Sign In
Create Account
Back to top |
Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă
Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne. Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale. www.neurohope.ro |
Contribuții șiite în filosofie și științele intelectuale
Last Updated: Dec 07 2012 22:47, Started by
poarta-cunoasterii
, Dec 07 2012 22:47
·
0
0
-
This topic is locked
#1
Posted 07 December 2012 - 22:47
|
Contribuții șiite în filosofie și științele intelectuale
În același fel în care încă de la început a jucat un rol efectiv în formarea gândirii filosofice islamice, șiismul a fost de asemenea un factor principal în dezvoltarea și propagarea de mai apoi a filosofiei și științelor islamice. Chiar dacă după Ibn Rush filosofia a dispărut din lumea sunnită, ea a continuat să trăiască în spațiul șiismului. După Ibn Rush au apărut într-atât de celebrații filosofi precum Khwājāh Naṣīr al-Dīn al-Ṭūsī, Mir Dāmād și Ṣadr al-Dīn Shirazi, care au studiat, au dezvoltat și au expus unul după celălalt gândirea filosofică. În același fel, în câmpul celorlalte științe intelectuale au apărut multe figuri de seamă cum, de exemplu, Naṣīr al-Dīn al-Ṭūsī (care a fost atât filosof, cât și matematician) și Birjandi, care a fost de asemeni un important matematician. Toate științele ̶ și în mod particular filosofia divinului (falsafah-i ilāhī), numită și teozofie/înțelepciunea divinului (ḥikmat-i ilāhī) ̶ au cunoscut o evoluție majoră mulțumită neobositei străduințe a învățaților șiiți. Acest fapt poate fi văzut dacă se compară operele unora precum Naṣīr al-Dīn al-Ṭūsī, Shams al-Dīn Turkah, Mir Damad și Ṣadr al-Dīn Shirazi cu scrierile acelora care i-au precedat.[1] Este cunoscut că elementul care a avut rol instrumental în apariția gândirii filosofice și metafizice în cadrul șiismului și prin intermediul șiismului în alte cercuri islamice a fost comoara de cunoaștere lăsată în urma lor de către Imami. Insistența și continuitatea acestui tip de gândire în șiism se datorează existenței aceleiași comori de cunoaștere de care, de altfel, șiismul a continuat să țină cont cu un sens al sfințeniei și respectului. Pentru a clarifica această stare de lucruri este destul să se compare comoara de cunoaștere lăsată de către Casa Profetului cu lucrările filosofice scrise de-a lungul secolelor. În cadrul acestei comparații, cineva poate vedea cu claritate cum, cu fiecare zi trecută, filosofia islamică și-a apropiat și mai mult această sursă de cunoaștere, făcând ca până în secolul al XI-lea d.H./al XVII-lea d.C. filosofia islamică și această inspirată comoară să conveargă mai mult sau mai puțin până la identitate. Ele au fost separate numai numai de anumite diferențe de interpretare relative la câteva principii de filosofie. [1] Aceste subiecte sunt tratate de o amplă manieră în Akhbar al-hukama a lui Ibn al-Qifti, Leipzig, 1903 d.C., în Wafayat al-a'yan, precum și în alte biografii ale învățaților. Personalități intelectuale ale șiismului [1] Thiqat al-Islām Muhammad ibn Ya’qub Kulayni (decedat 329 A.H./940 A.D.) este primul în cadrul șiismului care a separat haditurile șiite în cărțile numite Principii (uṣūl), le-a aranjat și organizat în conformitate cu capitolele jurisprudenței și articolele de credință. (Fiecare dintre erudiții șiiți a scris o carte numită Principiu/Aṣl, în care a reunit ziceri pe care le-au adunat de la Imami.) Cartea lui Kulany, cunoscută sub titlul Kāfi, este împărțită în trei ̶ Principii, Ramuri și Articole diverse ̶ și conține 16.199 hadituri. În lumea șiită, cartea este cea mai demnă de încredere și cea mai celebrată lucrare a literaturii-hadit. Alte trei lucrări care completează Kāfi sunt cartea juristului Shaykh-i Saduq Muhammad ibn Babuyah Qumi (decedat 381 A.H./991 A.D.), la care se adaugă Kitāb al-tahdhib și Kitāb al-istibsar, ambele scrise de către Shaykh Muhammad Tusi (decedat 460 A.H./1068 A.D.). Abu’l-Qasim Ja’far ibn Hasan ibn Yahya Hilli (decedat 676 A.H./1277 A.D.), cunoscut ca Muhaqqiq, a fost un geniu al științei jurisprudenței și este considerat ca fiind cel dintâi jurist șiit. Între capodoperele sale se află Kitāb-i mukhtasar-i nafi’ și Kitāb-i sharayi’, care, printre juriștii șiiți, au trecut timp de 700 de ani din mână în mână și au fost totdeauna privite cu un sens al evlaviei și al uimirii. Urmându-i lui Muhaqqiq, trebuie să menționăm pe Shahid-i Awwal (Primul Martir) Shams al-Dīn Muhammad ibn Makki, care a fost ucis la Damasc în 786 A.H./1384 A.D. sub acuzația de-a fi șiit. Între capodoperele sale juridice se află Lum’ahi dimashqiyah, pe care a scris-o în închisoare în 7 zile. De asemenea, trebuie să-l menționăm pe Shaykh Ja’far Kashif al-Ghita’ Najafi (mort în 1327 A.H./1909 A.D.), între ale cărui lucrări juridice de seamă este și Kitāb kashf al-ghita' . Khwājāh Naṣīr al-Dīn al-Ṭūsī (mort în 672 A.H./1274 A.D.) este primul care a făcut din kalām o știință temeinică și completă. În acest domeniu, între capodoperele sale se află Tajrid al-iteqed, carte care i-a păstrat autoritatea printre maeștrii acestei discipline pentru mai mult de șapte secole și carte la care au fost scrise numeroase comentarii în egală măsură de către șiiți și sunniți. Cu mult deasupra geniului său în kalām, el a fost una dintre figurile de seamă ale timpului său în cele ale filosofiei și matematicii, așa cum este mărturisit de contribuțiile valoroase pe care le-a adus la științele intelectuale. Iar mai mult de atât, observatorul astronomic Marāghah și-a datorat existența acestui geniu. Ṣadr al-Dīn Shirazi (mort în 1050 A.H./1640 A.D.), cunoscut sub numele Mullā Ṣadra sau Ṣadr al-Muta’allil, a fost filosoful care, după secole de dezvoltare filosofică în islam, a realizat pentru prima dată o completă ordine și armonie în discutarea problemelor filosofice. El a organizat și sistematizat aceste probleme la fel ca pe cele matematice și, simultan, a unificat filosofia și gnoza, realizând astfel câteva progrese importante. El a dat filosofiei noi modalități de-a discuta și soluționa sute de probleme care nu putuseră fi rezolvate prin filosofia peripatetică. El a făcut posibile analiza și găsirea soluției unor serii de chestiuni mistice, fapt care până la acea dată fuseseră considerate ca ținând de un domeniu aflat deasupra puterii de-a raționa și dincolo de înțelegerea prin gândirea rațională. El a elucidat înțelesul multor comori de înțelepciune aflate în sursele exoterice ale religiei sau în profundele rostiri metafizice ale imamilor ținând de Casa Profetului, rostiri care de secole fuseseră considerate drept cimilituri insolubile și despre care se crezuse a fi de-o natură alegorică sau chiar tulbure. În acest fel, gnoza, filosofia și aspectul exoteric al religiei au fost armonizate de-o manieră completă și au început să urmeze un curs unic. Urmând metodele pe care el însuși le dezvoltase, Mullā Ṣadra a reușit să dovedească existența „mișcării/schimbării transsubstanțiale” (ḥarakat-i jawharīyah)[2], a reușit să descopere relația intimă dintre timp și spațiul tridimensional, de-o manieră care corespunde cu înțelesul care i se dă în fizica modernă sintagmei „a patra dimensiune”; o relație timp-spațiu ̶ care seamănă cu principiile generale ale teoriei relativității ̶ unde relativitate se referă la lumea corporală din afara minții și nu din lăuntrul minții; și a reușit să descopere multe alte principii demne de notat. Mullā Ṣadrā a scris aproape 50 de cărți și tratate, iar între capodoperele sale se află cartea în patru volume, Asfar/Cele patru călătorii. Trebuie notat faptul că, înaintea lui Mullā Ṣadrā, anumiți înțelepți precum Suhrawardī, filosof al secolului al VI-lea d.H./al XII-lea d.C. și autor al cărții Ḥikmat al-ishrāq, sau Shams al-Dīn Turkah, filosof al secolului al VIII-lea d.H./al XIV-lea d.C., făcuseră de asemenea pași înainte în ce privește armonizarea gnozei cu filosofia și religia exoterică, însă cinstea pentru victoria completă în această intreprindere aparține lui Mullā Ṣadrā. Shaykh Murtaḍā Anṣārī Shustarī (decedat în 1281 A.H./1864 A.D.) a reorganizat știința privitoare la principiile jurisprudenței pe o nouă bază și a formulat principiile practice ale acestei științe. Pentru mai bine de un secol, învățăturile școlii sale au fost urmate cu sârguință de către toți erudiții șiiți. [1] Aceștia sunt cu toții filosofii de seamă ai perioadei târzii (din secolul al VII-lea până în secolul al XI-lea d.H.) și care sunt aproape necunoscuț în Occident, cu excepția lui Tusi care, oricum, este cunoscut pentru operele sale matematice decât pentru contribuțiile sale în filosofie. [2] Asemenea lui Aristotel, filosofii musulmani timpurii credeau că mișcarea este posibilă numai în accidentul lucrurilor și nu în substanța lor. În schimb, Mullā Ṣadra a afirmat că de câte ori ceva are parte de mișcare (în înțelesul dat de filosofia medievală europeană), acel ceva suferă mișcarea și în substanța sa și nu doar în accidentele sale. Se arată astfel că există un sens al devenirii înlăuntrul lucrurilor prin intermediul căruia ele urcă spre ordine mai înalte ale existenței universale. În oricare caz, această perspectivă nu trebuie confundată cu teoria modernă a evoluției. Pasaj selectat din Allamah Tabatabai - Shiite Islam / Traducere Poarta Cunoasterii |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users
-
- Change Theme
- English
- Mark Community Read
- Termene & conditii
- Confidentialitate
- Consimtamant
- Cookies
- Help
© 2001-2024 Softpedia. All rights reserved. Softpedia® and the Softpedia logo are registered trademarks of SoftNews Net SRL.
Ora implicita a Forumului Softpedia este ora standard a Romaniei (GMT+2). Mai multe informatii →
⚠ Postarile afisate pe Forumul Softpedia reprezinta o opinie subiectiva a membrilor care le-au publicat si nu a SoftNews Net SRL.