Emigrarea - ganduri, perspective ...

sal

incerc de mult timp, sa prind ceva pe afara . dupa multe eforturi, rotile incep sa se invarta in sfarsit, si se intrezareste posibilitatea emigrarii (intai UE, apoi SUA).

partea practica, materiala e aproape rezolvata - job etc.

eu ma consider o persoana rece, analitica - dar trebuie sa admit: e o adevarata confuzie/ efuzie/ tornada de ganduri .... acest auto-exil imi da uneori senzatia saltului in gol de pe marginea prapastiei - desi stiu ca rational vorbind, va fi cea mai buna decizie - bani mai multi, posibilitati etc.

in acelasi timp, realizez ceva clar: daca merge treaba acum, sansele sa mai revin in tara vreodata sunt nule practic.
nu doresc sa mai revin vreodata (nu prin alegerea mea oricum...), vreau sa excizez, extrag, inlatur, partea romaneasca ...

nu am nimic de pierdut, nu am copii, doar parinti (dar ce rau poate fi daca ii vad 1 data pe an, si ii sun de 2 ori pe luna !?!), niciun alt atasament.

uneori, ma vad ca un mercenar, a soldier of fortune (ceea ce probabil e corect...)


voi ce ati simtit  cand ati plecat din tara ?   apropo, eu am aproape 33 ani.

Cosmin1981, on 11 februarie 2014 - 23:26, said:

Multi inainte. Atat aveam si eu cand am plecat. Marti am vorbit cu aia de la firma care mi-a gasit jobul, si sambata m-am suit in autocar si m-am mai intors dupa un an si 4 luni.

Eu nu am simtit nimic cand am plecat. (3 luni) A fost mai rau cand m-am intors.
Imi parea rau ca m-am intors, insa nu aveam de ales. Aici este toata ,,averea mea'' .
Parca era o calatorie in timp. Mai ales cand am intrat in Deva am crezut ca suntem dupa Al Doilea Razboi Mondial. Drumuri praf, blocuri care dadeau sa cada, constructii imense abandonate...etc. Totusi, lucrurile au inceput sa fie frumoase dupa un anumit numar de Km. In sensul ca nu mai vedeam chiar atatea case tiganeati, atatia tigani si alte ... gunoaie.

Cosmin1981, on 11 februarie 2014 - 23:26, said:

Un dor nebuna dupa sarmale, caltabosi, mici, bere, ponta, basescu, mizeria romaneasca....etc.... ....daca vrei sa pleci si mai ales daca ai posibilitatile materiale uita de prostiile care le-am insirat eu si "go for it"....btw, am simti o bucurie imensa...