Revista Presei

Un exemplu de ultima ora despre ceea ce inseamna un bubble speculativ si explozia lui :

Comerciantii de masini fac reduceri de mii de euro pe perioada verii
[Vineri, 25 Iul 2008]

Comerciantii de masini noi se intrec in promotii de vara care scad pretul produselor cu mii de euro.

Mai mult, clientii beneficiaza chiar si de cadouri din partea vanzatorilor de autoturisme noi, de la accesorii auto pana la alarme si vopsea personalizata pentru masina dorita.

O masina care in urma cu doua luni costa 11.000 de euro, se vinde acum cu 9.700 de euro, ceea ce inseamna o reducere de 20%. In plus, daca clientul isi cumpara masina prin programul de casare, va mai beneficia de o reducere de inca o mie de euro.

Cu aceste reduceri firmele spera sa atraga clienti in perioada verii cand vanzarile scad simtitor. Cei mai multi romani pleaca in vacanta, iar marile firme nu cumpara autoturisme pentru angajati.

In afara de reducerile de pret care variaza de la cateva sute de euro la o mie sau chiar mai mult, avem cadouri, I-Pod sau GPS, a declarat directorul de marketing, Veronica Mircea.

Si comerciantii de autoturisme second hand au redus preturile pentru ca vanzarile au scazut in ultima perioada cu aproape jumatate.

Cred ca nu mai mult de 10% la autoturismele scumpe, la autoturismele mici cu 5% sunt mai scazute preturile. Comparativ cu perioada de toamna, cand efervescenta auto e maxima pe piata second hand, a spus directroului unui parc auto, Liviu Dobrin.

Cei care vor sa cumpere un autoturism nou vor beneficia de reduceri pana la sfarsitul lunii august

Balada imobiliarã

Vin vremuri grele pentru agenþiile imobiliare. Clienþii nu mai pot fi convinsi sã cumpere cu niciun truc. Nimic nu mai merge: nici anunþurile repetate hipnotic de crestere a pieþei, nici „chilipirurile” aruncate smechereste pe piaþã pentru a-i prinde „la nadã” pe cei nehotãrâþi. Pur si simplu, proprietãþile scoase la vânzare nu-si mai gãsesc cumpãrãtori. Bate vântu’ prin conturile agenþiilor si criza care a dat peste cap imobiliarele din toatã lumea încã nici n-a ajuns pe la noi.
Ba, fatalitate!, preþurile au început sã o ia tot mai vizibil la vale, iar „gãurile” prin care informaþia ajunge la marele public nu mai pot fi cârpite. Toatã lumea asteaptã acum pasivã sã vadã pânã unde vor coborî pretenþiile pentru o locuinþã. Dacã pânã acum dezvoltatorii proiectelor imobiliare fãceau jocurile si agenþiile îi ajutau sã þinã preþurile cât mai sus - pentru cã, nu-i asa, un comision mic dintr-o sumã mare tot la o sumã considerabilã ajunge - acum confuzia este totalã. Strategiile vânzãtorilor încep sã semene a panicã dupã o lungã perioadã în care toate luminile imobilelor construite au rãmas stinse. Si, decât faliment cu proprietãþi nevândute în bãtãturã, mai bine vânzare la preþuri mici. Sau, mã rog, normale. Fãrã marje extravagante, fãrã pretenþii nejustificate...
Ce te faci însã cu agenþiile? Cum sã trãiascã din comisioanele astea de mizerie, dupã viaþa de huzur pe care au dus-o pânã acum? Tristeþe mare printre „bãieþii de aur” din imobiliare, care þineau piaþa sus. Disperare si confuzie totalã...
Sãptãmâna trecutã, una dintre agenþiile cu staif din cascavalul imobiliar a rãbufnit cu un comunicat hilar. Stiþi cine este vinovat pentru tot ce li se întâmplã lor?
Nici prin cap nu v-ar trece… Sunt ei, cumpãrãtorii!! Clienþii ce dãdeau buzna altãdatã, iar acum sperã în bezna minþii lor cã îsi vor cumpãra locuinþe la preþuri normale. Si stiþi ce se poate întâmpla? Vaaai, în ce pericol ne pun pe toþi... Dacã nu cumpãrã acum, chiar acum, pun în pericol piaþa... alungã investitorii... creeazã un deficit de ofertã imeeens! Si rãmân ca fraierii cu banii în conturi... Rateazã momentul achiziþiei pentru cã sunt alimentaþi cu zvonuri, nu-i asa?, iar preþurile vor începe sã creascã din nou... Ce scenariu emoþionant a scris cu mânã tremurândã un sef de agenþie imobiliarã, pus în faþa unei situaþii pe care nu si-a imaginat-o nicicând! Si ce-si mai râd în pumni cumpãrãtorii, vãzându-i milogindu-se pe bãieþii acestia duri...
Stiþi ce nu am regãsit în interiorul povestii menite a provoca lacrimile celor care vor o locuinþã? Cuvântul faliment. Desi... Dar e de înþeles. Nu vorbesti de funie în casa spânzuratului.

Schimbarile de pe piata europeana a proprietatilor comerciale s-au accentuat in trimestrul al doilea, yieldurile crescand in Europa la cel mai inalt nivel inregistrat din 2006, in timp ce volumul investitiilor a scazut cu 63% fata de aceeasi perioada a anului trecut, conform noilor date publicate de compania de consultanta Cushman & Wakefield. “Piata a intrat intr-o vacanta timpurie” a declarat Michael Rhydderch, Head of the European Cross Border Capital Market Group la Cushman & Wakefield. “Volumul tranzactiilor s-a redus nu atat din cauza lipsei de cerere sau de oferta de pe piata, cat din cauza incertitudinilor de pe piata financiara si a preturilor. Acestea continua sa afecteze tranzactiile majore si vanzarile de portofolii mai mult decat alte sectoare ale pietei. Totusi, cererea este inca puternica pentru produse de calitate (din categoria “prime”) si exista mai multi cumparatori care observa acum oportunitati in piata.”

In Romania trimestrul al doilea a marcat o revenire a tranzactiilor majore pe piata imobiliara: s-au tranzactionat 696 milioane de euro, cu 18,6% mai mult decat in aceeasi perioada a lui 2007 si de aproape 6 ori mai mult decat in primul trimestru al lui 2008 (119 milioane de euro). Aceasta face ca suma totala inregistrata de Romania in primul semestru al 2008 sa se ridice la 815 milioane de euro. Astfel ca tara noastra sta foarte bine la acest capitol, comparativ cu tarile din regiune: Ungaria a realizat doar 15 milioane de euro in trimestrul al doilea (T2) si un total de 135 mil euro in semestrul 1 (S1), Cehia are in T2 141 mil euro, iar in S1 un total de 235 mil euro, Bulgaria are 251 in T2 si un total de 746 in S1, in timp ce Polonia, desi are un total de 907 mil euro in S1 (703 mil euro in T1 si 204 mil euro in T2), in realitate a inregistrat valoari mult reduse fata de anul trecut: valoarea din T2 este cu 77,8% mai mica decat cea corespunzatoare aceluiasi semestru al anului trecut.

Vestul Europei a inregistrat scaderi de peste 50% in tranzactiile de anul acesta fata de media trimestriala pentru 2007, insa pietele din est sunt intr-o usoara crestere, mai ales datorita Rusiei si Bulgariei. Pietele mai mari inregistreaza scaderi importante: Marea Britanie (-60%), Germania (-55%), Franta (-51%), insa cel mai mare declin se inregistreaza in pietele mai mici, cum sunt Grecia, Irlanda, Ungaria, Austria si Luxemburg. Belgia si Olanda rezista in timp ce tarile nordice raporteaza scaderi de 41%, iar Sudul Europei de 43% - mai putin insa decat media europeana de 49,6%. Pentru nordici, aceasta se datoreaza situatiei mai bune din Danemarca si Finlanda, in timp ce in sud, Spania tine media sus, cu scaderi in volumele tranzactionate de numai 10% fata de anul trecut. In Spania repozitionarea preturilor (depasita in severitate doar de cea inregistrata in Marea Britanie si in Norvegia) si presiunea asupra proprietarilor deschid noi oportunitati intr-un ritm rapid.

Intre timp piata chiriilor ramane puternica, cu cresteri de 8,9% de la inceputului anului pana in iunie ale chiriilor “prime”, insa ritmul de crestere incetineste, avand o medie anuala de numai 4,6% calculata incepand cu trimestrul al doilea al anului. Pietele vestice au evoluat cel mai lent, chiriile au crescut aici cu numai 2,3% in ultimul an, in timp ce in estul Europei cresterea a fost de 16,8% si in Europa Centrala de 11,2%. Dupa o evolutie ascendenta recenta, retail-ul a incetinit, ajungand la un ritm similar cu cel al birourilor in trimestrul al doilea, insa ramane in frunte daca luam in considerare intregul an: 10,9% crestere pentru retail, versus 9,9% cresteri pentru chiriile la birouri si 2,6% pentru spatii industriale.

Cumparatorii internationali raman precauti, investitiile trans-nationale au scazut cu 55% anul acesta, fata de investitiile domestice care au scazut doar cu 44%.

Sursa: Cushman & Wakefield

Este confirmat. Pe piaþa imobiliarã asistãm la primele scãderi. Atenþie! Acest lucru nu înseamnã deocamdatã cã se sparge balonul. Pentru un moment, vânzãtorii care ºi-au pierdut rãbdarea sunt doar micii proprietari. Intrarea în trend descendent a preþurilor din real estate va fi validatã abia în mãsura în care investitorii mari vor decide cã este timpul sã îºi lichideze poziþiile ceva mai agresiv. Atunci vom asista la deprecieri consistente traduse printr-o avalanºã de discount-uri. Presiunea scadenþelor la credite pentru marii developeri ºi fondurile cu deþineri speculative reprezintã o realitate, astfel încât etapa despre care vorbeam nu poate fi departe. Un lucru este clar: una dintre condiþiile spargerii bulei, ºi anume epuizarea bazinului cumpãrãtorilor pe aceste paliere de preþuri, este deja îndeplinitã.
Remarcãm cã, odatã cu primul val de scãderi, tot mai mulþi analiºti care în timpul escaladãrii acestui uriaº bubble tãceau mâlc, acum gãsesc explicaþii post-factum. Fenomene negate cu înverºunare în ultimii doi ani sunt prezentate, în momentul de faþã, drept evidenþe. Dacã lucrurile stãteau aºa, de ce au fost ignorate? Mai avem un prilej de confirmare a faptului cã perioadele de optimism maxim corespund punctului de întoarcere a pieþei. ªi asta pentru simplul motiv cã lãcomia ºi argumentele exclusiv de naturã psihologicã nu pot þine loc bazelor fundamentale economice sau fluxului real al banilor. Speranþa cã valoarea de tranzacþionare inflamatã a imobilelor va fi menþinutã artificial prin intermediul creditãrii mincinoase ºi nesustenabile dispare pe zi ce trece. Astfel, configurarea unui trend descendent multianual de amploare devine din ce în ce mai probabilã. Preþurile din real estate erau ºi sunt cu totul exagerate, aºa încât este foarte mult loc de cãdere.
O perioadã lungã de scãderi pe piaþa imobiliarã se prefigureazã din ce în ce mai clar ºi tot mai mulþi observatori ai fenomenului economic sunt dispuºi sã admitã acest lucru. Numai cã acum apar unele întrebãri de bun simþ: De ce nu a vorbit nimeni despre asta în anii din urmã? De ce autoritãþile statului s-au abþinut de la orice comentarii în aceastã privinþã? Care sunt motivele pentru care sistemul bancar a ales sã fie complice la umflarea balonului? Cum se face cã presa centralã, localã ºi de business a acordat credit total pompelor incredibile ale reprezentanþilor sectorului de real estate? De ce agenþiile de rating ºi consultanþii financiari întocmeau rapoarte favorabile investiþiilor în imobiliarul românesc inclusiv în lunile care au urmat izbucnirii crizei subprime din SUA care deja avertizase asupra consecinþelor unui astfel de bubble? Sunt întrebãri la care nu primim rãspunsuri, iar ziariºtii acceptã cu naivitate cã preþurile au crescut haotic ºi prea puþini au fost cei capabili sã îºi dea seama cã ar putea apãrea o turnurã importantã. Acestea ar fi niºte explicaþii valabile dacã ne-am fi nãscut ieri. Realitatea este cu totul alta: a fost o bulã speculativã de proporþii dezvoltatã în mod conºtient ºi întreþinutã foarte bine din punct de vedere psihologic de ºmecherii din imobiliare, acompaniaþi de capitalul bancar, principalii beneficiari ai acestui fenomen.
Pentru cine are dubii cã lucrurile stau astfel, voi prezenta câteva dintre marotele arsenalului psihologic ce a stat la baza inflamãrii pieþei de real estate ºi vom vedea cã acesta a fost împrumutat de reprezentanþii locali ai sectorului de la omologii lor din þãrile dezvoltate. Este vorba despre un set de argumente exclusiv de ordin retoric ce a funcþionat foarte bine în momentul în care datele fundamentale nu mai corespundeau deloc realitãþii unei pieþe în bubble. ªi, pentru cã nimic nu e nou sub soare, voi prezenta sintagmele respective în varianta lor originalã în limba englezã, aºa cum au fost sintetizate de analiºtii pieþei americane. Chiar dacã în România le-am gãsit în formule variate utilizate de ºmecherii din imobiliare, le vom recunoaºte cu uºurinþã ca avându-ºi originea în acest registru verificat cu succes în perioada escaladãrii bulei rezidenþiale din SUA.
"Real Estate Prices Only Goes Up" - "Preþurile din imobiliare nu pot merge decât în sus"
Acesta este argumentul primordial care a stat la baza accelerãrii balonului atât în America, dar ºi pe pieþe mai puþin mature precum România. Ne amintim cã ºi la noi convingerea cã preþurile nu pot scãdea era foarte adânc înrãdãcinatã. Chiar dacã am asistat la noi ºi noi maxime, prea puþini îºi puneau problema cã va veni ºi o corecþie. Ideea cã trebuie sã atingem nivelurile din þãrile dezvoltate dupã integrarea în UE a fost bine inoculatã în mintea tuturor, astfel încât oricât de sus ajungeau preþurile, nimeni nu îºi punea problema cã ar putea ajunge din nou la paliere suportabile, care sã coincidã cu potenþialul efectiv al economiei locale. De fapt, aceastã marotã s-a dovedit a fi întru totul greºitã, ea nefiind confirmatã ulterior. Dimpotrivã, ea a produs consecinþe deosebite întrucât a înfrânat lãcomia. În pieþele financiare acesteia i se interpune frica, care restrânge numãrul celor dispuºi sã cumpere la orice preþuri. Credinþa cã preþurile nu pot coborî în real estate, deci inducerea ideii cã riscul este oricum limitat, i-a invitat sã intre în piaþã, cu scop speculativ, pe toþi cei care, dominaþi de lãcomie, au vrut sã nu piardã trenul creºterilor din imobiliare. Sintagma amintitã a reprimat orice formã de fricã ºi a încurajat umflarea balonului.
"Buy Now or Be Priced out Forever!" - "Cumpãrã acum sau nu îþi vei mai putea permite niciodatã!"
Atunci când þi se spune cã preþurile nu vor scãdea niciodatã, dar le vezi urcând agresiv, desigur cã eºti tentat sã cumperi. În mod normal, atunci când valoarea caselor depãºeºte veniturile, oamenii ar trebui sã îºi punã problema cã este un bubble. Întreþinerea unui climat printr-un arsenal psihologic sofisticat, dimpotivã, îi face pe aceºtia sã se gândeascã la faptul cã dacã abia atunci îºi pot permite sã achiziþioneze o locuinþã, cu atât mai puþin vor reuºi atunci când preþurile vor creºte ºi mai mult. Aceasta este o motivaþie suplimentarã pentru a cumpãra mai repede, ceea ce duce la o ºi mai mare accelerare a pantei ascendente. Convingerea cã mediul macroeconomic se va schimba în bine nu este esenþialã, dar încurajeazã aceastã percepþie generalã optimistã cu privire la sectorul de real estate.
"They Aren't Making Any More Land" - "Nu mai existã spaþiu disponibil"
Aceastã explicaþie este acordatã în primul rând în cazul terenurilor, dar ºi al locuinþelor din zonele aglomerate. A apãrut pentru prima datã în timpul bulei imobiliare din Japonia de la începutul anilor '80, când se invoca teritoriul limitat al arhipelagului nipon contrapus unei creºteri demografice preconizate. ªi pe aici ne-au spus ºmecherii din imobiliar cã sunt terenuri puþine ºi cã în marile centre urbane se produce o concentrare a populaþiei, iar oferta este foarte micã. În realitate, nu lipsa de ofertã este problema, ci doar faptul cã respectiva situaþie permite o escaladare mai rapidã a balonului. De fapt, oricât de atractivã ar fi zona, preþurile nu pot urca prea mult pentru cã, mai devreme sau mai târziu, comunitatea de business din zona respectivã va intra în conflict cu tendinþa speculativã. Ori vor plãti mai mult salariaþilor pentru ca aceºtia sã poatã achita ipotecile ºi atunci afacerile vor avea de suferit, ori companiile se vor reloca determinând o lipsã a banilor care sã susþinã nivelurile ridicate din real estate.
"Everyone Wants to Live Here" - "Toatã lumea doreºte sã locuiascã aici"
Argumentul s-a folosit în special în zonele de coastã din America, acestea fiind primele care au intrat în bubble. În realitate, motivaþia este falsã, întrucât toþi îºi doreau sã trãiascã în respectivele locuri ºi înainte de escaladarea speculativã a preþurilor. De fapt, este tot un apel de ordin emoþional, subsecvent ameninþãrii cã preþurile vor continua sã se majoreze la nesfârºit. Motivaþia realã a cumpãrãtorilor este ºi în acest caz frica de a nu creºte ºi mai mult preþurile, nicidecum aceea a poziþionãrii deosebite.
"Prices Are Supported by Fundamentals" - "Preþurile sunt susþinute de datele fundamentale"
Este o formulã care se bazeazã pe ignoranþa majoritãþii în condiþiile în care datele fundamentale de fapt nu mai pot justifica noi majorãri ale preþurilor. De exemplu, raportul dintre chirii ºi valoarea de tranzacþionare a locuinþelor nu mai are nicio logicã într-o piaþã în bubble, dupã cum nici veniturile nu mai pot susþine pe termen lung menþinerea sectorului pe aceleaºi paliere. În general, atunci când baza argumentelor se epuizeazã, agenþii ºi analiºtii din real estate încearcã sã demonstreze cã ratele ipotecilor sunt la niveluri rezonabile ºi cã evoluþiile macroeconomice pozitive din viitor vor permite achitarea lor. Întocmirea unor studii complicate ºi utilizarea unui jargon profesional sofisticat induc ideea cã situarea pieþei pe acele niveluri este normalã ºi cã are la bazã date fundamentale solide. În realitate, este vorba tot despre încercãri de a disemina confuzia în rândul persoanelor mai puþin avizate, astfel încât acestea sã fie încurajate sã achiziþioneze locuinþe chiar ºi la preþuri inflamate.
"This Is Different This Time" - "De data asta e altceva!"
Aceasta este explicaþia oferitã celor care aduc în discuþie problematica existenþei unei pieþe în bubble. Orice comparaþie cu alte bule speculative este respinsã categoric, folosindu-se argumente care þin exclusiv de specificitatea sectorului. Este astfel ignoratã cu bunã ºtiinþã natura strict financiarã a escaladãrii respectivului balon, centrul de greutate fiind deplasat spre elemente care þin numai de domeniul în cauzã. Invocarea faptului cã proprietãþile imobiliare reprezintã bunuri tangibile, nealterabile, nesupuse unor fluctuaþii conjuncturale a funcþionat foarte bine în America, unde dezamãgirea provocatã de piaþa acþiunilor era foarte mare la începutul anilor 2000. Astfel, s-a reuºit inocularea ideii cã imobiliarele reprezintã cea mai bunã investiþie. ªmecherii sectorului autohton de real estate au preluat aceastã formulã de succes ºi au aplicat-o într-o piaþã mult mai puþin avizatã decât cea americanã în ceea ce priveºte apariþia fenomenului de bubble. Istoria a arãtat, începând cu anii 2005-2006 în SUA, ºi o va demonstra cât de curând ºi în România, cã nu a fost nimic diferit. Marea bulã imobiliarã nu s-a distins decât prin amplitudinea sa, prin atragerea unor categorii largi de populaþie ºi prin afectarea întregului sistem financiar global. În rest, s-a dovedit, nu a fost vorba despre ceva distinct. Recapitulând aºadar marotele utilizate în umflarea balonului imobiliar, ne dãm seama cã escaladarea preþurilor diverselor categorii de proprietãþi nu a fost deloc întâmplãtoare, aºa cum unii încearcã sã acrediteze acum. Dimpotrivã, s-a recurs la un bagaj psihologic deja brevetat pe pieþele mature. Nu trebuie sã excludem faptul cã reprezentanþii sectorului de real estate de la noi, cei mai mulþi cu o pregãtire profesionalã îndoielnicã, au preluat papagaliceºte aceste formule pe care le-au repetat la nesfârºit pânã la însuºirea lor de cãtre media ºi majoritatea populaþiei. Dar liniile directoare ale escaladãrii acestui bubble au fost trasate, fãrã îndoialã, în mod voit de capitalul speculativ care a gãsit aici oportunitãþi deosebite de a obþine randamente foarte bune prin investiþii minime. Suntem aºadar avertizaþi cã ne aflãm în faþa unei maºinãrii de propagandã care funcþioneazã destul de coerent, iar afirmaþiile potrivit cãrora nimeni nu ºi-a dat seama de nesustenabilitatea actualului palier de preþuri sunt cu totul deplasate. Reþinem, de asemenea, cã toate pseudoexplicaþiile care ni se oferã au fost deja folosite în þãrile dezvoltate în diversele etape ale evoluþiei balonului. Într-una dintre ediþiile viitoare voi prezenta setul de argumentaþii de care companiile de leasing imobiliar nord-americane s-au servit pentru a induce în eroare opinia publicã în momentul în care spargerea bulei devenise iminentã.

In plin balonas, Raiffeisen Bank România vrea să investească un miliard de euro în proiecte imobiliare. Astia nu stiu sa citeste forumele

Imobiliar - Tranzacții de 815 milioane de euro

România rămîne atractivă, în ciuda crizei


România ocupă locul al doilea în Europa Centrală și de Est după valoarea tranzacțiilor înregistrate în primul semestru din 2008. Acestea au totalizat 815 milioane de euro.

Interesul pentru piața imobiliară românească a rămas ridicat într-o Europă în care numărul tranzacțiilor s-au redus drastic. "În România, trimestrul al doilea a marcat o revenire a tranzacțiilor majore pe piața imobiliară, care au totalizat 696 de milioane de euro, cu 18,6% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2007 și de aproape șase ori mai mult decât în primul trimestru al acestui an, cînd s-au înregistrat achiziții de 119 milioane de euro", se arată într-un comunicat al Cushman & Wakefield.

Astfel, în primele șase luni ale anului în România au fost tranzacționate proprietăți în valoare de 815 milioane de euro, fiind depășită în regiune doar de Polonia, unde preluările de proiecte imobiliare au totalizat 907 milioane de euro.  "Tranzacțiile importante realizate în cursul primelor șase luni ale acestui an au fost începute încă de anul trecut", a declarat Costel Florea, reprezentantul Cushman & Wakefield.

EUROPA. La nivel european, volumul tranzacțiilor imobiliare a scăzut în trimestrul al doilea din 2008 la 25,6 miliarde de euro, cel mai redus nivel înregistrat din 2003. În Europa de Est, creșterea a avut un ritm mai lent, respectiv 6,5% în trimestrul al doilea al acestui an față de același interval din 2007. "Piața a intrat într-o vacanță timpurie. Volumul tranzacțiilor s-a redus nu atît din cauza lipsei de cerere sau de ofertă de pe piață, cît din cauza incertitudinilor de pe piața financiară și a prețurilor. Acestea continuă să afecteze tranzacțiile majore și vînzările de portofolii mai mult decît alte sectoare ale pieței", a declarat Michael Rhydderch, head of the european cross border capital market group la Cushman & Wakefield.

http://www.jurnalul....ilioane-de-euro

Cine s-a suit la ceruri cu balonul imobiliar?
Opinii - Adrian Panaite
(citeste alte articole de acelasi autor »)
Se zvoneºte cã piaþa imobiliarã ar intra pe un ciclu de scãdere. Cei care cred asta sunt consideraþi pesimiºti. La drept vorbind, nu vãd de ce. Când se ieftinesc roºiile sau cartofii, ne bucurãm. La fel, dacã observãm o reducere a impozitelor. Când se scumpeºte întreþinerea ne ia cu durere de cap, iar majorarea preþurilor la carburanþi ne transformã drumul pânã la benzinãrie într-un motiv de nervi. Nu pricep de ce lucrurile ar sta altminteri când aflãm cã se ieftinesc locuinþele.
Doar pentru iluzia cã deþinem o proprietate de peste 100.000 de euro? Pânã la urmã, beneficiarii bulei imobiliare nu sunt chiar atât de mulþi. Sunt doar câþiva ºi îi cunoaºtem.
Ne întâlnim dupã ceva timp cu Rãducu.
- Ce mai faci? Care mai e viaþa ta?
- Bine. Sunt student la... ºi îþi spune o facultate de care nu ai auzit de la nimeni.
- Da? ªi cum e acolo? [Nu îþi aminteºti sã fi auzit cã se duce la cursuri].
- E OK. Mã descurc. E bine sã fii student. [Nu vrea sã spunã cã e un pierde-varã].
- Ceva perspective profesionale dupã absolvire?
- Nu ºtiu. Nu m-am gândit. [Adevãrul e cã îi este groazã sã se gândeascã].
- Altminteri?
- Am mai compus o piesã. [Cântã bine la chitarã].
Pentru cine nu îl cunoaºte, Rãducu pare iresponsabil.
Cu toate astea, viaþa sa boemã are o susþinere. Obiºnuit sã cheltuiascã puþin, el este împãcat cu gândul cã ar putea sta la nesfârºit la pãrinþi. În plus, ºtie cã va moºteni apartamentul bunicii sale din Tineretului. Încasând o chirie de 300-400 de euro pe lunã, se gândeºte el, nu va avea probleme sã zdrãngãne la chitarã toatã viaþa.
La o masã, un tânãr agent imobiliar de succes stã la o bere. A ajuns în Bucureºti, întâmplãtor, la jumãtatea anilor '90. Nu pentru a urma o facultate, ca majoritatea tinerilor, ci pentru a-ºi încerca norocul. Venirea sa în Capitalã nu se deosebeºte prea mult de desantul la groapa Glina al pescãruºilor care au gãsit cã este mai eficient sã se hrãneascã din gunoaie decât sã pescuiascã pe malul mãrii. Neavând nicio meserie, nu i-a fost uºor de la început. Pe atunci nu erau chiar aºa de multe oferte de muncã. Agent de vânzãri nu putea fi, pentru cã nu ºtia engleza. Ziarist nu avea cum sã ajungã, întrucât nu ºtia româna. Aºa cã s-a pripãºit pe la o agenþie imobiliarã. ªi a crescut împreunã cu piaþa. Sau, mai bine zis, s-a umflat odatã cu bula imobiliarã.
- Ce zici? Scade piaþa imobiliarã?
- Nu, dom'le. N-are cum.
- Vezi tu? Nu e chiar aºa... Uite... bãncile... problemele financiare... americanii...
- Vezi-þi de treabã. N-are nicio legãturã. Uite, eu vând un proiect de nu ºtiu câte case ºi nu voi avea probleme sã gãsesc o mulþime de clienþi.
- Ia stai puþin. Ce ceas ai la mânã? Cred cã a costat destul de mult...
- Cam cât maºina ta, spune cu un zâmbet superior în colþul gurii. Dacã mi-ar fi spus asta mie - cu o Sierra din '89 - nu era nicio nenorocire. Dar i-a dat replica asta cuiva ce îºi cumpãrase o maºinã cu 25.000 de euro. Neavând nicio culturã, nicio educaþie, niciun reper, bietul om încearcã sã-ºi câºtige legitimitatea în "lumea bunã" cumpãrând lucruri scumpe. ªi face eforturi financiare uriaºe pentru asta. De aceea nici nu poþi spune cã e un om aranjat. Rãmâne astfel sclavul coliviei pe care singur ºi-o construieºte.
Nea Gicuþã joacã table în faþa blocului. Un surâs i se citeºte pe chip. Tocmai a câºtigat o partidã. Ce nu ºtiu însã cei care nu îl cunosc este faptul cã are un motiv suplimentar de bucurie. Azi a încasat chiria pentru un apartament pe care îl închiriazã pentru 300 de euro în Crângaºi. Ia banii o datã la douã luni, aºa încât acum a ridicat 600. A fãcut cinste cu câte o bere bãieþilor cu care joacã table. Ce nu ºtiu însã aceºtia este faptul cã nea Gicuþã ºi-a rezervat pentru disearã un capriciu suplimentar: o sticlã de whisky pe care o va desface singur la meci.
- Eºti fraier, nea Gicuþã, îi spune unul dintre tovarãºi. Cunosc pe cineva care închiriazã cu 500 de euro. Ar trebui ºi dumneata sã ceri mai mult. Ai putea lua în felul ãsta mãcar 5.000 de euro pe an. [Nu conteazã cã omul care spune asta nu a þinut în viaþa lui în mânã mai mult de 10 milioane de lei vechi ºi cum se vede cu 50 de lei se repede sã îi dea pe bãuturã. Ideea este cã ºi el are convingerea cã imobiliarele sunt o excelentã vacã de muls].
Domnul Paraschiv e un om de afaceri respectabil. I-a mers bine SRL-ul. Nu prea s-a dezvoltat, dar i-a adus întotdeauna bani. ªi domnul cu pricina s-a priceput sã îi investeascã în terenuri. La începutul anilor 2000 îl auzeai vorbind zilnic la telefon cu tot felul de amãrâþi din jurul Bucureºtilor pentru a le cumpãra loturile scoase la vânzare. ªi când îl vedeai dialogând cu oamenii ãia þi se pãrea cã e cel mai pârlit om din România. "Muuult, nu mai puteþi lãsa la preþ?", ofta adesea. ªi în clipa aia arãta ca cel mai amãrât om din lume. Nu cã pãrea, într-adevãr, sãrac, dar ziceai cã i-a murit cineva. Ba, dacã te uitai mai atent la faþa lui contorsionatã, puteai fi convins cã e vorba de o suferinþã fizicã. O fi omul grav bolnav? Cum l-ai putea refuza? Cum sã nu fii înþelegãtor faþã de un astfel de om? Îi vindeai la preþul pe care era dispus sã þi-l ofere. Nu aceeaºi înþelegere o manifesta, însã, domnul Paraschiv, atunci când scotea terenurile la vânzare. Atunci terenul era valoros, grozav, bine poziþionat ºi avea pentru el o mulþime de oferte. Ca mulþi alþii, domnul respectiv se poate considera un norocos. Nici acum, probabil, nu îºi pune problema cã preþurile ar putea sã ºi scadã.
Astãzi te simþi favorizat de soartã. Graþiela tocmai te-a invitat în oraº. Se practicã. Acum fetele sunt cele cu iniþiativã. E o puºtoaicã, te gândeºti... ºi îþi este groazã cã s-ar putea sã nu prea ai ce discuta cu ea. Dacã nu þi-ai fãcut cultura din tabloide, sunt ºanse mari! Te încumeþi sã aduci vorba de o plimbare.
- Nu, spune ea autoritar. Mergem la mall.
- Pãi de ce am merge la mall?
- Am bani de spart, dragã. [κi închipuie cã visul oricãrui bãrbat e acela de a merge la shopping cu ea].
- Da' de unde ai tu bani de spart? [Nu ai auzit cã ar munci ºi nici nu o ºtii cã-i din familie înstãritã].
- Mi-a dat naºa patru milioane. Închiriazã pentru 350 de euro un apartament în Vitan ºi ieri tocmai a primit banii.
La New York sunã telefonul.
- Alo, doamna Weinstein?
- Da.
- Aº putea vorbi cu domnul Weinstein? Sunt avocat Tudose din România.
- Nu este acum, pe la 19.00 se întoarce de la lucru. [România, se gândeºte doamna Weinstein, sunã latino... trebuie sã fie undeva în California].
- Dacã sunteþi amabilã sã îi spuneþi cã avem o propunere pentru dânsul...
Domnul Weinstein se întoarce stors de la muncã. Este broker de asigurãri. Soþia sa îl ia în primire nerãbdãtoare, o dozã de neîncredere fiind eclipsatã de o mare speranþã.
- Dragã, tu ai avut niºte rude în România?
- Habar n-am. Parcã îmi amintesc sã fi avut un strãbunic prin Europa de Est.
- Pãi uite ce propunere avem de la o casã de avocaturã de acolo: cicã ai fi îndreptãþit la nu ºtiu ce moºtenire ºi cã se vor ocupa ei de tot. Nu trebuie nici mãcar sã te duci peste ocean. Doar trimiþi o procurã prin fax ºi restul e treaba lor. Ne vor da 200.000 de dolari.
- Sunã prea frumos ca sã fie adevãrat, zice domnul Weinstein, care nu are habar cã avocaþii respectivi vor încasa 2,5 milioane de euro pentru proprietatea al cãrui moºtenitor la a 18-a spiþã este. Dar pentru el nu conteazã asta prea mult. Se va trezi cu 200.000 USD picaþi din senin. ªi nu va face decât sã expedieze vreo douã scrisori.
Aceºtia sunt micii beneficiari ai bulei imobiliare din România. Pe cei mari, nu îi prea vedem. Se ascund în anonimatul sutelor de limuzine ºi jeep-uri pe care le vedem prin oraºele României. Rechini imobiliari de anvergurã, cu trecere la politicieni ºi reþele importante. Sã nu uitãm, apoi bãncile, raportând an de an profituri record, alte câºtigãtoare ale accelerãrii acestui bubble imobiliar. Cât despre oamenii de rând nu prea putem spune cã s-au cãpãtuit. Cele câteva categorii enumerate au ciugulit doar câte puþin, complãcându-se într-o viaþã de pe o zi pe alta. Singurul lor câºtig a fost acela cã au muncit mai puþin, nicidecum acela cã ar fi acumulat mai mult. La polul opus avem o mulþime de tineri muncitori, rãzbãtãtori, care s-au chinuit mult pentru a obþine niºte slujbe bune într-un mediu economic nu totdeauna stimulativ. Fie cã au întemeiat familii reuºite, fie cã au eºuat în relaþii sincopatice datoritã timpului uriaº acordat muncii, aceºtia au izbutit sã îndeplineascã criteriile de obþinere a unui credit ipotecar. Îi vedem astãzi achiziþionând, pentru 150.000 de euro, un apartament pentru care vor achita la bãnci, în urmãtorii 30 de ani, rate însumând 400.000 de euro, deºi locuinþa respectivã nu ar trebui sã valoreze mai mult de 50.000 de euro.
Aºadar, fie cã suntem proprietari care ne complacem cu o viaþã semiiresponsabilã ºtiind cã avem de încasat sume din chirii, fie cã trecem într-un regim de supramuncã pentru a putea sã ne permitem plata lunarã a ipotecii, noi, românii, nu prea avem de câºtigat. Iluzia, bine întreþinutã, a înãlþãrii la cer cu balonul imobiliar a fost una dintre cele mai mari minciuni post-decembriste. ªi, ca orice minciunã, este pe cale sã se destrame.

Milionarii vor să devină vecini de cartier

Fotbaliști, oameni de afaceri și top- manageri au devenit colocatari ai ansamblurilor rezidențiale exclusiviste. Un lux care costă de la câteva sute de mii până la milioane de euro. Într-un moment în care piața imobiliară resimte un recul al vânzărilor, pe fondul intrării potențialilor clienți într-o stare de expectativă cauzată de declarațiile pe marginea noului regulament BNR, prin care se dorește restrângerea creditării, segmentul rezidențial de lux începe să atragă primii clienți. Recent lansat pe piață, proiectul Stejarii din Capitală, dezvoltat de Țiriac Imobiliare, cu o valoare de 230 de milioane de euro, are rezervate, potrivit reprezentanților companiei, toate cele 16 penthouse-uri din prima fază. Unul dintre cumpărători este Cristian Chivu, fotbalistul lui Internationale Milano și căpitanul echipei naționale a României. Acesta tocmai a achiziționat un penthouse pentru care va plăti ceva mai mult de un milion de euro. Prețurile din cadrul acestui ansamblu de lux sunt cuprinse între 340.000 de euro și 1,8 milioane de euro plus TVA. De o locuință în cadrul ansamblului Stejari pare a fi interesat și Bogdan Enoiu, managing director al McCann Erickson România. „Mi se pare unul dintre cele mai frumoase proiecte de pe piața rezidențială românească și sunt interesat. Însă, momentan, nu pot confirma dacă voi cumpăra sau nu“, declară acesta pentru Capital.

Portarul Rapidului, Daniel Coman, a plătit peste 300.000 de euro pentru un apartament de lux din zona de nord a Capitalei, pe care intenționează să-l închirieze. „Cererea pentru locuințe de lux este, încă, neacoperită. Asta dacă prin lux înțelegem, în primul rând, un amplasament deosebit (lângă parc, lac, aproape de pădure etc.), finisaje deosebite, suprafețe mari și spații verzi“, spune Simona Costache, general manager al agenției imobiliare bucureștene Perfect Casa.

Recordul îl deține Julia Kristensen, cea care a adus brandul Scabal (croitorie de lux pentru bărbați) în România și deține buticurile Kristensen, Scabal, Elegance și Strenesse. Aceasta a cumpărat cu cinci milioane de euro o vilă de peste 800 mp pe bulevardul Lascăr Catargiu. La rândul ei, caută clienți pentru o vilă în care funcționa showroomul Scabal.

Samar Quaddoumi, strategic marketing officer în cadrul Alpha Bank, a achiziționat o locuință în cadrul ansamblului Emerald Residences. Cel mai scump apartament de aici se vinde cu circa 500.000 de euro, una dintre atracțiile ansamblului fiind o grădină realizată în stil feng shui, pentru care au fost investite circa două milioane de euro. „Achiziționarea unui apartament în Emerald Residences a reprezentat pentru mine mai mult decât achiziția unei proprietăți. Este un statement despre statutul social și stilul de viață care mă caracterizează“, explică Quaddoumi. Acesta este unul dintre motivele pentru care cei cu venituri ridicate aleg să se mute în complexuri de locuințe exclusiviste, care oferă clienților diverse facilități ce nu se regăsesc în cazul proiectelor destinate clasei medii. Finisaje speciale, grădini sau lacuri ecologice, precum cele pe care QLD, dezvoltatorul proiectului Green Lake, a anunțat că le va realiza, cresc interesul cumpărătorilor.

„Piața de lux e diferită. Oferta e mai redusă, cererea la fel, iar acest sector nu prea are cum să fie afectat de criză. Oamenii care cumpără locuințe de lux nu sunt afectați de schimbările politicii de creditare impuse de BNR“, spune pentru Capital analistul imobiliar Radu Zilișteanu.

Când clienții se transformă în dezvoltatori

Unul dintre pionierii rezidențelor de lux este fostul jucător de tenis Florin Segărceanu, implicat în această piață încă din 1999. Bani de pe urma imobiliarelor au câștigat și alte personaje cunoscute, precum Andreea Bănică, dar și foști manageri de top, precum Cătălin Scripcaru (ex-country manager al Raiffeisen Evolution, divizia de dezvoltare imobiliară a Raiffeisen Bank). Acesta dezvoltă un bloc de lux pe Aleea Alexandru din Capitală, care va costa 7,5 milioane de euro. Iar interesul rămâne constant. Chiar în condiții neprielnice de piață, dezvoltatorul grec Raptis Kavouras a achiziționat un teren de 16.300 mp în Satul Francez, la prețul de 4.200 euro/mp, pe care va construi apartamente de lux. „Segmentul de lux rămâne singurul care nu este afectat nici măcar în Statele Unite, cu toată criza! Nu ne așteptăm la scăderi spectaculoase de prețuri pe acest segment, ci doar la o stagnare sau la o creștere mai lentă“, conchide Simona Costache.

http://www.capital.ro/zoom/111333/119-1736...acostache32.jpg«Segmentul locuințelor de lux rămâne singurul care nu este afectat nici măcar în Statele Unite, cu toată criza financiară de acolo.»
Simona Costache,  general manager Perfect Casa

Ansamblul rezidențial Stejarii este dezvoltat în Băneasa de Țiriac Imobiliare și, la finalizare, va avea o valoare de piață de 230 de milioane de euro. Printre facilitățile complexului se află: piscina semiolimpică acoperită, patru piste de bowling, cinci terenuri de tenis, restaurant sportiv, saloane beauty&spa, pista de alergare în zona pădurii, grădinița cu predare în trei limbi străine etc.

Bogdan Enoiu
Omul de afaceri este, potrivit propriilor sale declarații, interesat de acest proiect pe care îl consideră unul dintre cele mai frumoase ansambluri ce se construiesc în România. Cu toate acestea, Enoiu a amânat pentru moment decizia achiziției

Cristian Chivu
Fotbalistul va plăti peste un milion de euro pentru un penthouse din cadrul complexului rezidențial Stejarii. Acesta și-a motivat investiția prin caracterul special al proiectului dezvoltat în Băneasa

Daniel Coman
Goalkeeperul Rapidului a cumpărat un apartament de lux în zona de nord a Capitalei, pe care intenționează să-l închirieze. Coman a plătit peste 300.000 de euro pentru această locuință

Locuințele noi din Estul Capitalei costă în medie 1.419 euro/mp plus TVA

Potrivit unui studiu realizat, recent, de compania de consultanta imobiliara MediaCity, numarul de unitati locative noi aflate la vanzare in zona de Est a Bucurestiului este de 14.215. Pretul mediu pentru metrul patrat construit in zona de Est este de 1.419 €  + TVA, osciland intre 1.236 euro/mp + TVA in zona Theodor Pallady si 1.582  euro/mp + TVA pentru locuintele noi din zona Vitan.

Studiul realizat de MediaCity a  luat in considerare ansamblurile rezidentiale noi anuntate pana acum de catre dezvoltatori si care mai au disponibile locuinte la vanzare. Termenele de finalizare sunt intre 2008 – 2012, iar potrivit dezvoltatorilor pana la sfarsitul anului 2008, in zona vor fi livrate 1.811 locuinte in 11 proiecte rezidentiale.

“Dezvoltatorii vor continua sa activeze pe piata imobiliara din Romania atata timp cat isi conserva o marja de profit din vanzare de peste 30%”, spune Andrei Sandu, general manager al MediaCity.

Sandu aduce ca exemplu un proiect rezidential in zona Oltenitei pe o suprafata de 12.700 mp, evaluat la aproximativ 1.200 euro/mp, care a obtinut prin PUZ un CUT (coeficient de utilizare al terenului) de 5. Deci o suprafata construita de aproape 65.000 mp. Astfel, incidenta costului terenului in metrul patrat construit este de 250 de euro/mp, ceea ce, teoretic, va permite dezvoltatorului si agentului de vanzare fixarea unui pret suficient de redus, care sa incurajeze decizia de achizitie.

Chiriile ridicate alunga angajatii din Bucuresti

Angajatii din Bucuresti incep sa se intoarca spre provincie, ca urmare a preturilor ridicate ale chiriilor din Capitala si a cresterilor salariale din provincie. Pe langa nivelul ridicat al chiriilor, traficul, aglomeratia si infrastructura deficitara din Bucuresti contribuie la tendinta angajatilor de a se indrepta tot mai mult spre provincie. Anul trecut au aparut primele semne ca Bucurestiul nu mai este doar locul spre care se vine, ci si o piata dinspre care se pleaca, in special catre marile orase.

"Exista un cumul de factori care ii determina pe angajatii care lucreaza in Capitala sa se intoarca acasa. Nivelul chiriilor din Bucuresti reprezinta un detaliu determinant in decizia provin-cialilor de a reveni in orasul din care au plecat. De asemenea, in ultimii ani, un alt factor il reprezinta faptul ca in orasele mari s-au derulat investitii importante in ultima perioada", spune Ovidiu Vilceanu, managing partner la compania cu activitati de recrutare Sales Consulting, care are birouri in Cluj-Napoca, Bucuresti si Arad.

Vilceanu precizeaza ca cei mai multi dintre angajatii care isi doresc sa plece din Bucuresti invoca problema infrastructurii si a traficului. Chiriile din Bucuresti sunt chiar si cu 30-40% mai mari decat cele din marile orase ale tarii. Astfel, daca in Capitala un apartament cu doua camere intr-o zona semicentrala, cum ar fi Aviatiei, poate fi inchiriat cu 700 de euro, o locuinta similara din Cluj, din cartierul Marasti, poate fi inchiriata cu 500 de euro.

Cu toate acestea, apartamente cu doua camere din Capitala, situate in cartiere precum Militari sau Titan, pot fi inchiriate si cu valori de 400 - 500 de euro pe luna. Diferentele de pret se maresc si mai mult daca se compara chiria unui apartament cu doua camere din Bucuresti cu cea a unei locuinte din Iasi sau Constanta. In aceste orase, un apartament situat intr-o zona relativ buna poate fi inchiriat cu 300 - 400 de euro.

Desi exista diferente importante intre chiria pe care o plateste o persoana in Bucuresti comparativ cu Iasi, Constanta sau Cluj, Edit Todoran, manager al companiei clujene de consultanta in resurse umane Commodo, crede ca nu nivelul chiriilor constituie principalul factor pentru care cei din provincie au tendinta de a pleca din Bucuresti. "Specialistii din Cluj care au plecat in urma cu 4-5 ani sa lucreze in Bucuresti in domenii cum ar IT&C-ul sau vanzarile au inceput sa se intoarca, deoarece salariile au crescut la un nivel comparabil cu cel din Bucuresti. Cei care parasesc Bucurestiul o fac si pentru ca nu reusesc sa se acomodeze cu aglomeratia si dezordinea", explica Todoran. In opinia acesteia, Clujul a reusit sa atraga angajatii din Capitala datorita dezvoltarii mediului de afaceri local, ceea ce a coincis cu numeroasele investitii din Cluj.

"Nici tinerii absolventi nu mai pleaca din Cluj in numar atat de mare, cum se intampla in urma cu cativa ani, deoarece acum exista multe oportunitati si aici. Cei care vor sa munceasca in afara Clujului aleg sa plece in strainatate", afirma Todoran. Angajatii sunt atrasi de forta investitiilor derulate in marile orase, cum sunt Cluj-Napoca, Timisoara sau Iasi, care au ridicat nivelul salarial din aceste orase. Desi unul dintre principalele motive pentru care angajatii aleg sa se intoarca spre orasele din provincie din care au plecat sunt cresterile salariale din marile orase, intrarea lor pe aceste piete contribuie, la randul ei, la avansul salariilor din afara Bucurestiului.

In primele patru luni ale lui 2008, salariul mediu net din Bucuresti a depasit 450 de euro, mult peste salariile din provincie, arata datele Institutului National de Statistica. In Cluj, salariul mediu brut a fost de 350 de euro, in Constanta - 325 de euro, iar in Iasi si Timis de circa 320 de euro. Balanta va inclina in favoarea Capitalei si in anii urmatori, angajatii din Bucuresti vor avea un salariu mediu net de 610 euro in 2011, urmati de cei din Ilfov - 545 de euro, Constanta si Prahova - 478 de euro, Sibiu - 456 de euro si Cluj - 454 de euro, semnaleaza datele Comisiei Nationale de Prognoza.

Specialistii in resurse umane sunt de parere ca salariile ridicate din Bucuresti vor atrage in continuare forta de munca din provincie. "Daca salariile pe entry-level sunt similare in Bucuresti si provincie, pe middle si pe top management exista diferente de 100 - 200%. De exemplu, un IT manager poate castiga in Bucuresti 5.000 de euro, in vreme ce o persoana cu aceeasi pozitie din Cluj este platita cu cel mult 3.000 - 3.500 de euro", spune Vilceanu, de la Sales Consulting.

Exista insa variante pe care angajatii care isi permit achizitionarea unei case le iau in considerare pentru a evita aglomeratia si chiriile mari din Capitala. "Nu putem spune ca nivelul ridicat al chiriilor scade atractivitatea Bucurestiului ca piata a locurilor de munca. Este adevarat ca acest aspect constituie o dificultate pentru cei interesati, dar nicidecum una insurmontabila.  Multi dintre cei interesati de a lucra in Bucuresti nici nu se muta in oras, preferand sa locuiasca platind mai putin in localitatile din jur si sa faca naveta, cum ar fi Buftea, Voluntari, Afumati sau Chiajna", conchide Cristina Pasat, general manager al Professional, companie cu activitati in HR.

Exista insa si situatii in care angajatii din provincie care vor sa lucreze in Bucuresti se reintorc in locul de plecare din cauza ca cer salarii care nu sunt dublate de competente pe masura. Un exemplu concret este cel al unui contabil cu doi ani de experienta care lucra in Bacau, pe un salariu de 400 de euro net pe luna, care a hotarat sa isi caute un loc de munca in Bucuresti.

"A gasit o locuinta pentru care trebuia sa plateasca o chirie de 300 de euro pe luna. In aceste conditii, el a decis ca suma minima pentru care ar lucra in Bucuresti ar fi de 700 de euro. A fost la mai multe interviuri, dar nu i s-a oferit aceasta suma, pentru ca nu avea experienta si calificarile cerute comparativ cu alti candidati. In final, persoana a decis sa se intoarca in Bacau", exemplifica Ioana Moholea, project manager al Perspective Group, companie de resurse umane specializata in executive search si recrutare.

Bernanke a infiintat un grup de cercetare pentru a studia cauzele care duc la bubble-uri financiare

Autor: Catalina Apostoiu Data: 26-05-2008

Acum, cand preturile pentru aproape toate materiile prime cresc, unii sugereaza ca asistam la un bubble in sectorul marfurilor, scrie The Wall Street Journal.

Dar cum si de ce apare acest fenomen? Economistii nu au oferit in mod traditional multe informatii in acest sens. Acum, insa, studiul bubble-urilor financiare este la ordinea zilei.

Centrul studiilor de acest gen este Princeton, unde un grup de tineri cercetatori au fost recrutati de fostul profesor Ben Bernanke pentru a studia acest fenomen. Grupul este alcatuit din Harrison Hong, originar din Vietnam, Wei Xiong, un chinez care a inceput ca fizician, si Markus Brunnermeier, un german pregatit sa preia afacerea familiei din segmentul tamplariei.

Iata cateva dintre concluziile la care au ajuns acestia: fenomenul se produce in momentul in care investitorii au pareri profund diferite cu privire la importanta unei evolutii economice majore, cum ar fi nasterea internetului. Pentru ca este mult mai greu sa pariezi pe scaderea decat pe cresterea preturilor, investitorii optimisti domina.

Odata ce incep sa se manifeste, bubble-urile financiare sunt marcate de intensificari majore ale tranzactiilor. Nebunia poate persista chiar daca multi oameni inteligenti banuiesc ca este vorba de un bubble. Numai cand investitorii sceptici actioneaza in mod simultan, un moment imposibil de prevazut, cresterea speculativa este intrerupta.

Drept rezultat, grupul de la Princeton sustine ca Fed poate si ar trebui sa incerce sa limiteze fenomenul, renuntand la atitudinea de expectativa adoptata de fostul presedinte Alan Greenspan.

Daca bubble-ul tehnologic nu a facut acest lucru clar, daunele produse de bubble-urile din sectorul rezidential si cel de creditare ar trebui sa determine Fed sa schimbe strategia, sustine Jose Scheinkman, un teoretician recrutat de Bernanke in 1999 de la Universitatea din Chicago. "Economiile avansate depind foarte mult de sanatatea sistemului financiar. Acest bubble a distrus capacitatea sistemului financiar de a finanta economia americana," spune Scheinkman.

Fed analizeaza aceasta abordare activista. Guvernatorul Frederic Mishkin a sugerat ca desi majorarile ratei dobanzii nu pot fi folosite pentru a "intepa" bubble-ul, strategii ar putea gandi o reactie de ordin legislativ care sa "contribuie la reducerea magnitudinii fenomenului". Exista economisti care nu cred in existenta bubble-urilor, insa numarul acestora este in scadere.

Cand a venit la conducerea departamentului economic al Princeton in 1996, Bernanke a vazut in finante un domeniu fertil pentru cercetarea economica. Acesta a atras 10 mil. dolari din partea Leon Lowenstein Foundation pentru a crea Bendheim Center for Finance.

Bernanke a recrutat specialisti in finante dornici sa lucreze cu grupul in crestere de teoreticieni ai universitatii. Grupul constituit de Bernanke elaboreaza lucrarile lui Hyman Minsky, ale carui idei privitoare la mania investitiilor candva ignorate sunt acum la moda, cat si ideile lui Charles Kindleberger, a carui lucrare "Manias, Panics and Crashes" a devenit clasica.

Totusi, trio-ul de la Princeton se concentreaza mai putin asupra psihologiei maselor, cat asupra modelelor matematice. Acestia folosesc modelele respective pentru a arata cum pot fi create bubble-uri chiar si pe piete care includ investitori rationali.

Bubble-urile nu apar de nicaieri, acestea avand adesea legatura cu un fenomen cu efecte ample: electricitatea si automobilele in anii '20, Internetul in anii '90, dezvoltarea Chinei si Indiei. La inceput, cresterea valorii business-urilor si bunurilor care au legatura cu acestea este adesea justificata. Mai apoi, insa, aceasta nu mai are nicio legatura cu realitatea.

Hong sustine ca marile inovatii nasc divergente majore intre investitorii optimisti si cei pesimisti. Balanta este, insa, inclinata in favoarea celor optimisti, iar preturile cresc si cresc.

In sectorul rezidential si pe pietele de credit, inovatia a constat in noile moduri in care puteau fi impartite si manevrate creditele. Cumparand titlurile ipotecare create, investitorii au oferit capital din abundenta cumparatorilor de locuinte; impulsionate de acest lucru si de scaderea ratelor dobanzii, preturile la locuinte au urcat. A paria impotriva preturilor la locuinte este dificil.

La un anumit moment, entuziasmul investitorilor se epuizeaza, iar preturile incep sa scada. Se asteapta ca in acest punct investitorii care au fost sceptici sa considere preturile mai rezonabile si sa inceapa sa cumpere. Faptul ca nu incep sa cumpere este un semnal ca preturile au ajuns prea sus si apoi acestea incep sa scada.

Cand sunt implicate sume foarte mari, viteza cu care preturile scad dupa ce au atins maximul creste in conditiile in care investitorii vand urgent pentru a-si plati datoriile. Acest model ofera un argument puternic guvernului sa limiteze bubble-ul si finantarea care il alimenteaza, sustine Hong.

Conform unui model dezvoltat de Wei Xiong, chinezul parte din grup, si Scheinkman, investitorii cred cu tarie ca ei sunt cei care au dreptate si ca cei cu pareri opuse se insala. Investitorii cred ca pot vinde intotdeauna la un pret mai ridicat, iar acest lucru duce la intensificarea tranzactionarii. O alta teorie dezvoltata de grupul de la Princeton arata ca pe pietele cu divergente majore privitoare la valori, optimistii pot domina mai usor cand exista mai putine actiuni disponibile. Astazi, exista divergente cu privire la preturile mareriilor prime: in ce masura reflecta acestea o manie a investitiilor?

Adesea, bubble-urile continua sa ia amploare in ciuda avertizarilor de tipul celei lansate de Greenspan. Markus Brunnermeier, al treilea membru al grupului de la Princeton, a incercat pe cand era student sa inteleaga de ce Germania de Vest era mult mai prospera decat cea de Est.

La universitate, a ajuns sa citeasca lucrarile lui Friedrich Hayek. El remarca faptul ca in timp ce in Germania de Est preturile erau fixate de guvern, in Germania de Vest piata era cea care stabilea preturile, oferind informatii despre cerere si oferta, care ajutau economia sa se adapteze.

In anii '90, insa, bubble-ul tehnologic l-a facut pe Brunnermeier sa se indoiasca de calitatea informatiilor oferite de preturi.

In opinia lui Hayek, bubble-urile nu au sens. Imediat ce un grup de traderi imping in mod irational preturile foarte sus, traderii mai rationali ar trebui sa profite si sa vanda, readucand preturile.

Insa bubble-ul tech a readus in actualitate o avertizare a lui John Maynard Keynes: "Piata poate ramane irationala mai mult decat poti fi tu solvent".

Investitorii care realizeaza faptul ca este vorba de un bubble ataca numai daca fiecare este sigur ca alti sceptici sunt la bord. Brunnermeier a ajuns la concluzia ca daca toti investitorii rationali ar putea cadea de acord sa parieze impotriva bubble-ului, acestia ar putea obtine profituri importante. Insa daca nu se pot coordona este riscant pentru oricare dintre ei sa parieze impotriva bubble-ului.

De aceea, are sens sa investesti in continuare si sa te retragi mai apoi rapid imediat ce existenta bubble-ului devine cunoscuta. Brunnermeier si Stefan Nagel din cadrul Universitatii Stanford au descoperit ca fondurile de hedging au "anticipat corect maximele preturilor" pentru anumite actiuni din segmentul tehnologic, limitandu-si investitiile la timp, inainte ca preturile sa se prabuseasca si reorientandu-se catre alte actiuni care continuau sa creasca.

East European economies
The party is nearly over

Aug 14th 2008
From The Economist print edition
After a good run, Eastern Europe faces an economic slowdown

.................................................
Despite the EU’s worries about corruption and organised crime in its newest (and poorest) members, Romania and Bulgaria, their economies have been growing fast at around 7-8% a year. They are now leading candidates for a hard landing. A property bubble in Bulgaria seems to be on the verge of bursting, though this has still to filter through to the rest of the economy. Yet for now, few seem worried. Having dodged sanctions from Brussels (not fully in the case of Bulgaria), politicians in the Balkans seem to think that defying the laws of economic gravity is a cinch.

Chiriile spatiilor de birouri din Bucuresti ar putea scadea cu pana la 15% intr-un an
Pretul chiriilor pentru spatiile de birouri din Capitala ar putea sa scada in urmatorul an cu pana la 15%, datorita finalizarii unui numar semnificativ de proiecte care au condus la stabilizarea pietei de profil bucurestene, au declarat, joi, reprezentantii companiei imobiliare RE/MAX.

"Piata bucuresteana s-a stabilizat ca urmare a finalizarii unui numar semnificativ de proiecte de birouri, care au ajutat la scaderea presiunii asupra chiriilor. Exista posibilitatea scaderii chiriilor pentru spatiile de birouri din Bucuresti cu pana la 15% in termen de un an", sustin reprezentantii RE/MAX.

In plus, acestia considera ca batalia pentru spatii de birouri s-a mutat in zona de vest a tarii, motiv pentru care nivelul chiriilor de aici este comparabil sau chiar mai mare decat cel din Bucuresti.

"Chiria pentru spatiile de birouri de clasa A din Cluj-Napoca a ajuns in luna iunie a acestui an si la 25 euro/mp, fata de 20 euro/mp in ianuarie, respectiv 16 euro/mp in iunie 2007", a declarat reprezentantul agentiei imobiliare clujene RE/MAX Class, Florin Popa. Pentru comparatie, in Bucuresti, nivelul mediu al chiriei pentru spatiile de birouri de clasa A se situeaza de un an de zile in jurul nivelului de 22 euro/mp.

Si la Arad chiriile pentru spatiile de birouri clasa A au atins un nivel maxim de 25 de euro/mp, in timp ce la Brasov cresterea a fost mai moderata, chiria ajungand in medie la 15 euro/mp. Prin urmare, randamentele pentru spatiile de birouri sunt in continuare foarte bune pentru dezvoltatori, mai ales daca acestia isi vor indrepta atentia tot mai mult catre orasele din tara.

"In Timisoara, numarul cladirilor de birouri este in crestere. Se construiesc tot mai multe, cu suprafete medii de 1.000-1.500 mp si regim de inaltime mediu de P+3/P+4. Chiria incepe de la 10 euro/mp- pentru birourile clasa B si poate atinge 35-40 euro/mp", sustine reprezentanta RE/MAX EdyInvest din Timisoara, Luminita Schio.

In estul tarii, chiriile pentru spatiile de birouri raman inca la un nivel mult mai scazut fata de Capitala si zona de vest: de exemplu in Iasi, pentru clasa A se platesc in medie 15- 17 euro/ mp, iar in Bacau- maxim 12- 13 euro/ mp, ceea ce inseamna cu aproape 50% mai putin decat in Vest si Bucuresti.

Potrivit reprezentantilor RE/MAX, majorarea chiriilor din zona de vest s-a produs ca urmare a extinderii accelerate a companiilor multinationale in afara Bucurestiului.

"Acestea s-au indreptat mai ales catre zona de vest a tarii, care a atras numeroase investitii importante in ultima perioada, in special in productie, Nokia fiind cel mai cunoscut caz recent. Prin urmare, cererea de spatii de birouri a crescut rapid, iar chiriile au tinut pasul" se arata intr-un comunicat al RE/MAX.

Compania estimeaza, totusi, o stabilizare a chiriilor pentru spatiile de birouri pana la sfarsitul anului, pe masura ce oferta va prinde din urma extinderea companiilor in provincie, unde stocul actual de spatii de birouri este inca dominat de cladiri vechi.

RE/MAX International are peste 120.000 de agenti imobiliari in cele 7.000 de birouri RE/MAX aflate pe toate continentele, in 65 de tari. RE/MAX Romania si-a inceput activitatea la finele anului 2006, devenind in scurt timp cea mai extinsa retea imobiliara din Romania, cu 110 agenti in 23 de birouri active.

Vosganian: In 2012 salariul mediu va fi de 3.000 de lei, iar pensiile de 1.300 de lei  
de D.G. HotNews.ro
Sâmbătă, 16 august 2008, 19:00 Economie | Finanțe & Bănci

Ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, a declarat, sambata, la Iasi, ca estimeaza o crestere a PIB-ului pe cap de locuitor, in 2012, la 10.000 de euro, ceea ce, in echivalent actual, ar insemna ca salariul mediu brut se va ridica la 3.000 de lei, iar pensia medie 1.250-1.300 de lei, relateaza NewsIn.

Potrivit acestuia, cresterea produsului intern brut este realizabila avand in vedere, printre altele, investitiile viitoare ale Guvernului, investitiile straine, fondurile europene ce vor fi accesate si majorarea capitalului sistemului bancar si a sistemului de asigurari.

"Investitiile din bugetul de stat se ridicau in anul 2007 la 15%. In acest an vor creste la 18%, iar in 2009 cred ca ne vom apropia de 20%. Estimarile noastre sunt ca investitiile straine, in perioada 2009-2012, vor fi de 30-40 miliarde de euro, investitiile din buget de 30 miliarde de euro, la care se adauga 25 miliarde de euro din fonduri europene", a precizat ministrul economiei si finantelor.

Vosganian a mai spus ca una din prioritatile programului de guvernare 2009-2012 este cresterea pana la 6% din PIB a alocarilor catre infrastructura

Cad proiectele investitorilor in ceata din imobiliare

Incertitudinea inregistrata de segmentul imobiliar rezidential, situatie care a dus la scaderea apetitului cumparatorilor pentru apartamente, schimba strategiile companiilor care vizau acest segment, respectiv atat investitorii specializati, precum si cei de ocazie: o serie de investitori s-au retras, au anulat sau si-au amanat proiectele.

In ultimele sase luni, preturile pe segmentul mentionat au scazut cu peste 10% la apartamentele vechi si au stagnat la apartamentele noi, in contextul in care ultimii ani au adus cresteri spectaculoase, de circa 30% anual. In noua lumina, dezvoltatori precum Sonae Sierra, unul dintre cei mai mari jucatori de profil de pe piata portugheza, dar si Energoconstructia, una dintre cele mai mari firme de constructii din Romania, au renuntat la proiecte imobiliare la nivel local.

“Am decis sa renuntam la proiectul pe care intentionam sa il realizam pe terenul pe care il avem in cartierul Berceni, deoarece piata imobiliara este confuza in acest moment, iar oscilatiile sunt destul de mari pe aceasta piata. Suntem deja in negocieri cu un investitor pentru vanzarea terenului de aproximativ sapte hectare din zona Progresul, am solicitat 500 de euro pe metru patrat, fara TVA”, a declarat pentru Business Standard Constantin Tabacaru, directorul tehnic al companiei. In acest context, compania ar putea obtine circa 35 mil. euro din tranzactie. La inceputul acestui an, reprezentantii Energoconstructia au anuntat ca vor incepe constructia a 15 cladiri de 4-11 etaje, cu circa 3.000 de apartamente, pe un teren de 67.000 mp, cu o investitie evaluata la circa 100 mil. euro.

In iunie, dezvoltatorul portughez Sonae Sierra si irlandezii de la Caelum Development au hotarat, in urma unor discutii purtate cu autoritatile locale, sa renunte la dezvoltarea unuia dintre turnurile rezidentiale prezente in proiectul initial al Park Lake Plaza, unul dintre cele mai mari mall-uri anuntate in Bucuresti, considerand ca este justificata reducerea costurilor in contextul actual al pietei, chiar daca aceasta miscare semnifica incasari mai mici. Companiile au decis ca, in locul proiectului rezidential, sa amenajeze o zona cu facilitati sportive. Mai mult, saptamana trecuta, reprezentantii companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis Eurisko avertizau cu privire la faptul ca blocajul pietei rezidentiale ar putea alunga mai multi dezvoltatori de pe piata romaneasca. “Cred ca, daca nu ar fi fost criza financiara, piata crestea anul acesta exact ca anul trecut. Nu cred ca este o maturizare normala, o maturizare care, oricum, s-ar fi intamplat, fara sa fi avut o criza economica internationala”, a declarat pentru Business Standard Ilinca Paun, directorul diviziei rezidentiale din cadrul Colliers International. Potrivit acesteia, maturizarea ar fi venit mai incet si nu ar fi fost o scadere brusca a interesului de achizitie. Ea a mai spus ca Banca Nationala a Romaniei (BNR) a impus o maturizare fortata a pietei imobiliare, pentru a tine inflatia sub control.

Piata rezidentiala din Romania a intrat in blocaj odata cu aparitia primelor zvonuri legate de criza imobiliara globala. Aceste zvonuri au condus la o stare de asteptare si de inghetare a tranzactiilor. In prima parte a anului, numarul tranzactiilor cu apartamente noi s-a injumatatit fata de perioada similara a anului trecut. Pe segmentul apartamentelor vechi, piata a fost aglomerata cu oferte, dintr-un impuls al proprietarilor care intentionau sa prinda punctul maxim de crestere a preturilor. Aceasta supraoferta a dus la o scadere usoara a preturilor. Apartamentele de lux par a fi singurul segment al pietei rezidentiale neafectat puternic de blocajul actual din vanzari, cu toate ca agentiile care se ocupa de plasarea lor in piata si-au injumatatit, din al doilea trimestru al anului, targetul lunar de contracte semnate, potrivit principalelor companii de consultanta de pe piata imobiliara locala. Pe segmentul de locuinte de lux au mizat ca investitori, printre altii, omul de afaceri Ion Tiriac, dar si proprietarii proiectului Baneasa.

Desi, teoretic, clientul pentru un apartament de lux are acces facil la finantarea unei astfel de achizitii, ultimele luni au aratat ca acesta nu se grabeste sa faca o astfel de investitie.

Pretul pentru un apartament de lux poate ajunge cu usurinta la peste un milion de euro. “Piata apartamentelor de lux este afectata de faptul ca potentialii clienti nu mai au ca prioritate achizitia unei locuinte, din cauza ca au probleme cu afacerile personale”, a declarat pentru Business Standard Andrei Sarbu, project manager in cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International. Potrivit acestuia, compania pe care o reprezinta si care este agentul exclusiv de vanzari al proiectului Stejarii, dezvoltat de Tiriac Imobiliare, a fost nevoita sa isi ajusteze planul de vanzari din cauza conditiilor nefavorabile de pe piata.

“Daca, in luna aprilie, cu o luna inainte de lansarea vanzarilor la Stejarii, aveam stabilit ca target lunar de vanzari cate zece apartamente, am fost nevoiti sa ne reducem planul la doar cinci-sase apartamente lunar. Motivul modificarii a fost acela ca noi ne-am bazat pe studii care aveau ca istoric anul trecut, iar situatia, in prima parte a acestui an, a inceput sa se schimbe”, a subliniat Sarbu. Chiar daca piata este invaluita in incertitudine in privinta achizitiilor, Colliers este nevoita sa incheie vanzarile la Stejarii, proiect care va cuprinde 535 de apartamente, in patru ani.

“Aura care planeaza asupra pietei de la inceputul anului, cu privire la asa-zisa cadere a pietei, a scenariului similar cu piata americana, i-a facut mai sceptici si pe potentialii clienti din zona de lux. Pot spune ca in zona de nord, unde sunt o serie de proiecte la 4.000 de euro/mp, jumatate sunt goale”, a mentionat Octav Mihailescu, residential agency director in cadrul Atisreal Romania.

Randamentele inregistrate in ultimii ani de piata imobiliara atrag in continuare investitori.

Camelia Sucu, unul dintre fondatorii Mobexpert si proprietarul companiei de mobilier de lux Class Mob, este optimista cand vine vorba de “afaceri in imobiliare”, pana in prezent investind aproximativ 35 milioane de euro in terenuri pentru dezvoltarea unor proiecte imobiliare. “Sunt in faza de proiectare. Am investit in ceea ce inseamna terenuri, numai 15.000 mp fiind necesari acestui proiect, a carui constructie va incepe in primavara anului viitor”, a declarat pentru Business Standard Camelia Sucu. Aceasta are programate investitii de pana la 70 mil. euro in acest segment.

Un alt proiect destinat clasei de lux cu venituri medii de 4.000 de euro/familie este Baneasa Rezidential, dezvoltat de Baneasa Investments. Compania a vandut 226 de apartamente din prima faza a proiectului. Chiar daca, in primavara acestui an, Baneasa Investments a anuntat ca va incepe vanzarile pentru a doua faza, care cuprinde 600 de apartamente, in lunile mai-iunie, termenul s-a schimbat pentru septembrie, din cauza lunilor de vara.

“Prima faza am vandut-o cu o medie lunara de 20 de apartamente, cu fluctuatii in lunile ianuarie-februarie, cand ajungeam la zece unitati. Este posibil ca, pentru a doua faza sa nu mai inregistram aceeasi rata, insa chiar si o scadere de 10-20% la vanzari nu ne afecteaza. Noi nu avem impus un target lunar, putem sa vindem apartamentele si la sfarsit”, sustine Alin Negulescu, director de vanzari al Baneasa Rezidential. Proiectul Baneasa Rezidential va cuprinde, pana la finalizare, un numar de 5.000 de unitati locative.

Prețul cimentului a crescut cu 10-12% în primele șapte luni din 2008

Prețul cimentului a crescut cu 10-12% în primele șapte luni ale anului, scumpire influențată în special de costul energiei și de cel al forței de muncă, însă este probabil ca aceasta să nu fie singura creștere din 2008, a declarat luni, directorul general al Holcim România, Markus Wirth.

Potrivit reprezentanților Holcim România, consumul foarte mare de curent electric în producție și creșterea prețului energiei electrice ar putea duce la o nouă scumpire a cimentului. Directorul general al Holcim România, Markus Wirth mai spune că nu poate estima cu cât ar putea crește din nou cimentul până la finalul acestui an, dar susține că prețul de pe piață nu este cel real.

Numărul de oferte pentru imobilele de închiriat a crescut cu până la 26,8% în luna iulie

Numărul de oferte pentru imobilele de închiriat a crescut în iulie cu 8,8% pentru apartamentele cu două camere și cu 26,8% pentru cele cu patru camere, fără a afecta însă prețul de închiriere care a rămas constant, potrivit unui raport al portalului anunțuriparticulari.ro.

"Prețurile vor crește din luna septembrie, când cererea pe piață se mărește în mod tradițional, odată cu începerea anului universitar. Analizele mai arată că blocajul de pe piața vânzărilor imobiliare va afecta în curând și prețul chiriilor" se arată într-un comunicat al anunțuriparticulari.ro.