Comunitate sustenabila langa Brasov

Ultima tema pe "ordinea de zi" este un subiect de care m-am tot lovit in ultima vreme referitor la comunitati. Ar fi o idee despre care am mai vorbit noi in articolul Evadarea din oras - variante. Este vorba de incercarea de a prelua un sat vechi, deja existent si transformarea acestuia intr-o comunitate sustenabila. Ceva in genul cum incearca cei de la Stanciova sau cum au mai incercat si cei din Lakabe. Asa cum spuneam, este o varianta care se poate aplica, dar numai in anumite cazuri. Principalele motive pe care le subliniaza sustinatorii acestei variante ar fi infrastructura deja creata, casele deja existente si faptul ca ar fi pacat sa lasi un sat in paragina si sa te apuci sa construiesti altul nou. Haideti cum sa vedem un pic care ar fi totusi dezavantajele si cum se impaca aceasta varianta cu tabelul din articol sau cu ideea de un hectar pentru fiecare familie sustenabila.

O prima problema ar fi achizitionarea. Ca sa cumperi o suta de hectare, cat spuneam noi ca ar fi necesar pentru o comunitate adevarata, inseamna de obicei sa obtii semnaturi de la cateva sute de oameni. Asta din cauza ca majoritatea proprietarilor au mai multi mostenitori si va trebui sa-i gasesti pe toti. Este greu sa faci si un singur set de acte cu birocratia de la noi, ce sa mai vorbim de zeci sau sute de contracte. Tot din aceasta multitudine de parcele apare si problema fragmentarii. Daca parcelele nu sunt toate la un loc si printre membri comunitatii mai ramane cate un mosulet bezmetic sau o babuta ranchiunoasa, risti sa ai probleme cu ei sau cu mostenitorii lor pe viitor. Vom avea oricum un pic de lucru pana vom reusi sa ne armonizam intre noi, cei care avem o viziune relativ apropiata, deci nu stiu daca mai e nevoie si de alte provocari suplimentare.

Un alt element ar fi forma si dimensiunea proprietatilor. Majoritatea satelor au parcele de 1000 pana la maxim 3000 mp cu front la strada de 15-20 de metri, fiind formate din casa de la drum, curte, sura, iar in spate livada. Ca sa te apropii de un hectar trebuie sa unesti 3-4 proprietati de acest gen, sa darami 3-4 case si garduri dintre ele. Sa repozitionezi fantana, gradina, practic sa demolezi aproape tot inainte sa incepi sa-ti organizezi terenul. E drept ca unele case si dependinte se pot pastra, dar de multe ori e mai simplu sa construiesti de la zero o casa de cob sau lemn, decat sa repari o casa veche prost facuta. Mai apare si riscul ca dupa ce incepi achizitia si lipesti vreo doua parcele, se duce vorba in sat ca au venit "orasenii" sa cumpere teren in zona si urca pretul de achizitie, iar apoi nu le mai poti lua pe celelalte.

Nu in ultimul rand este problema energiei locului. A mai explicat si Marian la prima intalnire. Preluand un sat vechi preiei si problemele oamenilor care au locuit in el. In loc sa te ajute locul pe tine, sa-ti ofere energie, va trebui sa-i cedezi tu de la tine pentru a-l repara. Atat din punct de vedere fizic cat si din punct de vedere spiritual. Stiu ca unii din cei care ni se vor alatura nu sunt interesati de latura spirituala si asta este alegerea lor libera. Fiecare pana la urma crede ce doreste si nu exista discriminari in acest sens. Dar multi dintre cei care am pornit pe acest drum avem in vedere nu doar permacultura si o viata mai sanatoasa, ci si latura spirituala a povestii. Mentionam in acest sens ca sunt anumite zone din jurul Fagarasului cu puternica incarcatura energetica, care consider ca ne-ar putea fi de folos daca am reusi sa gasim o locatie in apropierea lor.

De aceea consider ca nu este pacat sa lasi un sat in "paragina". Ci este o metoda de vindecare foarte buna a locului. Natura isi intra in drepturi, demoleaza structurile, asimileaza toxinele si reface treptat zona. Atat din punct de vedere fizic, cat si spiritual. In cateva zeci de ani, locul va putea fi "reinviat" cu efort mult mai mic de eventuali doritori. Pana atunci probabil ca sistemul actual va deveni istorie si problemele legate de achizitionare nu vor mai exista nici ele. Ca putem sa dam si noi o mana de ajutor naturii in sensul vindecarii mai rapide a unui loc nu contest, iar cu timpul toate aceste zone vor trebui curatate. Nu doar vechile sate parasite, ci si terenurile agricole chimizate, solurile distruse sau erodate, zonele poluate si multe altele. Pentru inceput, sa nu ne intindem totusi mai mult decat putem duce. Vom avea suficienta munca de facut cu punerea pe picioare a comunitatilor, cu construirea retelei de colaborare intre ele si cu informarea oamenilor inca prinsi in vechiul sistem. Asadar, sa trecem la treaba.

Am raspuns deja pe larg AICI la intrebarea legata de preluarea unui sat vechi. Raspunsul suna cam asa:

cel mai probabil cred ca o sa fie extravilan.