Persia Safavida ( 1501-1722 )

Interesant este ca s-a format pe o baza religioasa dar apoi sahii safavizi au preluat administratia veche persana  si astfel sau iranizat. Au ajuns in conflict  endemic cu otomanii si din cauza ereziei lor siite.
Apogeul puterii Persiei safanide coincide cu prima jumatate a secolului 17 cand Abbas I reuseste sa cucereasca Iraqul din mainile otomanilor.

Eu stiam ca Irakul nu a mai fost recucerit niciodata de Persia dupa inceputul sec. 16, cand e ocupat de Selim I si Soliman.
Probabil a fost o recucerire temporara.

Edited by Resolute, 29 November 2014 - 11:54.

Sigur, a fost doar o recucerire temporara, Iraqul a fost pierdut dupa moartea lui Abas, acesta a pus umarul insa la slabirea statului sau fiindca isi mutilase fii atat psihic cat si fizic, asa ca otomanii nu au avut probleme in a invinge un stat condus de mostenitori cu firi atat de marcate .

Da, adoptiunea Shiismului de catre dinastia Safavida e, fara indoiala, unul din cele mai interesante episoade ale istoriei.
Shiismul a aparut in Iran.
Iranienii aveau ei de mult timp asteptari mesianice cu un Saosyant (omul final desavarsit) care sa rascumpere greselile si caderea lui Gayomart (omul primordial).
Acceptand islamul, au ales formula shiita fiindca asteptarea descendentului lui Ali era mai aproape de mesianismul asta al lor.
Plus ca parca Ali era casatorit cu ultima printesa Sassanida sau ceva de genu'.
Ultimii descendenti fizici ai lui Ali traiesc pe langa Bagdad. Imamul Ales va reapare dintr-o fantana situata in orasul sfant Qom, langa Teheran, daca nu ma insel.
Totusi, shiismul n-a prins din prima la ei.
El s-a refugiat la Fatimizii din Egipt, care au condus ca minoritate shiita o majoritate de sunniti si crestini copti. Majoritate shiita nu era decat in cateva regiuni din Anatolia, Liban si muntii iranieni. Acolo si in cuiburile Asasinilor se refugiaza structura clericala dupa caderea Fatimizilor.
Iranul per total nu era mai mult de 20% shiit, cu toata dedicatia unor grupuri foarte virulente gen Hashishimi (asasinii mentionati mai sus).
Pe la 1500, trei dinastii turanice, Otomanii, Mughalii si Safavizii, ajung sa-si imparta lumea musulmana.
Mughalii nu ne intereseaza aici. Ei erau o dinastie sunnita cu elita predominant shiita intr-o tara hindusa.
Safavizii se aflau la un moment de rascruce: odata cu cresterea otomana, daca otomanii le cereau supunere n-aveau nici un motiv valabil sa le-o refuze. Prestigiul otoman era imens, erau unificatorii Islamului, cuceritorii Bizantului, se inrudisera cu descendentii lui Mohamed...
Pe de alta parte, curios vorbind, turcii, vectorul resurgentei militarismului Islamic... nu prea erau musulmani.
Ei erau cum ar veni bratul care arunca lancea.
Varful lancei erau mai mult europeni rapiti si asimilati, deveniti fanatici ai sistemului. Musulmanii vechi erau abia coada lancei.
Turcii credeau un amestec de islam si paganism. Aveau si ei un soi de venerarea a liderului providential, si prin asta se apropiau mai tare de shiiti. Asta era puternic mai ales in estul Anatoliei si intre pastorii turanici din partile iraniene, care erau baza puterii safavide.
Si atunci Safavizii decid sa adopte shiismul, ca sa se distanteze de otomani si sa-si fabrice o legitimitate alternativa.
Intr-o prima faza otomanii nu reactioneaza dur c-o iau ca pe o aiureala a unei dinastii mai mici. Nici ei inca nu se umflasera asa tare, Selim inca nu ocupase Egiptul si nu se putea inca pretinde unificatorul tuturor islamicilor.
Insa cand isi dau seama ce putere alternativa devine noul stat shiit si ce pericol poate fi mai ales cu turcii shiiti din Anatolia, otomanii devin dusmanii lor de moarte.
Se tot bat ei, in general otomanii castiga luptele in camp deschis dar nu sunt in stare nici sa avanseze dincolo de o anume limita in teritoriul Iranian nici sa combata eficient gherila persana.
Mai mult sau mai putin, in ciuda unor puseuri temporare intr-o parte sau alta, frontiera se stabilizeaza pe granita actuala a Iranului.

Bun, cum decurge Shiizarea Iranului?
Destul de bine, chiar iremediabil de bine, dar nu fulgerator.
Unii sahi incearca sa reinstaureze sunnismul dar nu mai pot.
Un calator turc la 1750 zice ca 2/3 din populatie is shiiti.
Azi is 90%.
Putem presupune ca la 1600 erau deja peste 50%.
Convertirea a fost in general prin predica dar nu de putine ori fortata.
Sunt adusi clerici shiiti din Liban.
Azi se vorbeste mult de mica regiune shiita din Liban.
Probabil cei care stiu de ea o vad ca pe un apendice al Iranului.
Cand de fapt ea e RADACINA Iranului, toata cultura shiita iraniana de acolo vine, impreuna cu marile familii de clerici.

Interesant e ca Shiismul, la inceputuri, era mai flexibil, mai libertin si mai deschis decat Sunnismul.
Ideea asta a asteptarii Mesiei si a unui cler care negociaza atat cu societatea cat si cu credinciosul termenii si limitele ascultarii face ca mentalitatea e mai putin fixista si legalista decat a unora care is obsedati doar de litera Cartii.
Pe termen mai lung insa, clerul shiit devine o teocratie, o mafie religios-economica si, de la 1977 incoace, si politica.
Putina lume stie, dar Revolutia lui Khomeini a fost facuta prin complicitatea intre clerici si marii negustori de bazaruri care se temeau ca modernizarea va aboli randuielile lor stravechi.
Negustorii si clericii, deveniti de-a lungul secolelor mari proprietari de pamanturi, au concoctat impreuna actualul sistem ''revolutionar" (de fapt foarte conservator) iranian.
Chiar si asa, atmosfera iraniana e mai respirabila decat aia din Saudia de pilda, economia e mai libera si mai inovativa, femeile ceva mai libere, se practica chiar casatoria temporara, cu wink-ul clericilor...

Cum arata Persia safavida?
Pai, in limitele Iranului actual traiau cam 5 milioane de oameni. Adica vreo 3 oameni la kmp.
Cam 20% urbani, 40% rurali si 40% nomazi.
Cam 60% din Iran e desert sau munti inalti, dar slaba densitate de populare facea ca era spatiu destul.
Isi permiteau sa foloseasca doar cele  mai bune pamanturi drept care o duceau binisor in vremurile stabile.
Cam 90% din teritoriu era domeniul nomazilor care, prin urmare, nu erau mai mult de 1.3 oameni la kmp. Sa zicem 3-4 fara munti si deserturi.
Cam 10% din teritoriu era pentru tarani si oraseni, o densitate de 18 la kmp.
Clima calda permitea chiar 2 recolte si se cultivau legume si fructe si orez, fructele erau exportate iarna spre turci si mughali si Asia Centrala.
Capitala era la Tabriz insa, odata cu temporara lui cucerire de catre turci, sahii decid sa se mute spre mult mai sigurul si centralul Isfahan.
Fac tot posibilul sa scoata din el un rival al Istambulului, ca lovitura si lupta de imagine.
Eu zic ca reusesc, Istambulul fiind o fundatie Greco-romana pe cand Isfahanul fiind practic construit de la zero.
Ambele ajung la vreo 500.000 locuitori si suprafata similara, la vreo 18 kmp. Al doilea oras era Merv, la 80.000. Urmatoarele erau de la 30.000 in jos. Per total erau la vreo 40 orase intarite pe teritoriu.
Cladirile sunt in marea majoritate din lemn si pamant batut.

Dar zic eu ca Isfahanul e mai aspectuos.
Turcii au extins limitele constantinopolitane, volumic vorbind, dar calitatea cladirilor nu se compara cu ce fusese sub bizantini.
Cele cateva monumente construite de sultanii otomani nu compenseaza lipsa de structura si consistenta generala, si abandonul si distrugerea cladirilor bizantine.
Isfahanul e o constructie mai unitara si mai consistenta.
Bine, datoreaza si el multisor armenilor adusi cu forta sa-l populeze. Au fost sute de mii deportati. Multi din ei, cel putin 1/3, au murit in the process.
De altfel, nu e asta singurul aport crestin la societatea safavida.
Asa cum otomanii storceau ieniceri din Balcani si ce mai rapeau tatarii mai dinspre nord si corsarii de pe litorale, asa si persii luau caucazieni si faceau din ei Mameluci iranieni.

Dinastia safavida e mult mai deschisa spre Europa decat otomanii.
Foarte mare parte din comercianti si ofiteri superiori erau portughezi si englezi. Armenii si ei, odata aclimatizati, isi fac nisa lor si intind retele comerciale puternice pana in India, si pe care le conecteaza la Vest.
Exista cetati cucerite de mercenari englezi, si-n picturile safavide apar doar viteji ostasi persani...

Occidentalul e considerat un prieten bun.
Exista piese de teatru in care cate un martir shiit din vremurile ultimilor imami vizibili este aparat doar de ambasadorul franc.
Omul imbracat vestic e sexy.
Sunt prostituate si dansatoare care, pentru a atrage mai bine barbatii, se deghizeaza in... barbati vestici.

Observatorii vestici, mai ales englezi, spun ca iranienii sunt lenesi si depravati, si ca turcii sunt mai solizi si mai aratosi. Dar viata e placuta. Mestesugarii, desi total lipsiti de mijloace mecanice sau de alt tip de instructie decat cel maestru-discipol, sunt indemanatici.
Datorita pamantului disponibil cacalau, taranul o duce chiar bine, regiuni intregi, cultivabile altfel cu un pic de efort, fiind pustii.
Problemele ar fi relatiile foarte instabile intre Sah si nomazi si intre mahari si populatie.
Nu exista o organizare, totul tine de echilibrul fortelor si cutuma.
Cata vreme e stabilitate, e bine.
Daca Sahul e slab triburile incep sa o ia razna si sa isi faca de cap.
Maharii nesimtiti si cu pile cam pot stoarce cum vor marea masa.
Totusi, cei care fusesera in acele parti spun ca situatia e clar mai buna in Persia decat la otomani sau la mughali, mare parte din administratorii de provincii fie ei sefi de trib sau clerici fiind, de facto, ereditari desi Islamul nu prea accepta asta oficial, grija lor pentru posesiunile lor e mai mare decat a guvernatorilor otomani sau mughali, delegati de la centre sa gestioneze cate o regiune pe cativa ani.

Edited by searcher-star, 02 December 2014 - 11:44.

pe la 1640 otomanii au concentrat in estul imperiului lor o armata de 100.000 de soldati a fost ceea mai mare oaste concentrata de pana atunci, era o demonstratie doar dupa niste manevrea o parte a armatei a fost lasat la vatra, aviz celor care isi imagineaza  armate otomane uriase .