Sunt demoni lăuntrici de care nu scăpăm niciodată, sunteți de acord ?

-mai bine renunta la practici din astea demonice: yoga,paranormal,zen, ...erezii,si citeste carti crestine,si te apropie de Biserica,ortodoxie

Eu mi-am dat seama recent că niciodată nu voi scăpa de toţi demonii pe care îi am în cap. Sunt prea mulţi pentru a-i extermina într-o viaţă de om. Şi nici nu mai sunt sigură că sunt ceva " separat " de mine - simt cum din ce în ce mai mult devin o parte din fiinţa mea ( poate mereu au fost , de fapt ).

Treaba este că nu sunt genul de distrusă , fiindcă am minte pentru viaţă şi îmi rezolv problemele existenţiale - adică motivul pentru care nu ajung niciodată în groapă este faptul că sunt o " persoană problemtică funcţională " , cu cariera, banii, relaţiile sociale, etc. etc. în regulă mereu, ba chiar şi reputaţia îmi este impecabilă, nimeni nu ştie de fapt cum sunt eu.

Adevărul este că sunt o persoană cu umbre enorme în mine, şi deşi pe parcursul aniilor am avut impresia că treptat scap de nişte demoni, mi-am dat seama că de fapt aceştia nu pleacă niciodată, se schimbă doar, sau " hibernează periodic " , pentru a reveni în forţă mai târziu.

Am avut o lungă perioadă de Zen, meditaţie şi altele, chiar am văzut frumuseţea acestei lumi, şi am aprofundat multe cunoştiinţe de aici. Mulţi mi-au zis că am " stofă de maestru iluminat " , eu am zâmbit doar ( deşi diferenţa dintre nebun şi geniu este doar un fir de păr, se zice ).

Oricum, oricât de mult îmi place încă şi actualmente această latură luminoasă a vieţii , pur şi simplu nu mă pot identifica cu adevărat cu ea. Mereu mă trage întunericul, pericolul, lucrurile păcătoase şi tot ceea ce este mai demonic.

Am avut o revelaţie acum o jumătate de an, când chiar aveam impresia că voi deveni o altă persoană , că îmi voi lăsa în urmă toată viaţa mea " păcătoasă " de până acum, dar după un timp doar am râs la câtă ipocrizie s-a acumulat în mine : " Tu , tu îţi vei schimba viaţa ? Tu nu vrei să îţi schimbi viaţa ! " - Şi exact acesta este adevărul. Ştiu că viaţa mea este împotriva normelor sociale, că poate fi criticată până la infinit de către intelectualii lumii, dar ce pot face dacă nu pot să mă schimb ? Ideea este că da, pricep orice citesc şi orice aud, orice îmi spune cineva, totuşi cu cât citesc mai mult, cu cât ştiu mai mult, inevitabil realizez că nimic pe lumea asta nu mă poate schimba pe mine. Pentru că ceea ce eu am în cap, oricum nimeni nu îmi poate scoate de acolo.

Mulţumec pentru cei care au citit toată întrebarea şi aş vrea cât mai multe opinii !
Vă mulţumesc !

Eu mi-am dat seama recent că niciodată nu voi scăpa de toți demonii pe care Ăźi am Ăźn cap. Sunt prea mulți pentru a-i extermina Ăźntr-o viață de om. Și nici nu mai sunt sigură că sunt ceva " separat " de mine - simt cum din ce Ăźn ce mai mult devin o parte din ființa mea ( poate mereu au fost , de fapt ).

Treaba este că nu sunt genul de distrusă , fiindcă am minte pentru viață și Ăźmi rezolv problemele existențiale - adică motivul pentru care nu ajung niciodată Ăźn groapă este faptul că sunt o " persoană problemtică funcțională " , cu cariera, banii, relațiile sociale, etc. etc. Ăźn regulă mereu, ba chiar și reputația Ăźmi este impecabilă, nimeni nu știe de fapt cum sunt eu.

Adevărul este că sunt o persoană cu umbre enorme Ăźn mine, și deși pe parcursul aniilor am avut impresia că treptat scap de niște demoni, mi-am dat seama că de fapt aceștia nu pleacă niciodată, se schimbă doar, sau " hibernează periodic " , pentru a reveni Ăźn forță mai tĂąrziu.

Am avut o lungă perioadă de Zen, meditație și altele, chiar am văzut frumusețea acestei lumi, și am aprofundat multe cunoștiințe de aici. Mulți mi-au zis că am " stofă de maestru iluminat " , eu am zĂąmbit doar ( deși diferența dintre nebun și geniu este doar un fir de păr, se zice ).

Oricum, oricĂąt de mult Ăźmi place Ăźncă și actualmente această latură luminoasă a vieții , pur și simplu nu mă pot identifica cu adevărat cu ea. Mereu mă trage Ăźntunericul, pericolul, lucrurile păcătoase și tot ceea ce este mai demonic.

Am avut o revelație acum o jumătate de an, cĂąnd chiar aveam impresia că voi deveni o altă persoană , că Ăźmi voi lăsa Ăźn urmă toată viața mea " păcătoasă " de pĂąnă acum, dar după un timp doar am rĂąs la cĂątă ipocrizie s-a acumulat Ăźn mine : " Tu , tu Ăźți vei schimba viața ? Tu nu vrei să Ăźți schimbi viața ! " - Și exact acesta este adevărul. Știu că viața mea este Ăźmpotriva normelor sociale, că poate fi criticată pĂąnă la infinit de către intelectualii lumii, dar ce pot face dacă nu pot să mă schimb ? Ideea este că da, pricep orice citesc și orice aud, orice Ăźmi spune cineva, totuși cu cĂąt citesc mai mult, cu cĂąt știu mai mult, inevitabil realizez că nimic pe lumea asta nu mă poate schimba pe mine. Pentru că ceea ce eu am Ăźn cap, oricum nimeni nu Ăźmi poate scoate de acolo.

Mulțumec pentru cei care au citit toată Ăźntrebarea și aș vrea cĂąt mai multe opinii !
Vă mulțumesc !

Mitropolitul Pireului:yoga demonica este incompatibilă cu credința creștină ortodoxă : http://cartearomanea...reuluiyoga.html

"...yoga nu este o simplă și nevinovată metodă de relaxare, nu este un mod de eliminare a stresului, nici o metodă de tonifiere a trupului, așa cum i se face reclamă, ci un stadiu al meditației hinduiste legat de teoria anticreștină a metempsihozei și de divinitățile demonice Vishnu, Krishna și Shiva."