Problema existentiala

Salut! Am si eu o problema, mai mult sau mai putin exitentiala.
Nici nu stiu cum sa incep si ce sa zic, ideile imi vin greu. As incepe prin a mentiona ca urmez de aproximativ 1 an un tratament cu antidepresive(in prezent iau doar cipralex si rivotril, dar am mai luat si wellbutrin si zyprexa). Referitor la medicamente, cu zyprexa m-am simtit cel mai bine, problema este ca am fost nevoit sa renunt la el pentru ca era foarte puternic, chiar si in doza mica,  ma afecta la munca, nu imi puteam face treaba cum trebuie (lucrez la birou si trebuie sa am mintea cat de cat limpede, or medicamentul da, printre altele, stari de somnolenta, lentoare, scade puterea de concentrare).
Medicamentele pe care le iau acum ma mentin la o stare acceptabila, sa zic asa, pe linia de plutire, dar nu au efecte pozitive semnificative(nici nu ma asteptam la minuni dealtfel). Diagnosticul pentru care urmez tratament este tulburare afectiva cu depresie majora.
Acum, mai la obiect. Sunt un tip foarte putin sociabil, retras si cu foarte putine preocupari, in afara de munca, care, asta este trebuie. Tocmai in asta consta si problema, in permanenta nu am chef de nimic, sunt total neinteresant si neinteresat de nimic in acelasi timp, si viata aproape ca nu are sens pentru mine. Traiesc, ca sa zic asa, din inertie, de pe o zi pe alta. Am totusi un prieten, vechi, care este singurul care ma accepta asa cum sunt, ma intelege si este un tip deosebit, dar cu ` care ma vad foarte rar. Latura asta a mea, nesociabila, nu este una deliberata, in nici un caz nu vreau sa fiu asa. Am incercat sa fac ce face lumea, sa ies in oras, afara, cu alti, dar pur si simplu nu ma simt ok. Sunt agitat, ma grabesc mereu(asta fiind o stare mentala mai mult) fara a avea un motiv anume, nu intervin in conversatii, pentru ca nu  am mai nimic de spus si am si o problema cu atentia. De obicei, cand o persoana imi vorbeste imi pierd repede interesul, si, cel mult, dau din cap afirmativ, ca sa incerc sa maschez lipsa de atentie(oricum nu stiu cat tine)....ce sa spun, per ansamblu este o stare foarte naspa.
In conditiile astea, nu am de ales, singurul meu refugiu este computerul, pe care stau ore in sir pana uit de mine... este singurul lucru care imi capteaza atentia si ma relaxeaza. Nesociabil fiind traiesc in umbra parintilor, ceea ce stiu ca este patetic, dar ce sa fac?(am 27 de ani). Imi lipseste vointa, putinta si dorinta de a-mi construi propria viata, suna a looser, stiu, dar nu asta este ideea, as vrea sa schimb ceva, daca se poate.
  Intotdeauna am fost asa, insa, starea a devenit mult mai accentuata in ultimii ani, insuportabila! Aici ma refer la anxietate, depresie si .... ganduri suicidale(sunt total impotriva sinuciderii, pe care o consider o crima impotriva propriei persoane,...dar, cei care nu au avut aceasta stare nu o pot intelege. Este, asa cum spunea un filosof, cand nu ai mancat stridii nu stii ce gust au! Este o stare care vine peste tine si careia rationalul ii face cu greu fata). Am fost la psiholog, cam pe la 4 persoane diferite, ultimul, recomandandu-mi sa merg la psihiatru. Asa ca am fost la psihiatru, care mi-a prescris un tratament, dar dupa jumatate de an, fara efect notabil. Atat doar ca, cel mult, puteam sa dorm noaptea. Pentru ca lucrurile stagnau, m-am decis, la sfatul cuiva, sa merg la alt medic psihiatru. Asa ca am fost la cel mai bun, de la mine din oras, de la care, in prezent urmez si tratamentul. Problema este ca urmez tratament de vreo 8 luni si nu simt nimic deosebit. Am discutat cu medicul, mi-a schimbat pe parcurs tratamentul si mi-a spus sa am rabdare ca totul va fi ok. Dar nu este deloc asa!
Am citit aici pe forum si am vazut multe sfaturi utile, iar cand lucrurile chiar nu merg asa cum trebuie, ultimul sfat era: mergi la medic! Eu am facut asta si intrebarea mea este: ce sa fac in conditiile in care mergi la medic, urmezi un tratament(sau mai multe) si tot nu se rezolva problema?

Nu stiu daca ceea ce am facut eu este valabil si la tine. Si mai este o diferenta: eu nu am fost asa dintotdeauna, eram vorbareata, imi placea sa am unde sa ies, imi placeau petrecerile (imi place si acum enorm de mult sa dansez, mai ales in public). Plus ca la mine a dat rezultate si tratamentul si o vara la psiholog.

Insa m-am schimbat in sensul ca mi-am dat seama ce anume provoca frustrarea mea si tendinta de autoagresiune (crima, cum zici tu). Si am hotarat sa fac exact ceea ce-mi face placere, cu exceptia serviciului, ca asta e, este singura sursa de venit. Dar mai am si alte activitati, hobby-uri si in restul timpului fac exact ceea ce-mi place. Conteaza enorm, sa stii. Chiar daca sunt si neimpliniri care ma vor durea toata viata, faptul ca in fiecare zi imi iau portia de fericire, conteaza. Si, da, mi-am dat seama ca o singuratate relativa ma face sa ma simt mult mai bine decat apropierea de cineva/apartenenta la un grup care imi da bataie de cap. Nu-mi place sa relationez direct cu oamenii, desi la serviciu nu am incotro. Dar acasa eu sunt stapana pe viata mea si asta imi da cate un strop de incredere si de bine interior zi de zi.

 Blackhole13, on 11th June 2009, 12:08, said:

Ai auzit de terapia prin artă? Poate te va umfla râsul și te vei întreba cum naiba poate să-ți rezolve problemele ceea ce nu au reușit medicii și psihologii.
Încearcă! În oricine există un talent ascuns.
Pentru început  scrie un jurnal. Bineînțeles asta nu are prea mult de a face cu arta, dar poate vei descoperi că-ți face plăcere să-ți expui starea interioară. Cel puțin mie mi-a făcut o mare plăcere să-ți observ talentul narativ.
Desenează, pictează. Dacă nu știi, copie. Aș fi curioasă să văd care imagini consideri că te exprimă cel mai bine. Din păcate nu cred că o să am ocazia. A... și nu-ți fă probleme că nu ai talent. Nici elefanții, maimuțele sau caii nu au, dar au devenit pictori emeriți.
Dacă îți place fotografia fugi la shooting! Caută-ți obiectivele și redescoperă lumea.
Îți place bricolajul? Foarte bine! Umpleți casa de obiecte făcute de mâna ta. Ba... mai dă și la vecini.
Ascultă muzică. Acuma... vezi și tu. Ți-aș recomanda clasică, dar nu mă contrazic cu tine dacă îți place alt gen. Important e să-ți facă plăcere și să te scoată din starea de deprimare. Îți dai și tu seama că nu o manea sau hard rock îți va face bine.
Preferă cititul cărților în locul calculatorului sau televizorului. Fă-le recenzia pe un caiet încercând să scrii cât mai frumos. Poți chiar să-ți cumperi un set de penițe pentru caligrafie.
În rest, ce să-ți mai spun? Ieși cât mai mult în aer liber și mergi în excursii.  Dacă ai bicicletă sau role iar iarna patine și schiuri, ai împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: și sport  și aer .

Edited by Versus76, 13 June 2009 - 08:30.

Am avut si eu o perioada din asta acum niste ani. Exact ca tine. Numa ca eu nici servici nu aveam, statea inchis in camera pe internet si-mi plangeam de mila 24h/24.

Tot ce am de zis e ca aceasta stare vine din TINE si NUMAI din tine, in realitate viata ta este foarte frumoasa, numai ca tu nu vrei sa accepti lucrul asta. Incearca sa te opresti putin si sa deschizi ochii. Daca ai vreun fel de dependenta fizica sau psihica, taie-o din scurt: cola, cafea, PC, alcool, tutun, orice viciu ai avea le tai brusc. Astea nu ajuta decat sa te mentii SUB linia de plutire si sa te complaci in aceeasi situatie in care esti.

Si pe cat posibil, gaseste-ti activitati exterioare, statul acasa in timpul liber poate fi ucigator. De ex. eu mi-am gasit o gasca de prieteni si mai stau si la curte ei, iti dai seama ce veri am tras cu aia "la curte". Doamne ce distractii am mai tras cu ei. Plus ca de cand i-am cunoscut, m-am mai "descuiat" la minte, inainte eram tare timid si tacut. Incearca sa gasesti pe cineva, sau daca nu macar o activitate exterioara, uite eu merg acum la bazin la Floreasca sa inot. Sau orice alt sport. Sau daca ai permis si masina iesi seara si plimba-te. Daca n-ai permis faci scoala si uite asa. Trebuie sa iti gasesti ceva sa te scoata din starea asta, o activitate EXTERIOARA mediului tau actual.

Multumesc celor care au raspuns. Sincer, ma asteptam fie sa fiu ignorat total sau la reprosuri, dar uite ca m-am inselat.
  VERSUS76: Terapie prin arta? Am sa incerc, nu am nimic de pierdut ("Sa ma umfle rasul?" Nu. Este un sfat pe care il apreciez). Referitor la muzica clasica, pe care mi-ai sugerat-o, nu  stiu daca am rabdare sa  o ascult pana la capat. Ascultam candva ceva asemanator, Yanni. La capitolul muzica parca m-ai fi ghicit. Manelele nu le prefer, insa recent ascult mult Iron Maiden.
  SINEKT: Viciile si renuntarea la ele. Hm, interesant, asta este un subiect general, valabil pentru multi. Multa lume fumeaza, consuma alcool(in limitele bunului simt bineinteles) sau altii stau mult pe pc. Dar asta nu le afecteaza in mod decisiv viata(nu vorbesc aici de dependenta de alcool care are efecte negative). Deci, asta nu este o problema esentiala, atata vreme cat se pastreaza o limita. Pentru ca tot ai amintit de ele, nu am probleme cu alcoolul sau fumatul. Insa stii, este o vorba, cica suma viciilor la om este constanta     , asa ca se compenseaza la mine cu pc-ul. Ei, glumesc, asta nu justifica faptul ca stau ca nebunul pe comp. Ai dreptate si stiu ca problema este la mine, din interior....

blackhole nu imi vine sa cred ce bine m-am regasit in postul tau...cam pe acolo 25 de ani depresiv de 7...treaba e ca pe mine nici netul nu ma intereseaza....intru destul de rar...lipsa de concentratie la lucru a devenit o problema majora pe langa faptul ca nu imi suport serviciu, nu am chef sa ies in oras indiferent de cine ma cheama, pt ca nu am chef de povesti cu nimeni si imi dau seama ca e vina mea pt ca nu ma intereseaza nimic...treaba e ca eu acum ma gandesc la modalitati sa intr-u in lumea mea definitiv...in sensul ca ma bate gandul sa ma mut intr-un oras unde nu stiu pe absolut nimeni, astfel incat sa nu ma cheme nimeni nicaieri pt ca si asa nu am chef, sa nu trebuiasca sa ma arat mai bun, mai tare, mai de succes doar asa de ochii lumii(sa nu vorbeasca lumea in "sat" de mine) caci si de asta m-am saturat....imi trebuie un servici fara nici o responsabilitate caci sunt satul de ce fac acum...asta e treaba nasoala...vreau sa ma duc in lumea mea pt ca stiu ca am sa ma simt mult mai in siguranta...in fine nu stiu
de terapie nici nu se pune problema pt ca una din cauze a fost si este lipsa banilor dintotdeauna care ma face sa nu ii pot administra...
inainte ma repugna vederea betivilor care se aduna dis-de-dimineata in fata barului de la parterul blocului...pur si simplu nu intelegeam de ce beau atat, despre unii chiar aveam impresia ca pana seara nu mai pleaca de acolo , si spun asta dupa ce am avut de aface cu bautura si stiam bine efectele ei de beatitudine...dar totusi nu intelegeam "da-o dracului da chiar la ora 6 dimineata"... acum nu ma mai repugna, cand vad cate unu ca iese dupamasa dintr-un birt ma ia mila, si ma gandesc cate amaruri si probleme incearca sa le faca uitate cu ajutorul paharului...parca ii inteleg...desii nu ma atrage bautura in mod special...
nu stiu depresioa asta e ciudata...tot timpul vreau sa fiu singur...sa ma lase toata lumea in pace...eu nu intreb pe nimeni de sanatate nimeni sa nu ma intrebe pe mine...dar cand am chef sa vb cu cineva mi-e o ciuda de mor ca nu am cu cine vorbii...

 Blackhole13, on 15th June 2009, 11:19, said:

Uite un link
http://www.netmedic....are/meloterapia

uite încă unul
http://www.****.ro/M...e_ei-a3407.html

p.s. Ți-am spus că e o plăcere să te citesc?

Edited by Versus76, 16 June 2009 - 20:05.