Ce vrem noi de la fotografie?

Stiu ca pare a nu fi topic pentru aria de critica foto, dar eu zic ca ar putea sa deschida niste ochi, mai ales pentru cei la inceput de drum (aici includem atat pe cei care tac si fac si ulterior evolueaza, cat si pe cei care fac, primesc feedback negativ/sfaturi si nu stiu sa aprecieze)

Ce vrem noi de la fotografie? Sau, mai degraba, de ce ne vine sa luam aparatu in mana, sa-l ducem la ochi si dup-aia sa stam pe forum sa discutam actiunea de 10 secunde? Cand iti dai seama ca trebuie sa faci o fotografie si mai ales, de ce dracu ar fi fotografia aia mai speciala decat celelalte milioane care au tot copaci, stanci si oameni in ele?

De fapt, problema e urmatoarea. Nu orice .jpg e o fotografie. Nu orice peisaj simpatic (de privit cu ochii proprii) face o poza buna.

Parerea mea e ca o fotografie, inainte de toate, ar trebui sa arate aluia care o admira/o critica/o vede ceva ce nu ar fi putut sa vada cu ochiul liber, sau macar nu in fiecare zi. Deci, iesiti, pozati, uitati-va bine la rezultate si ganditi-va de ce ar interesa pe cineva sa se holbeze la ea mai mult de 2 secunde si eventual sa-i si ramana in cap cu mult dupa ce a inchis fereastra de la browser...

Asa ca propun o discutie constructiva ca sa ajungem la o concluzie decenta...

shobi, on Jan 22 2009, 13:24, said:

  Te bagi in gura lupului.
Nu cred ca exista o concluzie decenta in domeniul asta..e foarte subiectiv subiectul.

De exemplu pt. mine fotografia e un chalenge din pct. de vedere tehnic...deh, neavand talent incerc sa suplinesc cu altceva. Cel putin partea tehnica o poti invata, talentul, unde nu-i...nu-i. Daca din intamplare iese ceva frumos zic saru'mana...si mai pun si pe forum pt. delectarea altora.

In ultima vreme se pare ca se produce mult "zgomot" pe aria de critica foto, poate ar trebui facuta mai vizibila sau mai dezvoltata partea de incepatori...parerea mea. Poate asta ar fi un subiect de discutie mai important. Nici criticile nu sunt intotdeauna la subiect sau cat de cat pertinente..sau nici macar nu sunt cateogata.

Edited by crokodilu, 22 January 2009 - 13:52.

crokodilu, on Jan 22 2009, 13:51, said:

Exact asta era ideea, care e garantia ca un lucru care place ochiului nostru este intr-adevar de calitate?

 untitled.PNG   93.75K   186 downloads

grig_jr, on Jan 22 2009, 14:02, said:

uite o chestie care as fi vrut s-o zic da nu mi-ar fi venit cuvintele:)

as putea sa cer deja sa se inchida topicul merci grig

George Barr

Ask yourself the following questions:
1) what could a photograph of this do/show/explain that being here doesn’t?
2) is there a way to capture the feeling that this situation brings to me?
3) how can I replace the third dimension, sound and touch with the visual?
4) Can I tell a story with my image?
5) What can I see/look for, that others untrained might not find?
6) Is there a way to manipulate the image beyond real to emphasize the independence of the fine print from the real subject?


Ansel Adams
“there’s nothing worse than a sharp picture of a fuzzy concept”

grig_jr, on Jan 22 2009, 14:02, said:

THIS just made my day! Multumesc!  

Inainte sa fim prea siguri ca putem captura "exact" ceea ce vedem, n-ar strica urmatoarea lectura:
http://www.bhphotovi...t...jsp&print=Y

Trecind peste aspectele tehnice ale celor 2 globi oculari din orbitele noastre, de fapt vedem cu creierul. Semnalele trimise de retina sunt mai brute decit orice RAW si pina la imaginea finala complexitatea abia urmeaza. Si mai EXPEED decit creierul uman nu s-a vazut.

Peste 90% din cantitatea de informatie aferenta creierului uman vine din semnale vizuale - de unde ascutimea celorlalte simturi la nevazatori prin antrenament. Iar cind vedem ceva, zona de creier care aduna informatia vizuala comunica strins cu alte zone din creier unde sunt stocate memorii (vizuale sau non-vizuale) si mai ales emotii. De-asta si subiectivitatea evaluarii unei fotografii: unora le poate rememora ceva din trecut, eventual asociat cu o stare emotionala la acel moment iar altuia i se poate parea rece si lipsita de mesaj.

Si aici inevitabil se ajunge la chestiuni care tin de arta in general, nu numai de mezina "arta fotografica" - ce anume face ca ceva sa ni se para frumos sau urit? E una din intrebarile fundamentale, gen "bine sau rau" si riscam sa devenim filosofi sau macar psihanalisti...

Cum poti capta intr-o frintura de timp o poveste care te face sa doresti s-o patrunzi intr-un timp infinit mai lung?
Ce te face sa revii cu privirea la o fotografie si sa redescoperi mereu altceva, asa cum numai cu o carte buna se mai poate intimpla?

Greu de exprimat in cuvinte. De-asta gasesc si eu fascinanta fotografia - uneori poate spune mult mai mult decit o poate face un intreg alfabet.

In plus, mi se pare ca un vin pus la invechit. Acum citiva ani sigur nu apreciam intr-atit fotografia. Pina la pensie si dupa, cert nu ma voi plictisi. Daca voi reusi citeva cadre cu substrat cu atit mai bine. Daca nu, inveti atit de mult privind pe altii cu talent incit chiar nu mai conteaza!

grig_jr, on Jan 22 2009, 14:02, said:

CORECT !

Sincer, nu stiu daca vreau neaparat ceva, dar imi aduce o imensa multumire sufleteasca. Cred ca imi place sa revad locurile prin care am umblat si sa le arat si altora. Nu imi este profesie, si probabil tocmai de aceea imi place, si o pastrez doar ca hobby. Prefer sa fotografiez mai rar, dar atunci cand o fac sa am entuziasmul acela...care il simt de obicei.

Cred ca e intrebare retorica asta