Izolare && singur

De pe la sfarsitul lunii iulie, stau singur inchis intre patru pereti la mine in apartament. Ceea ce este si mai interesant este ca nu am nici o pofta sa ies cu nimeni, iar telefonul il tin inchis, pentru a nu fi sunat. Pur si simplu ies din casa la cumparaturi, sau imi aduc apa de la pompa, sau ma mai plimb singur mai inspre seara cand este racoare. Nu ma simt depresiv, si ma simt chiar confortabil, cu mine insami. Fie imi gasesc anumite activitati de facut, fie sa ma uit la filme, sau sa o frec la rece pe internet. Nu este pentru prima data in viata mea cand se intampla asta, am mai avut perioade de izolare destule anul asta, de exemplu undeva prin aprilie, si mai prin iarna in perioada sarbatorilor de iarna. Si revelionul l-am petrecut singur: aveam liber suficient in perioada respectiva si am preferat sa ma inchid in casa. Mi se intampla adeseori sa "ma inchid" in casa, si sa opresc comunicarea cu cei din jur.

Si atunci cand calatoresc, de cele mai multe ori imi place sa calatoresc singur: sa ma urc in avion sau in tren si sa ma duc singur acolo unde pofteste inima mea. Sau uneori duminica, imi fac bagajul si ma duc singur la pescuit. Cand eram prin facultate, în vacanțele de vară, îmi cumpăram bilete inerrail și călătoream singur prin mai toate capitalele europene.

Ma descurc singur, și îmi pot face aproape orice chestie prin casă, de la mâncare si spălat, până la a-mi zugravi si face mici reparații. Nu simt nevoia ca cineva să vină să ma ajute cu cineva, și imi pot face viața de unul singur fără nici o problemă. Cel mai frică îmi este de perioada în care voi ajunge la bătrânețe, si nu știu dacă mă voi mai descurca singur, pe cont propriu. Indepedența asta parcă are si ea limitele ei !?

Este oare ceva normal !? Ar trebui să umblu să schimb ceva ? Si daca, da, CE ?

Schimba-ti abonamentul de net, ia-ti Digi Net Fiberlink 1000

http://en.wikipedia....wiki/Hikikomori

Faci si sex singur?

 don_dannielo, on 16 august 2014 - 20:54, said:

Nu, am avut si relatii la care am ajuns sa stam impreuna, perioade de cateva luni impreuna, insa la un moment am gasit motive, sau o ceartă pentru care sa-i fac bagajele și sa i le pun în fața ușii.

De ce sa schimbi ceva daca te simti bine?

 MembruAnonim, on 16 august 2014 - 21:00, said:

La ce anume te referi ?

Pai intrebi daca e normal. E normal sa fii cum vrei. La batranete te poti duce intr un azil de fite.

Psihoterapeutul te poate ajuta in aceasta privinta

Societatea 2014 - Esti la o secunda distanta de toata lumea, dar la o lume departare de oricine.
Ce cautam sa zic: Sunt curios daca poti da cateva exemple cat costa biletele inerrail? Ce capitale? Cat este pauza pe tara? capitala? Mai multe info.

Schimba-ti anturajul ! Daca nu te incanta cu nimic prezenta lor inseamna ca nu ai prietenii care trebuie.

Mi se pare super-tare sa te simti atat de confortabil sa mergi peste tot singur si sa fii impacat cu tine insuti.
Job nu ai? Dar iubita? Iti simteai ingradita "libertatea" cand erai intr-o relatie?

 CelFaraNume, on 16 august 2014 - 21:09, said:

Acum sistemul de cost al biletelor interrail este un pic mai variat. Varianta full: undeva la 450 de euro, si pentru banii astia timp de 30 de zile te poti urca oricand, si oriunde in Europa, in aproape orice tren la clasa a 2-a. Se excepteaza de la aceasta regula Euroline-ul care merge de la Paris la Londra. Mai sunt trenuri care mai percep taxe suplimentare, dar in general controlorii te accepta si fara.

daca te simti confortabil.. atunci continua...
si eu as vrea sa ma izolez(ca sa pot sa ma uit la seriale linistit ) dar nu am cum..
ma trezec cu rude/prieteni venind la mine neinvitati... si nici nu pot sa inchid usa.. ca stau cu parintii (

 crank_, on 16 august 2014 - 21:13, said:

Chiar nu am nici o problema mentala pe tema asta. Uneori mai merg vara si stau la munte, in pustietate aproape, doar eu singur in cabana, iar in jur marea majoritate a cabanelor sunt goale. Dupa 2-3 saptamani de stat la cabana singur, atunci cand ma intorc in orasul care "duduie" ma simt al focului de ciudat. Uneori mai am scurte momente, in care, ma uit cu atentie la oamenii din jurul meu, si-i vad pe toti cate doi sau trei, sau in grupuri mai mari; atunci nu ma simt parca totusi confortabil ... dar asta nu mi se intampla in fiecare zi, ci mai rar.
Ba da, lucrez, altfel nu as avea cum sa traiesc
Momentan chiar sunt singur. Am mai avut scurte relatii, sentimental nu stiu dacă a fost ceva cu adevarat, poate mai mult euforia aia că ne futeam zilnic. Sincer, da, mă simt destul de ingradit intr-o relatie. Cel putin la momentul de fata am un apartament cu o camera. Daca as avea un apartament cu doua camere, parca as mai lua in considerare ideea de a ma cupla cu o tipa. Mi se pare horror, sa trebuiasca sa imparti aceeasi camera zilnic cu aceeasi persoana, si sa-ti lipseasca un anumit spatiu propriu, numai al tau.

 criistake, on 16 august 2014 - 21:11, said:

Ma simt bine in compania amicilor mei. Am si doi prieteni foarte buni, carora chiar le pasa de mine. Un amic bun, chiar mi-a trimis azi un SMS daca sunt in regula, caci de aproape 3 saptamani am telefonul inchis si nu ne-am vazut.

 eyewhipz, on 16 august 2014 - 21:07, said:

Cu ce sa-l ajute, daca el e multumit? Singuratatea e o problema doar daca te afecteaza. Daca nu, e perfect. Viata e muuuuuuult mai usoara daca nu depinzi de nimeni si nimeni nu depinde de tine. Faci ce vrei, cat vrei, cand vrei, cum vrei.

Dar eu nu cred ca nu te afecteaza. Daca era asa, nu deschideai topicul asta.

 erde_weint, on 16 august 2014 - 21:16, said:

Multumesc, tot din categoria Vreau sa ma pierd prin viata sunt si eu.
Problema pe care o observ nitel si la tine... este greu cu revenirea la viata asta normala, normala in sensul in care majoritatea nu fac nimica, stau la calculator.

Poti sa traiesti sau poti sa astepti sa mori, cam asta vrea sa fie planeta

 Bob493, on 16 august 2014 - 21:27, said:

Nu pot zice ca nu ma afecteaza chiar deloc. Chiar am postat la un moment dat pe softpedia un subiect legat de investigatiile psihologice. Adica, eu sunt de parere ca asa cum anual iti faci analize de sange sa vezi daca ai lipsa de minerale si vitamine, asa ar trebui sa iti faci si un control psihologic sa vezi daca nu ai vreo mica dereglare psihologica. Asa cum exista gripe, si guturai, si eu mai stiu ce boli marunte, asa exista si deformari de rationament, si alte boli psihologice de anvergura foarte mica. Nu trebuie sa fii nebun, ca sa ajungi la psiholog, right !? Problema psihologilor este ca mi se par cam piparati: dai un milion pe prima sedinta, doar ca sa te asculte, si sa nu iti puna nici o intrebare, si mai poti sa dai asa inca vreo 2-3, si ai cheltuit aproape o suta de euro. Eu chiar am patit chestia asta: m-am dus la unu, si i-am turuit pret de vreo 3 sedinte, si i-am tot zis la om, dar chestionare din alea cu multe intrebari nu aveti, sa vad ce si cum eu, cu ochii mei, si am insistat pe chestia asta de zeci de ori, si nimic. M-am enervat si am lasat-o balta, ca tipul pentru un milion nu stia decat sa ma aseze in fotoliu si sa stea ca tabloul sa ma asculte.


Si apoi ca sa continui, exista o presiune sociala imensa: parca si o aud pe mama mea ca-i zice nu stiu cine "vai, dar gigel al tau tot singur umbla" !  si chiar si colegi de la servici: "dar chiar singur tu stai!? precis ai ascunsa o fufă sub pat" .

Edited by erde_weint, 16 August 2014 - 21:40.