Unitatea constiintei: qualia, timp, liber arbitru, Sine.

De-a lungul timpului am venit cu mai multe articole in care am tratat separat proprietati ale constiintei. In "Is Qualia Meaning or Understanding?" am tratat problema qualiilor si am propus ideea ca qualiile isi capata calitatea din faptul ca fiecare inseamna ceva. De exemplu rosul se vede rosu pentru ca are in continut intelegerea de "important". In "I Exist" am demonstrat ca Sinele exista pentru ca este un adevar logic necesar sa existe si deci e etern. In "Existenta. Bine si Rau" cat si in cartea premergatoare "Existenta. Semantism si Sintaxa" am explicat cum liberul arbitru se refera doar la alegerea dintre bine si rau. Despre timp nu am scris nimic pana acum. Dar in acest topic, timpul este adus si el in discutie si toate elementele constiintei vin impreuna si sunt unite intr-o imagine coerenta a constiintei. De asemenea, aceasta imagine care emerge despre constiinta incepe in sfarsit sa faca trimiteri si la fenomenele descoperite de fizica pana in prezent, si astfel pentru prima oara ii ofera constiintei sansa de a putea fi abordata stiintific. Voi presupune ca cititorul va parcurge mai intai articolele amintite, iar in acest topic voi trece direct la tratarea unitara a tuturor acestor elemente ale constiintei.

Fenomenul contractiei timpului subiectiv este cunoscut de toti oamenii. Cu toate astea, la o analiza mai atenta, nu e deloc ceva atat de evident preacum pare la prima vedere. Motivul e cazurile diferite in care isi face manifestata prezenta. Sa vedem cateva dintre ele:

1) Faci ceva plictisitor. Timpul abia trece. Faci ceva interesant. Timpul trece imediat.
2) Faci ceva neplacut. Timpul abia trece. Faci ceva placut. Timpul trece imediat.
3) Te gandesti profund la ceva. Timpul trece imediat.
4) Esti tanar. Timpul abia trece. Esti batran. Timpul trece imediat.

Dupa cum se poate vedea, nu e deloc evident ca toate aceste cazuri au ceva in comun. Voi propune o solutie care sa unifice aceste cazuri. Mai intai vom folosi articolul "Is Qualia Meaning or Understanding?" si vom incerca sa identificam continutul qualiilor de durere si placere. Desi la prima vedere durerea ar parea sa aiba in continut doar intelesul de "rau", iar placerea intelesul de "bine", lucrurile sunt un pic mai delicate de atat. Qualia de durere mai are in continut si intelegerea de: "aoleu... nu mai trece odata ?" Dupa cum vedem, are in continut si o referinta temporala. Durerea nu ar fi durere daca nu ar avea si referinta temporala. Concluzionam de aici ca:

Timpul deriva din continutul qualiilor.

Deci nu exista niciun timp ca atare. Nu trece niciun timp ca atare. E totul o iluzie. Timpul este doar o intelegere de un anumit fel care este incorporat in diverse qualii. Exista argumente din alte directii care sa sustina acest lucru ? Da. Si asta vine din urmatoarele experiente pe care toti le-am trait. Sa zicem ca esti undeva in aglomeratie si multi oameni vorbesc in jurul tau. Nu intelegi nimic din ce zic, totul e o harababura. Dar la un moment dat cineva zice: "Aveam un coleg la liceu frumos foc pe nume Costel." Tu fiind Costel, aceasta fraza iti atrage atentia. Dar e interesant felul in care iti atrage atentia. Desi cuvantul "Costel" a fost rostit abia la sfarsitul frazei, experienta ta constienta este aceea ca ai auzit toata fraza. Dar cum e posibil asa ceva ? Tot ce auzeai era o harababura totala. Dar totusi la sfarsitul frazei dupa auzirea cuvantului "Costel", experienta ta constienta e ca si cum ai fi auzit propozitia de la bun inceput, cuvand cu cuvant. Cum explicam lucrul asta ? Lucrul asta se explica prin faptul ca timpul este o simpla qualia. Nu a trecut niciun timp din momentul rostirii primului cuvant pana la momentul rostirii ultimului cuvant. Ci totul e perceput ca o unitate, dar dandu-se relatiile din aceasta unitate (cuvant dupa cuvant), unitatea e perceputa ca fiind temporala, ca si cum un timp a trecut de la primul cuvant pana la ultimul cuvant. Dar acea trecere nu e reala, e doar o qualie care pare ca si cum ar trece pentru simplul motiv ca are in ea referinta temporala.

Bun, deci qualiile nu sunt unificate numai la un moment de timp, gen imaginea unei pisici sau ideea Teoremei lui Pitagora, ci sunt unificate si temporal. Avand lucrul asta stabilit, sa explicam cele 4 cazuri de dilatare a timpului:

Ne vom baza pe o echivalenta cu teoria relativitatii si pe proprietatea de unitate a constiintei. In relativitate, cu cat mergi mai repede, cu atat timpul trece mai greu si distantele se scurteaza. Cum putem aplica lucrul asta si constiintei ?

Sa luam cazul 1). De ce cand faci ceva plictisitor timpul trece mai greu ? Ce anume este in plictiseala de o face sa dilate timpul subiectiv ? Ceea ce plictiseala are este repetitia de qualii identice. Cand faci ceva interesant, qualiile nu mai sunt identice, ci sunt cat de diversificate. Cum anume ar afecta asta timpul subiectiv ? Voi propune folosirea proprietatii de unitate a constiintei. Fiecare qualie e o unitate si are asociat un interval temporal. In cazul unei activitati plictisitoare, intr-o ora sa zicem ai de a face cu 1000 de qualii repetate. Deoarece sunt repetate, sunt qualii individuale, unitatea constiintei actionand asupra fiecareia dintre ele. Astfel intr-o ora ai 1000 de unitati temporale. Cand faci ceva interesant, unitatea constiintei nu mai actioneaza asupra fiecarei qualii individual, ci actioneaza si asupra timpului, si astfel intr-o ora in loc sa ai 1000 de unitati temporale, vei avea doar una sa zicem. Deci vei avea mai putin timp subiectiv. Si acum sa bagam si relativitatea. Qualia/timp e echivalent cu spatiu/timp. Ai mai multa qualie => ai mai putin timp, ai mai putina qualie => ai mai mult timp.

2) In cazul asta cum explicam ? In cazul asta presupun ca qualia neplacuta are in componenta ei qualia de "elimina stimulul neplacut!" sau "aoleu... nu mai trece odata?". Practic in fiecare milisecunda in care simti ceva neplacut, este repetata qualia "elimina stimulul neplacut!". Avand de a face cu ceva repetat, cazul 2) se reduce la cazul 1) si explicatia e aceeasi ca la cazul 1). In cazul unui lucru placut, nu exista nimic repetitiv in qualia placuta, asa ca intreaga qualie e unificata asupra timpului si astfel se obtine o singura qualie temporala. Deci mai putin timp subiectiv.

3) Cand te concentrezi la ceva, ai partea de o singura qualie intinsa pe un anumit interval temporal, deci ai mai putin timp subiectiv.

4) Aici e mai complicat si inca n-am gandit prea mult. Ramane sa mai ma gandesc.

In concluzie, ideea principala care se poate desprinde de aici e ca unitatea constiintei nu actioneaza numai la crearea de qualii locale in timp, ci actioneaza si asupra timpului. De asemenea echivalenta qualie/timp cu spatiu/timp deschide o portita de a aduce constiinta in domeniul fizicii si generalizarea TRG-ului.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Bun, sa punem toate laolalta sa vedem ce obtinem. Avem un Sine care exista dintotdeauna deoarece propozitia "Eu exist." e adevarata mereu. Dar acest Sine nu are sens a exista daca nu are perceptie temporala. Prin urmare qualiile contin in ele referinte temporale care sa ii dea sens Sinelui sa existe. Apoi qualiile sunt intelegeri, pentru ca fara intelegeri, nimic n-ar avea sens si deci Sinele n-ar putea avea experiente si n-ar putea exista. Dar trebuie sa existe pentru ca e adevar necesar. Liberul arbitru apare ori de cate ori sunt generate qualiile de bine si rau. Placerea si durerea au atat legatura cu binele si raul cat si cu trecerea timpului. Avem astfel o intreaga retea de legaturi intre cele 4 proprietati fundamentale ale constiintei: qualia, timp, liber arbitru, Sine.

Oricat de mult am scris aici, aceasta este doar o schita amarata, subiectul fiind mult mai complex de atat, si o tratare riguroasa ar ocupa de cateva ori mai mult spatiu. Dar am dat aici doar o idee generala despre ce e vorba. Mai multe despre asta, si tratat riguros, in viitoarea carte "Existenta. Epistemologie si Ontologie".

Edited by Abc2000ro, 08 April 2015 - 13:23.

''esti tanar timpul abia trece, esti batran timpul trece imediat'' ? as spune mai degraba invers.
timpul nu trece mai greu sau mai repede din cauza unor anumite qualii numai ca atunci cand nu ai nimic de facut subconstientul e mai abil in a contoriza scurgerea timpului fata de momentele cand esti ocupat cu ceva.

Edited by sun_kid, 08 April 2015 - 14:03.

sun_kid, on 08 aprilie 2015 - 14:02, said:

Nu sunt de acord cu afirmatia asta deoarece presupune ca exista o trecere a timpului in afara unei constiintei. Dar asta n-are niciun sens. Cum poti spune ca timpul trece daca nu exista o constiinta care sa experimenteze aceasta trecere ? Ceea ce vedem in exteriorul nostru cu miscarea soarelui, aplecarea copacilor la bataia vantului, caderea picaturilor de ploaie, nu e defapt nicio trecere a timpului ca atare, din motiv ca miscarea acestor obiecte e perceputa defapt tot intr-o constiinta. Trecerea timpului e numai in constiinta. Asa ceva nu exista in afara ei. Si atunci in ce masura mai poti spune ca atunci cand nu ai nimic de facut subconstientul e mai abil in a contoriza scurgerea timpului ? Care scurgere ? Ca nu-i nicio scurgere in afara noastra. Scurgerea e tot in noi. Asa ca ce anume monitorizeaza subconstientul ?

De aia zic ca scurgerea e doar in qualii. Daca ai o qualie care are ca si continut un inteles temporal, qualia aia va fi perceputa ca si cum se manifesta in timp. Cum ar fi o melodie. Nu auzi nota cu nota. Daca ai auzi asa, n-ai mai percepe nicio melodie, ai percepe doar sunete fara legatura intre ele. Dar o melodie o percepi in totalitatea ei. Si tocmai de aici pare ca melodia are durata temporala, pentru ca modul in care o percepi are in continut referinta la faptul ca o nota trebuie sa vina dupa alta. Si astfel apare senzatia ca exista o scurgere a timpului. Dar nu e defapt nicio scurgere ca atare. E doar o qualie unificata, qualie care prin continutul pe care il are, este perceputa ca si cum s-ar desfasura in timp.

Evident, exista problema: "Si atunci ce facem cu lumea din afara noastra ?". La problema asta inca ma gandesc. Mi-ar placea daca ar veni cineva cu o solutie. Dar ceea ce consider ca e clar e ca trecerea e doar a constiintei. Si daca vom gasi un mod sa explicam lumea din afara noastra, acea explicatie trebuie sa plece de la faptul ca timpul trece doar pentru o constiinta.

Edited by Abc2000ro, 08 April 2015 - 14:23.

ok hai sa iti spun si mai simplu: cand dormi si subconstientul lucreaza prea putin timpul trece imediat. cand esti treaz si ocupat timpul trece ceva mai greu. cand stai degeaba timpul trece si mai greu. cand esti beat e un mix, ba trece repede ba incet. cand esti la c*rve imediat trece ora.
daca constiinta ta nu experimenteaza campionatul mondial de formula 1 asta nu inseamna ca el nu exista.

ti-am mai explicat de un milion de ori cum si de ce!!!
la 7-10 ani... un an inseamna 1/5 din viata ta constienta... e mult... ca si timp si experienta e normal sa-l percepi cu o durata mare...
la 60 ani, un an inseamna aprox 1/60 din durata vietii de pana atunci... deci e infim, il simti (percepi) ca trece imediat...

de aia ai ceas! sa te uiti la el... cum percepi tu timpul n-are nici o importanta!
daca esti izolat, n-ai nici un reper al trecerii timpului... nu poti aprecia decat cu o marja de eroare foarte mare (ani)

mai exista si subconstient daca nu stiai...

Edited by Nero-d, 08 April 2015 - 15:24.

sun_kid, on 08 aprilie 2015 - 14:58, said:

Aici cred ca trebuie extinsa cumva teoria relativitatii. Am putea defini ceva echivalent cu sistemul intertial si sa il numim sistem constiential. La fel ca si intr-un sistem inertial in care nu are sens sa vorbesti despre ce viteza ai sau cat de repede trece timpul tau, la fel si intr-un sistem constiential nu are rost sa vorbesti despre cat de repede trece timpul tau. El doar trece normal. Diferenta apare cand il compari cu alt sistem de referinta constiential. Cand mergi cu viteza luminii timpul devine 0 in sistemul de referinta intertial. La fel si cand dormi, timpul devine 0 in sistemul de referinta constiential.

Edited by Abc2000ro, 08 April 2015 - 15:15.

daca timp nu exista in afara constiintei, ia educa-ti tu constiinta sa mearga timpul invers!!! sa-i schmbi sensul... ia vezi! merge?!?

Edited by Nero-d, 08 April 2015 - 16:31.

Nero-d, on 08 aprilie 2015 - 16:30, said:

N-are sens timpul invers. Timpul prin insasi natura lui e mereu inainte. Iar despre timpul lumii fizice, am spus ca nu stiu ce e cu el. Dar evident ca trebuie sa aiba legatura cu timpul constiintei.

ABC....dce. Cand faci ce-ti place timpul zboara.Cand nu,te uiti la ceas din 5 in 5  min. Din ce ai scris 1,2,3, nu pupa 4. Si <batran>,bustean,timpul ,daca faci ce-ti place trece repede. Nu ma fa sa dau ex.

Pai da, dar care-i explicatia ?

Abc2000ro, on 08 aprilie 2015 - 13:17, said:

Nu imi dai de ales, iti inteleg opinia, e adevarata in intrinsecitatea sa, tot asa cum "fenomenul rosu constatat de tine" e o intrinsecitate adevarata pentru tine dar, si acesta opinie si fenomenul sunt false atat din perspectiva fenomenului cat si din cea a opiniei (a intelesului) asa cum il consum eu (la care eu am acces).
Fenomenul "rosu", ca senzatie vizuala desigur (in fond ca si consumatie de constient de fapt, ce a fost numita senzatie, perceptie, ...), nu ca inteles rezultat din ea, nu contine nici un inteles, orice inteles indiferent daca e gandit in cuvinte inventate de catre om sau e simtit (rezultat faptic, reflex, din contact direct; am mai explicat diferenta dintre fenomenul bucurie si intelesul ei) poate in cel mai fericit caz sa insoteasca oarecum simbiotic fenomenul, dar in nici un caz nu e fenomenul insusi; si stii de ce e categoric necesar a clarifica asta?
Intrucat indivizii in general sunt victimele evidentei si incredintarilor (daca ne raportam si la religiosi, ...), ori evidenta, incredintarea e numai si numai obiectivitatea nivelului evolutiv respectiv, e un limitativ foarte periculos daca se pierde din vedere conventia sa si majoritar nici cel putin nu se cunoaste ca e o conventie, dar sa se mai si piarda asta din vedere!!!
Fenomenul a intelege, fenomenul intelesuri, e cu totul si cu totul alt fenomen decat fenomenele celelalte, in speta "fenomenul rosu".
"Creatorul" credinciosilor e un inteles (un complex de intelesuri) simbiotic receptat impreuna cu anumite fenomene de realitate (asta in cazul cel mai fericit a ceea ce ei numesc revelatie sau transcendenta, ...) dar asta nu insemna ca exista un fenomen "Creatorul", tot asa cum multe si poate toate intelesurile copilariei individului (indiferent pana la ce varsta s-ar prelungi copilaria sa in a isi da seama) legate de fenomene ce nu sunt intelesuri, s-au dovedit iluzii sau transformat din repere obiective in iluzii; de ce? intrucat se bazau nu pe intrinsecitati de fenomene reale ci pe intrinsecitati de fenomene imaginare si pe intelesuri bazate pe iluzia aceea.
Orice obiectivitate e posibil ca pe un anumit nivel evolutiv sa fie demonstrata ca iluzie; certitudinea e o necesitate impusa de catre natura realitatii prin limitativul necesitatilor fiziologice indeosebi, la care ne constrange, dar nici o certitudine nu e absoluta!

Edited by altnume, 09 April 2015 - 07:41.

pai timpul zici ca-i perceptie... lasand la o parte lipsa unui organ de simt pentru timp... asa cum constiinta "face" ca timpul sa "treaca" mai repede sau mai lent. tot asa ar trebui sa-l poata opri si intoarce... daca totul depinde doar de ea!

Edited by Nero-d, 09 April 2015 - 07:39.

Quote

Interpretez "Sinele" ca si "capacitate constienta de constatat realitate (constientul)" (faceri de orice fel si liber arbitru inclus).
Deci da, constientul e o necesitate tot asa cum e necesitate si o realitate de consumat, de constatat de catre acest potential ce e constientul, o realitate oricat de simpla, de necompusa, fie ea si o realitate de sine oricat de complexa (de exemplul realitatea de sine: omul) sau simpla; constatarea realitatii de sine nu e o conditie absoluta a existentei constientului!).
Nu imi dau seama de ce ar fi constientul (Sinele tau) etern neaparat?

Quote

Consumatia constatatorului de realitate (pe care eu il mai numesc si consumator, constientul, etc; pe care se pare ca tu il numesti Sine), conform impunerilor naturii realitatii de care are parte (avem parte) are permisiune la oarece liber arbitru; nu imi dasu seama insa de ce il raportezi la bine si rau; de ce?

Nu ma trimite sa citesc in carti, te rog!
...
Probabil pentru ca ai facut legatura intre durere ca rau si placere ca bine.
Asta insa e fals de multe ori.
De ce?
Intrucat durerea si placerea sunt un cerc vicios, placerea aduce durerea si durerea iti cere placere pe care daca i-o oferi obtii durere si tot asa.
Desigur e de discutat pe fiecare caz in parte.

Edited by altnume, 09 April 2015 - 08:21.

altnume, on 09 aprilie 2015 - 08:01, said:

Macar articolul "I Exist" ar fi bine daca l-ai citi. Eu scriu articolele astea ca sa nu fiu nevoit sa repet mereu aceleasi lucruri pe forum. Doar fac trimitere catre articol, si apoi pe forum putem discuta mai departe. Iar al doilea motiv e ca intr-un post scurt pe forum nu poti sa fii atat de riguros pe cat poti sa fii in cateva pagini de explicatii. Dar pe scurt, ideea din articol e ca Sinele nu e "al meu". Eul este acea entitate care are o ontologie la persoana 1, care este subiectul experientelor, este acea entitate din propozitia "Eu exist.". Cand spun "Eu exist.", nu spun "Eu, Abc2000ro, exist.", ci spun doar "Eu exist." Deci ma refer doar la acea entitate ontologica care are ca si proprietate persoana 1. Pentru acea entitate, propozitia "Eu exist." e mereu adevarata. Deci acea entitate exista mereu. Noi suntem doar diverse instantieri ale acelei entitati. Noi ca particularizari ale acelei entitati, vom disparea dupa moarte, adica identitatea, personalitatea noastra vor disparea. Dar entitatea aia va continua sa existe si sa se manifeste prin alte instantieri. Mereu si mereu, pentru totdeauna.

Un citat interesant despre Eu:

Suppose that someone fully convinces you (perhaps by hypnosis) that your current mental life with all its familiar characteristics, which incorporates your current sense of the single mental self, depends on the activity of three spatially separated brains in three different bodies. Will this immediately annihilate your natural sense of your mental singleness? Surely not. Your thought is likely to be ‘Wow, I have got three brains—I, the single thing or person that I am’ (Kant (1996, A353–4) makes a related point). Your sense of the mental self is overwhelmingly likely to continue unchanged. It doesn’t depend on your believing that you have a single brain or body. Suppose that you find out that there are three separate brains in your single body, collaborating to produce your experience. Again this will not override the experience of mental singleness.

http://www.imprint.co.uk/strawson.htm

Abc2000ro, on 09 aprilie 2015 - 18:48, said:

"Sinele" (tau), nu poate avea existenta fara sa consume ceva (asta il caracterizeaza, consumatia, e un potential consumator de fenomene de realitate, de qualii si el nu exista pentru el insusi daca nu consuma; daca nu exista pentru el insusi, e ca si inexistent), fara sa traiasca ceva (binenteles ca nu facem neaparat referire la termenul "a exista" in sens materialist).
Fie consuma propria realitate de sine, necompunerea de a fi, ceea ce in mod normal noi nu reusim a face, fie consuma o alta realitate, indiferent ce sau daca acesta consumatie e o realitate de sine diferita de realitatea necompusa de a fi ori e o altfel de realitate.

Edited by altnume, 10 April 2015 - 07:04.

altnume, on 10 aprilie 2015 - 07:03, said:

Da, clar. Dar chiar si daca Eul nu poate exista fara sa consume ceva, tot se pune problema: "Ce ii garanteaza existenta in primul rand ?". Pentru ca la urma urmei, doar faptul ca ai un Eu care experimenteaza qualii nu e niciun fel de argument pentru existenta lui. E doar un fapt pe care il luam de-a gata: "Exista un Eu care experimenteaza qualii." Dar de ce exista nu este cuprins in aceasta observatie empirica. Este nevoie de o justificare pentru aceasta existenta. Si asta am facut in articolul "I Exist". Am stabilit faptul ca Eul exista pentru ca e un adevar logic necesar. Abia acum ca am stabilit lucrul asta putem merge mai departe si sa cautam legatura dintre qualii si Eu. Avand in vedere ca Eul e un adevar necesar, qualiile sunt o consecinta a acestui adevar pe motiv ca acel Eu are nevoie de qualii pentru a isi mentine existenta. Dar existenta lui oricum e mentinuta logic. Deci qualiile deriva automat. Vin in existenta din necesitate pentru a valida adevarul etern "Eu exist." Dar problema tot nu e rezolvata. Pentru ca bun, am stabilit ca qualiile vin din necesitate. Dar asta nu ne spune si cum anume vin si de ce au calitatea pe care o au: rosu, gust dulce, sunetul unei melodii.

Edited by Abc2000ro, 10 April 2015 - 13:53.

Abc2000ro, on 10 aprilie 2015 - 13:52, said:

nu sunt de acord cu asta, anume ca qualiile exista pentru a valida niste propozitii intr-un sistem logic. Tu spui ceva de genul: mai intai a fost logica si apoi qualiile au aparut din necesitatea validării unor propozitii in respectivul sistem.