Ajutati-ma sa-mi revin - anxietate si depresie

 _-AppleS-_, on 15 martie 2016 - 15:36, said:

perfect, asta spuneam si eu
familia nu e o solutie pentru situatii disperate, ci un commitment responsabil

Edited by overseas, 15 March 2016 - 16:25.

 cineva80, on 15 martie 2016 - 12:44, said:

Intervin din nou doar pentru ca am trecut printr-o situatie asemanatoare .Am lucrat ca service manager la o firma romaneasca cu veche traditie intr-un domeniu.
M-a incantat foarte mult pozitia si ideea ca pot schimba ceva, faptul ca eram apreciat pentru ceea ce fac.
Treptat viata  mea a devenit un calvar, un stress permanent legat de clienti, situatii, raportari, solutii...banuiesc ca stii cum e. Incepusem sa nu mai dorm noptile, si cand dormeam, visam tot munca. Ma lua tremuriciul de nervi cand suna telefonul de serviciu(si crede-ma, suna de 50 ori pe zi), eram nervos in permanenta, "papam" un pachet de tigari/zi si incepuse sa ma supere zilnic o gastrita....

Cu toate ca la serviciu lucrurile erau promitatoare (urma crestere salariala si alte beneficii), anul trecut, intr-un week-end m-am izolat in casa, am inchis telefoanele si am analizat bine de tot situatia. M-am gandit cum va evolua viata mea pe traseul ala. Ba chiar mi-am facut un grafic. In graficul ala aveam 2 evolutii diametral opuse. Cel profesional, cariera, bani era in crestere. Cel personal, timp liber, hobby-uri, sanatate - se ducea vertiginos in jos.
Si am realizat atunci ca nici un fel de cariera nu merita sa-mi sacrific viata. Viata insemnand altceva decat munca.

Asa ca am depus cu prima ocazie CV-ul la o alta firma, dar pentru un post de tehnician. Post pe care l-am si primit dealtfel si cu o salarizare asemanatoare.

Dupa 6 luni de zile de la decizia mea, pot sa-ti spun ca sunt alt om - am scapat de stress, am timp pentru mine, sunt linistit; fumez un pachet la 3 zile...mai am uneori arsuri la stomac, dar cred ca in timp voi scapa si de astea.
Si numai ideea ca in doua luni ma voi plimba cu motocicleta in week-end, in loc sa fac strategii de piata ma face sa zambesc.....

Asa ca ..gandeste-te bine. Banii se pot face si altfel, daca-s mai putini, te inveti sa cheltui mai putin - dar viata ta si sanatatea nu le mai recuperezi.

LE: Am senzatia ca ai scris undeva ca la varsta ta nu mai poti face o schimbare drastica de cariera. La 35 ani reparam calculatoare si eram fotograf de evenimente(si eram bunicel). Acum am aproape 40 si repar utilaje agricole. Se poate.

Edited by florinel, 15 March 2016 - 18:27.

 cineva80, on 15 martie 2016 - 15:40, said:

Pai marita-te cu florinel   (vezi mai sus). Va potriviti de minune. El calm, tu agitata. Contrariile s-au atras mai mereu.

Nu am reusit sa citesc tot ca s-a cam adunat dar zic si eu . Prima - F bine ca ai intrebat aici nu doar pt anonimat dar vei primi multe sfaturi si diverse , dezinteresate , si vei alege ce ti se potriveste .
-Ca ala batran , de-a lucrat cu oameni o viata , si in sanatate = nu te droga ca nu mai scapi si efectele secundare sunt secundare in reclama . La varsta si situatia ta oricine bine intentionat din domeniul psiho nu te-ar sfatui sa faci asta . Puterea ta interioara poate avea rezultate f bune . Nu trebuiesti pazita de tine sa stai langa peretii verzi sa se coaca si nici strigi in autobuz Abu Akbar cu dinamita in rucsac .
Omul modern nu face miscare si pierde un echilibru esential asa ca -
http://www.fitbody.r...erotoninei.html
Ca liber cugetator cred ca o privire catre orizontul spiritual al fiintei este benefic dar nu trimit pe nimeni in biserica pt ca nici eu nu intru si am vazut destui care au cerut ajutor popilor si au primit = au fost ajutati sa ajunga cu totul in fund de rapa mental si material .
Daca ai un tovaras de viata trebuie sa iti fie alaturi daca nu ai de ce permiti asta ? Putini oameni sunt lasati pe lume sa traiasca singuri .
Vezi ca shopingul sa nu devina semintele zilnice si vesnice ale celui care s-a lasat de fumat. Societatea de consum este croita nu pt confortul tau psihic ci pt buzunarele companiilor . Ultimul care se aude ca e pe moarte e Michael Duglas si repeta ce au zis si altii ca nu bogatia , nici obiectele nu sunt cele care te fac fericit .
Ca apicultor - Incearca pt astm niste miere de capaceala , niste propolis , polen , macar studiaza astea . Nu zic ca ar face minuni dar pe multi i-a ajutat semnificativ .
Ai un animal de companie ? E legal , nici nu stii cate satisfactii iti aduce . Daca ai timp de el ia un caine , daca lipsesti mai mult si ramane singur o pisica . Ca sa te simti mai bine dacat ieri trebuie sa faci azi altceva . Te duci o data pe sapt si dai o pizza la un infometat pe strada sau o haina care nu-ti mai e utila . Incearca si vezi cum te simti . Regret ca nu am facut asta mai des .
Te gandesti la moarte ? Iti trebuie o bataie buna , am un bunic care a facut razboi , 2 ani de prizonierat in Crimea , a crezut ca acolo moare de foame si boli sau executat , cand au scapat un vas a fost torpilat si scufundat iar vasul pe care era imbarcat el a scapat , a ajuns acasa , a facut copii , fara a se mai gandi la moarte , crezi ca nu a avut greutati pana la 93 de ani ?
   Sunt diagnosticat fara leac si cand ma intreba lumea ce fac le zic ca astept si fac misto -cand o sa vina o sa-i spun ca am stat prea mult dupa ea si acum nu mai vreau eu , 51 cat am trait mult sau putin , greu sau usor mi-am asumat toate etapele vietii . Nimic nu e vesnic , nici binele nici raul . O schimbare buna poate avea si laturi proaste si invers la fel .
   Stima de sine ? Limitarile nu ni le poate pune nimeni ci singuri noi putem face asta desi avem ( unii chiar nu au ) 2 maini , cap , picioare .
Nu-ti place cum arati in oglinda ? Cum sa te placa altii daca tu nu esti multumita de tine ? Poti fi extrem de nesuferita ( daca asa vrei ? ) . Cum vei fi tu multumita de altii daca nu esti impacata nici cu persoana care esti tu ? Cum poti avea satisfacii intr-un univers in care existi doar tu ?
   Am fost sanatos tun 50 de ani si am avut succes la femei , le cunosc , si pe barbati . Stii care-i chichirezu '? Femeile plang pt ca nu sunt iubite iar barbatii iubesc femeile care zambesc . Anapoda treaba , eterna paradigma . Nu trebuie sa fii Catherine Zeta , daca vrei sa stii majoritatea barbatilor sunt intimidati de femeile prea frumoase si care mai cunosc si psihologia lor prea plina de ele fug mancand asfalt. Si nu e vorba doar de barbati dar nu poti fi absorbita sau admisa nici in gasca satanistelor .
  Am cam dat de pamant destul cu tine . Cu serviciul , tu stii , daca e apasator merita schimbat pe unul mai placut , fara graba , cu o cantarire buna .
   Vrei sa mai stii un mare adevar ? A fi suparat , trist , descurajat face parte din om , toti trecem prin asta , e ceva normal . Vracii moderni au inventat boli -anxietatea- ca sa-ti sugereze ca trebuie sa te gandesti la moarte si apoi sa-i fii pacient si sa dai ce castigi pe medicamente . Alexandru cel Mare avea la picioare cel mai mare imperiu din istorie si era trist ( pardon - depresiv ) . L-a intrebat un sfetnic ce are si a raspuns - Am 33 de ani am cucerit tot ce era de cucerit pe lumea asta si nu stiu ce sa mai fac , ma plictisesc .
Sa ai parte de iubire de la cei de la care astepti asta !

Edited by unucelalalt, 16 March 2016 - 01:01.

Buna dimineata,

Ia hai sa adaug si eu cateva date din punct de vedere profesional. Sunt psihoterapeut. Si am invatat sa zic: cineva80, uite, eu scriu aici si tu faci ce doresti cu ce-am scris eu, ok? Ce-ti prinde bine pastrezi, iar ce nu, dai la gunoi. Nu-i cu suparare.

1. Astmul are asa o mare componenta psihica, incat in lumea tratamentelor nici nu se mai cerceteaza altele. Odata cauza sufocarii depistata si solutionata in lumea in care traiesti, astmul dispare la cei mai multi oameni si gata.

2. Medicamentele psihotrope (includ aici si pe cele naturiste, care pot avea efecte foarte puternice) se iau doar pana ajunge omul ca prin terapie sa rezolve ce are el de rezolvat acolo. De dorit sa se ia pe termen scurt. Ele actioneaza simptomatic, adica nu rezolva, ci doar iti dau ceva timp sa rezolvi.

3. Costurile terapiei: pe piata in Bucuresti se practica o minima de 50 de ron sedinta saptamanala. Adica 200 de ron pe luna. Unii terapeuti, in functie de metoda, lucreaza cu tine o ora (de 50 de minute) sau mai multe ore in banii astia, depinde mult de cat are nevoie clientul: unii nu pot ramane concentrati prea multa vreme, altii au nevoie de timp sa adanceasca lucrul cu sine insusi. Terapia de grup poate fi mai ieftina, insa e mai greu de gasit grup. Ea e cam 15 ron pe ora in pachete de 10 sau 18 de ore lunar, de obicei tinute intr-un weekend. Asa ca la sfarsitul lunii te duce intre 150 si 270 de ron, in functie de cum voteaza grupul de clienti.

4. Buna destiut urmatoarea teorie psihologica, pe care o sa o expun plastic. Te invit sa-ti imaginezi trei tuburi de sticla care pornesc dintr-un vas comun si se arcuiesc intrucatva in sus, urmand cumva forma unui castron. O sa le denumim: unul este agresivitatea, altul frica si al treilea este tristetea. In vasul din care pornesc se aduna experientele negative cotidiene, tot ce nu ti-a placut, tot ce te-a atins, tot ce ai tras in ziua aceea, plus oboseala, plus stressurile subliminale, adica ce nu constientizezi pe moment ca ti-a facut rau. Te invit, daca vrei, sa ti-l imaginezi ca pe un lichid murdar, orice culoare exprima la tine murdaria.

No, acuma, luam in considerare, daca vrei, paradigma ca orice sistem viu trage la sanatate si curatenie din principiu. Daca tot te gandesti la moarte, se poate sa fi observat ca nu-i asa usor sa mori: ceva in om tot trage spre viata, iar cand mintea nu mai vrea sa continue, apare ceva pe corp, o durere, un semnal, ceva, care da alarma si toata fiinta intra in stare de alerta si de reconstructie ... pe asta ma bazez cand consider ca ce e viu trage la viata, fie ca vrem, fie ca nu mai vrem.

Asadar, tragand la viata si la curatenie, orice creatura tinde sa verse pe undeva lichidul intunecat care se acumuleaza acolo, in vas. Sunt doar trei iesiri: furia, frica si tristetea adanca. No, pe oricare s-ar varsa, omul s-ar curata periodic. Dupa o astfel de criza, de obicei ne simtim cumva sfarsiti de oboseala, dar impacati si parca nu ne mai pasa, asa ... Evacuarea s-a produs. Incarcatura dureroasa s-a varsat cumva.

Acuma: cele trei iesiri, desi le-am descris eu asa simple si clare ca niste tuburi de sticla, nu-s deloc asa. Poate erau pe vremea stramosilor nostri in salbaticie. Te enerva ceva? Luai o craca de pe jos si o aruncai cat colo. Ceva vroia sa te vaneze? Fugeai, era simplu. Sau puteai sa te asunzi intr-o scorbura si sa zaci covrigit de tristete cu lacrimi in ochi pana-ti trecea.

Insa ne-am civilizat. Nu se mai cade sa racnim rotind o craca deasupra capului. Nici nu am mai sti cum anume sa facem asta. Societatea ne-a impus tot felul de norme care incep cu "trebuie sa" si "nu trebuie sa". Suntem responsabili. Asa suntem invatati si nu mai stim altfel.

Iar femeilor le-a impus de mici, de cand eram fetite, sa fie "dragute". Cand au crescut mai mari, vremurile noi le-au impus si sa fie eficiente. La birou nu merge sa racnesti si sa rotesti o bata, nici sa dai bir cu fugitii, nici sa casti o gura mare si sa te pui pe plans. Aici trebuie sa rezolvi. Ori asta necesita sa ai rabdare. Rabdare, deci. Lucrul cu oamenii e cu atat mai eficient cu cat "nu pui la suflet CUM au spus-o ci iti bati capul cu CE au vrut sa spuna", "ai rabdare", "asculti pe toata lumea", "esti politicos si raspunzi la obiect" si alte lucruri grele. Lichidul din vas e facut din orice reactie negativa nici nu mai observi ca ti-a venit sa o manifesti,  din cauza ca suntem mult prea civilizati si eficienti, si care se depune in vas acolo. Cand tragi din greu si ai raspundere mare, seara vasul e plin ochi. Si doare. Oho, cum mai doare ...

Si cum sa-l versi?

Oamenii nu doresc sa moara cat doresc sa scape. Sa scape de rau. De lichidul adunat in vas. Cum s-ar zice, "s-a umplut paharul". Dar nu numai atat: lichidul, curgand fara control, se varsa pe tubul agresivitatii ca auto-agresivitate, ca agresivitate la adresa propriei persoane. Incepand de la a nu te mai iubi cat sa te ingrijesti si ajungand, in cazurile grave, la a-ti face felul.

Insa la capatul acestor tuburi te invit sa iti imaginezi alte tuburi care le ramifica. Sunt solutiile de varsare. Unele permise social, altele nepermise. Urlatul la altul e un fel nepermis in multe cazuri. Dar sunt si minunate solutii de drenaj, cum ar fi unele sporturi (dintre care shoppingul). Sau strigatul la meci, in galerie. Sau lucrul la punct fix (hobby-urile meticuloase). Si mai sunt o droaie de solutii de drenaj. Unele implica violenta fizica si verbala fata de o perna. Altele is gratioase, altele is caraghioase, insa solutia trebuie sa fie mereu si mereu potrivita si personalizata fiecaruia. Ce simte omul ca il descarca, aia e.

O vreme, in terapie, cautam cu clientul astfel de solutii potrivite lui. Asta ii da un surplus de pace interioara cat sa se ocupe de cauzele suferintei sale si sa vada ce solutie gaseste si acolo. Nu ne oprim la solutiile de drenaj, decat daca in acel caz particular exact asta e problema: omul nu se dreneaza deloc de "binecrescut" ce e.

Inchei spunand asa: eu cred ca unii oameni capteaza mai mult lichid intunectat decat altii. Asa suntem genetic. Exista triburi de indieni asa de porniti genetic pe supravietuire in conditii grele, incat daca ajung in conditii bune de viata nu se mai adapteaza si se sinucid pe capete. Au fost facute cercetari serioase despre diferentele interumane cand e vorba de infruntat greutati.

Faptul ca ai asa o raspundere de mare la 35 de ani e semn ca esti dintre cei ce duc la greu. Au un ditamai "vasul" si suporta presiuni majore. E minunat, esti personalitate "alfa". Si e si neplacut, in acelasi timp, ca tot personalitatile "alfa" sunt cele mai predispuse la drenaj insuficient, pana ajungi sa te sufoci in atata cat ai adunat in tine. Am zis "te sufoci"? Aha ... ceva legatura cu asmul? De cercetat.

Astia sunt cei ce ne conduc si-s facuti sa ne conduca: sunt altfel genetic vorbind. Nu prea conteaza, ca oricum suntem toti diferiti si fiecare are darul sau si cu regimul sau de viata facut ca darul sa fie folosit, iar efectele secundare ale unui asa mare dar sa fie cumva solutionate. Ce solutii au?

Pai solutiile trebuie sa fie personalizate de la om la om. De aceea se recomanda terapia psihologica: terapeutul insoteste si ofera omului la mana tehnici sa caute in sine ce este cel mai potrivit pentru el. Restul lumii stie doar ce i se potriveste vorbitorului. Nici terapeutul nu stie mai mult despre tine, dar cel putin stie ceva metode de prin scoli sa te ajute sa cauti in tine si in viata ta: ba solutii de drenare periodica (zilnica, odata pe saptamana), ba, mai apoi, te insoteste si te asista cu tehnicile sale sa dai de radacina problemelor de viata si sa gasesti ceva solutii.

Nu poate sa-ti spuna" alearga" sau "schimba-ti jobul", ci cauta alaturi de tine, in tine, exact ce e cel mai confortabil de facut, solutii care produc satisfactie, iar satisfactia te incurajeaza sa tot folosesti solutia.

Acuma sa-ti dau un exemplu: eu una am acumulat in ultima vreme o multime de lichid intunecat. Am trait un santier si inca il mai traiesc. Noua mea casa nu e gata si trebuie sa traiesc in ea asa, cu o multime de privatiuni. Asta ma incarca. Cum ma descarc eu personal, prin solutia mea personala? Nu am doar una, ci mai multe, dar una ma ajuta mereu cand simt ca gata ... atata am putut eu sa indur. La greul dracului, cand simt ca nu mai pot, ma retrag dintre ceilalti si cer scuze. Ma bag in dormitor, iau o perna, o bat si o injur. Dau cu pumnii in ea, o trantesc, imi imaginez ca pe ea e pictata fata celui care cred eu atunci ca e de vina si-=i zic de mama lui, ii zic cu ce m-a chuinuit, ii zic ce ... i-as face de l-as prinde. De fapt, nu ii zic, ii urlu in soapta, sa nu deranjez pe cei din jur. Nu e prea elegant, dar e mai bine decat sa iti "pice" pe un biet subordonat sau pe munca ta sau sa strici ceva. Dupa o vreme, rasuflu adanc si rotitele mintii mele reincep sa lucreze. Sparg tipare de gandire, sparg blocaje ... pe mine ma ajuta la greu.

Cand altii au auzit metoda mea, au incercat si ei. Nu li s-a potrivit. Nu am reusit sa fac multe perne cadou celor dragi: lor nu le produce catharsis. Mie da. Oho, si inca cum! Ies din dormitor intotdeauna cu solutia simpla la problema cotidiana. Plus ca pe fata imi infloreste un zambet si traiesc o stare de victorie (satisfactie). In timp, am deprins obiceiul de a nu ma mai descuraja chiar asa: o perna si o usa inchisa gasesc eu la un moment dat, oricat ar fi dracul de negru.

Tu ai, pentru inceput, solutia ta personala, e undeva in tine. Daca doresti psihoterapie, o vei descoperi prin tehnici profesionale. Daca nu, poti incerca sa faci ce-ti vine si sa vezi daca din ce-ti vine tie sa faci spontan gasesti un fel de a te racori astfel incat nimeni sa nu sufere, nici altii in jur, dar (atentie!) nici tu. Orice te racoreste e bun pe moment si iti va da energia suficienta sa mai rezolvi din cele din jur.

Temerile nu-s decat varsarea lichidului intunecat pe tubul fricii direct, fara ramificatii. Tot pe acolo varsand, ai putea scrie o poveste de groaza, pe ramificatia literaturii. Sau poti schimba tubul. La fel tristetea. Insa revarsarea lichidului pe tubul tristetii poate fi si necesara: are rostul ei daca gasesti ramificatia potrivita. De exemplu, prin amintirea tristetii noastre ii putem intelege pe ceilalti cand sunt tristi.

Totul are un rost in psihic. Bunele obiceiuri de management al suferintelor duc oamenii la valorificarea lor. Lichidul intunecat, pus la treaba, energizeaza si duce la indeplinire proiecte superbe. De aici, din vasul asta, isi trag seva marile realizari omenesti.

Tu esti manager. O sa o scoti la capat. Doar sa lucrezi si asupra ta un pic. Tot cu mentalitatea asta, de adminstrator. Tot cu nadejdea ca orice problema e facuta din dileme care au raspuns pe undeva. Esti un cautator de solutii. Unul nelinistit. Nu incerca sa fii altceva. Doar apleaca-te asupra propriei persoane cu dragoste. Da-ti si tie din rabdarea pe care o dai la birou celorlalti.

Edited by alecsa2, 16 March 2016 - 07:29.

Multi oameni sensibili sunt expusi la asemenea suferinta datorita unor imprejurari in care te duce viata . Dvs. veti trece sigur de aceasta perioada mai dificila . Ar fi ideal sa nu ajungeti sa luati medicamente ,pentru ca greu se scapa de ele . Faceti plimbari, faceti-va niste placeri care va bucura , intoarceti-va la anumite hobby-uri de care n-ati mai avut timp etc. Este o suferinta groaznica dar gasiti resurse sa luptati ! O discutie cu un psiholog nu cred ca ar strica , dar sa evitati sa ajungeti la medicamente , daca e posibil . In anumite cazuri nu e posibil .

E foarte bine sa se fereasca de "medicamente" specifice depresiei, dar vad ca nimeni nu o intreaba de analize complete, de vitamine, minerale, regim alimentar.

 cineva80, on 15 martie 2016 - 15:40, said:

Nimeni nu te poate împăca pe tine cu tine însăţi. Numai tu o poţi face.
Cineva, cel mult, îţi poate da încrederea/te poate ajuta că/să o poţi face, că eşti în stare să treci peste asta.
Cel mai important: renunţă degrabă la serviciu. Chiar dacă ai sau nu o altă ofertă, gândeşte-te că sănătatea ta este mai presus decât orice carieră. Gândeşte-te că niciun şef nu te va aprecia la justa ta valoare, absolut niciunul. Gândeşte-te că ceea ce faci tu acum la birou nu va rămâne cu litere de aur în istoria umanităţii. Nu eşti Anghel Saligny sau Gustav Eiffel; sau mă înşel?

Cât priveşte termenul lung... eu nici la 25 ani, când m-am căsătorit, nu gândeam aşa. Dinainte de vârsta asta eram conştient că timpul fuge, că n-are răbdare, că nu stă după planurile şi răzgândelile mele. Bineînţeles, din partea familiei am primit mai întâi reproşuri - că de ce vreau să mă căsătoresc atât de repede? Că să mai analizez, să mai stau, să mă distrez... Dar a fost decizia mea şi n-o regret nici în prezent. Puţine cupluri căsătorite după anul 2000 au împlinit măcar 10 ani de existenţă.
Societatea de consum îşi pune amprenta pe toate aspectele vieţii noastre, inclusiv pe familie. Căsătoria cu acte nu mai e bine văzută, ba mai mult, se promovează oficial căsătoriile gay... Cei care adoptă un copil sunt mai bine văzuţi decât cei care concep unul pe cale naturală, în dormitorul conjugal sau pe o plajă. Familia nu mai este privită ca cel mai important aspect al vieţii sociale, fiind depăşită de alte criterii (non)valorice precum cariera.
Există - dar sper ca numărul lor să scadă spre 0 - companii în care nu se acceptă sau nu se angajează femei însărcinate (gravide). Rodipet a fost un trist exemplu, în care filipinezele angajate dădeau declaraţii pe proprie răspundere că nu sunt gravide în momentul angajării.

Ai 35 ani. Felicitări, mulţi înainte, dar nu în acest ritm. Este cea mai frumoasă vârstă, este vârsta la care trebuie să-l ţii în braţe pe soţul sau iubitul tău, nu pe şef. Este vârsta la care trebuie să râzi, poate chiar să cânţi, nu să redactezi rapoarte de activitate. Este vârsta la care trebuie să te bucuri de fiecare floare, de parfumul şi culoarea ei şi nu de aroma odorizantului artificial din birou (care nici nu ştiu cât de bine acţionează asupra astmului tău). Este vârsta la care ar trebui să conduci spre mare în maşina ta proprie, purtând o rochiţă cu bretele şi nu în maşina companiei purtând un sacou incomod.
Este vârsta la care trebuie să fii FEMEIE, nu ROBOT.

Ai grijă de tine şi îţi urez succes!

Multumesc de raspunsuri. Nu am disparut, am foat doar f ocupata o sa revin maine cu mai multe detalii.
Inainte sa ajung la psihiatru, am fost la medic de familie, 2 neurologi, endocrino, am repetat de vreo 3 ori intr-un an analizele de sange si cateva de marjeri tiroidieni.
Totul e in valori normale, un sg marker tiroidian era cu 20 unitati mai mare, dar dr.il vedea ca pe o depasire minora.
Multivitamine pot sa iau ca pe bomboane, am luat de mica si nu mai au niciun efect.
In copilarie aveam lipsa de Ca.
Medicatia pt astm am intrerupt-o cu acordul pneumologului, totusi anxietatea si depresia sunt listate ca efecte adverse al Singulair.
Iar pe paginile in lb engl se gaseste f mult material lehat de asta, de asta banuiesc ca Singulair a exacerbat un simtamant poate deja existent, dar minor.

Multivitamine luai ca bomboane fiindca asta si erau, niste drajeuri dulci colorate. Aia e marfa de farmacie.
Firme serioase, cu ingrediente de calitate si concentratii semnificative sunt:
http://www.supliment...90-tablete.html
http://www.iherb.com...CFawy0wodAyADoA

Ca si Mg nu sunt incluse niciodata in multivitamine, se iau separat (Mg cauta citrat).

Problemele tiroidiene, chiar mici, pot da tulburari depresive. Mergi la alt specialist.

Edited by overseas, 17 March 2016 - 10:03.

 cineva80, on 17 martie 2016 - 09:50, said:

Am intalnit de cateva ori in viata persoane suferind psihic de la efectele secundare ale medicamentelor pe care au fost nevoite sa le ia. O vreme am trait in casa cu cineva care avea astfel de simptome de la tratamentul pentru TBC.
Nici unul din cazurile intalnite de mine pana acum nu a fost minor. Toti aveau simptome majore, serioase si chinuitoare, nu jucarie.
Tratamentul cu ranitidina al unei doamne cu ulcer a chinuit o intreaga familie si doamna a sfarsit prin a fugi de acasa ... mare spaima a fost pana au gasit-o.
Tot sub ranitidina, un tip dur (criminalist) imi marturisea ca a jelit si a tinut doliu cu mare durere moartea cuiva saptamani de zile cu ochii in lacrimi .... care avusese loc cu 7 ani in urma. Criza a fost declansata, sub efectul ranitidinei, cu ocazia slujbei traditionale de 7 ani a celui decedat. Pana atunci nu se prea sinchisise de persoana care murise, ii fusese o ruda mai indepartata si, oricum, murise de batraneti adanci.
Tratamentul cu nu-stiu-ce al altei doamne in varsta, indeobste cunoscuta inainte ca femeie cu mintea la ea, i-a declansat o paranoia cu fugit de acasa si ratacit zile intregi, cautata de politie. A fost gasita facand scandal si plangand intr-un supermarket in alt oras, din cauza ca o caserita care avea o coada intreaga de clienti s-a aratat prea grabita ca sa ii asculte un intreg discurs religios. Inainte era moderat religioasa, mai curand o fire practica. Acuma, insa ...
Tratamentul de TBC este cunoscut in lumea medicala pentru lisa de complianta. Practic, oamenii nu mor de TBC, cat mor ca refuza tratamentul. Dupa primele saptamani, tot paranoia da si se considera otraviti. De aia TBC e o problema: madicamentul care te face bine te si impinge sa nu il iei.

Cazurile aduse de mine in discutie sunt toate ale unor oameni care nu au avut istoric de mari suferinte psihice, persoane echilibrate si cunoscute in anturajul lor pentru o viata inteleapta.

Deci nu-s de gluma efectele psihice ale medicamentelor pentru diverse boli. Deloc. Ba chiar as zice: pe cand o tragedie, o trauma, are etapele ei pana la vindecare si pana la urma iesi pe partea cealalata a durerii, adesea mai puternic, simptomele din efectele secundare chimice is mult mai neplacute.

Solutia e sa ajungi de la a prinde curaj sa te ocupi de tine la a gasi solutii la intrebarea "ce sa faci" cand ti-e greu. Exista comportamente care alina relativ rapid si te ajuta sa treci prin perioada de dezintoxicare si readaptare la noua configuratie neurochimica (atunci cand diversi neurohormoni se dezechilibreaza in chimia creierului si trebuie drenati sau adaugati altii endogeni ca sa functionezi ca inainte).

Deci da, ai dreptate: efectele secundare ale unor medicamente se pot lega si pot da ecouri foarte puternice unor evenimente care nu intelegem de ce au devenit brusc semnificative pentru om, cand inainte nu erau cine-stie-ce.

Edited by alecsa2, 18 March 2016 - 07:39.

azi am fost la endocrinolog  si a citit analizele - totul pare OK pe partea de endo.

Ii destul de simplu cand esti depresiv. Ti-e amplificata paranoia aproape de maxim. Vezi, medicul, probabil ti-a spus ca n-ai nimic, iar tu (a doua parere fiind a ta) zici ca PARE ok...inca nu esti sigura. Evident, din experienta ta de medic, cu abilitati in google, poti spune ca PARE ok....Daca medicul a zis ca esti ok, insemna ca esti ok...mai ales daca ai facut si analize.

Cred ca nu ti-ar strica sa fumezi niste iarba. ;-) Poti sa o judeci ca un scop medicinal. Ca in state, in unele se foloseste ca medicina...iar in Olanda ii legala... Adica, n-ar fi legala daca ar face numai rau, si nici nu s-ar folosi in scop medicinal in USA si in medicina in general.

Buna.

am disparut de aici datorita volumului mare de munca. In weekend nu mi-a fost prea bine, cam speriata dar manageable. Am inhatat la viteza un 5HTP din farmacie sperand ca-mi va face bine.

Luni intr-adevar am fost nesperat de vesela cu el/sau din alte cauze. Insa seara m-a coplesit frica cand ma intorceam acasa de afara - eu sunt OK in afara casei, in locuinta am starile de teama intensa cel mai des.
Marti am fost cam jos cu moralul, n-am iesit din casa cu ploaia si pe dupamasa deja aveam o stare de teama intensa care a durat cu mici modificari pana seara la 10-11.
azi la trezire iar stare de teama, descurajare, lipsa de speranta.

Parintii mei ma tot indeamna sa caut ajutor, fie la hiponoza, fie la psihiatru. Le e teama de ce se intampla cu mine si de totala mea descurajare.

Stiti vreun centru care efectueaza hiponza in Ro in care se poate avea incredere? Sau macar o recomandare de psiholog specializat in CBT?
Ce sa fac?

Imi dau seama ca traiesc ca o frunza in vant, fara ceva sa ma traga inainte.

stiu ca mi s-au dat sfaturi legat de ingrijire, frumusete - am fost usor bolnava zilele astea si am stat acasa. Mi-am cumparat totusi un corector, si o vopsea de par albastra pe care nu o pot inca folosi deoarece am ceva de facut azi - de maine incolo.

Sincer nu inteleg de ce te plangi. Daca urmai sfatul meu acum nu mai aveai nicio problema.


O sa ma repet. MERGI! Iesi afara din casa la ora 8 si plimba-te prin oras pana seara. Cand te vei intoarce acasa vei fi atat de obosita ca o sa adormi imediat. repeta acest lucru pt cateva luni. Poti incepe sa mergi si la sala daca vrei. Important e ca in fiecare zi sa te epuizezi fizic si sa nu lasi creierul sa se gandeasca la tampenii.

Rezultatul? Nu doar imbunatatirea psihicului, ci si al fizicului. Iar daca fizicul se imbunatateste, o sa creasca si stima de sine.

 tzaq93, on 23 martie 2016 - 09:40, said:

Il si practic deja de vreun an - de fiecare data cand ies de la job, asta fiind cam 7 - 7.30pm nu iau metroul ci merg 1-2 statii pe jos spre casa.
Dar desi asta ma sileste sa merg pe plat, ca nu pot pe tocuri atata distanta nu mi-a imbunatatit cu mare lucru starea de spirit,

Btw: de ce crezi ca am iesit la plimbare si luni si marti seara? Ca nu mai puteam in casa. Desi ajung obosita, tot nu pot dormi.

 cineva80, on 23 martie 2016 - 09:35, said:

Iniţial n-am vrut să citez tot mesajul tău.
Nu te înţeleg, deci.
Tu ne întrebi pe noi, nişte sfătuitori virtuali - mă rog, noi existăm în lumea reală, dar nu ne cunoşti - ce să faci vizavi de problema ta. Ţi s-au dat anumite sfaturi. Te-am îndrumat spre drumeţii, spre nopţi pasionale, spre aer curat, spre sport... iar tu continui să pleci urechea la sfaturile părinţilor şi să-ţi arunci banii pe ferestrele psihiatrilor.
De fapt, ce vrei tu de la viaţă? Vrei să-ţi mulţumeşti părinţii şi şefii, sau vrei să te simţi bine în corpul tău?
Scuză-mă, dar la vârsta de 35 ani trebuia să ai priorităţi (sau repere) formate deja de la 30 ani.
În fond, fiecare face ceea ce crede că e mai bine pentru el/ea. Dacă tu crezi că un psihiatru te poate ajuta, go ahead.
Dar eu nu cred şi nu mă vei convinge că în astfel de cazuri psihiatrii sunt eficienţi. Este doar un aspect banal din viaţă, numit surmenaj - ce Dumnezeu! Doar tu alegi dacă vei continua sau nu cu surmenajul şi dacă te vei îndrepta spre alte complicaţii.

În general, natura ne-a dotat cu organe pereche - plămâni, ochi, rinichi... însă avem un singur ficat, dar mai ales o singură inimă. Ea pofteşte multe, chiar dacă nu spune. Există şi un proverb. Se vede treaba că tu pui munca înaintea ei. Este de ajuns să suferi primul infarct, dar până la el sunt o serie de alte afecţiuni aparent minore, care însă slăbesc muşchiul cardiac. Să ai în vedere acest aspect la fiecare şedinţă de la locul tău de muncă.

Tzaq93 te-a îndemnat să mergi în mediu cât de cît curat, nu în Bucureşti, printre sirene de salvări şi claxoane de taximetrişti. Poluarea sonoră este mai periculoasă decât pare.

Repet: numai tu ştii ce e mai bine pentru tine. Noi nu putem decât să te sfătuim, fiecare din propria sa experienţă.
Tu alegi dacă să fii o workaholic-ă, în ţinută office impecabilă... sau:
- să fii o femeie care râde, care apreciază o floare (nu una din florărie), care se aruncă în valurile mării;
- să fii o femeie iubită şi care iubeşte, care trăieşte iubirea şi se hrăneşte cu iubire;
- să fii un soare strălucitor şi nu un nor negru.

Edited by PSC, 23 March 2016 - 11:21.

 cineva80, on 23 martie 2016 - 09:35, said:

Ai ajuns aici in urma propriilor tale alegeri. Nici un medic nu poate ajunge la cauza, el va trata efectul.
Cauza este felul in care ai facut alegerile si doar viitoarele tale alegeri pot modifica in bine starea ta.
In mare stii si tu ce ar trebui sa faci, dar nu esti in stare sa faci alegerile respective. Tu crezi ca poti ramane in aceasta situate si in acelasi timp sa iti imbunatatesti starea. Ti-am mai spus. Ori te impaci cu alegerile facute si cu tine asa cum esti in urma acestor alegeri, ori va trebui sa faci altele.
Dar nu te poti impaca cu tine si nici nu ai curaj sa faci alte alegeri. Asta este problema ta.

Cum sa te impaci cu tine? Sa te cunosti, sa-ti accepti limitele. Si sa gasesti justificari la alegerile facute si la acele alegeri pe care nu le-ai facut.

Boala ta este regretul pentru unele alegeri pe care le-ai facut si pentru unele pe care nu le-ai facut, dar tu incerci sa dai vina pe orice altceva.

Edited by johnnickelby, 23 March 2016 - 13:01.