Povestiri cu si despre imamii alesi

Istoria a consemnat faptul că, în timpul califatului Imamului Ali (Pacea fie asupra sa!), care a durat patru ani și câteva luni, a avut loc o întâmplare. Într-una din zile, în timp ce Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) traversa una dintre străzile orașului Kufa, a observat pe cineva cerșind. Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) i-a întrebat pe unii dintre musulmanii care se aflau acolo despre acel cerșetor: „Ce înseamnă asta?” Un bărbat, care nu cunoștea bine islamul, i-a răspuns: „Acest cerșetor este un creștin care a îmbătrânit și nu mai poate munci, așa că cerșește.” Probabil bărbatul a crezut că, pentru Imam, ar fi contat faptul că cerșetorul nu era musulman. Acest lucru nu este însă adevărat, din perspectivă islamică.

Mulți oameni nu cunosc faptul că islamul are o poziție foarte echilibrată și morală față de cei care nu sunt musulmani. Alții, văzând acțiunile negative ale musulmanilor și modul cum aceștia îi tratează pe cei aparținând altor religii, s-ar putea să nu creadă asemenea întâmplări istorice care înfățișează frumusețea și toleranța islamului. Ei se întreabă de ce musulmanii nu se comportă conform exemplului conducătorilor lor, dacă astfel de întâmplări au avut loc cu adevărat.[1]

Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!), deranjat de condiția creștinului care cerșea și de răspunsul pe care-l primise de la acel musulman neștiutor, și-a mustrat companionii, reproșându-le: „V-ați folosit de el (în timpul tinereții sale), iar când a îmbătrânit și a ajuns neputincios, l-ați abandonat!”

De aceea, practicând islamul autentic, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a poruncit ca să i se plătească creștinului un salariu care să-i fie suficient traiului, salariu plătit din Beyt-al-Mal, vistieria musulmanilor.




[1] Trebuie să facem mereu diferența între musulmani și islam, între religie și cultură, pentru că musulmanii nu reprezintă întotdeauna islamul adevărat, iar cultura nu reprezintă întotdeauna religia.

Si in ce an zici ca s-a intamplat?
Ce insemna "Imam ales"?

Ideea de imam ales e specifica doar dramurii shiite a islamului. Avem 12 imami alesi divin care au continuat succesiunea spirituala pe linia Profetului sawas, un fel de maestri spirituali care erau considerati a fi singurii care poseda interpretarea corecta, autentica, mistica a Coranului. S-a intamplat intre 656 -661 cand a fost numit imamul Ali AS calif.

cine a fost Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) ?

Este cel de al patrulea calif ales dupa moartea Profetului sawas, considerat de noi, musulmanii shiiti, drept unicul succesor de drept, politic si spiritual, al Profetului sawas. A fost varul si ginerele Profetului sawas si cel care a mostenit  cunoasterea spirituala direct de la Profet sawas.
Uite aici cateva relatari de la Profet sawas in care se vorbeste despre importanta imamului Ali AS.

La începutul paginii 156, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal, al-Daylami indică pe Ammar ca citând pe Trimisul lui Allāh, care i-a spus:
„O 'Ammar! Dacă vezi pe ꞌAli mergând pe o cale, când alții merg pe alta, mergi cu ꞌAli și lasă-i pe aceia, pentru că el niciodată nu te va duce spre distrugere și nici nu te va scoate vreodată de la dreapta îndrumare.”

Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, în conformitate cu ḥādīthul povestit de Abu Bakr, a spus:
„Când e vorba de dreptate, mâna mea și ꞌAli sunt asemenea.”

Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, a spus:
„Între cei credincioși, cei mai importanți sunt trei: Iosif, fiul lui Nun(din tribul lui Efraim) care a fost primul ce-a crezut în Moise, acela pomenit în Surat Yasin (capitolul 36 al Sfântului Qur'ān) care a fost primul în a crede în Isus și ꞌAli ibn Abu Talib, care primul a fost în a crede în Muḥammad.”
Acesta este citat de către al-Tabrani și de către Ibn Mardawayh, care se sprijină pe autoritatea lui Ibn Abbas. Este citat de asemenea de către al-Daylami, care l-a preluat de la Ayesha.

Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, a spus către ꞌAli:
„Poporul are să-ți devină trădător; vei trăi lipindu-te la credința mea și vei fi ucis pentru apărarea ei; oricine te iubește mă iubește pe mine de asemenea, iar oricine te urăște, pe mine mă urăște, iar aceasta(barba ta, ꞌAli) va fi udată de sângele din acesta (capul tău, ꞌAli).”
Acest ḥādīth este citat de către al-Hakim la pagina 122, vol. 3 al cărții sale Al-Mustadrak, unde autorul îi admite autenticitatea. Al-Thahbi îl citează în propria sa carte Talkhis, admițându-i autenticitatea.

ꞌAli însuși a spus: „Una din prorocirile Profetului este aceea că poporul mă va trăda după moartea Sa.” Ibn Abbas a citat pe Trimisul lui Allāh, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, ca spunându-i lui ꞌAli: „Cu siguranță este că, după ce mă voi trece (muri), vei întâlni o mulțime de greutăți;” iar ꞌAli a întrebat: „Fi-voi în stare să-mi țin credința întreagă? ” Trimisul lui Allāh, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, i-a răspuns afirmativ.
Acest ḥādīth, precum și cel care-i urmează, și mă refer la ḥādīth aparțind lui Ibn Abbas, este citat de către al-Hakim la pagina 140, vol. 3 al cărții sale Al-Mustadrak, iar al-Thahbi îl citează (pe al-Hakim) în a sa Talkhis al-Mustadrak. Ambii autori admit autenticitatea acestui ḥādīth datorită certificării celor doi Shaykhs.
Acesta este ḥādīthul 2539 înregistrat la pagina 153, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal.

Examinează declarația Profetului, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!:
„Între voi se află unul care va lupta pentru interpretările Qur'ānului la fel cum a luptat pentru revelațiile sale.” Cei ce-L ascultau au devenit însuflețiți peste poate. Între ei se găseau Abu Bakr și 'Umer. Abu Bakr a întrebat: „Sunt eu acela? ” și răspunsul Profetului a fost negativ. 'Umer a întrebat: „Dar sunt eu atunci? ”, iar Profetul a răspuns: „Nu; dar este unul care repară încălțările, ” referindu-se prin acestea la ꞌAli; prin urmare, noi l-am vizitat pe ꞌAli pentru a-i duce veștile bune, dar el nici măcar nu și-a ridicat capul, ca și cum deja le-auzise de la Trimisul lui Allāh, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ”

Acesta este citat de către al-Hakim la pagina 122, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak, spunând că este un ḥādīth autentic, conform autentificării de către cei doi Shaykhs, care (totuși) nu l-au inclus în cărțile lor. Al-Thahbi i-a admis autenticitatea pentru același motiv, când îl citează în a sa Talkhis al-Mustadrak. Imamul Ahmed l-a preluat de la Abu Said la pagina 82 și 33, vol. 3 al cărții sale Musnad, al-Bayhaqi l-a citat în a sa Shuab al-Iman, Said ibn Mansur l-a citat în a sa Sunan, Abu Naim, în a sa Hilyat al-Awliya, iar Abu Yali, dându-i numărul 2585, l-a consemnat la pagina 155, vol. 6, din Kanz al-Ummal.

El, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, a spus:
„O ꞌAli! Eu îți sunt superior prin aceea că sunt Profet, în timp ce tu ești superior tuturor celorlalți oameni datorită a șapte merite: între ei, Tu ești cel dintâi în credința față de Allāh, cel mai legitim în împlinirea Promisiunii lui Allāh, cel mai supus Comandamentelor lui Allāh, cel mai echitabil și cel mai corect în tratarea cu oamenii, cel mai pătrunzător (cu mintea) în toate problemele și unul acela care se bucură de cea mai înaltă poziție în ochii lui Allāh. ”

Abu Said al-Khudri citează pe Trimisul lui Allāh, pacea şi binecuvântarea lui Allāh fie asupra sa și asupra familiei sale curate!, ca spunând:
„O ꞌAli! Tu ai șapte calități în care nimeni nu te poate întrece: Tu ești primul care crezi în Allāh cu credință adevărată, cel mai justificat să împlinești Promisiunea lui Allāh, cel mai ascultător față de Comandamentele lui Allāh, cel mai compasiv față de oameni, cei mai cunoscător în toate subiectele și cel mai înalt în statut printre ei.”
Abu Naim l-a citat ca provenind din tradițiile consemnate de către Ma 'ath, la fel cum și ḥādīthul următor, adică, acel al lui Abu Said în a sa Hilayat al-Awliya, iar cele două se găsesc la pagina 156, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal.

S-a relatat că un eretic, pe nume Muhammad bin Miqlas, cunoscut şi sub numele de Abul-Khattab, pretindea că este musulman pe când, în realitate, el nu era musulman. El participa la întrunirile companionilor Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!) şi asculta cu atenţie până când și-a însuşit unele dintre învăţăturile lor.

După un anumit timp, acest om a început să se prezinte celorlalţi ca fiind reprezentantul Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!). Într-una din zile, el a declarat că Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) ar fi Dumnezeu, iar el este profetul Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!). După ce a aflat de pretenţiile nefondate ale lui Abul-Khattab, Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) l-a anatemizat. Abul-Khattab a fost informat cu mai multe ocazii că Imamul l-a anatemizat, dar acest lucru se pare că nu a contat pentru el, neţinând cont de anatemizarea Imamului. El a afirmat că Imamul se preface, simulând anatemizarea, iar prin acest lucru, Imamul ar urmări atingerea unui scop mai important.

Ce ar fi trebuit să facă Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) cu o astfel de persoană? În mod obişnuit, lucrurile nu se rezolvă printr-o minune, pentru că oamenii trebuie să fie testaţi. Minunile sunt săvârşite numai pentru a demonstra adevărul.[1] Pe de altă parte, simpla prezenţă a Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!) constituie o mărturie pentru adevăr, din multe puncte de vedere. Atotputernicul Dumnezeu afirmă în Coran:

„Ca cel care piere să piară ca o dovadă vădită, iar ca cel care rămâne în viaţă să rămână ca o dovadă vădită.” – Sfântul Coran 8: 42.

Dacă nu există dovezi clare, atunci sunt săvârşite minunile.
Între timp, Muhammad bin Miqlas a plecat la Mekka pentru a efectua pelerinajul Hajj. A venit un bărbat la Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) şi i-a spus: „O, urmaş al Trimisului lui Dumnezeu! Muhammad bin Miqlas a mers să efectueze pelerinajul Hajj şi, înainte de ihram[2], la miqat[3], a recitat talbiya[4] în numele tău”. La auzul acestor vorbe, ochii binecuvântaţi ai Imamului au izbucnit în lacrimi, iar expresia feţei i s-a schimbat. Apoi, el şi-a ridicat mâinile către cer, adresându-I-se Atotputernicului Allah cu smerenie: „Dumnezeule! Nu e vorba de mine… Îţi cer iertare… Dumnezeule, îmi cer iertare în faţa Ta!” Apoi el s-a închinat, prosternându-se cu smerenie înaintea lui Allah.

Cineva ar putea să întrebe: cum ar fi posibil ca acţiunile lui Muhammad bin Miqlas să aibă un efect dăunător asupra Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!)? Nu scrie în Coran că: „Fiece suflet agoniseşte numai pe socoteala lui. Nimeni nu va căra povara altuia.”? (Sfântul Coran 6: 164).
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) cunoaşte acest verset mai bine decât dumneavoastră sau decât mine, iar, la urma urmelor, acele minciuni la adresa Imamului au fost susţinute de Muhammad bin Miqlas. Imamul însuşi nu a susţinut niciodată acele minciuni, aşadar, de ce a plâns şi s-a îngrijorat Imamul? Mai mult decât atât, nu ştie Dumnezeu că Imamul nu a rostit acele cuvinte?

Muhammad bin Miqlas a comis un păcat atunci când a rostit talbiya în numele Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!). Dumnezeu ştie că în momentul în care Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) rostea talbiya, care înseamnă: „O, Allah, Îţi urmez chemarea!”, chipul său era tulburat, trupul îi tremura şi nu se grăbea să rostească talbiya. Noi, dimpotrivă, ne grăbim să recităm talbiya, pentru că nu înţelegem adevărata ei însemnătate, în timp ce Imamul o înţelegea pe deplin.

Unii dintre cei care se aflau în jurul Imamului au fost probabil surprinşi să-l vadă pe Imam cerând iertare în acest mod. Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) i-a spus lui Zaid al-Narsi, cel care a relatat acest hadis: „Îi cer iertare lui Allah pentru a sta liniştit în mormânt.”[5], adică „pentru a fi asigurat în mormânt”. Înseamnă asta că Imamul va fi acuzat că ar fi declarat că este Dumnezeu? Bineînţeles că nu, iar Imamul însuşi ştie că nu va fi acuzat de aşa ceva. Aşadar, ce înseamnă această afirmaţie „ca să stau liniştit în mormânt”?

De-a lungul istoriei, unii au afirmat că Iisus (Pacea fie asupra sa!) este Dumnezeu. Coranul spune că în Ziua Judecăţii, în faţa marii curţi de judecată a lui Allah, Atotputernicul îl va întreba pe Iisus, în prezenţa tuturor creaturilor: „O, Iisus, fiu al Mariei! Tu ai spus oamenilor: «Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu?»” (Sfântul Coran 5: 116). Allah ştie că Iisus nu a pretins că era Dumnezeu, dar poate că Allah vrea să-i mustre pe cei care au făcut acele afirmaţii false despre Iisus, din cauza sufletelor lor bolnave.

Unii savanţi spun că e posibil ca temerea şi cererea de iertare de la Allah a Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!), cât şi cuvintele sale „ca să stau liniştit în mormânt”, să însemne: „Îi cer iertare lui Allah ca să nu fiu întrebat în mormânt dacă sunt responsabil pentru faptele lui Muhammad bin Miqlas.” Imamul nu a dorit ca să fie întrebat pentru că a fi întrebat în mormânt reprezintă în sine un lucru greu şi stresant.

Nu e nevoie să exagerăm şi să ridicăm în mod nejustificat statutul Imamilor. Asemenea afirmaţii precum cele ale lui Muhammad bin Miqlas îi deranjează şi-i rănesc pe Imami, pentru că ei au spus: „Nu ne atribuiţi caracter divin”[6]. Exagerările nu pot fi o cale corectă de a-i cunoaşte pe Imamii noştri. Acest fel de comportament ne poate aduce blestemul Imamilor. S-ar putea ca Imamul Mehdi (Pacea fie asupra sa!) să-i blesteme pe cei care-i atribuie un statut superior statutului său real.

Calităţile lui Dumnezeu sunt numai pentru El, iar numele lui Allah sunt rezervate strict pentru El. Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus odată: „Două categorii de oameni vor fi nimiciţi din cauza mea: cei zeloşi, care exagerează, şi potrivnicii, care dispreţuiesc”. Înţelegem din acest hadis că cei care supraestimează statutul Imamului Ali (Pacea fie asupra sa!), descriindu-l ca pe o făptură divină, cât şi cei care-l dispreţuiesc, vor fi nimiciţi în Ziua Judecăţii.


[1] Astfel ca oamenii să nu aibă niciun pretext în faţa lui Dumnezeu pentru neascultarea lor după ce Acesta le-a arătat o minune.

[2] Ihram este termenul folosit pentru a desemna purtarea acoperământului alcătuit din două piese în care se efectuează pelerinajul şi care se îmbracă la începerea ritualului.

[3] Miqat este locul unde se îmbracă ihram-ul.

[4] Talbiya înseamnă „conformare” şi reprezintă recitarea câtorva fraze prin care se exprimă ascultarea şi acceptarea invitaţiei lui Dumnezeu de a lua parte la pelerinajul Hajj.

[5] Mustadrak Al-Wasail, v.9, p. 198.

[6] Al-Lom’a Al-Baidha, p.64.