Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă
Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne. Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale. www.neurohope.ro |
Cafeneaua prietenilor din Poiana - topic de offtopic
#45613
Posted 16 July 2017 - 22:17
Acum, 2 zile la rind am baut mai mult ...de obicei tot 0,5 ajunge....
|
#45614
Posted 16 July 2017 - 22:19
Dadi, era o discutie ! Fiecare face cum doreste. Si eu mai exagerez cateodata.....
|
#45617
Posted 16 July 2017 - 22:35
#45619
Posted 16 July 2017 - 22:40
Astute, on 16 iulie 2017 - 22:11, said:
As vrea sa o caut pe facebook, poate ma adauga la prieteni baliosss, on 16 iulie 2017 - 22:36, said:
Crezi ca ii va face ciorba lu' Galeo? |
#45620
Posted 16 July 2017 - 22:44
honeybee, on 16 iulie 2017 - 22:35, said:
Zuleyka Rivera - Miss Universe 2006. Bai ce buna eeee https://www.facebook.../ZuleykaRivera/ Attached FilesEdited by Astute, 16 July 2017 - 22:45. |
#45621
Posted 16 July 2017 - 22:45
#45622
Posted 16 July 2017 - 23:15
O postare misto a lui Dan Pavel:
Când eram copil credeam că oamenii albesc de bătrânețe. Când m-am maturizat am început să cred că oamenii încărunțesc de supărare și griji. Acum, uitându-mă la firele albe în oglindă, am senzația că încărunțim atunci când lumea reală câștigă ultima bătălie cu copilul din noi. Poate că fiecare fir alb e un vis la care am renunțat, o speranță despre care ni s-a spus că e deșartă, un moment de inocență uitat sau acoperit de marasmul ăsta de amintiri banale din viața de adult. Uneori încerc să-mi amintesc de copilul din care m-am transformat în arătarea de azi. Parcă era altcineva, un străin, o siluetă pierdută în ceața timpului ăstuia irosit. Aș vrea să mi-l amintesc, să-mi amintesc ce voia el de la mine. Oare la ce visa? Nu-mi amintesc. De fiecare dată când nu știu să-mi răspund la întrebările astea, se mai albește un fir. |
|
#45623
Posted 17 July 2017 - 10:30
Astute, on 16 iulie 2017 - 23:15, said:
Uneori încerc să-mi amintesc de copilul din care m-am transformat în arătarea de azi. Parcă era altcineva, un străin, o siluetă pierdută în ceaţa timpului ăstuia irosit. Aş vrea să mi-l amintesc, să-mi amintesc ce voia el de la mine. Oare la ce visa? Nu-mi amintesc. De fiecare dată când nu ştiu să-mi răspund la întrebările astea, se mai albeşte un fir. |
#45624
Posted 17 July 2017 - 10:33
althea, on 17 iulie 2017 - 10:30, said:
Eu aș vrea să nu-mi mai amintesc nimic din ce voia copilul care am fost dar țin minte tot. Ce anume isi dorea acel copil ? ( daca poti spune ...) "Cand eram mai mic Si n-aveam nimic Imi doream sa am ceva... O sa am o stea O sa am o saltea Si un palton de catifea... O sa am un ban O sa am un caftan Si o casa peste ani ... Si din cand in cand De toate pe rand O sa am intr-un cuvant ..." [ https://www.youtube-nocookie.com/embed/X1m2UmE-GHs?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Edited by sylvius, 17 July 2017 - 10:44. |
#45625
Posted 17 July 2017 - 11:26
sylvius, on 17 iulie 2017 - 10:33, said:
Ce anume isi dorea acel copil ? Dacă mai trăia Lenevo zicea că din cauza asta sunt veninoasă Eu zic că nu-s și mă bucur că nu mă încadrez în rezultatele studiilor care zic despre copiii abuzați că devin adulți abuzatori ai propriilor copii. Ai mei au suferit doar de vibrații la timpane și nici de alea prea des. Am ezitat să scriu asta pentru că n-aș vrea să mă compătimească cineva, nu e cazul. Am trecut cu bine peste perioada aia, partea cu adevărat dureroasă e faptul nu-mi doresc să retrăiesc nici un moment din copilărie. Edited by althea, 17 July 2017 - 11:27. |
#45626
Posted 17 July 2017 - 12:06
althea, on 17 iulie 2017 - 11:26, said:
Dacă mai trăia Lenevo zicea că din cauza asta sunt veninoasă Sa-l lasam pe Lenevo, care nici el nu prea stia ce si de ce zice ... althea, on 17 iulie 2017 - 11:26, said:
Cam multe, dar cel mai mult alt tată decât ăla pe care-l avea. Unul ca Atticus Finch, copilul era fascinat de Să uzici o pasăre cântătoare. Și tot datorită acelei cărți visa să se facă judecător când o să fie mare ca să-l bage la închisoare pentru că-l bătea cu cureaua până la sânge. ... Am ezitat să scriu asta pentru că n-aș vrea să mă compătimească cineva, nu e cazul. Am trecut cu bine peste perioada aia, partea cu adevărat dureroasă e faptul nu-mi doresc să retrăiesc nici un moment din copilărie. Iti multumesc pentru raspuns si sinceritate. Trebuie tarie de caracter sa scrii aceste randuri - imi dau seama ! Nu cred ca e vorba de compatimit in sine, caci de compatimit il poti compatimi doar pe acela pe care-l cunosti cu adevarat, in chip si suflet. Ci, doar de discutii relaxate, intre straini-prieteni. Insa nu pot sa nu amintesc faptul ca am trait ( mai ales cei de o anumita varsta ) intr-o societate violenta si absurda, kafkiana, in care eram singuri si din care nu prea gaseai loc de refugiu. Si in care nu sosea nimeni sa ne salveze, precum in povestile cu happy end. O lume a abuzurilor de tot felul, care au lasat ( n-am nici o indoiala in acest sens - poate fara sa ne dam seama ) urme adanci in fiecare dintre noi. Ca suntem azi asa cum suntem, ca suntem duri, poate insensibili, flegmatici, cand nu melancolici - toate au radacini atunci, in trecutul nostru. Unii au trait in saracie crunta, altii au fost abuzati si umiliti de parinti, altii ignorati sau abandonati - asta a fost acea lume blestemata, spartana, in care nu era loc pentru sensibilitati, empatie, suflet ... Insa, totodata, cred ca pana la urma, suferinta ne-a si format ca oameni, ca adulti. Si am putut cunoaste adevaratele fete ale monedei, astfel incat sa nu repetam greselile parintilor nostri. Spre a nu crea, la randul nostru, suferinta ... Traumele din copilarie au fost, deci, purgatoriul prin care a trebuit sa trecem in acea lume, crucea pe care generatia noastra a trebuit sa si-o poarte si din care nu puteam iesi sau evada decat prin lectura, muzica, dragoste sau prietenie. Erau si parinti buni, normali ?!... Existau si copii fericiti in acea lume ? Fara indoiala. Insa cred ca de multe ori, acele cazuri erau exceptia. Edited by sylvius, 17 July 2017 - 12:20. |
#45627
Posted 17 July 2017 - 12:29
Neata!...
Cam tristi azi...poate de la vreme... Poate eu am fost exceptia...am fost tratat de catre parintii mei in cel mai frumos chip... Nu mi-a lipsit nimic niciodata...desi au fost si anii '80 mai grei... Imbracat cel mai bine in cartier,...cea mai buna mincare...scule audio-video, tot ce mi-am dorit...plimbat toata tara.... Si asta in cazul care am fost infiat.... Oameni si oameni..... |
|
#45628
Posted 17 July 2017 - 13:00
sylvius, on 17 iulie 2017 - 12:06, said:
Iti multumesc pentru raspuns si sinceritate. Trebuie tarie de caracter sa scrii aceste randuri - imi dau seama ! Nu mai știu ce am zis sau dacă am răspuns la mesaj dar știu ce m-am abținut să scriu, deci repet, atunci am avut tărie de caracter nu acum când pur și am povestit cum zici: ca între prieteni. Acum am avut doar un exces de sinceritate fără urmări, nu am emoții negative. Când o să am timp o să caut topicul că îl uitasem. Am darul de a-mi șterge amintirile neplăcute sylvius, on 17 iulie 2017 - 12:06, said:
Erau si parinti buni, normali ?!... Existau si copii fericiti in acea lume ? Fara indoiala. Insa cred ca de multe ori, acele cazuri erau exceptia. _Dadi_, on 17 iulie 2017 - 12:29, said:
Cam tristi azi...poate de la vreme... _Dadi_, on 17 iulie 2017 - 12:29, said:
Poate eu am fost exceptia...am fost tratat de catre parintii mei in cel mai frumos chip... Si asta in cazul care am fost infiat.... |
#45629
Posted 17 July 2017 - 14:11
Prieteni, sa-ti bati copii sau sotia.....trebuie sa fi dus cu capul rau....
Poti sa stai mai bosumflat ca nu iti convine ceva....se prinde femeia.... Cu o vorba buna, schimbind subiectul....merge treaba.... |
#45630
Posted 17 July 2017 - 14:12
althea, on 17 iulie 2017 - 13:00, said:
Prima oară am scris puțin despre asta pe un topic despre bătutul copiilor. Cineva mi-a zis că de-aia am ajuns om pentru că am luat-o pe coajă când eram mică și parcă și să-i fiu recunoscătoare că a făcut-o. Parcă, nu sunt sigură, dar oricum asta s-a zis acolo - că ar trebui să simțim recunoștință. Nu mai știu ce am zis sau dacă am răspuns la mesaj dar știu ce m-am abținut să scriu, deci repet, atunci am avut tărie de caracter nu acum când pur și am povestit cum zici: ca între prieteni. Acum am avut doar un exces de sinceritate fără urmări, nu am emoții negative. Se spune ca o scatoalca data uneori, la timpul potrivit, ne face oameni. Repet - o scatoalca, o "urechere", nu bataia sistematica, nu maltratarea, umilinta sau ruperea in bataie, ci o palma parinteasca peste ceafa, data din dragoste parinteasca, nu cu ura. Pentru a ne deprinde cu disciplina si chiar respectul. Eu nu stiu daca sunt de acord cu asta - inca mai analizez. Da, uneori o palma poate fi dureroasa in sens spiritual, insa ne poate chiar salva de la multe ( uneori chiar viata ! ). Se pot aduce argumente pro-contra. Insa nu pot fi de acord cu bataia sistematica, preventiva, din orice motiv. Si in nici un caz, bataia data fetelor !... Caci, inainte de toate, bataia inseamna umilinta. La baieti, se mai ( poate ) admite. Insa nu la fete. Copil fiind, am luat si eu cate odata anumite "corectii" ( mici "atentionari" ). Uneori - recunosc - le meritam. Alteori, nu. Tin minte cum odata am luat cu linealul o batuta peste degete, pentru ca doream neaparat sa-mi bag deshtele in priza ! Asadar, e de nuantat. Cand chiar nu avem incotro, cand solutiile rationale se epuizeaza, ca parinti, mai trebuie sa apelam - dureros si pentru noi, parintii ! - la masuri ceva mai radicale. Insa in opinia mea, violenta - pe termen lung - nu e niciodata buna. Caci lasa traume, fara doar si poate. Trebuie gasite alte metode coercitive. Ma durea nu atat trupul, cand o incasam, cat ... sufletul. Insa azi, i-am iertat si-i iubesc pe toti. Consider ca uneori a fost ( si ) spre binele meu, altfel cine stie cum ajungeam. Ori, poate, doar asa ma consolez, acum, matur - cine stie ?! ... althea, on 17 iulie 2017 - 13:00, said:
Am darul de a-mi șterge amintirile neplăcute Cu totii facem acest lucru. Doar asa putem supravietui. Creierul nostru incearca sa ne protejeze, asa cum poate, iar timpul estompeaza durerea si filtreaza amintirile ... althea, on 17 iulie 2017 - 13:00, said:
Eu aveam impresia că toți copiii o duc mai bine decât mine Era de inteles. Si - poate - pe undeva era macar partial adevarat. Insa asa mi se parea si mie - ca toti ceilalti sunt privilegiatii sortii, doar eu am probleme si sufar. Bineinteles - la mine motivele erau - oarecum - altele. Insa de multe ori tristetea si nefericirea erau prezente. althea, on 17 iulie 2017 - 13:00, said:
Totuși n-am avut nici un moment de depresie cum văd la generațiile de vârstă mică de acum din motive care pot părea ridicole comparativ cu ale noastre. Si pe mine ma ingrijoreaza teribil lumea generatiei actuale de copii. Par ca s-au nascut tristi, sunt depresivi si multi nu isi gasesc locul in ea - asta ar trebui sa ne dea, noua, adultilor, de gandit . Au senzatia ca n-au nici un rost pe lume si sunt in depresie fara motiv, ori, din motive ridicole, cum bine spui. Sunt singuratici, asociali si par imbatraniti prematur. Nu au bucuriile specifice varstei, nici pofta de viata, au o teama instinctuala de viitor si par ca s-au nascut batrani de-a dreptul, in suflet. Precum o generatie intreaga de Benjamini Buttoni ... althea, on 17 iulie 2017 - 13:00, said:
Am fost un copil vesel în majoritatea timpului, îmi făceam prietenii să râdă... Tristetea clovnului ... Era si acesta un mod de a evada din prezentul insuportabil. O cunosc prea bine. Si eu o aveam. Insa doar zeii stiau ce-i in sufletul meu. [ https://www.youtube-nocookie.com/embed/9mS7ly4dP5o?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Edited by sylvius, 17 July 2017 - 14:26. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users