Ajutati-ma sa-mi revin - anxietate si depresie

Neata dragilor,

Am fost diagnosticata cu astm in 2011. Mi s-a prescris Singulair pe care-l luam doar 6 luni in sezonul rece.

In 2014 am avut dificultati mai mari de respiratie si am trecut pe singulair tot anul, 10mg/zi.

Tot in perioada asta, am fost promovata pe un post nou, si am avut o perioada f dificila la servici, cu cate 10-11 ore la birou pe zi, cu taskuri noi si multa oboseala. In plus, seful de atunci era mereu nemultumit de mine, si ma temeam ca voi avea probleme. Plangeam seara acasa, oboseala f mare m-a facut sa nu ma mai ingrijesc deloc, renuntasem la machiaj etc

Bine-inteles ca asta a starnit comentarii negative in randul colegilor, asa ca am incercat sa revin dar deja devenise o corvoada si nu o placere.

In 2015 am fost din ce in ce mai deprimata, ma gandeam la moarte si de asemenea am inceput sa ma tem de zgomotele din bloc, de lucruri inofensive in general. Teama a ramas persistenta si chinuitoare, pt ca ma straduiam sa zambesc desi nu-mi mai ardea deloc la insistentele, reprosurile familiei.

in Nov 2015 in urma unor documentari pe net, care acuzau singulair de anxietate ca si efect secundar am incetat tratamentul. Din pacate brusc. Prima sapt a fost perfect - eram iar fata vesela dinainte.

Insa apoi a inceput cosmarul propriu-zis: in fiecare zi teama devine insuportabila, orice zgomot ma sperie, ba chiar si absenta lor imi da o stare de neliniste. Teama asta continua imi toceste cheful de viata, ma tot gandesc la moarte si ma tot gandesc ce bine ar fi daca s-ar intampla, ca sa nu mai sufar. Din pacate insa viata e aici si nu plecam din ea cand avem noi chef.
Nu ma mai pot vedea in oglinda, ma vad ingrozitor de urata - nu mi-am cumparat nimic nou in ultimele 7 luni.
Am facut in final de dec Zona Zoster pe fond de stress, am suferit si din cauza asta - maladie dureroasa.
Sarbatorile nu mi-au adus nciiun pic de alinare, nu aveam stare sa stau in casa, preferam sa ies hai hui din casa sa bat orasul ca sa-mi mai calmez un pic nervii. Nu mi-am cumparat cadouri si nu m-am bucurat de cele primite.
La fel de ziua mea - in iarna.

Imi dau seama ca-mi distrug viata mea cat si pe a celor din jur - asa ca as vrea sa opresc procesul asta. Nu pt mine, pt ei. Sincer nu pot sa sper ca voi reveni la fata vesela si zambareata dinainte, dar macar daca nu as mai suferi de frica ar fi mult.

Am fost la un psihiatru, mi-a prescris anxiolitice si antidepresive, dar dupa ce am citit efectele adverse nu am indraznit sa le iau.

Iau sunatoare, am luat Calmogen plant sau Sedatif PC - nimic, apa de ploaie.

Am un servici, merg zilnic, ma comport normal dar imi este teama in suflet, in special acasa si ma vad ingrozitor de urata - evit oglinzile, mall-urile. As vrea sa-mi recastig stima de sine.

Ce sa fac? voi ce sfaturi aveti?

Din moment ce constientizezi problema, ar trebui sa iei masuri sa iesi. Ori cum vine asta, iti dai seama si nu faci nimic !

Edited by neagu_laurentiu, 15 March 2016 - 11:39.

 neagu_laurentiu, on 15 martie 2016 - 11:38, said:

De acord, problema e care: am citit despre anxiolitice si antidepresive, Au o tona de efecte adverse. N-as vrea sa le iau daca mai exista alta cale. De asta am incercat cu sunatoare.

Nu cunosc situaţia ta materială, dar cred că e cazul să te gândeşti bine dacă merită să-ţi cheltui salariul pe medicamente.
Bănuiesc că nu ai o vârstă la care să nu mai conteze restul aspectelor vieţii, cu excepţia hrănirii porumbeilor în parcuri.
Dacă-i aşa, atunci mergi înapoi pe firul evenimentelor şi elimină cauza care a condus la această stare: serviciul.
Fie îţi găseşti un job la firma unei cunoştinţe, fie, pur şi simplu, demisionezi.
Indiferent de câţi bani vei investi în tratamente şi-n specialişti, până nu elimini focarul de infecţie nu vei lichida boala.
Îndreaptă-ţi atenţia către aşa-numitele leacuri băbeşti, către frumuseţile naturale ale României (nu, nu fac mişto) şi uită o perioadă că pe lumea asta există clădiri de birouri.
"Eu cred că veşnicia s-a născut la sat" - prin urmare, mediul urban nu îţi este prielnic; cel puţin, până nu te "repari".

Edited by lex404, 15 March 2016 - 14:48.

Nu conteaza cum te vezi tu in oglinda ci cum te vad ceilalti. Majoritatea oamenilor tind sa se vada in oglinda mai urati decat sunt (sau isi vad defecte...etc).Bine, asta cu exceptia narcisistilor - astia se vad perfecti.

De obicei miscarea in mod regulat face bine si la nivel psihic. Mai ales daca e dimineata si in aer liber.

Poate ca o schimbare de cariera merita luata in calcul - din ce povestesti pare ca o sursa importanta a problemelor este serviciul actual.

In majoritatea cauzelor de suferinte psihice factorul raspunzator este stilul de viata . Un servici prea greu , griji prea mari legate de bani casa copii , relatii disfunctionale , divort , deces a unei peroane dragi ,suferinta din dragoste ,mobbing , alimentatie nesanatoasa , medicamente in exces etc.

Parerea mea este ca in cazul tau suferinta ta psihica este cauzata de mediul de munca toxic si obositor  care nu iti permite un stil de viata armonios.

Ar trebui sa te gandesti serios la un concediu medical si la cautarea unui alt loc de munca in care sa ai mai putine responsabilitati ( chiar daca iei mai putini bani)si mai mult timp liber pt tine . Daca orele de munca depasesc 8 ore, mai devreme sau mai tarziu acestea isi vor pune amprenta pe sanatatea ta .
Este clar ca trebuie sa faci o schimbare majora in viata ta .
Iar pt astma mai sunt si alte medicamente nu doar Singulair.
Multa santate si succes iti doresc.

Edited by mihaela5, 15 March 2016 - 12:07.

Daca ai concediu, foloseste-l in Grecia sau Croatia, la mare (iulie-august-septembrie). Singura.

 PSC, on 15 martie 2016 - 11:57, said:

Suprinzator poate, sau nu, dar o situatie materiala buna - lucrez intr-o corporatie, IT salariu bunicel pt bucuresti. as avea sa-mi permit niste fantezii de cumparat: hainute sigur, chiar si sa schimb masina pe termen lung.

 PSC, on 15 martie 2016 - 11:57, said:

Am 35 ani. Conteaza si as vrea sa-mi revin, nu sa ma pensionez la varsta asta. Serviciul a facut mult, cred, dar nu cred ca numai el e responsabil de asta, Ma tem ca si singulair-ul a contribuit - ince masura? Hm, asta nu pot sti.
Acum la munca lucrurile s-au mai asezat - sunt deja privita ca si cel mai bun manager al echipei de pana acum, nu ma mai tem de siguranta locului de munca insa in continuare muncesc cam mult - 9 ore intensive, nu pauze de tigara &stuff.
Si eu vreau o schimbare, momentan caut una. Imediat ce gasesc ceva care sa mi se potriveasca, da, o voi face. Poate dura insa inca vreo 6 luni - 1 an. Pana atunci ce as putea face, demisia nu prea e o optiune? Am muncit mult sa ajung in punctul asta si n-as vrea sa pierd tot.

Ma gandeam: daca as reusi sa ma vad iar atragatoare, sa am iar shopping-ul de nimicuri, cosmetice, accesorii care pe o supapa personala cum era acum 5 ani, ar fi oare mai bine?
Problema e ca nu mi le mai cumpar, nu mi se pare ca le mai merit ca sa zic asa. Mi se par toate scumpe, desi mi le pot permite fara probleme.

Din fericire, nu am avut in familie decese sau certuri, acestea pot fi eliminate ca s cauza.

Ziua aceea in care am iesit din casa a fost decisiva. Nu stiu exact ce am facut in acea zi insa stiu sigur ca am mers la intamplare pana seara tarziu, pana cand picioarele nu m-au mai tinut. Mai stiu ca seara mi s-a facut foame pentru prima data in ultimele luni si cu ultimii bani mi-am luat o franzela pe care am si mancat-o pana acasa. Am intrat in casa tarziu in noapte abia tinandu-ma pe picioare de oboseala. Am cazut imbracat pe patul japonez si pentru prima data in ultimele luni am dormit bustean. Dimineata am luat-o de la capat. Am mers iarasi la intamplare o zi intreaga, fara sa ma mai gandesc la nimic si iar am dormit bustean noaptea. Au fost multe zile la rand in care indiferent de vremea de afara am mers. Am mers mult. Am batut cu piciorul la intamplare tot orasul. Eu-ul meu se dizolvase. Nu mai gandeam. Nu mai existam insa mergeam. Mergeam pana cadeam rupt de oboseala. Dupa o vreme mi-am dat barba jos, dupa alte cateva zile am strans toate lucrurile din casa care imi aduceau aminte de vechea mea viata si le-am aruncat. Am lasat doar patul , cartile si cateva haine. Zilele treceau una dupa una si eu mergeam pana cadeam lat de oboseala seara tarziu. La un moment dat nu mai era suficient sa merg asa ca m-am apucat de alergat. Am alergat mult. Am alergat zile la rand. Am inceput sa alerg prin paduri pentru ca ma simteam mai bine departe de oameni. Scopul era sa cad lat de oboseala. Am alergat atat de mult incat am ajunsa sa particip la maratoane si triatloane ulterior. Si imi iesea. Fiecare zi era o noua zi in care singurul meu scop era sa ma epuizez fizic. Adoram momentul in care cadeam pe pat si adormeam instant. Ceva se intampla cu creierul meu in tot acest timp. Creierul meu se regenera. Am inceput sa iubesc soarele si natura. Petreceam aproape toata ziua indiferent de vreme in natura alergand sau facand diferite exercitii fizice.
Dupa o vreme aveam o conditie fizica de invidiat. In tot acest timp am recitit la nesfarsit cartile lui Pavel Corut si acum realizez ca ii datorez mult acestui om pentru ca de la el am invatat autosugestia. Am vrut sa cunosc alti oameni asa ca fara sa gandesc am inceput sa ma implic in tot felul de lucruri – am facut yoga, am fost voluntar la crucea rosie, am fost salvamontist, am fost intr-un club de sah si mai ales am facut simultan patru sporturi de contact. Am inceput sa ma regenerez. Nu mai aveam timp liber deloc. Mi-au trebuit luni de zile sa imi revin insa rezultatul a fost un om mult mai bun decat cel de dinainte, rezultatul a fost o vointa nebuna de a trai si de a ma dezvolta. Am invatat enorm si nu am uitat niciodata ce am invatat. Despre cum sa iesi din depresia cea mai neagra este acest post, despre cum sa iti spargi rutinele si sa iti regasesti puterea de a continua.

Nu este tratatul academiei de psihoterapie insa este ceea ce eu am descoperit pe pielea mea. Lucruri simple si de impact :

Epuizeaza-te fizic. Este regula de aur prin care am reusit sa imi pastrez sanatatea mintala. Am facut sport in toate formele posibile cu scopul de a ma prabusi pe pat zilnic si de a dormi noaptea bustean.
Iesi din casa. Nu sta in casa ca nu vei iesi niciodata din groapa. Iesi din casa sa vezi oameni si natura. Intra in casa doar ca sa dormi
Iesi din rutina – fa ceva total diferit. Implica-te in orice nu ai mai facut niciodata. Ideea este sa nu ai timp liber si sa faci ceva ce nu ai mai facut niciodata. Procedand asa vei descoperi oameni noi si pasiuni noi.
Schimba tot in jurul tau. Schimba casa daca poti , schimba orasul, schimba tot ce poti. Eu initial nu am putut sa schimb casa insa am schimbat tot in casa si la un moment dat am schimbat si orasul.
Foloseste autosugestia. Zi si noapte imi “murmuram” tot ce vroiam sa schimb la mine si pana in ziua de azi ma trezesc de multe ori pe parcursul unei zile repetandu-mi in gand “ Eu, Reportaje-Live, sunt o forta, sunt o putere , acum”.
Asculta doar muzica vesela, muzica de dans. Inconjoara-te de lucruri vesele. Razi mult. Spune stop stirilor negative . Spune stop calculatorului/televizorului/ smartphoneului o perioada .
Ia-ti o pisica sau un catel. Bucura-te de lucrurile simple – o cafea la soare, o carte buna, gradinarit daca poti.
Citeste mult insa evita Cioran sau filosofia in general J
Ai grija la alimentatie si soare. Atat alimentatia cat si aerul si soarele au un rol important in tratarea depresiei.
Nu uita ca totul in jur este doar un décor menit sa ne ajute sa evoluam si sa ne atingem scopul pentru care suntem acum in viata pe acest pamant. Este o vorba care spune ca ce nu te omoara te face mai puternic si eu as adauga si mai intelept.

Mai multe informatii aici: https://reportajeliv...mna-cu-o-coasa/

@cineva80:
"Let it go"...
Renunta la job o vreme, schimba brusc totul din viata ta, plimba-te cateva luni prin lumea larga, cunoaste si altfel de oameni...un fel de concediu de odihna prelungit in care sa te regasesti. La intoarcere, incearca sa faci ceea ce iti place, cu riscul de a castiga mai putin. Cauta-ti un grup de oameni optimisti cu care sa cutreieri muntii si padurile, pe jos sau pe bicicleta, s.a.m.d.

 cineva80, on 15 martie 2016 - 11:29, said:

Fara suparare,dar acolo ai insirat exact simptomele de fata batrana.
Cum adica ce sa faci?Ai un singur lucru de facut:sa-ti cauti un barbat croit exact pe calapodul tau.

LE. Acum am citit că ai fost diagnosticată cu astm.
E admirabil că ţi s-a prescris un medicament. Admirabil, desigur, pentru industria farmaceutică.
Dar în aceeaşi măsură trebuia să ţi se prescrie interzicerea de a te afla în anumite microclimate nocive (praf, umezeală etc.)
Sunt convins că la serviciul acela minunat, care ţi-a deschis capacul sicriului, există factori nocivi pentru astmul tău.
Organismul nostru reacţionează la mediul înconjurător, uneori fără să ne dăm seama (decât după ceva timp).
Pe de altă parte, am întâlnit locuri de muncă în care suferinzii erau marginalizaţi. Inclusiv unuia răcit, care doar strănuta şi-şi sufla nasul, i s-a făcut mutare pe alt post mai slab plătit, pe considerentul "la serviciu vin numai cei sănătoşi, care pot produce".
Chiar şi la serviciul actual pe care-l am, există o colegă care are probleme cu un picior şi căreia i s-a fixat biroul la etajul 1, astfel încât zilnic trebuie să urce şi să coboare scările.

Ai nevoie urgenta de tratament. Incepi cu o vizita la un salon de cosmetica si apoi cu o sedinta de shopping.
Iti cumperi niste haine sexi ( nu vulgare), te aranjezi si iesi in oras. Privesti oamenii, femei si barbati, cum te admira.

Esti o femeie puternica, ai o cariera de invidiat.

 florin011, on 15 martie 2016 - 12:11, said:

 adisz, on 15 martie 2016 - 12:12, said:

Florin, mai bine te abţii de la a da sfaturi.
Adisz are dreptate în felul lui.
Ideea este că viaţa are multe aspecte frumoase pe care le ignorăm de dragul unui succes iluzoriu într-o carieră devenită acum banală. Că doar iniţiatoarea n-o fi Steve Jobs în variantă feminină...
Iar eu chiar n-am făcut mişto atunci când am recomandat frumuseţile naturale ale României; căci bărbaţii se regăsesc atât în rândul acestora, cât şi al leacurilor băbeşti.
Cel mai important, dragă cineva80, este să ai tăria să renunţi complet la job-ul actual şi să ai curaj să-ţi dai un restart, exact ca la computer.

Edited by PSC, 15 March 2016 - 12:30.

 PSC, on 15 martie 2016 - 12:28, said:

La 35 de ani este o aventura foarte riscanta sa renunti la un loc de munca unde tocmai ai fost promovat.Doar tu ziceai ca nu-i vorba de SJ in varianta feminina.
De regula asemenea stari sufletesti nu se expun pe forum (pentru mine miroase putin-putin a ....) unde ai toate sansele sa fii bataia de joc.Cercul de prieteni este mult mai indicat.
Dar eu cred ca in cazul de fata acel cerc de prieteni lipseste cu desavarsire,iar familia prefera sa o judece si sa o critice,decat sa o sfatuiasca si sa o sustina.

Pe munte mergi? Este un loc foarte bun de analiza si incarcare personala cu incredere si optimism...

 adisz, on 15 martie 2016 - 12:40, said:

Adisz, ideea e ca nu am vrut sa expun prietenilor ce simt. Ei nu stiu nimic. sunt vesela si par fericita cand sunt cu ei.
Familia stie, dar are idei cu care eu nu-s de acord.
Am ales forumul pt ca imi ofera anonimat - ma astept sa fie si misto-uri, dar daca o sa gasesc aici macar si 1-2 sfaturi bune, tot o sa fiu in castig,

Da, la 35 de ani nu vreau schimbari majore in cariera sau stat pe bara - nu sunt un country manager, dar as putea fi la un moment dat daca stau cuminte in banca mea si muncesc cin continuare. Voi ati renunta la toti anii astia de munca pt ca nu-s eu chiar OK cu firea?

Nu ai mentionat varianta unui psiholog, care da, poate da tratamente si pe baza de pastile, insa care pot ajuta, de ex, daca ai tulburari de somn (anxietatea si depresia de obicei merg mana in mana cu lipsa de somn sau calitatea proasta a somnului).

Insa daca nimicurile gen farduri ti se par scumpe, psihologul ti se va parea si mai si.

Insa psihologul ar putea identifica niste cauze mai adanci ale problemelor tale, de ex teama de un viitor incert, nevoia de siguranta, si cea financiara este cea mai la indemana pt tine, poate niste lipsuri avute in copilarie si o educatie primita de la parinti axata pe valori materiale.

Probabil ai fi mult mai implinita sa ai un copil de ex dar nu concepi asa ceva pana nu vei fi 100% sigura de partea financiara, ceea ce este o mare greseala, pt ca nici un job nu mai e garantat in ziua de azi.
Ai parinti in viata, super, ar putea ajuta cu copilul.

Cand e ultima oara cand ai fost la o intalnire, ai facut sex un weekend intreg la munte eventual, fara grija telefonului?

Cand e ultima oara cand ai mers la un masaj/spa ? Cateva ore de tratamente faciale, poate un coafor... da, sint scumpe, dar merita. In final, pe ce cheltui, daca nu bei, nu fumezi?

Cate zile de concediu ti-ai luat in 2015? Cate planuiesti in 2016? Ai deja un pachet rezervat pt vacanta? In mod normal asa ar trebui. O sa constati ca cei care in jurul tau sint mai fericiti, au in general o viata axata pe realizari personale in care serviciul este doar o unealta, astfel ca intotdeauna vorbesc de vacantele luate deja sau cele in care vor merge, isi rezerva in iarna vacanta de vara viitoare, au copii, au hobbyuri.

Tind sa cred ca nu serviciul e problema, ci o atitudine generala asupra vietii, pt care nu esti vinovata, fiind doar un rezultat al educatiei din familie/scoala.

De aceea trebuie lucrat la capitolul asta, si tot la psihologi ajungem (desi sint si multe carti bune).

Dar acum, urgent, tot un concediu undeva la munte sau in alta tara ar fi cel mai util. Nu acasa. Niciodata nu te vei relaxa in acelasi mediu.
Muntele inseamna si miscare, si oxigenare, ozonificare etc, toate exact ce ai tu nevoie.
Marea e mai stresanta, aglomeratie, chiar poluaj, plus probleme de self-esteem care pot aparea.

 adisz, on 15 martie 2016 - 12:40, said:

Uite totusi ca nu a fost bataia de joc... si pt asta exista moderatori in final