Creºtinismul la români

-Sucre_Bolivar88-, on 18 iulie 2016 - 10:22, said:

aiurea aceasta explicatie din moment ce:
1. bulgarii la 850 NU erau crestinati
2. crestinarea bulgarilor era una in vest si alta in est.
(adica in Vest crestinarea era deja intamplata, caci acolo exista Stari Vlah, ori Vlahia pe care aveau s-o intalneasca cavalerii cruciati,
ori civilizatia Komani Kruja cum o denumesc arheologii, a unei populatii crestine si latinofone.
3. Iar la 1018 cand Vasile II Bulgaroctonul ii termina pe bulgari (statul Bulgaria dispare fiind inghitit de Romania)
vlahii sunt arondati episcopiei din Vranjie/Vrancea (asta se afla tot in Stari Vlah ori teritoriul lui Komani Kruja).

Nu numai dar tot acel teritoriu Stari Vlah isi are centrul in Iustiniana Prima orasul natal al lui Iustinian
unde acesta a construit centrul unei biserici autonome.

Lucrurile se cam întrepãtrund.
Civilizația romana orientalã va fi preluatã de Anafi, Veneția și Genua.
Totuși aceastã schimbare are loc la momentul în care Romania decide masacrarea ereticilor paulicieni.

Ereticii aceștia vor civiliza Europa.
Primar erau armeni sau orientali amestecați, dar în Europa au condus si fuzionat religios cu vlahi si slavi, au realizat orașe fortificate în Italia, au trecut în Franța, ...

Practic ei au atras și plãtit, școlit meșteri care au construit castelele cruciate din Levant.

Infinitty, on 22 iulie 2016 - 22:13, said:

Aiurea, Vaticanul n-ar fi acceptat veci venirea unor eretici asa de influenti in Vest.
Sosirea lor a fost discreta, marginala.
Influenta lor a fost si ea redusa, doar in unele provincii.
Insa de fapt nu se stie mare lucru cu certitudine, inca se dezbate exact de doctrina aveau, se stie ca erau dualisti si anti-trinitarieni dar cam atat.

Secvențe dintr-un (probabil mai amplu) documentar despre Dreptul Voievod Ștefan cel Mare

Kazmer said:

N-am înțeles exact la ce se referea autorul când spune despre creștinism românesc în jurul anului 1000.
Nici nu știm când este datat textul, dar oricum asta conteazã mai puțin, avînd în vedere istoriografia existentã atunci.
Cert este cã existã mãrturii cã exista un astfel de creștinism, sau cã exista creștinism la români, cel puțin în ceea ce îi privește pe unii români de la sud de Dunãre, și dincolo de acele știri legate de episcopia vlahilor de dupã 1020, existã mãrturii indirecte care ne duc la concluzia apartenenței unora dintre români la Biserica Bulgarã (Bulgaro-Românã), poate încã din veacul al X-lea, sau poate încã de la sfîrșitul veacului al IX-lea.

Aceastã concluzie o putem deduce pe baza corespondenței lui Ionițã Asan cu papa Inocențiu III, în care Ionițã menționeazã foarte clar, în baza mãrturiilor primite de la cãrturari bulgari, care se ocupau totuși cu o anumitã culturã a memoriei, printre altele, domnia unor vechi țari bulgari peste „Bulgaria și Vlahia”, sau menționarea lor ca și conducãtori ai „Bulgariei și Vlahiei”. Asta poate duce în mod implicit și la apartenența unora dintre românii balcanici la Biserica Bulgarã (bulgaro-românã dupã apartenențele etnice), poate din veacul al X-lea, poate încã de la sfîrlitul veacului al IX-lea, ceea ce l-ar cam contrazice pe autorul respectiv, chiar dacã probabil nu se poate vorbi despre un creștinism sã zicem 100% românesc.

Existã clar dovezi pentru existența românilor („vlahilor”) (pe un teritoriu de etnogenezã a poporului român și pe care se poate presupune continuitatea traco-geto-romanã) încã deja pentru veacul al IX-lea în cuvintele regelui Vlahiei Ionițã Asan de la Târnovo, însã avînd în vedere contextul, se poate presupune rezonabil cã se poate merge și mai înapoi în timp. Este vorba de elemente din corespondența lui Ionițã cu papa Inocențiu al III-lea, în care Ionițã menționeazã foști țari ai bulgarilor ca fiind și ai românilor („vlahilor”), însã avînd în vedere cã probabil cã populația aia de români n-a apãrut acolo din senin și avînd în vedere cã se referã într-un mod explicit în context la țari care au avut relații cu Roma, atunci se poate presupune cã și alți țari ai bulgarilor au domnit și peste populații românești din țaratul bulgar. Concluzia se bazeazã atât pe faptul cã Ionițã a studiat (sau au prezentat alții, cãrturari pentru el) din cãrțile și legile vechi ale țaratului bulgar, dar și pe faptul conștiinței istorice și a identitãții originii romanice a românilor din „Bulgaria” („vlahilor”) pe care Ionițã, și nu doar el, a expus-o în corespondența cu papalitatea romanã; altfel spus, știa ce vorbește când spunea cã foști țari ai bulgarilor au stãpînit și peste români cel puțin încã din veacul al IX-lea (dar se poate merge și mai înapoi în timp) (imperatores Bulgarorum et Blachorum, a se vedea citarea mai jos).

„The papal registers contain the Latin text of a chrysobull (chrysobolum) almost surely first written in Greek, which Ioannitsa now issued. Calling himself 'Lord and Emperor' of all Bulgaria and Vlachia, he recounts how he consulted 'our' ancient books and the laws of 'our' predecessors to find out where the Bulgarian Emperors had got their empire, their imperial title, their crown, and their patriarchal benediction. Symeon, Peter, and Samuel, 'our predecessors,' had got these from the Roman church and from the Pope. So he had asked the present Pope for the same things. And now Innocent III, he wrote, had given a patriarchal blessing to Tirnovo; henceforth all churches of his empire and his patriarch and clergy were to be subject to Rome. In order that the chrysobull might be valid, Ioannitsa wrote, he had given his empire into the hands of John, the Pope's chaplain. [71] Actually Basil had received only an archbishop's pallium, not the rank of patriarch; but Ioannitsa's chrysobull simply brazens this out.

71. Theiner, Mon. Slav., I, 27, no. 43; H.-D. Documente, I, 26, no. 18: ‘ ... inquisivi antiques nostrorum scripturas et libros et beate memorie imperatorum nostrorum predecessorum leges, unde ipsi sumpserint regnum Bulgarorum et firmamentum imperiale, coronam super caput eorum et patriarcharum benedictionem: et diligenter perscrutantes in eorum invenimus scripturis quod beate memorie illi imperatores Bulgarorum et Blachorum Symeon, Petrus et Samuel et nostri predecessores coronam pro imperio eorum et patriarchalem benedictionem acceperunt a sanctissima dei Romana ecclesia et ab apostolica sede, principe apostolorum Petro. . . . patriarchalis benedictio et mandatum in civitate . . . Trinovi data ... a domino papa . . . Ecclesie enim omnes totius imperii . . . et patriarcha meus, Metropolitani, Archiepiscopi, episcopi, et cuncti sacerdotes Romane subsint ecclesie. . . . Et ut presens chrysobolium imperii mei ratum et firmum habeatur, dedi imperium meum in manibus Reverendissimi viri lohannis sacrosancte Romanae sedis legati et domini pape cappellani. . . . ' ”
http://www.kroraina....ar/wolff_4.html

Bineînțeles, asta nu înseamnã cã lucrurile stãteau neapãrat la fel și la nordul Dunãrii, însã totuși dacã vorbim despre creștinism românesc sau creștinism la români, consider cã nu poate fi eludatã românitatea românilor de la sudul Dunãrii, din „Balcani”. Mai ales cã ulterior, poate prin veacul al XIII-lea se speculeazã, se considerã o influențã însemnatã a Bisericii Bulgaro-Române inclusiv asupra românilor de la nord de Dunãre, în special cu privire la cei din zona „Cumaniei”, zona Munteniei, sudul Moldovei etc.

lefcadio, on 25 iulie 2016 - 07:49, said:

Cert e ca regina Elizabeta a Angliei are ditamai pelicanu atarnat de gat:
Gandeste-te ca Anglia e o chestie discreta, marginala, redusa, o provincie, dar totusi, stapanea cel mai mare imperiu din lume. de exemplu peste India.
Observatia ta: dom'le, paulicienii erau putini si incapeau in cateva orase, e apel la cantitate, nu la calitate.
Cantitativ, Bucurestiul(228km2) e infim pe langa Romania(238 000km2).
Cantitativ, BNR are un nr de angajati infim - vreo 2000, in comparatie cu nr angajatilor de la restul companiilor din Romania - cateva milioane.

[sharedmedia=core:attachments:2327600]

Edited by criztu, 28 June 2020 - 08:06.

Iochanan, on 28 iunie 2020 - 07:25, said:

zona Cumaniei asta, unde provine, ceva broșuri turistice pliante de epocă, chiar și pe latinească, sau poate slavona veche, unde găsim.

criztu, on 28 iunie 2020 - 08:01, said:

e pelican asta precum pe stema Vlahiei avem:
- acvila
- corb
- mierla
- vultur
- soim
- cioara (raven)

Edited by belemistul, 21 July 2020 - 20:41.

criztu, on 28 iunie 2020 - 08:01, said:

Si o tona de machiaj toxic pe fata, despre care se speculeaza ca a condus la o otravire lenta.

Apropo de titlul topicului, o poza cu Kira Hagi, fiica lui Hagi.
[ https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2020/08/06/5f2be15b5163ec4271b84645/646x404.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

tipic femeilor vlahe, crucea pe frunte, tatuata.

Nu e tatuata, Pompilica, am vazut-o eu

Cat delir poti sa ai in cap sa crezi ca femeile valahe isi tatueaza crucea pe frunte in secolul 21

Mount_Yerrmom, on 06 august 2020 - 18:02, said:

plmeule, invata limba romaneasca si uita de paula, nu vezi ca-ti face figuri?

tatuat cu semnul crucii.  

Quote

Exact ce spuneam, Kira Hagi n-are nimic tatuat pe frunte

Am vazut-o eo pe fata, live, nu doar in poze

Deci, Pompilica, iar a belemit-o

În cazul de fațã nu are nimic tatuat. Dar tradiția s-a pãstrat chiar dacã nu mai sunt tatuate. Informația amicului e corectã, inclusiv cea din citat - se practica pânã în anii 30 tatuarea cu cruce pe frunte la machidoance. Scopul era sã arate cã sunt creștine pentru a nu fi furate de turci.

Quote

A fost demonstrat de Alexandru Madgearu, și a fost susținut încã dinaintea lui de alți istorici români și neromâni, cã episcopul Ierotei nu avea reședința la Bãlgrad, ci undeva în zona ungurilor, a „Turkiei”, și cã aria lui de acțiune a fost în special între vãile inferioare ale Mureșului, Crișului, și la nord de Crișuri, în drept cu valea Tisei de mijloc. Biserica de la Bãlgrad, fie a fost ctitoritã de regele ungur Ștefan dupã 1003, fie și dacã ar fi fost construitã înainte, în sec. X, ea a fost probabil doar o episcopie sufraganã, supusã celei de „Turkia”, însã cu jurisdicție asupra creștinilor de rit rãsãritean din Ardeal (români, slavi și unguri).

Mai veche însã decât biserica redescoperitã de Marcu Istrate este rotonda de sub actuala catedralã romano-catolicã, databilã încã pentru sec. IX, ceea ce o asociazã cu voievodatul român / româno-slav cu centrul la Bãlgrad, învecinat probabil cu sau parte cu voievodatul de mai la nord condus la o vreme de Gelu românul. Asta înseamnã cã în ardeal exista încã dinainte de venirea ungurilor nu doar acea populație compusã majoritar din români, dar cã ea era și în zona unui curent de activitate creștinã, atestat de rotonda de la Bãlgrad de secol IX.

Practic, dupã trecerea ungurilor la ritul latin, românii din ardeal, în ciuda dãrîmãrii bisericii de rit bizantin de la Bãlgrad, au rãmas atașați bisericii de rit bizantin / bizantino-slav, ajungînd deci la o viațã creștinã de rit rãsãritean „în catacombe”. Ei n-au acceptat trecerea în jurisdicția ritului latin la care au trecut ungurii, profitând probabil și de faptul cã la vremurile respective exista o mai mare toleranțã religioasã în regatul ungurului, ceea ce a înlesnit ca ei sã opteze practic pentru atașamentul pentru creștinismul de rit rãsãritean / bizantino-balcanic.

Acest lucru a fost posibil probabil datoritã activitãții anterioare a misionarilor moravi de rit bizantino-slav, ucenici ai sfinților misionari Chiril și Metodie, și probabil și unei activitãți ulterioare a Bisericii bulgaro-slave de rit bizantino-slav, avînd în vedere expansiunea influenței, dominației bulgare la nordul Dunãrii pânã în zona intracarpaticã, a viitorului „ardeal”.

Quote

Nu.serios? Unde scrie Daniela Marcu Istrate despre romani/vlahi/daco-geti. whatever?

Quote

Doar nu crezi ca principelui Gyula sau regele Stefen a ridicat biserica pentru romani?

WestPoint, on 12 aprilie 2021 - 22:07, said:

Da pentru cine ?

Poate e mai greu de înțeles din perpectiva de acum că la momentul acela etnia nu a contat.
Ungurii după venirea în Transilvania au preluat religia localnicilor, care erau de fapt poporul pe care-l stăpâneau, și cu care s-au amestecat, nu aveau nimic împotriva lor. Deci nu era nici un motiv de segregare la vrema respectivă.