Antreprenor sau salariat? Afacere Vs cariera

Deschid acest subiect pentru ca am avut in ultima perioada discutii cu diversi prieteni si cunostinte pe aceasta tema. Eu am pledat intotdeauna pentru antreprenoriat, dar in ultima perioada, am dubiile mele
         In 15 ani de cand muncesc constant (am 33 acum) am fost pe ambele parti ale baricadei. Am fost si corporatist aproximativ 3 ani, am lucrat si in organizatii mai mici sau mai mari cu capital autohton si de aproximativ 5 ani incoace cu pauze, ma gasesc in ambele situatii : si angajat si angajator.In ceea ce priveste cariera si competentele mele profesionale am ajuns la un punct la care pot castiga decent din postura de angajat si sunt cel mai bine platit de catre altii sa fac ceva, pe ora muncita. Daca m-as ocupa integral de afacerea mea as pierde aceasta posibilitate asa ca am preferat sa angajez un manager de incredere (cineva din familia apropiata) si sa continu sa merg la "servici".

         In esenta, si o cariera este tot o afacere personala.Tu investesti timp si energie in tine pentru a capata mai multa experienta si a avea un CV mai valoros.Daca esti bun si faci ceea ce trebuie cum trebuie, poti urca in venituri, responsabilitati si la fel ca in afaceri, cand ajungi cat de cat sus, pasul spre foarte sus nu este tocmai greu de facut.Cand am terminat facultatea de medicina nu ma simteam pregatit sa dau rezidentiatul si am preferat sa stau un an pe bara. In anul ala, pentru ca nu eram obisnuit sa nu fac nimic ,m-am angajat ca reprezentat medical pentru o firma mica de medicamente. CV-ul meu era aproape gol, tot ce lucrasem pana atunci era la negru si in domenii care nu aveau nicio legatura cu vanzarile de medicamente asa ca a trebuit sa accept 1200 de lei/luna si oportunitatea de a invata sa fac ceva nou. Planul a fost sa trag matza de coada pe-acolo cateva luni pentru un ban in plus si apoi sa abandonez ca sa ma pot dedica 100% tocitului pentru examen insa mi-a placut ce faceam, am muncit si m-am trezit dupa un an ca tot asta fac in continuare si imi place. Am incercat sa aplic si in alte parti, mai mult de curiozitate si am observat ca firme medii si mari ma cheama la interviuri! Salariile propuse erau deja de peste 2000 de lei, masina mai buna, produse mai interesante....am "cedat" si am schimbat firma pentru 2300 lei/luna, skoda Octavia si bonuri de masa Deja, intr-un an, "afacerea mea" crescuse. A doua ocazie de a da rezidentiatul s-a ivit si orgoliul meu vis-a-vis de faptul ca totusi facusem o facultate lunga si grea nu m-a lasat sa raman corporatist. Am dat examenul si in saptamana in care se faceau repartitiile pe locuri (nu luasem cea mai stralucita nota si nu eram sigur ca prind ce vreau pe Bucuresti) a venit si propunerea sefului "cel mare" sa devin Area Sales Manager. Deja vorbeam de salariu de peste 3500 lei, skoda Superb si "sefia" peste vreo 5 colegi.
   Am aflat ca am posibilitatea sa incep rezidentiatul in medicina de familie in Bucuresti si am avut de ales : corporatist cu un viitor stralucit in fata si salariu decent sau medic rezident cu 1000 de lei/luna si bonuri de masa? Am ales medicina si m-am pregatit pentru trei ani de foamete crunta.Stateam in chirie, nu aveam inca copii, la o adica puteam sa ne mutam intr-un apartament mai mic intr-o zona mai proasta si recuperam mai tarziu...
   Nu am reusit sa stau pe 1000 de lei mai mult de 3 luni si m-am gasit cautand din nou job part-time in farma. Multi strambau din nas ca sunt rezident si vroiam diminetile libere dar CV-ul meu deja impresionat de doi ani experienta (dintre care unul intr-o firma maricica) m-a ajutat si am gasit un job de 2000 lei/luna 4 ore pe zi plus 500 pentru ca foloseam masina mea (masinile lor aveau GPS si am refuzat asa ceva). Deci, datorita micii mele "afaceri" am reusit ca, rezident fiind, chiar daca munceam ca un capiat si 10 ore pe zi sa castig mai bine decat in corporatia dinainte, aproape cat as fi facut ca ASM. Se adunau peste 3800 lei/luna, aveam 27 de ani si nu era rau deloc.
   Primul "hop" si momentul in care m-am hotarat sa nu mai am sef in viata mea a fost cand s-a nascut primul meu copil. Se intampla intr-un weekend si atunci, chiar atunci ,aveam teambulidling la munte. Am refuzat sa ma duc, sotia mea nastea si vroiam sa fiu prezent alaturi de ea, sa ajut, medic fiind, cunoscand colegii cu care va naste ,etc. Am fost sunat de seful meu, felicitat in scarba si mi-a zis "auzi? putea sa vii totusi o zi, s-au discutat chestii importante. Ce dracu' doar nu ai nascut tu!". In momentul ala i-am inchis telefonul in nas ,m-am dus la sediu, le-am zis niste chestii destul de nasoale si le-am dat demisia mea. Cele doua saptamani de preaviz le-am facut in blugi (in farma e un sacrilegiu sa nu fii la costum) si ca rasplata, nu mi-au dat partea de bani pe care o primeam la negru Si acum una dintre cele mai mari companii farmaceutice din Romania are sa-mi dea 1000 de lei

   Dupa acest moment, am stat doua luni acasa, m-am bucurat de copil si de schimbarile din viata noastra de la acel moment si pentru ca rezidentiatul se apropia de sfarsit am decis sa-mi caut iar un job dar de data aceasta din postura de partener si doar in domeniul medical. Am cautat si toti vroiau 8 ore pe zi pe niste salarii cam slabute comparativ cu domeniul farmaceutic, asa ca mi-a venit o idee. Am facut un PFA si m-am prezentat la interviuri cu o oferta : uite, eu am PFA. Lucrez doar cand ai nevoie ,ma platesti la zi ,la ora, la consult. Cum preferi. Eu iti facturez, si scapi de mine. Nu trebuie sa ma angajezi, nu trebuie sa imi faci contract de munca, sa platesti taxe, nimic. Ma ocup eu de asta. Tu doar ma chemi cand ai nevoie".
   In acest sistem am prins cateva contracte cu firme de medicina muncii, cu o ambulanta privata si cu un spital privat unde faceam garzi. Cap la cap castigam si mai bine ca inainte, munceam mai putin si, foarte interesant ,eram tratat cu MULT MAI MULT RESPECT.
   Devenisem din angajat al altuia in angajatul meu si chestia asta se simtea. In primul rand nu mai depindeam de nimeni. Impreuna cu spitalul de Urgenta care ma platea ca rezident mai aveam alte 6 surse de venit. Nimeni nu isi permitea sa-mi zica nici "du-te mai incolo" fiindca ma duceam si nu ma mai intorceam.Colegii angajati se plangeau de tot felul de abuzuri dar cu mine se purtau cu manusi. Aveau mai mare nevoie de mine decat eu de ei. Le-am spus tuturor colegilor daca vor sa-si faca si ei PFA si se uitau la mine ca la filme straine. Li se parea complicat, stresant, nesigur...pe de alta parte se plangeau de program, de abuzuri, ore suplimentare ,samd.
   Una din firmele de medicina muncii pentru care lucram destul de des mi-a propus sa devin asociat, si atunci a aparut prima data oportunitatea de a fi antreprenor. Am acceptat, am primit 50% si mi-am reactivat cunostintele de om de vanzari. Am inceput sa schimb modul in care lucreaza firma, preturile, pozitionarea pe piata, am inceput sa caut clienti, sa bat la usi si treaba a inceput sa mearga. Intre timp am devenit medic specialist, am gasit un job pe chestia asta si am inceput sa ma impart intre cele doua : angajat si angajator. Acum ,la aproape 4 ani de-atunci, si cariera mea ca medic angajat a avut o traiectorie ascendenta precum si firma care are acum 5 angajati si datorita unui eveniment foarte neplacut am devenit asociat unic...
   Imi place sa fiu angajat. Nu am responsabilitatea felului in care merge cabinetul. Nu facturez catre CNAS, nu platesc angajatii, nu stiu de unde apare hartia de imprimanta sau hartia igienica de la baie. Imi fac treaba cat de bine pot si la ora cand se termina programul, am iesit pe usa. PE de alta parte, mort-copt ,trebuie sa ajung la o anumita ora acolo ,nu pot sa schimb aproape nimic din cum trebuiesc facute lucrurile, im plac/nu imi plac colegii nu mi-i aleg eu....
   La firma apar tot felul de provocari. Nimeni nu isi asuma aproape nicio responsabilitate si mereu sunt sunat : acolo cum fac? acolo cand ma duc? la astia ce pret le dau? A sunat de la firma X ,au o gravida, cum intocmesc raportul SSM?. Chiar daca au mai facut de 100 de ori chestiile alea, trebuie sa ma sune pe mine. Merge prost in Decembrie ca lumea se pregateste de sarbatori si sunt multe zile libere, nici naiba nu face medicina muncii? Nu-i nimic ,eu trebuie sa dau salariile la timp si prime de Craciun. La fel si de paste, la fel si in august cand e orasul gol, samd. Se strica masini, calculatoare, aparatura. Se incurca programari, se fac campanii aiurea pe adworrds si aparem in cautari si la Arad, toti ma suna pe mine. Nu am avut 5 zile legate de concediu in ultimii 5 ani!. Imi place? da. imi place. E greu? este.

   In incheiere, eu unul nu ma simt pregatit sa renunt la job, dar nu as renunta nici la firma. Muncesc mult in continuare, imi place si la 33 de ani am energia sa o fac, cresc copii, imi vad de viata. Ce vreau sa va intreb eu pe voi....Ati fost pusi in situatia de a alege? ati ales? ce ati ales?  V-ati intors din atreprenoriat in calitatea de angajat? de ce? Ce va impiedica sa va porniti propria afacere? v-ati gandit la asta? v-ati baga in asa ceva? cam despre asta e topicul.

Povestea nu prea o cred.
Trec la intrebari.

Da, ma atrage antreprenoriatul.
Riscul e insa mare si sotia nu castiga suficient incat sa plec pe partea aia.
Lucrez insa in "background".

Daca insa pronesc pe picioarele mele, adio cariera, voi fi 100% pentru bisnisul meu.
Vreau sa sparg tot ce misca. Exact cum fac acum la serivci pentru actionari.
Cand plec la razboi, ma intorc victorios. Nu exista alta cale.

Antreprenoriatul este o optiune dar riscurile sunt mai mari. Plus ca ajungi la mana tzeparilor - stat, ANAF, ISU, alte institutii de control... toti vin pe la tine dupa bani.
Apoi, cunosc foarte multi oameni care au ajuns sclavi ai propriilor afaceri.  Macar, cand ai job, ai 20 de zile pe an cand te poti rupe de tot si poti pleca unde vrei. Cand ai un business, e mai greu sa te rupi.
In Romania, din pacate, foamea fiind maxima, exisa numerosi antreprenori care trag cu dintii de afaceri care merg in pierdere. Intrebati de ce procedeaza asa, ei raspund ca nu au alternative si ca singura lor varianta sa iasa si ei la pensie este sa traga cu dintii de propria afacere unde au cartea de munca. Asa ceva nu stiu daca s-a mai pomenit in alte tari, dar in Romania e o realitate.

Pentru antreprenoriat ai nevoie de dedicare si multe renuntari iar banii vin greu...

Edited by rosix, 22 April 2017 - 06:40.

Antreprenoriatul nu este o alegere personala ...este o vocatie . Nu te faci antreprenor ca vrei tu neaparat. Daca ai simtul afacerilor si le intelegi te faci antreprenor , daca nu stai salariat . Multi au confundat faptul ca au condus departamete de multi-nationale cu faptul ca ar avea abilitati de afaceristi. Nu au nici o legatura . Sa conduci un departament cu banii unei firme renumte este una si sa conduci o firma obscura cu banii tai este alta .
Smecheria este alta. Antreprenorul nu poate sta legat . tu stai de ceva vreme . Te-ai imblanzit . Te-ai blazat. Nu vei mai fi antreprenor de succes niciodata . A gustat din comoditatea custii aurite . Deja au trecut pe langa tine zeci sau sute de afaceri si nu le-ai mirosit . Ti-a disparut spiritul antreprenorial .
Ramai angajat .

Edited by JurasikMan, 22 April 2017 - 08:25.

 fightClub25, on 22 aprilie 2017 - 02:28, said:

da
da
ambele (angajat full time si cateva proiecte personale in paralel)
da
e mai usor ca angajat
riscul crescut, precum si faptul ca eventualele beneficii vor veni mai tarziu
da
inca mai cochetez cu ideea

întrebare
de ce dai statului 30% cînd poţi da 3??????
e singura chestiune ce n-am înţeles-o-n ţara asta...
nu primeşti contracte pe SRL? doar pe PFA?

 sarac.lipit, on 22 aprilie 2017 - 09:29, said:

Pentru ca nu e vorba numai de acel 3%, esti buzunarit de stat pe alte cai, stai linistit. Tre sa ai minim un salariat, tre sa-ti faci singur contract de CAS si CASS... Cand tragi o linie constati ca ai iesit in pierdere.

Să fim serioși, oricât de mulți ar vrea să generalizeze și oricât de accentuată ar fi romantizarea antreprenoriatului în prezent, adevărul este că ”rețeta succesului” este inaccesibilă multora. Acesta este crudul adevăr.
Este la fel ca și cluburile acelea VIP, unde de fapt nu poți intra, dacă nu ai ceea ce îți trebuie și peste tot îți trebuie altceva, depinde de noroc dacă ai acel ceva - asta evident, după ce ai reușit să-ți dai seama ce este acel ceva de care ai nevoie, pentru că și această informație este codată de multe ori.

De fapt, dark web-ul ( pentru cunoscători ) îmi amintește foarte mult de viața reală :
1. În primul rând, majoritatea persoanelor nici nu știu de existența dark web-ului, ei fiind doar pe surface web - așa este și viața, majoritatea oamenilor cunosc lumea doar la suprafață, n-au acces la partea mare a iceberg-ului, ci se bălăcesc doar la suprafață.
2. În al doilea rând, chiar dacă reușești să penetrezi adâncimile, tot va fi greu să avansezi printre nivele, de fapt îți va fi greu să le identifici numai, pentru că ce este ascuns, este ascuns. Lumea afacerilor este păstrată în ceață de către profesioniști și dacă nu ești unul dintre ei, atunci nici măcar nu vei vedea oportunitățile, pentru că ei nu își păstrează lucrurile la suprafață.
3. Există mereu riscul să cauți și să cauți, fără să găsești nimic, iar acesta este un risc mare, pentru că riști să rămâi cu nimic, ceea ce este chiar mai puțin decât dacă rămâneai la suprafață și te mulțumeai cu ce este acolo. Dacă te duci în adâncurile oceanului, ori ești norocos, ori ești mort ( figurat ? ).

Cu analogia de mai sus evident că nu vorbesc de orice fel de afacere, gen cafeneaua pe care și-o deschide cineva în fața unui liceu sau cabinetul privat al unui dentist, ci mă refer la business-urile mai tari, cele la care de fapt speră majoritatea oamenilor și la care fac referire atât de mulți antreprenori ipocriți, care dau impresia că oricine poate ajunge în interior - nu este așa.
La fel ca și cu cluburile VIP - sunt exclusiviste, exact pentru că nu sunt accesibilie tuturor. Oricât de mult ar evolua omenirea, tot o piramidă suntem, vârful tot vârf este, iar majoritatea nu sunt acolo.

În rest, toate afacerile care sunt mai obișnuite, de fapt nu aduc un profit atât de mare și nu constituie o diferență atât de mare față de o muncă salariată. Știu, pentru că cunosc destui oameni cu propria afacere, de fapt dacă faci un calcul, îți iese că la cât timp și energie îți mănâncă afacerea, plus beneficiul financiar pe care îl câștigi față de un salariat, diferența calității vieții este de fapt minimă.

Si cu sula-n dos si cu sufletul in paradis un se poate nici cu ,,,,curul in doua barci.Esti indecis.Solutia vine din interiorul tau nimeni un te poate ajuta .Dar trebuie sa te hotarasti

Si eu tot incerc sa le pun in balanta si sa ma conving sa fac saltul (intai catre pfa/consultant) si-apoi unde m-or duce baierile sufletului

Pe de-o parte am ...
1) Un loc de munca bine platit si lipsa responsabilitatii in ceea ce priveste partea administrativa (responsabilitate tehnica exista cu varf si indesat)
2) Un loc unde am reusit sa invat f bine ceea ce trebuie sa fac si imi pot face treaba in 4-6h/zi si restul cu saniuta pe web
3) Un colectiv ok cu un sef mai putin ok, care insa nu ma refuza niciodata daca am o problema, trebuie sa vin tarziu, trebuie sa fac work-from-home (ps: v-am zis ca imi fac treaba in 6h sau mai putin)
4) Un viitor oarecum sigur. (Au fost perioade cand am frecat duda cu lunile si nu m-au dat afara, pentru ca stiau ca or sa aiba nevoie de mine la un moment dat)
5) Spre 30 de zile libere platite pe an.
6) Deja simt ca ma cam blazez pe-aici. E cald, e bine, dar as vrea sa pun creierul la munca.

Pe de alta parte as putea avea ...
1) Un salariu care este in range-ul de 50-100E/h
2) Incertitudinea zilei de maine atat in plan administrativ (nu stii ce le mai trazneste PSD-istilor sa impoziteze) cat si in plan profesional. Job-urile de consultant sunt de la 3 luni la tocmai am implinit 8 ani lucrand la acelasi proiect (prin intermediul angajatorului).
3) Zile libere cand da Dumnezeu (probabil la nivelul USA: 10-15 zile pe an)
4) Posibilitatea de a fi propriul meu sef, de a imi face cunostintele/relatiile necesare cat sa imi pornesc propriul "biznis" la un moment dat.
5) Deplasari cu sapta-lunile. Chestia asta e o problema pentru ca cineva trebuie sa aiba grija de copiii si nevasta e cu job-ul ei la fel de solicitant, iar in bunici nu-mi pun baza.
6) O groaza de situatii imprevizibile (ps: sunt cam maniac cu siguranta si sunt convins ca ar trebui sa-mi infrunt frica ca sa o pot depasi)
7) Daca nu merge consultanta, as reusi sa-mi gasesc un loc de munca (poate nu la fel de bine platit si cu sef/colectiv naspa) in maxim 3 luni.

E oarecum greu de luat decizia ca sa fac saltul, de-asta incerc macar sa-mi organizez gandurile, poate, poate iese ceva din asta.

 Tsunnnami, on 22 aprilie 2017 - 05:34, said:

  
   Reciteam "povestea". Mi se pare absolut firesc, nimic incredibil ba chiar banal, am ratat o groaza de oportunitati si au fost o groaza de momente moarte cand daca actionam, eram acum destul de departe.

   Partea cu riscul mare eu am rezolvat-o tocmai lucrand ca angajat in paralel, cand afacerea mea e destul de sustenabila (am 5 angajati totusi!) ,eu inca merg la "servici" 4 zile pe saptamana, 4 ore pe zi. Pe masura ce te desprinzi de statutul de angajat, incepi sa gasesti job-uri pe mai putine ore, ca sa-ti poti ocupa timpul si cu afacerea ta Nu stiu cum este in domeniul tau, dar in al meu, job-urile part-time sunt mai bine platite, mult mai bine platite pe ora muncita decat cele full time.

 lyanna, on 22 aprilie 2017 - 10:51, said:

   trebuie sa scapi de notiunea de salariu. Cand ai afacerea ta incepi sa investesti si de multe ori nu mai ramai cu nimic

 lyanna, on 22 aprilie 2017 - 10:51, said:

   Aici ai mare dreptate! Dar sa stii ca atreprenoriatul mi-a dovedit ca piata se adapteaza la tampeniile pe care le face statul. In Romania in mod traditional micii intreprinzatori au fost loviti din toate partile, deci suntem destul de caliti. Daca esti bun in ceea ce faci, va exista mereu oportunitatea de a face asta, indiferent cat de tare vrea Dragnea sa te puna cu botul pe labe. Nu mai merge PFA? faci SRL. Nu mai merge nici SRL, faci un SRL in Bulgaria sau ii propui clientului o oferta de nerefuzat la negru. Crede-ma, cand esti in business, gasesti solutii.

 lyanna, on 22 aprilie 2017 - 10:51, said:

    zile libere? nu prea. Weekend-uri prelungite poate. Dar vei avea multe ore libere. Eu sunt unul din parintii care isi ia copii de la gradinita la 16, care merge la piata la 10 am, care pleaca un weekend la mare joi si se intorce sambata....

 lyanna, on 22 aprilie 2017 - 10:51, said:

   asta mi-a dat si mie curaj/ Stiam ca gasesc de munca daca nu merge in cateva luni

 sarac.lipit, on 22 aprilie 2017 - 09:29, said:

Pentru ca 70% dintr-un salariu este infinit mai mult decat 97% din NIMIC

 fightClub25, on 22 aprilie 2017 - 11:25, said:

E vorba de MINE nu de slujba mea.
Imi place razboiul, lupta si sa castig.
Cand fac un lucru dau din mine TOT.
Daca as putea avea vanzari de $2M/an de ce sa pierd vremea si sa am vanzari de doar $300k/an + salariu de $100k/an????

NU POTI FACE IN ACELASI TIMP 2 LUCRURI cu aceeasi eficienta cu care ai face doar unu.
Este imposibil.
Cand lucrez la o criza, caci sunt masterul crizelor, 100% sunt dedicat rezolvarii.

 JurasikMan, on 22 aprilie 2017 - 08:24, said:

De acord, cand incepi sa vezi un salariu bun care iti permite un trai mult peste medie sansa mare e sa ramai tot acolo mai ales daca nu-ti displace, antreprenoriatul devine prea riscant.

In schimb esti cam radical, are 33 de ani omul!

Adevarul este ca acum imi dedic 90% din timpul cand lucrez pentru firma mea pentru chestii de finete si management. Acum spre exemplu urmaresc campaniile adwords ca sa ma asigur ca le facem cat mai eficient fara sa aruncam banii pe fereastra. Manageriez toate situatiile dificile sau percepute ca fiind asa de catre angajati, fac achizitii, negociez si merg la toti clientii mari sa vand/negociez contracte.
  Simt ca daca as face 100% din timp asta as fi un lenes efectiv pot sa lucrez si ca angajat, am deja oameni pe fiecare post si firma creste 25-30% in fiecare an.

 fightClub25, on 22 aprilie 2017 - 16:05, said:

25-30% crestere pe an,daca nu prevezi mari probleme sau nu e ceva unde variabila risc/instabilitate isi poate spune cuvantul in mod brutal, esti pe calea cea buna, succes:)

Cunosc un tip in Bv. Lucra pentru un colaborator de-al meu. Intr-o zi a venit si a zis ca vrea sa plece. L-a intrebat de ce ?  Tipul a zis : am prea multe idei ,nu pot sa stau angajat la cineva. Acum are vreo 6-7 afaceri in BV. Unele merg bine , altele nu ...dar tipul este in permanenta miscare . Asa arata un antreprenor . Pe de alta parte cunosc alt tip , bun prieten de-al meu , fost director de multinationala . A castigat bani multi si a vrut sa faca afaceri de capul lui. A avut si ceva ghinioane legate de sanatatea lui si a membrilor familiei dar in principiu a dat faliment in conditiile in care plecase " la antreprenoriat " cu aproape 150.000 euro ( castigati ca director ..din leafa si bonus pentru rezilierea contractului de catre angajator ). Primul plecase cu 500 de euro imprumutati .
Pricepeti , afacerile nu sunt pentru oricine . Nu exista afaceri mici si mjlocii care sa tina pentru totdeauna . Antreprenorul este ala care face din pierdere castig . Nu este ala care munceste duminica. Duminica nu munceste nimeni ...doar prosti , comunistii ...sefii de CAP . Antreprenorul nu munceste duminica cum zice Bill Gates in motivationalele lui care costa cat o facultate la zi . Este poveste pentru prosti .
Si NU , nu sunt prea radical. Sunt prea bland. Cei care fac afaceri stiu ce vorbesc .

Edited by JurasikMan, 22 April 2017 - 19:26.

 JurasikMan, on 22 aprilie 2017 - 19:23, said:

Numai că nu este destul să ai idei bune, trebuie să ai și acel ” je ne sais quoi ” de multe ori.

De exemplu, sunt persoane care se decid să își facă canal Youtube despre culturism ( avem și în România câțiva destul de populari la ora actuală ) , iar prin aceste canale evident că prin intermediul internetului câștigă și clienți, care îi vor căuta apoi personal pentru servicile lor, le vor cumpăra cărțile on-line, dacă acestea apar, etc. , deci totul este un win-win destul de simplu. Treaba este în schimb că acești tipi nu sunt neapărat cei mai buni din domeniu , nu sunt cei care se pricep cel mai bine la culturism, dar au carisma și acel ceva care prinde la publicul larg.

Și sunt alte exemple, ideea fiind că cineva poate să aibă idei bune, dar fără să aibă lucrurile necesare pentru a le realiza.

Să fim serioși, că mulți antreprenori nu sunt genii, nu au idei revoluționare de nivelul metafizicii, pur și simplu au norocul să găsească ceva cu care să prindă unui public mai larg sau mai restrâns, și să-i convingă pe aceștia să le dea lor banii.
Este meritul lor, bravo lor, dar această idolatrizare a antreprenoriatului de multe ori creează niște imagini care induc în eroare.

Edited by Surgeoniac, 22 April 2017 - 21:35.

Specializarea mea ( una dintre  ele ) este in domeniul afacerilor . Vii la mine cu orice idee de afaceri si ti-o desfiintez in 30 de minute pe hartie. Si nu te mint , iti arat matematic ca vei intra pe pierdere . In Romania nu exista afacere legala care sa functioneze . Dar tu , te poti incaptana si poti chiar sa reusesti . Marja de reusita este proportionala cu riscul pe care ti-l asumi de a fi arestat pentru incalcarea legilor fiscale . Profitul tau este fix ce te incapatanezi sa nu platesti la stat sau disponibilitatea ta morala de a-ti insela partenerii de afaceri . Toti cunoscutii mei fac evaziune. Si statul stie asta . FISC-ul stie asta . Cand exista interese , unele firme sunt "calcate" si terminate , Functionarii ANAF sunt printre cei mai corupti angajati la stat din Romania . Sunt sageti care elimina concurenta pe anumite sectoare ...punand in aplicare legislatia . Asa este gandit sistemul fiscal in Romania . Ai depasit o cifra de afaceri esti contactat si ti se face o oferta politica. Daca accepti , ai protectie impotriva aplicari legilor pentru perioada in care cotizezi. Dar , ca sa cotizezi  trebuie sa scoti ilegal bani din firma . Asta il asigura pe ofertant  ca ramai fidel. DNA stie asta , SRI stie asta  , ma stiu si pe mine ii stiu si pe colaboratorii mei . Pe toti . Acesta este mediul de afaceri din Romana pentru afaceri mici si mjlocii . Afacerile mari au alt statut . Metoda de "cotizare " este deja curatata . Eventualele contre sunt impotriva angajatilor de nivel inalt care , de obicei , iau asupra lor mizeria si fac ceva puscarie , contra unor sume deloc neglijabile . Si asta nu se intampla numai in Romania . Este un model "democratic " de a echilibra buzunarele din care ies si in care intra bani . Dupa ce intelegi cum functioneaza afacerile si economia ai doua alternative. Prima este sa te lasi ( daca poti   ) . A doua ar fi cand esti prea adanc bagat si iesitul nu este o optiune . Te bagi cat mai adanc ca sa" stii" cat mai multe . Model ASESOFT , Hexi Pharma ...as mai da cateva dar inca nu-s pe faras. Anul asta mai pica doua mai mari ca astea .
Sa nu ne lasa amagiti de aparente . Daca nu esti dispus sa iti asumi astfel de riscuri nu ai ce cauta in antreprenoriat.
Prima axioma a afacerilor:  " Antreprenor = potential puscariabil "  
...sau "Antreprenor = condamnat cu suspendare , pana la prima abatere "

Edited by JurasikMan, 23 April 2017 - 07:19.