Otrava de la Ora 3 Noaptea

Lumanarile ard asezate pe masa, in forma de pentagrama, si inconjoara masa rotunda intr-un cerc de 33 de faclii, aruncand umbre groase pe arcada ce inconjoara tavanul.

Ora 3 Noaptea se apropie, diavolul deschide cartea, este timpul sa o chem, sa vina, sa ii spun cat o iubesc, mi-e frica de femeile vii ca-s periculoase rau, dar ea, ea a murit de mai bine de 2 ani.
Simt un fior rece cum imi trece pe sira spinarii, aerul se infecteaza cu o aroma de mucegai, tremurul coboara incet din flacara lumanarii pe cadrul oglinzii, sunt eu si masa rotunda, dar parca mai e cineva aici.
Perdeaua prinde viata unduindu-se energic, lumanarile cuprinse de agitatie se sting pe rand, si oglinda inceteaza sa mai priveasca in aceasta lume, devenind opaca, asemeni unui monitor, usor luminoasa, luminand difuz camera mea mica.
O portita inspre o alta lume se deschide, iar acum pot sa ii vad ochii in oglinda, si ii simt suflarea in ceafa. Nu ma intorc de frica, e aici mai reala ca orice, o fi adevarata, sau e doar o naluca si eu am inebunit?
Sa fie o himera, sau am un trip* cu dracul, si tai in patru firul vorbind cu peretii.

Vorbim, suntem impreuna pana pe la 5 dimineata, suferinta e indulcita cu migdale amare, e greu sa ramai integru, cand tii un festin funebru, poata viata n-are rost, dar e frumos sa-i dai un sens oneros.  Atatea deceptii, ca nu mai pot sa am incredere in propriile conceptii, sunt un psihiatru nebun ratacit in introspectii, fara sa mai am incredere in propriile perceptii.
E cat se poate de deprimant, sa stiu ca  eu am ucis-o, cu mintea mea am rupt-o de mine ca o mama ce-si avorteaza propriul copil. Eram ultimul ei sprijin, ca un pod surpat ce mai atarna de ultimul fir de otel, si am impins-o in bratele vocii, lasand nebunia sa ii invaluie mintea!
Nu am avut ce sa fac, voia sa ma paraseasca, nu-mi pot ingadui asemenea suferinta

Tin minte ca azi, mama mea, nascuta la aceeasi data cu Franta, se pregatea sa-si serbeze ziua impreuna cu ea, caci sunt mai mult decat prietene, mai mult decat nascute in aceeasi zi, parca sunt surori, desi se intalnesc rar, cand o fac sunt nedespartite. Totusi, asta nu mai avea sa se mai intample, deoarece, cu o noapte inainte, s-a sinucis.

Cata munca de lamurire am dus, sa o conving.
Eu si vocea, era o voce, care o striga pe nume si ii spunea:  Nu vezi ca nu mai esti frumoasa, nu vezi ca timpul mananca din carnea ta de parca ar fi un vierme, nu vezi ca moartea iti picura pe crestet, si se prelinge pe tot corpul?
Voia sa fie vesnic tanara, mereu frumoasa, dar timpul trebuia oprit. El e dusmanul, impotriva lui trebuie sa lupti.
Cu o zi inainte, i-am dat un litru de pesticid, otrava viguroasa, pe cat de puternica, pe  atat de lipsita de gust, pe atat de lipsita de mila. Mi-a zis ca imi pregateste un cadou frumos de ziua ei, mi-a spus si ce sa-i scriu pe coroana, caci in acea zi, va fi o regina! Coroana impletita din flori insa, nu-i va sta pe cap, ci pe sicriu.

Desi cat traia, nu am iubit-o niciodata, ba din contra, mi-a fost scarba de o fiinta ce si-a vandut corpul, in atingerea unor inalte culmi, culmi de pe care acum se prabuseste invaluindu-se in ocara si dispret, cu aripile frante de soarele ce i-a taiat si lui Icar elanul. i-am urmat cugetul, vanzandu-mi sufletul, pt putina magie si mai multa stralucire!
Cazuta in labirint cu minotaurul, scapare nu mai avea, sfarsita fiind, avea sa moara de toate mortile.

Eu insa cu ce-am gresit, parfumul ei ma urmareste inca, si vocea ei, si odata cu anii ce se aseaja pe mormant, cu atat mai greu suport despartirea.

*trip, tripuri s. n. (tox.) 1. linie de cocaină care se inhalează pe nări. 2. stare indusă de consumul de LSD-25

Edited by Josef_Mengele, 10 February 2013 - 03:23.

E 3:30 deja.. noapte buna

Mengele, serios te-ai putea apuca de scris cartii de fictiune

Josef_Mengele, on 10 februarie 2013 - 03:00, said:

Despre cine vorbeste intrigosul asta mincinos?
Madalina Manole s-a nascut si a murit de ziua Frantei. Franta sarbatoreste caderea Bastiliei, produsa la 14 Iulie 1789.

Prietene, esti bolnav.

E doar o coincidenta, una ca oricare alta.

Inca nu ai descoperit aria Literatorul? Sau e prea mica audienta acolo?

Literatorul e pt cei ce citesc, nu pt cei ce scriu. Eu nu am pasiuni literale, ci oficioase, exprimand opinia mea uneori solicitata de altii, in legatura cu probleme importante care macina societatea actuala, invitand forumistii la un dialog fundamental cu intentia de a limita macar in parte ignoranta.

EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare.
2. S. n. adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii unei publicații față de o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. editorial.

Edited by Josef_Mengele, 10 February 2013 - 17:37.

Draga Mengele.Scrierile tale sunt minunate.
Pisica ta a consumat DMT,mescalina,ketamina sau ciuperci psihedelice?