De ce ar sta o fata cu un barbat cu hadicap fizic?

In anii '90 am avut definitiv grad I tot cu insotitor si s-au trezit in 2000 ca numai e valabil si de atunci an de an am fost la comisii sau anchete sociale si de atunci mi s-a dat doar accentuat (grad II), spunand ca boala mea nu e considerata grava, chiar anul trecut cei de la ancheta imi recomandau sa ma internez ca poate imi da doctorul o pastila si imi trece (exact asa au fost cuvintele lui tanti cu ancheta). De vreo 3 ani insa, de cand am probleme cu mersul mai grave decat inainte, au venit ei acasa cu ancheta sociala. Sper ca de data asta "definitivul" sa insemne definitiv si sa nu fie ca in reclamele alea (era una odata la tv) gen: Trimite nu stiu ce capace si poti castiga o pensie de 500 euro pe viata timp de 3 luni.

Edited by gerbil, 30 January 2014 - 13:47.

din pacate cu siguranta nu este ceva definitiv, in Romania in functie de cine va fi ministru ai sanse sa te puna si la ore de munca in folosul comunitatii pentru pensia primita, in functie de cat de labil psihic este cel ales ministru.

Sa revenim la subiect.
Un om perfect sanatos sa stea cu unul cu handicap fizic este o utopie. Noi suntem conceputi sa ne perpetuam specia. Adica sa cautam parteneri placuti la vedere cu care sa facem copii la fel de placuti la vedere pentru ca si ei la randul lor sa faca acelasi lucru.
Acuma handicapul fizic poate fii genetic (caz in care nu vad nici un motiv), sau dobandit in urma unui accident. In varianta a doua sunt sanse, in functie de personalitatea amandurora. Poate ca accidentul a survenit intr-un moment in viata in care amandoi deja se iubeau si un astfel de obstacol nu sta in calea dragostei lor (de cele mai multe ori sta dar exista si cazuri in care trec peste). Deci din punct de vedere biologic este ilogic. Din punct de vedere financiar, sunt multu bolnavi pe lumea asta care ar face orice ptr ceva extra. Iar daca este voba despre dragoste pura: in prima varianta ambii sunt degenerati, in a doua varianta este plauzibil

Sper ca m-am facut inteles

Un exercitiu de creativitate pentru toti cei care au comentat pana acum si nu numai - inclusiv pentru initiatorul topicului:

Imaginati-va ca sunteti sanatosi, normali, duceti o viata relativ frumoasa si la un moment dat deveniti parinti. Din nefericire proaspatul bebelus, sange din sangele vostru, cel menit sa va aduca bucurie si sa va poarte genele mai departe se naste cu diagnosticul de care sufera initiatorul topicului. Presupunem ca aveti grija de el si il iubiti asa cum ar trebui fiecare parinte sa isi iubeasca propriul copil - Acest copil devine adolescent si isi pune intrebarile pe care si le pune Gerbil.

Cum il ajutati/ sfatuiti/ ce ii spuneti despre viata?  Imaginati-va ca Gerbil este fiul vostru. Ce ii spuneti?

 sweet_smile, on 03 martie 2014 - 15:36, said:

Ai deviat de la subiect.... Daca vrei cu adevarat un raspuns la aceasta intrebare deschide alt topic.

Gerbil e cel care hotaraste daca asta e deviere de la subiect sau nu.

gerbil e o persoana admirabila, in ciuda bolii de care sufera. Nu stiu ce-as spune, e greu chiar si sa te imaginezi in situatia parintilor lui, dar mi-ar placea sa-i pot da sfaturile potrivite si sa stiu sa ma port cu el astfel incat sa ajunga sa-i semene lui gerbil.

 v3n0m1984, on 31 ianuarie 2014 - 17:01, said:

agree. traim dupa genetic chiar daca suna trist

 vyctoras1985, on 04 martie 2014 - 12:05, said:

Esti constient ca in  2 secunde orice om inclusiv tu poate ajunge in scaunul cu rotile dintr-un accident stupid?
Daca te-ai afla in situatia lui ai "tari dupa genetic" si ai renunta la orice dorinta? Te-ai afunda intr-o viata trista? Chiar sunt curioasa ce ai face.

Sanatatea pe care o ai se datoreaza doar dintr-un simplu noroc de care el a fost lipsit inca de la nastere. Nu e ceva pentru care ai luptat. Nu e ceva ce ai meritat. O poti pierde in orice moment.

Gerbil! Daca lumea si viata este egoista si judeca. Si tu trebuie sa faci acelasi lucru. Daca tot nu esti considerat "normal" atunci de ce mentalitatea ta ar fi "normala" ? Lasa normele societatii, lasa ceea ce considera ei ca trebuie ( gen sa iti scazi standardele sau sa nu aspiri la un partener care sa fie si sa te trateze exact asa cum iti doresti tu.

Doar pentru ca ai o problema de sanatate nu inseamna ca esti mai putin valoros, nu inseamna ca trebuie sa ai standarde scazute, nu inseamna ca trebuie sa te simti trist! E doar un defect si toti oamenii au defecte mai mult sau mai putin vizibile.

Bucura-te ca poti merge chiar daca greu. Bucura-te ca nu esti paralizat de tot. Iesi in carut ca sa te protejezi, e de dorit sa iesi afara si sa te plimbi in carut decat sa stai numai in casa. Cate scari ai la bloc? Ai un apartament. Crezi ca e dificil sa gasesti un apartament de aceeasi marime situat la parterul blocului tau si sa faci schimb de apartamente? Sau nu neaparat in blocul tau. Stiu pe cineva care a facut schimb de apartamente fix din potivul asta. Statea la etajul 3 intr-un bloc fara lift si se deplasa in carje.

 gerbil, on 04 mai 2013 - 11:25, said:

Traieste viata acum! Nu astepta cativa ani. Timpul ala nu se mai intoarce si nimeni nu iti garanteaza ca peste cativa ani o sa poti merge mai bine ca acum. Traieste acum. Meriti sa traiesti si sa iesi afara acum ....nu cand vei ajunge  „mai bun”. Niciodata nu o sa te simti suficient de bun si pregatit sa iesi in lume.

Nu conteaza motivele pentru care cineva isi alege partenerul. Sanatos sau nu, fiecare are propiile motivatii pentru care alege sa stea cu cineva. Pe termen lung, tot ceea ce conteaza este fericirea si armonia pe care o simti alaturi de acea persoana. Tu in momentul de fata nu ai o relatie dintr-un singur motiv - nu ai interactionat suficient de mult cu fetele.

Oamenii pe care i-ai vazut tu in carucior si avand relatii cu femei nu au primit asta din cer. Probabil ca s-au straduit cumva sa ajunga la acele femei.Daca ei pot si tu poti.

Ai spus ca nu iti mai pasa de propria persoana. Cum ai vrea ca unei fete sa ii pese de tine daca tu insuti nu ai grija de tine. Ai grija de tine.

Ai niste pasiuni destul de interesante - incearca sa iei legatura cu cei care au nevoie de ceea ce faci tu. Incearca sa faci bani cu ele.

Ai dreptul la insotitor. Nu iti stiu situatia dar ai putea incepe prin cauta o insotitoare femeie singura si de o varsta apropiata tie. Ea isi primeste de la stat banii de insotitoare, tu ai o companie feminina si nu mai vezi femeile asa inaccesibile - nu se stie niciodata....poate o faci sa tina la tine si sa te placa dincolo de ocupatia ei.

 catalina1, on 10 noiembrie 2013 - 21:45, said:

A spus un mare adevar. Nu e ca si cum cineva care e intr-o relatie cu o persoana cu handicap nu primeste nimic si doar isi „sacrifica” viata. Primeste si se bucura de ceea ce primeste. Unele persoane au multe de oferit insa asta nu inseamna ca sunt si dispuse sa ofere/ sa impartaseasca cu altii ceea ce au si ceea ce pot face (frumusetea cuiva nu iti garanteaza ca te va si lasa sa dispui de acel trup sau ca vei dispune doar tu, nu si alte persoane de sex opus, cineva poate avea bani dar asta nu inseamna ca ii va cheltui cu tine, cineva poate sa fie inteligent dar nu vei avea acces la cunostintele lui, cineva poate merge si alerga dar nu va avea dispozitia necesara sa se plimbe cu tine). Unele persoane au mai putine posibilitati dar le ofera la intensitate maxima. Calitatile unei persoane nu au nici o relevanta atunci cand acea persoana nu este dispusa sa se foloseasca de ele ca sa te faca fericit.  Cred ca mai importanta este dispozitia unei persoane de a isi folosi resursele (chiar si limitate) ca sa iti aduca fericire si sa construiti impreuna o relatie/ o prietenie.

 sweet_smile, on 04 martie 2014 - 12:17, said:

Nu exista noroc. Doar decizii care te duc in anumite puncte ale vietii. Fiecare individ isi scrie propriul destin in functie de deciziile pe care le ia. Faptul ca poti ramane invalid in urma unui accident sau boala contractata in anumite circumstante, tot din vina respectivei persoane se intampla. Si cand zic vina ma refer la decizia pe care ai luat-o de ai ajund in punctul respectiv.
Daca te nasti cu un defect genetic... aici este "vina" parintilor iar tu tragi ponoasele. Cand zic vina nu ma refer neaparat la un lucru facut intentionat de au generat invaliditatea ta. Ci anumite decizii, oricat de minore sau nesemnificative.

Acum, o persoana normala sa se indragosteasca de un om cu dizabilitati din nastere, este contrar ciclului vietii. Suntem "programati" sa ne perpetuam specia si sa oferim urmasilor nostri sansa la o viata sanatoasa si cat mai lipsita de griji pentru a putea, la randul lor" sa aibe urmasi sanatosi capabili de a avea urmasi sanatosi....s.a.m.d......
Sper ca nu am jignit pe nimeni cu conceptiile mele. Asa sunt eu.. mai pragmatic.

 v3n0m1984, on 04 martie 2014 - 12:56, said:

Cred ca exista destui oameni care nu isi doresc neaparat sa aiba copii.
Daca oamenii sunt asa programati sa isi perpetueze specia si toate cele de ce exista cupluri de homosexuali si lesbiene? Daca oamenii (sanatosi) se pot indragosti de persoane de acelasi sex de ce ar fi asa de imposibil ca o persoana sanatoasa sa se indragosteasca de una bolnava?

Sau stai! Nici aia nu sunt normali (doar ca nu se vede) nu? Pana la urma cine dicteaza ce e normal si ce nu? Nu e normal nici sa te nasti geniu si sa faci istorie cu influentarea umanitatii si evolutiei. Normalul inseamna de fapt banalul si obisnuitul. Normalul este ceea ce vrea fiecare sa considere ca fiind normal.

Nu mai zic de faptul ca cele mai multe cpuluri pana pe la varsta de 30 de ani nu se formeaza de dragul perpetuarii speciei ci doar pentru a avea o companie placuta si a interactiona cu o persoana de sex opus la nivel mai profund.

Edited by sweet_smile, 04 March 2014 - 13:07.

Cu poti sa spui ca nu exista noroc? Pfff!

 sweet_smile, on 04 martie 2014 - 13:06, said:

"Programarea" noastra este mult mai complexa. Eu vorbeam de instinctele pe care le avem inscrise in codul genetic. Evident ca sunt multi care isi depasesc aceste instincte si pun perpetuarea speciei pe locul 2, astfel primand necesitatile fizice individuale.

 On_my_way, on 04 martie 2014 - 13:07, said:

Asta este conceptia mea despre viata. Eu nu stiu semnificatia notiunii de "noroc".

Edited by v3n0m1984, 04 March 2014 - 16:15.

 v3n0m1984, on 04 martie 2014 - 16:15, said:

Probabil esti o persoana care a muncit din greu pt. a obtine ceea ce are, insa sunt oameni care nici macar de luxul asta nu pot avea parte. Locul in care se nasc, familia in care se nasc, pot fi piedici insurmontabile pt. ei, indiferent cat efort ar depune.

 v3n0m1984, on 04 martie 2014 - 16:15, said:

Noroc inseamna si faptul ca te-ai nascut sanatos, ca nu a dat o masina peste tine, ca ai gasit persoana cu care te potrivesti sau pur si simplu ca ai crescut intr-o familie echilibrata!  
Daca vii de la serviciu si mergi pe trotuar, iar un betiv intra cu masina pe trotuar si iti produce niste leziuni ireversibile inseamna ca ESTE VINA TA? Sau mergi regulamentar cu masina si cineva vine pe contrasens si te accidenteaza. Ce decizie gresita ai luat in cazul acesta?

Eu cred ca principalul motiv pentru care un om sanatos nu accepta sa stea cu un om blonav chiar daca il place si s-ar intelege cu el este presiunea sociala - ceea ce vor zice/crede cei din jurul lor. Lucrand ca voluntar la un ONG am observat in timp ca persoanele cu o incredere mare in ele si cu o viata relativ fericita si lipsita de griji/probleme sunt mult mai dispuse sa fie empatice, intelegatoare si sa lege o prietenie cu persoanele bolnave. Din contra, persoanele cu o stima de sine foarte scazuta, usor infuentabile de catre oamenii din jur si ceea ce crede societatea, cei care deja au probleme si griji si lipsuri sau care nu se considera atractivi,  evita si dispretuiesc persoanele cu dizabilitati pentru ca deja sunt depasiti de propriile probleme si nu mai au puterea necesara sa inteleaga si sa accepte problemele altora. Acei oameni cu sima de sine scazuta isi doresc un partener cat mai perfect si atractiv care sa ii ridice si pe ei in ochii societatii (sau uneori doar in ochii lor pentru ca stima de sine poate sa nu aiba baze reale si persoana respectiva sa se disconsidere desi este valoroasa si are multe calitati).

Mai exista o categorie de oameni, dintre cei cu probleme asemanatoare dar care se poarta frumos si intelegator cu alte persoane cu dizabilitati insa nu cu inima deschisa.

O persoana cu dizabilitati va accepta o relatie cu o alta persoana cu dizabilitati doar in momentul in care va avea inima impacata, va accepta situatia lui cu seninatate si nu va fi macinat de ganduri gen - ca persoanele sanatoase sunt mai bune si nu are acces la ele, ca persoana de langa el accepta o relatie datorita problemei si lipsei de alternative amoroase.  Doar cand cei doi vor intelege ca singurul motiv pentru care stau impreuna este placerea si fericirea pe care o impartasesc si au incredere in sufletul si intentiile partenerului, doar atunci o relatie de genul asta va functiona. Relatia va fi dificila pentru ca amandoi au nevoie de sustinere reciproca.

O persoana sanatoasa va accepta o relatie cu o persoana cu dizabilitati la fel ca si mai sus cand exista deschidere sufleteasca si lipsesc gandurile suspicioase datorate unei stime de sine scazute de partea ambelor parteneri. Consider ca e mai indicata o relatie de genul asta pentru ca exista acel contrast care sa ii faca pe amandoi sa evolueze - pe cel cu dizabilitati sa se simta valoros si sa aiba parte de bucuriile vietii la care are acces o persoana sanatoasa - tot ceea ce ii este imposibil celui cu dizabilitati sa faca fara sprijin.  Cel sanatos pe de alta parte va avea acces la evolutie spirituala, isi va aminti constant sa pretuiasca lucrurile simple si sanatatea de care dispune, va privi lumea si din alta perspectiva, va dobandi calitati emotionale si spirituale.

Legat de faptul ca oamenii isi aleg parteneri atractivi si sanatosi pentru a perpetua specia si a avea urmasi sanatosi - ideea nu ete viabila si nu garanteaza nimic. Este pura iluzie.
Am intalnit parinti foarte atractivi, tineri si sanatosi care din nefericire impreuna au adus pe lume copilasi bolnaviori si cu malformatii. Se pare ca instinctul lor s-a inselat.

Pe de alta parte exista cazuri in care o persoana ce a suferit de exemplu un accident si a ramas in carucior apoi si-a gasit pereche sa aiba copii perfect sanatosi.

Viata nu e previzibila si orice este posibil. Nimeni nu are habar ce va urma. Totul e ca fiecare sa incerce cu toate posibilitatile sa ajunga acolo unde isi doreste si sa traiasca viata asta intr-un mod care sa ii asigure fericirea.

Resemnarea este mai grea ca moartea.

Gerbil - Esti tanar la 35 de ani - nu mai ai nimic de pierdut. Nu incerca sa incerci orice iti trece prin cap si orice iti doresti oricat de imposibil ar parea!

 On_my_way, on 04 martie 2014 - 22:18, said:

 noha_1508, on 05 martie 2014 - 01:18, said:

Sa inteleg ca dezbatem aici teoria norocului si deviem de la subiect.
@On_my_way: nu e concludent. Sunt exemple si exemple de oameni nascuti in familii de kkt si acum o duc super bine. Totul tine de tine ce faci in viata si de micile decizii pe care le iei.
@Chiar daca da cineva cu masina peste tine si nu esti direct vinovat tot datorita decizilor tale directe ai ajuns acolo. De ce ai decis sa mergi pe acel trotuar in acea clipa? De ce ai ales sa pleci de acasa in acea secunda?... puteai sa pleci cu 15 secunde mai tarziu si mai devreme si nu mai te aflai in punctul critic. Bineinteles ca nu poti controla acele decizii dar noroc sau ghinion tot nu exista. In aceste situatii vinovatul indirect esti tu, adica victima. Desigur vina e prea mult spus.
Sper ca m-am facut inteles. Daca nu duceti-va  sa jucati la pacanele. Poate aveti noroc acolo

Confunzi norocul cu prostia!
Sper sa fii capabil sa iei tot timpul decizia corecta in legatura cu trotuarele pe care circuli si cu secundele la care te pornesti din casa. Doamne fereste sa ti sr deregleze ceasul...cu 15 secunde