Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Povestiri si poezii religioase si/sau spirituale, maxime si cugetari
Ultima postare: apr 27 2024 21:39, Inițiat de
jet li
, dec 12 2006 19:37
·
1
#4070
Publicat: 06 iulie 2016 - 06:43
7 Iulie
Nu este pace pentru cel fără de lege. (Sfânta Scriptură) 8 Iulie Păcatul rupe comuniunea cu Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Dialogul) 9 Iulie Omului nu-i este cu putință să dăzrădăcineze păcatul cu propria putere, ci doar cu puterea dumnezeiască. (Sfântul Macarie) |
#4080
Publicat: 09 noiembrie 2018 - 22:00
[ https://www.google.ro/url?sa=i&source=imgres&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwi23-a_jMjeAhUq-YUKHRSQAZ0QjRx6BAgBEAU&url=https%3A%2F%2Fsteemit.com%2Flife%2F%40medicbtom%2Fnever-forget-there-are-3-types-of-people-in-your-life&psig=AOvVaw02of-N_lUMdxBqxEhe_HSa&ust=1541879934174996 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://steemitimages.com/DQmYVqbMet7vxwXW1shwWpPZWEuu4uMjWTVpzHheE3TuGqZ/0AEAC6F7-7CE0-4654-A20D-FAD0C6416A95.jpeg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
|
#4081
Publicat: 14 ianuarie 2020 - 03:20
Sfinţenia nu este decât forma supremă de a fi om.
Visul este singurul paradis în care ne mai putem întoarce fără să fim luați la întrebări. Poate că în momentul morţii nu părăsim viaţa, ci părăsim – cioranian vorbind -, neantul. Căci nu putem părăsi ceea ce nu am avut Pentru mulţi, nici chiar moartea nu constituie o dovadă că au trăit. Ea e doar o părere, care se şterge destul de repede |
#4082
Publicat: 19 ianuarie 2020 - 19:12
Spaţiul este un fel de privire întoarsă în ea însăşi. Timpul – intervalul dintre două priviri. Se pare că trăim cu adevărat doar cînd pierdem timpul, cînd pulsul acestuia ne găseşte inutili şi fără sens, cînd nu mai ştim pe ce lume ne aflăm. Timpul se resimte doar cînd nu mai putem umple cu nimic vacuumul din noi, cînd totul se înţepeneşte în iţele unei secunde. Omul devine stăpînul timpului doar cînd nu mai ştie ce să facă cu acesta. Căci timpul însuşi este doar o formă subiectivă a excesului de încredere. Timpul este iluzia existenţei, iar existenţa – iluzia timpului. De fapt, e vorba de o singură iluzie reflectată în oglinda posibilului. Timpul pare a fi un fel de umbră nedesluşită a spaţiului, deşi ceva parcă stăruie în „ora amiezii”. Între viaţă şi moarte nu există niciun timp zero, nicio cezură de trecere, nicio succesiune care să lase vreo urmă. Totul trece ca şi cum nimic nu se întâmplă, timpul cuprinde cu aceeaşi indiferenţă existenţa şi inexistenţa. Chiar dacă ne naştem în locuri diferite, murim cu toţii între malurile aceluiaşi timp, unul care curge heraclitic în el însuşi. Doar golul îşi schimbă din cînd în cînd locatarii. Spaţiul şi timpul pot să evolueze desincronizat, ele fiind arareori contemporane. Paradoxul face să putem trăi în spaţiul prezent cu o temporalitate decalată, cu conştiinţa altui timp. Trăirea tot încearcă să armonizeze spaţiul cu timpul, să le pună într-un paralelism existenţial proteiform. Moartea mută timpul în afara oricărui spaţiu.
|
#4083
Publicat: 20 ianuarie 2020 - 14:53
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.
Sf. Maxim Mărturisitorul, 21 Ianuarie |
|
#4084
Publicat: 22 ianuarie 2024 - 13:22
Gasim intotdeauna ceea ce cautam
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie într-o buna zi ?i îl întreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul îi raspunse printr Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie într-o buna zi si îl întreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul îi raspunse printr-o întrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si îi puse aceeasi întrebare: - Abia am sosit în acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi întrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care îsi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se îndeparta, se întoarse spre batrân si îi zise cu repros: - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi întrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si în alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce stim noi a gasi în ei. https://viataverdevi...-ceea-ce-cautam |
Anunturi
▶ Utilizatori activi: 1
0 membri, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi