Ajutati-ma sa-mi revin - anxietate si depresie

cineva80, on 30 martie 2016 - 10:17, said:

Ba poate si si asta rolul lui, doar ca nu profesionistul te transforma, ci ... cum sa-ti explic eu? Hai sa o fac spontan, cum vad eu una lucrurile, si sa-mi asum ca o fi caraghios:

Din scoli iesim cu un fel de geanta mare de scule si cu instructiuni despre cum se pot folosi. Cu cat mai umflata geanta, cu atat mai bun profesionistul. Clientul vine si spune ca ar vrea sa faca asta si asta cu el insusi si cu viata lui. Si ca nu stie cum. Atunci tu ii deschizi geanta aia mare cu scule si ii arati cu ce il poti insoti in demersul sau. Ii prezinti mijloace, il lasi sa aleaga de ce are nevoie din geanta ta ... De aia e bine sa ai doua-trei-patru lucruri acolo care i-ar putea folosi pentru aceeasi treaba, pentru ca oamenii sunt diferiti: ce poate folosi unul e diferit de ce ii pica bine in mana altuia. No, cand cei doi pornesc la drum prin lumea dinauntrul clientului, psihoterapeutul e "orb". Cara el geanta, isi cunoaste instrumentele, insa inainteaza amandoi dupa indicatiile persoanei inauntrul careia calatoresc. "Uite - poate spune omul - aici, in mine, e o gradina, iata aleea, iata gardul viu ... as vrea sa arate asa si asa ...". Ca psihoterapeut, eu nu-s gradinarul, eu is cel care-i da sculele la mana (ii propune si ii da sa aleaga). El face toata treaba, asa cum doreste, asa cum simte. Adesea spune: nu asta vreau. Ok, cautam alta ... Eu pretuiesc "nu"-urile clientilor mei, pentru ca nu uit ca-s "oarba" cand coboram in adancul sufletului sau, pe care doar el si-l vede. "Nu"-urile omului imi delimiteaza geografia locului, imi indica pe unde sa trec si pe ce sa nu calc. De aia ma straduiesc sa iau la mine o geanta cat mai plina. Chiar cand un psihoterapeut merge la alt psihoterapeut (lucru frecvent, ca cine are, parte-si face), nu cara el geanta de scule: cum sa si duci totul si sa si lucrezi in tine? Se lasa asistat de cel care in acel moment e in rol de terapeut. Cand clientului ii e greu, se mai sprijina pe tine. Cand nu mai inainteaza, te opresti cu el si vezi de ce anume nu mai inainteaza ... ce-i trebuie ca sa continue? Ai in geanta ta de scule ceva ce-i trebuie? Asta e dilema psihoterapeutului: ce alternative poti scoate sa-i dai sa aleaga din geanta aia?

Scopul, asadar, nu e al psihoterapeutului. Iar de transformat nu te transforma el, ci te transformi, te lucrezi, te amenajezi tu cum simti ca vrei. Vrei sa fii mai sexoasa? Asta e, in directia asta mergem: omul vrea ca o parte din gradina lui sa imbie la dragoste. In gradinile de pe pamant adesea vedem un coltisor "intim", unii chiar pun statui infatisand femei frumoase, dezbracate si abia le atarna pe un umar un voal ... de ce nu si sexy? De ce nu ar avea omul in gradina sa interioara pe David sau pe Venus din Milo? Pentru a le avea pe dinauntru nu trebuie sa le cumperi la licitatie Le faci cu mana ta, iar psihoterapeutul iti ofera cu ce. Nu el va sculpta, ci tu esti artistul. Tu decizi cum va fi gradina ta. Pentru ca doar ce vrei tu iti aduce fericirea. Daca-i iei omului ce vrea, ce poti sa ii dai in schimb, ce nu vrea?

Edited by alecsa2, 31 March 2016 - 05:15.

Sorof, on 30 martie 2016 - 21:03, said:

Nu sunt extraordinara eu, pentru ca ce am scris este ce mi s-a transmis de catre cei care m-au invatat din experienta a mii de specialisti si din sinceritatea a mii si mii de clienti si pacienti ... O, da, asta chiar e extraordinar ... Pentru mine una a fost asa de minunat, incat, cu ani in urma, am aruncat in sus cu tot ce faceam pe moment si m-am napustit la scoala Mai vroiam si inca mai vreau bun simt din asta, cu greu adunat in generatii de oameni care au luat in serios ca suntem diferiti si foarte complecsi.

Edited by alecsa2, 31 March 2016 - 05:31.

alecsa2, on 31 martie 2016 - 05:28, said:

Ba da, pentru ca ceea ce ai invatat si-a gasit un loc atat de propice pentru a inflori si a se dezvolta. Sunt si psihoterapeuti si psihiatri care au trecut ca gasca prin apa prin toate cursurile si experientele... Si mie imi vine sa fac ce ai facut tu, reorientarea drastica in pregatirea si activitatea profesionala, doar ca ma impiedica foarte multe lucruri exterioare mie, pe care nu le pot controla (sau cel putin asa vad eu ).

Sorof, on 30 martie 2016 - 22:30, said:

Dragă Cineva80...
Şi eu am fost împotriva căsătoriei până în anul nunţii. O cunoşteam pe actuala soţie - pe atunci, prietenă - de 6 ani. Nu regret nicio clipă decizia luată atunci.
Dacă Sorof nu poate face fericit un bărbat, nu înseamnă că nu ne mai căsătorim.
Cât despre sfatul cu vibratorul... şi mie îmi plac bancurile "tematice" şi refuz colaborarea cu oamenii care nu le apreciază, însă de aici şi până la a da astfel de sfaturi e cale lungă. O cale ce este posibil să treacă şi printr-o clinică de psihiatrie.

Dragă Cineva80,
Viaţa e şi aşa destul de complicată, pentru a mai contribui şi tu în acest sens.
Simplific-o.
Iată, a venit căldura, soarele e tot mai mult prezent pe cer, poţi pune în aplicare planul cu excursiile.
Lasă deoparte sfaturile savante şi nu risipi bugetul pe vibratoare şi baterii, fă plinul şi avântă-te spre culmi înalte şi valuri albastre! Le meriţi!

Dragilor - absenta lunga.

am fost la inca un psihiatru din reteaua Regina Maria. Un fiasco total... tipa considera tratamentul ne-negociabil, adica ea presrie ce crede si nu se consulta cu mine, a refuzat sa discute efectele secundare ale medicamentelor - cica eu ar trebui sa mi le asum si sa vin la ea cand sunt hotarata sa ma vindec bla bla

am gasit intre timp analize de serotonina in sange la Synovo - a incercat cineva? pot ajuta? alte recomandari sa stiu exact ce am, nu sa merg in orb cu antidepresive

Eu personal nu sunt medic, ci un om care a învăţat - atât din propriile greşeli, cât şi din greşelile altora - să fie mai nesimţit cu viaţa.
De aceea nu pot să ştiu ce anume tratament medical ţi s-ar potrivi.
Rămân la părerea că remediul tău îl găseşti în natură şi într-un partener bun din toate punctele de vedere.
Este viaţa ta, tu decizi.
Eu mă retrag aici din discuţie, cu un gust amar din cauza faptului că sunt tot mai mulţi cei care au probleme similare cu a ta/ale tale de dragul unei cariere.
Păcat...

PSC, eu sunt 90% sigura ca nu cariera mea m-a adus aici, ci alte probleme/viata in general etc.

PSC, on 08 aprilie 2016 - 10:21, said:

Da, de acord in principiu ca vor ajuta, dar astea sunt lucruri in afra controlului meu. Nu mi le pot aduce acum ca sa ajute sa ies din asta. Medicamentele insa da...

AI citit răspunsul pe care ți l-am dat aici? De fapt ești în căutarea unor himere. Simplul fapt că oamenii se simt în general mai bine când fac oarece mișcare, confirmă ipoteza că dopamina ar trebui să se afle în centrul atenției
în orice boală psihică. Evident, pentru că dacă facem mișcare testosteronul influențează eliberarea dopaminei.
Sau dacă cineva la un moment dat a fost concediat, a fost părăsit sau a rămas văduv, începe să bea fiindcă alcoolul influențează indirect tot eliberarea dopaminei. Sau la fel de bine merge la un bordel.

Dacă vrei să încerci terapie reală, caută detalii despre dieta sănătoasă și terapia ortomoleculară. EXISTĂ  analize și suplimente care te pot ajuta să rezolvi probleme cunoscute că provoacă simptome psihiatrice: paraziți, flora intestinală alterată, deficiențe nutritive etc. Doar să știi unde să cauți toate aceste informații.

Edited by NelsonMandela, 12 April 2016 - 11:49.

Recomand Sulbutiamina.

Concret -un medic a oferit urmatoarea reteta care functioneaza - Pramistar 2tb/zi(1+1+0),Aspenter 75mg 1tb/zi, Cavinton forte 10 mg 1tb x 2/zi , GinkoPrim mMax  1caps /zi  ,Enap 10 mg 1 tb x 2/zi  , Xanax 0,25 mg 1tb /seara
Sper ca si dvs sa fie bun!

Mergi la un psihiatru bun ce are legături cu psihologi ce lucrează cu casa de sănătate, în același timp poți face tratament cu pastile dar și exerciții cognitiv-comportamentale. Mai poți face meditații, caută pe headspace, o să te ajute mult să te relaxezi.
Pe lângă asta, întreabă pe mama ta cum ai fost când erai mică, cum te-o născut, dacă au fost probleme, etc. Trebuie să se cunoască tot istoricul tău, poate trebuie să faci un EEG, cine știe.
Și pe lângă toate astea, trebuie să-ți schimbi stilul de a mânca, trebuie să faci sport, să socializezi și poate chiar să-ți schimbi locul de muncă, depresia și stresul nu o să dispară ca prin minune, trebuie să muncești, atât prin schimbarea stilului de viață dar și prin schimbarea stilului de gândire și relaxarea centrilor nervoși.

Și asta nu e doar pentru inițiator, în caz că nu a rezolvat problema, ci pentru oricine cu problema asta și care citește

Edited by Velaxa, 22 August 2018 - 10:14.

Serios ? Esti in pragul sinuciderii si pe tine te intereseaza mai mult efectele secundare?  Mai bine ne intrebi in ce culoare sa te imbraci cand sari de pe pod .

cineva80, on 15 martie 2016 - 12:09, said:

Sunt de acord cu PSC serviciul este cauza. Lucrezi foarte mult si banuiesc ca nu ai viata sociala,si in ritmul asta ai intrat in depresie.
Daca nu vrei sa demisionezi atunci vorbeste cu directorii despre posibilitatea de a lucra 8 ore/zi, si incearca sa iesi cu prietenii, sa petreci timp cu familia, etc. Daca te vei simti atrasa de cineva iti va mai reveni pofta de viata!

Whitefairy, on 28 august 2018 - 02:06, said:

tu raspunzi unui user care nu a mai postat nimic din 2016?

si ce te indeamna asa tare acum, sa dai sfaturi pe pshihiatrie si psihologie?

bilol, on 28 august 2018 - 02:17, said:

Userul e activ pe forum si din postarile ei a facut mici progrese,este de apreciat.
Ma indeamna faptul ca am cunostinte in domeniu, si pot da un sfat fie el perceput corect sau gresit!
Alte intrebari? Sper ca nu am suparat pe cineva!

observ si cit de mult ai contribuit tu cu sfaturi---nada!

esti foarte priceput, dar in altele

bilol, on 28 august 2018 - 02:37, said:

Asta e parerea ta personala poti aduce argumente, si unde as fi priceputa?Este lipsa de respect la initiatoarea postarii sa vii sa ataci alte persoane!

Salut. Azi am vazut ca mi-ati reactivat topicul.

Fiindca am vazut, hai sa povestesc urmarea - nu jobul meu era de vina. in 2017 s-a facut o remaniere si am ajuns pe lista neagra de zburat. A fost o luna de chin, dar m-am mutat in alt departament. Mult mai OK si mai putin stresant decat primul.
Cu toate astea, eu sunt la fel de rau ca inainte - uneori si mai rau.

Nu ma pot vedea in oglinda, evit oglinzile de-a dreptul, doar n-o sa-mi stric ziua cu ce vad acolo azi un prieten drag imi zice ca arat rau ca si look si de-aia-s singura. Mi-am cumparat ceva chestii - un ceas scump, un inel scump - gen chiar f scump sperand ca o sa-mi ridic moralul. Nu a functionat.

Anhedonie, depresie... cine mai stie? In plus, am fost si la un psihiatru, m-a ascultat calm si m-a linistit ca am avut destule necazuri si e normal sa fiu down. Nu pot fi happy in situatia mea. Dar nu mi-a dat medicamente - nu stiu dc a facut bine sau rau. Ca eu irosesc si aceste ultime zile frumoase asa trista.