, on Jan 25 2006, 15:17, said:

genial ! sinteza sintezelor. cu adevarat meriti sa fii moderator si daca vreodata soarta se va augura in sensul potrivit, fac cinste cu  cata bere poti bea intr-o seara !

Si una si alta.

Nici-nici ori sau-sau:problema este atit de complicata (depinde de unde privesti toata ISTORIA),incit este imposibil sa dai un raspuns transant,fara sa nemultumesti "cealalta jumatate".

 Emix, on Jan 26 2006, 01:42, said:

cine e cealalta jumatate ?  

toti cei care acum nu pot gandi altfel decat asa cum aud la tv ar trebui sa stie ca fara Antonescu, criminal de razboi sau nu, Romania ar fi azi mult mai putin.

Un CV al maresalului:


Ion Antonescu s-a nascut la Pitesti pe 2 iunie 1882, intr-o familie de militari.   A absolvit in 1904, primul din promotia sa, Scoala de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie.

Tanarul sublocotenent a fost repartizat la Regimentul 1 Rosiori. S-a distins in timpul Rascoalei din 1907, cand, aflat in fruntea unui mic detasament care bloca intrarea in Galati, a convins o multime de tarani sa nu intre in oras, fara a trage un foc de arma. Pentru aceasta fapta a fost felicitat de printul mostenitor Ferdinand, Inspectorul General al Cavaleriei.

In 1911 a fost admis in Scoala Superioara de Razboi, pe care a absolvit-o in 1913, fiind intre timp promovat capitan. In timpul celui de-al doilea Razboi Balcanic a indeplinit functia de sef al Biroului Operatii al Diviziei 1 Cavalerie.

Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial l-a gasit in Biroul de Operatii al Armatei de Nord, comandata de generalul de corp de armata Constantin Prezan. Dupa cum remarca in memoriile sale generalul Radu Rosetti, cei doi se completau reciproc perfect. Bunele rezultate obtinute la Armata de Nord, singura care s-a retras in mod organizat din Transilvania, au dus la numirea generalului Prezan comandant al Armatei 1 si a Grupului de Aparare a Dunarii (fosta Armata 3) pe data de 17 noiembrie 1916, maiorul Antonescu (fusese promovat la inceputul lunii) fiind si de aceasta data seful biroului sau de operatii. Chiar daca a pierdut batalia de pe Neajlov a si cu ea si capitala, generalul Prezan a fost numit sef al Marelui Cartier General pe 17 decembrie. Maiorul Ion Antonescu a devenit sef al Biroului Operatii al Marelui Cartier General, preluand functia de la lt. col. Radu Rosetti.

Astfel el a putut juca un rol important in obtinerea victoriilor din vara anului 1917, ocuparea Basarabiei si in reintrarea in razboi a Romaniei in noiembrie 1918. In 1919, echipa Prezan-Antonescu a coordonat infrangerea Armatei Rosii Ungare, operatiune terminata cu ocuparea Budapestei de catre trupele romane. Aceasta actiune i-a adus proaspatului lt. colonel Ion Antonescu cea mai inalta decoratie de razboi romaneasca: Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, acordat pe 31 decembrie 1919.

Dupa razboi colonelul Ion Antonescu (fusese promovat din nou in 1920) a facut parte din delegatia romana ce a participat la trativele de pace de la Paris, precum si din cea care a negociat alianta cu Polonia. A fost apoi numit comandant al Scolii Speciale de Infaterie si Cavalerie de la Sibiu, unde a suferit a un accident de calarie, care l-a imobilizat timp de sase luni. Intre 1 august si 31 decembrie 1923 a indeplinit functia de atasat militar la Paris, iar apoi la Londra intre 1 ianuarie 1924 si 14 iulie 1926. Intors in tara, a primit comanda Regimentului 9 Rosiori Principesa Elena de la Giurgiu, iar in 1927 a preluat conducerea Scolii Superioare de Razboi.

In 1931 a fost promovat la gradul de general de brigada. La 1 iulie 1933 a primit comanda Diviziei 3 Infanterie, care avea punctul de comanda la Pitesti, orasul sau natal. La insistentele Regelui Carol al II-lea a primit functia de sef al Statului Major pe care a indeplinit-o intre 1 decembrie 1933 si 11 decembrie 1934. La numirea in functie el primise asigurarile regelui ca va avea mana libera in reorganizarea armatei, insa relatiile intre cei doi s-au deteriorat si Antonescu si-a dat demisia. S-a intors la Pitesti la comanda Diviziei 3 Infanterie, unde a ramas pana in 1937.

A fost promovat general de divizie pe 25 decembrie 1937 si trei zile mai tarziu a fost numit Ministru al Apararii. Insa din nou a intrat in conflict cu regele si camarila sa si a fost nevoit sa demisioneze pe 30 martie 1938, cazand in dizgratie. Antonescu a fost mai intai "exilat" la comanda Corpului 4 Teritorial, ca apoi in 1940 sa i se impuna domiciliu fortat la Manastirea Bistrita.

In urma cedarilor teritoriale din vara anului 1940, Carol al II-lea se gasea intr-o situatie dificila. Pe 5 septembrie, regele l-a numit pe generalul Antonescu Presedinte al Consiliului de Ministrii si i-a conferit puteri depline pentru conducerea statului. Ziua urmatoare Carol a abdicat in favoarea fiului sau Mihai I si a parasit tara. Ion Antonescu a format un guvern cu Garda de Fier, Romania devenind "stat national legionar". Totusi principalele ministere le pastrase pentru militari sau alti oameni de incredere.

In armata a trecut in rezerva 80 de de ofiteri superiori, considerati oameni ai fostului regim sau cadre necorespunzatoare. Acestia au fost urmati curand de alti 84. S-a inceput de asemenea o reorganizare a armatei. Generalul de corp de armata Ion Antonescu (fusese promovat pe 16 septembrie) a adoptat o atitudine din ce in ce mai aspra fata de propaganda desfasurata de legionari in armata, interzicand cadrelor militare sa faca politica.

Generalul a continuat politica deschis pro-germana initiata de Carol II in mai 1940. A reinnoit invitatia pentru o Misiune Militara Germana, care a sosit incepand de pe 12 octombrie. Acesta era primul pas facut in directia aliantei cu Germania, Romania aderand la Pactul Tripartit pe 23 noiembrie.
Coabitarea dintre Antonescu si Garda de Fier s-a dovedit a fi insa numai de scurta durata. Bazandu-se pe sprijinul armatei si pe aprobarea tacita a lui Hitler, a profitat de Rebeliunea Legionara din 21-23 ianuarie 1941 si i-a inlaturat de la putere, lichidand miscarea.

A facut un nou guvern format in principal din militari, a militarizat marile intreprinderi, caile ferate, aerodromurile si porturile si a inceput, treptat, concetrarea armatei, intuind viitoarea confruntare cu Uniunea Sovietica. Pe 6 iunie 1941, Antonescu a avut o noua intalnire cu Hitler, fiindu-i adus la cunostiinta Planul Barbarossa. Generalul a oferit sprijinul armatei romane exprimandu-si si dorinta de a realipi la tara Basarabia si Bucovina de Nord. S-a hotarat formarea Grupului de Armate General Antonescu in Moldova, format din Armatele 3 si 4 romane si 11 germana, formatiune ce urma sa se desfiinteze dupa atingerea Nistrului.

Decizia de invazie a Uniunii Sovietice a fost luata de generalul Ion Antonescu, fara a consulta pe cineva. Regele Mihai I a fost informat de intrarea Romaniei in razboi abia pe 22 iunie. A avut insa sprijinul intregii opinii publice si a majoritatii fostelor partide politice (evident cu exceptia a Partidului Comunist Roman). Dupa eliberarea Bucovinei si Basarabiei de Nord, pe 17 iulie 1941, Armatele 11 germana si 3 romana au fortat Nistrul si au iesit de sub comanda sa, Grupul de Armate desfiintandu-se. A ramas doar cu Armata 4 si Corpul 2, care pana pe 26 iulie 1941 au eliminat si ultimele rezistente Sovietice din sudul Basarabiei.
Pentru recuperarea teritoriilor pierdute cu an in urma in favoarea URSS-ului a fost promovat la gradul de maresal, a primit Ordinul Mihai Viteazul clasele a II-a si I-a si Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Era in culmea gloriei. Insa continuarea razboiului dincolo de granitele din 1940, nu a fost primita prea bine de opinia publica si fostele partide politice. Justificarea sa era insa faptul ca razboiul se duce pana la infragerea adversarului. Acest lucru de fapt a fost realizat de armata romana si dupa 23 august 1944. A avut in subordinea sa Armata 4 care era angajata la Odessa, implicandu-se direct in conducerea operatiilor si inlocuind cativa comandanti pe care ii considera incapabili. A intrat impreuna cu generalul Ioanitiu, Seful Marelui Stat Major, in conflict cu generalul Nicolae Ciuperca, comandantul Armatei 4, privind strategia asaltului asupra orasului. In final l-a destituit pe acesta din urma si l-a trecut in rezerva. Era primul conflict cu unul din generalii importanti ai armatei. Dupa caderea Odessei, a adus majoritatea Armatei 4 inapoi in tara si, profitand de cresterea moralului populatiei cu aceasta ocazie, a organizat un referendum pe care l-a castigat.

A acceptat sa preia administratia teritoriului dintre Nistru si Bug, denumit generic Transnistria, mentionandu-i totusi lui Hitler ca refuza orice compensatie in est pentru Transilvania de Nord-Vest. De fapt, subiectul Transilvaniei era un lucru obisnuit in discutiile sale cu cancelarul german, Antonescu neascunzandu-si dorinta de a recupera si acest teritoriu. A si ordonat crearea unor planuri pentru o viitoare recucerire a Trasilvaniei de NV si un razboi cu Ungaria, denumita Ipoteza U.

Din toamna 1941 a inceput deportarea populatiei evreiesti din Basarabia si Bucovina, care scapasera de masacrele trupelor germane si romane sau nu se refugiasera impreuna cu Armata Rosie. Peste 110.033 de oameni au fost trecuti peste Nistru si dusi in Transnistria. Datorita conditiilor precare in care au fost transportati si apoi cazati 59.392 au murit pana in 1943. Au fost de asemea evacuati si evreii din Odessa, iar in urma exploziei comandamentului romanesc din oras, Antonescu a ordonat represalii foarte dure, victimile fiind in marea lor majoritate tot evrei. In 1942 a deportat 24.617 de tigani in Transnistria, din care numai jumatate au supravietuit si au reusit sa se reintoarca in Romania in 1944.

Fata de evreii din Regat insa nu a luat masuri la fel de aspre. Nu a aprobat deportarea lor in lagarele de exterminare din Polonia. Decizia a fost luata in septembrie 1942, cu doua luni inaintea inceperii contraofensivei sovietice la Stalingrad si a dezastrului care a urmat. Se pare ca interventia Reginei Mama, a membrilor clerului si a unor lideri importanti ale fostelor partide politice, precum si avertismentul Statelor Unite cu privire la tratamentul asupra evreilor, l-au convins sa nu ia aceasta decizie.

In ianuarie 1942, insa, a avut loc un nou conflict cu un general important al armatei romane: generalul Iosif Iacobici, Seful Marelui Stat Major. Acesta se opunea intentiei maresalului de a trimite cat mai multe divizii pe front, dorind o limitare a numarului acestora in concordanta cu posibilitatile de echipare corespunzatoare a acestora. Si el a fost demis si apoi trecut in rezerva.

Dupa dezastrul de la Stalingrad, maresalul Antonescu a protestat energic fata de abuzurile comandamentului german din timpul bataliei, amenintand chiar cu retragerea trupelor romane de pe front. Ulterior Romania a inceput sa primeasca mult mai mult armament modern din Germania, care era necesar pentru echiparea diviziilor ramase in Kuban si Crimeea si pentru reorganizarea celor readuse in tara. Relatiile economice cu Reichul s-au caracterizat in general printr-o atitudine rigida din partea sa, urmarind pe cat posibil interesele tarii. Hitler i-a si reprosat de cateva ori "zgarcenia" si "targuielile" romanesti.

In 1943 a inceput sa se gandeasca la iesirea din razboi, permitandu-i Ministrului de Externe Mihai Antonescu sa stabileasca mai multe contacte cu reprezentanti ai Aliatilor la Berna, Istanbul, Madrid si, in final, la Stockholm. Tatonarile au vizat in principal reprezentantii Marii Britanii si ai SUA, dar care au dat de inteles ca trebuia neaparat ca Romania sa trateze in principal cu URSS. Discutiile au debutat in aprilie 1944 la Stockholm, dar nu au progresat prea mult, datorita refuzului maresalului de a ceda Basarabia si Bucovina de Nord.

Din primavara anului 1944, de cand frontul a atins si chiar a depasit granitele romanesti, a inceput de asemenea sa se implice activ in operatiunile militare. A esuat sa-l convinga pe Hitler sa retraga Armata 17 (in care se aflau si 7 divizii romanesti veterane) din Crimeea cat timp se putea executa operatia intr-un mod organizat si fara pierderi inutile. Dupa declansarea ofensivei sovietice pe 20 august 1944, realizand dezastrul militar ce se prefigura, s-a deplasat pe front, la comandamentul Armatei 4, unde, in urma unui conflict de pareri cu generalul Avramescu, l-a inlocuit pe acesta cu generalul Steflea, Seful Marelui Stat Major. S-a deplasat apoi la comandamentul Grupului de Armate Ucraina de Sud. Pe 21 august s-a deplasat din nou pe front la Armata 4. La fel pe 22 august, cand si-a asumat conducerea directa a trupelor romane, ordonand retragerea generala pe linia fortificata Adjud-Focsani-Namoloasa-Galati. Intors seara in Bucuresti, intentiona ca pe 24 august sa se deplaseze la Focsani, unde era in formare un nou cartier general, lasand guvernul in seama lui Mihai Antonescu.

Pe 23 august, dupa-amiaza, a fost convocat la Palatul Regal, unde Regele Mihai I i-a cerut sa incheie urgent armistitiul cu Aliatii. La refuzul maresalului Antonescu de a face acest lucru, Regele a ordonat arestarea sa si a lui Mihai Antonescu, iar apoi a altor colaboratori aropiati ai sai. Dupa o scurta detentie in safe-ul palatului, maresalul a fost predat de generalul Sanatescu, noul Prim Ministru, comunsitilor, care l-au inchis intr-o casa conspirativa din Vatra Luminoasa. El a fost ulterior predat sovieticilor pe 1 septembrie si transportat undeva in apropierea Moscovei, unde a fost tinut inchis intr-un fost castel si tratat foarte bine. Se pare ca incercat sa se sinucida, dar a esuat.

In mai 1946 s-au intors in tara pentru fi judecati de "Tribunalul Poporului". In urma undei mascarade de proces, pe 17 mai 1946, a fost condamnat de sase ori la pedeapsa cu moartea, de doua ori la inchisoare pe viata precum si alti 80 de ani inchisoare si 140 de ani de degradare civica.

Executia a avut loc pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la penitenciarul Jilava.

sursa : aici

Edited by MetricScale, 26 January 2006 - 12:55.

Antonescu a fost cum se spune, un om al timpului sau. Si-a iuibit cu patima tara si a incercat intr-o conjunctura ce parea favorabila sa o trasforme cu forta in altceva si s-o scape de ceea ce ideologia nationalista romana considera ca fiind nociv: evreii, tiganii. Din acest motiv i-a transferat pe acestia din urma peste Nistru, din acest motiv, plus acela de a fi colaborat cu sovieticii, i-a prigonit pe evreii basarabeni si bucovineni. Totusi, de evreii din vechiul regat nu s-a prea atins, acestia aveau deja un loc prea important in economia si in societatea tarii pt a putea fi "eliminati' de pe o zi pe alta.

Mai presus de orice indoiala sunt demnitatea si curajul sau. Ca al treilea om al Axei din punct de vedere al fortelor angajate in razboi si probabil primul in ceea ce priveste inteligenta si talentul de comandant militar, el si-a castigat stima si consideratia lui Hitler si a altor generali germani, printre care von Manstein in persoana. Nu s-a impacat deloc cu coruptia si venalitatea ce domnea in armata pe vremea lui Carol al II lea - si s-au vazut "roadele" in 1940 cand armata romana a abandonat teritoriul national fara lupta, umilita si demoralizata, incapabila, din cauza carentelor catastrofale in pregatire si inzestrare, sa reziste unui atac extern. Probabil ca daca ar fi ramas in functie in 1937, la conducerea armatei, ar fi reusit sa o pregatesca de razboi asa cum trebuie si poate ca astazi, cine stie, nu am fi avut de tras consecintele unei guvernari comuniste.

El nu poate fi aruncat la gunoi pt ca i-a prigonit pe evrei. Asta ar insemna sa-i ignoram contributia adusa pt binele neamului sau. Trebuie sa-l vedem asa cum a fost, cu lumini si umbre. Ceea ce, dat fiind caracterul isteric al poporului nostru, este destul de dificil.

 AllaH, on Jan 25 2006, 14:24, said:

Erou sau nu in razboiul Balcanic, animat sau nu de sentimente patriotice, geniu militar sau nu - executarea unor civili ca act de represiune impotriva actelor de sabotaj efectuate de catre partizani este crima. Acest aspect este suficient pentru a putea spune despre el ca este un criminal de razboi. Repet: indiferent ca era erou, patriot, geniu sau ce mai vreti.

 AllaH, on Jan 25 2006, 14:24, said:

http://www.ogrish.co...an_04_2005.html

Edited by Lowhigh, 28 January 2006 - 17:41.

 Lowhigh, on Jan 28 2006, 17:39, said:

De ce totusi legile internationale nu protezeaja fractirorii ? De ce daca un militar israelian este ucis sau o localitate evreiasca este atacata cu rachete sau grenade israelienii ridica aviatia si bombardeaza niste locatii mai mult sau mai putin pline cu luptatori de gherila ? Citi oameni nevinovati nu pier in astfel de actiuni ? Sunt judecati comandatii israelieni pt crime de razboi ?


La Odessa, pt fiecare militar roman mort in explozia MSM,  Antonescu a ordonat executia a 100 de prinzonieri de razboi sovietici, fie din armata, fie partizani.
Bineinteles ca este inechitabil si trebuie sa fii un pic dement ca sa dai un  astfel de ordin dar e stilul lui Antonescu. El a reformat din armata pe toti elevii de la scoala de ofiteri de cavalerie care nu au terminat in sa marsul final pe o distanta f lunga (nu mai retin exact distanta si localitatile intre care s-a desfasurat); el a fost cel care a refuzat sa invoiasca un elev de sange albastru invitat la un dineu cu regele si asa mai departe.

Edited by ZB24, 28 January 2006 - 19:18.

Cred ca raminem la "jumate-jumate"!Daca pentru unii a fost erou,pentru altii ramine criminal de razboi:adica ce a fost in realitate,un om al timpului sau,cu bune si cu rele,pe care noi il judecam scotindu-l de multe ori din contextul istoric.

Conteaza pentru voi ce a fost acest om ?
Are vreo importanta ?

Aveti Coca-Cola, aveti MacDonalds si mai ales "Stirile ProTV".
Aveti cultura multa si buna.
Aveti de toate.
Nu va bateti capul cu probleme ale romanilor.
Astea sunt lucruri vechi, nu sunt pentru voi.

Antonescu nu e nici un criminal.

Antonescu a incercat sa faca ce-i mai bine pentru Romania.

Antonescu e un om murdarit de actuala putere pro-iudaica. Asta-i tot.

Antonescu, viu in mintea mea. Undeva sus, pe treptele superioare ale nationalismului romanesc.

In Memoriam.

 terratec, on Jan 31 2006, 00:55, said:

Tot caut sa-mi traduc textul acesta si nu reusesc:in primul rind cum se traduce "voi"?