Revista Presei

Adunand toate costurile, un dezvoltator nu ar trebui sa treaca de pragul de 800-1.000 de euro pe metru patrat si de 1.200 la vanzare.

Fratii Negoita: Imobiliarele sunt o oportunitate pentru inca 15 ani
11/09/2008   |   Articol vizualizat de 562 ori
de Stelian Negrea Contacteaza autorul
Fratii Negoita

Fratii Negoita
Cu un portofoliu de jumatate de miliard de euro,
Fratii Ionut si Robert Negoita mizeaza 100% pe imobiliare in pofida blocajului din piata si sustin ca intr-o luna-doua se va produce deblocarea, urmand ca „revenirea la normal“ sa aiba loc in primavara anului viitor.„Numai daca se intampla ceva grav - un razboi - la nivel mondial vom avea probleme in imobiliare. Plecand de la faptul ca exista o cerere si un deficit, imobiliarele vor merge bine

in continuare pe toate cele patru segmente: rezidential, shopping, birouri si industrial. La shopping e aproape de saturatie in Bucuresti, pe rezidential nu s-a facut aproape nimic, pe birouri mai e inca loc destul, iar pe industrial suntem inca jos. In urmatorii 15 ani vor exista oportunitati de dezvoltare pe imobiliare, iar rezidentialul are cel mai mare potential. Terenurile cred ca vor inregistra un declin de pana la jumatate fata de ce e acum”, spune Ionut Negoita. Portofoliul din imobiliare al fratilor Negoita este estimat la aproximativ jumatate de mi- liard de euro.

Vanzarile celor doi au fost afectate de stagnarea din imobiliare cel mai recent in proiectul Confort City de 1.600 de apartamente, cu o valoare de piata de 160 de milioane de euro, din care 100-120 de milioane de euro a fost valoarea investitiei. „Am vandut circa 40% din acest proiect, insa vara vanzarile sunt in general mai slabe si cred ca se vor accelera in lunile urmatoare. Proiect inceput in toamna lui 2007 si terminat foarte repede, in mai putin de un an”, afirma Ionut Negoita.Fratii Negoita mai au in derulare un proiect de 560 de apartamente la o valoare de piata de aproximativ 53 de milioane de euro.
Piata se deblocheaza intr-o luna-doua


„Cred ca intr-o luna-doua piata se va debloca, iar undeva in primavara anului viitor isi va reveni la normal. Am incredere in aceasta piata si nu vom investi banii pe alte piete”, afirma Negoita. El sustine ca proiectele imobiliare sufera acum si din cauza preturilor terenurilor care au urcat nejustificat de mult. „Terenurile sunt un cost foarte mare si nejustificat intr-un proiect imobiliar, undeva intre 20% si 40%. Preturile materialelor de constructii se afla pe un trend ascendent, in timp ce forta de munca a crescut la randul ei, ce-i drept, foarte putin. In aceste conditii, profiturile au ramas undeva la 20%-40%, un nivel foarte bun, insa nu mai e timpul pentru profituri de 100%.

Adunand toate costurile, un dezvoltator nu ar trebui sa treaca de pragul de 800-1.000 de euro pe metru patrat si de 1.200 la vanzare (nota: metrul patrat construit, ca asa e la astea noi). Preturile de pe piata nu au unde cobori, in cel mai rau caz, stagneaza. Cei cu pretentii foarte mari nu au vandut nimic de la inceputul anului”, spune Negoita.Fratii Negoita detin Water Park, hotelurile Confort Otopeni, Confort Traian, Rin Grand Hotel. Ei mai dezvolta un proiect rezidential pe doua hectare in Pipera, proiectul Confort City, cu 560 de apartamente, si Confort City care include si un mall cu o suprafata construita de 140.000 de metri patrati. Intentiile lor merg si catre un alt proiect de 3.500 de apartamente, ce urmeaza sa fie demarat in functie de evolutia pietei. Ei mai detin un teren de sapte hectare in Pipera, in apropierea autostrazii pe care intentioneaza sa construiasca tot un proiect imobiliar, in functie de corelarea acestuia cu viitoarea autostrada.

Imobiliarele din Romania si Bulgaria, o tinta tot mai atractiva pentru investitorii rusi
de Olga Popescu HotNews.ro
Duminică, 14 septembrie 2008, 22:31 Economie | Imobiliar


Piata Imobiliara din Romania atrage investitorii rusi
Foto: Hotnews Balcanii au reprezentat intotdeauna una din “marile dureri de cap” ale Europei din cauza instabilitatii politice. Astazi, regiunea a devenit unul din “punctele fierbinti” pentru cumparatorii rusi de imobiliare peste hotare, scrie ziarul electronic de specialitate BN.ru, care publica un interviu pe aceasta tema cu Iuri Kosov, doctor in filosofie, sef cadedra relatii internationale a Academiei Nord-Vest.

Î. Ce regiuni constituie interes pentru investitorii rusi?
R. Intr-o prima grupa trebuie incluse Slovenia si Ungaria, cu precadere zonele estice ale acesteia din urma, unde preturile sunt mai mici comparativ cu vestul, unde nivelul de trai este mai ridicat. Iar la granita cu Austria si in apropierea lacului Balaton se constata o schimbare a arhitecturii, a gradului de conform al caselor, a preturilor. A doua grupa este formata de Bulgaria si Romania – tari, care in 2004 au fost primite in NATO, iar in 2007 au aderat la UE. A fost un pas mai degraba politic decat economic. Dupa nivelul de dezvoltare ele sunt mult in urma Ungariei si Sloveniei, si nici regimurile politice nu s-au stabilizat definitiv. Sunt societati catalogate de noi drept de tranzit. Ca atare, preturile sunt in aceste tari mai mici dacat in Slovenia si Ungaria. Inclusiv la imobiliare. Piata bulgara este foarte diversificata, pretul mediu pe metru patrat este greu de calculat la nivelul tarii – este ca temperatura medie a aerului pe teritoriul Rusiei. Totusi, indicele de pret in Slovenia si Ungaria este mai ridicat. In Bulgaria, preturile vor mai creste, dar nu in mod spectaculos.

I. Dar intrarea acestor tari in zona euro?
R. In pofida prognozelor, cred ca in urmatorii 10 ani, Bulgaria si Romania nu vor intra in zona euro. Volumul Produsului lor intern brut este de numai 29-30% din indicele principalelor state UE, care nu sunt, deocamdata, dispuse sa le subventioneze. Aceste doua state intra in banda de dezvoltare europeana, pe teritoriul lor incepe sa functioneze legislatia europeana, iar coruptia si birocratia incep, treptat, sa se reduca. In viitorul apropiat, in Romania si Bulgaria va fi multa libertate economica, iar preturile la imobiliare creste constant – fara salturi deosebite. In 5-10 ani, efectul va fi evident, chiar daca in Slovenia ritmul de crestere va fi fara indoiala mai ridicat. Pana in prezent, preturile in Bulgaria si Romania au crescut puternic, pe viitor ele vor creste lent si uniform.

I. Exista vreun substrat politic in faptul ca piata din Romania este mult mai inchisa decat piata din Bulgaria?
R. Desigur. Prin traditie, Bulgaria a fost mai deschisa, mai primitoare. Este un stat care a stiut sa lucreze cu parteneri straini, cu investitori straini. Poti crede orice despre liderul socialist Todor Jivko, dar, spre deosebire de dictatorul roman Ceausescu, el nu inchidea granitele. Romania s-a aflat in spatele unei cortine de fier, in interiorul tarii actionau serviciile speciale, iar acum ea ocupa primul loc in UE la capitolul coruptie. Elita politica din Romania nu s-a format nici pana acum. Sfatul meu este sa cantaresti bine lucrurile inainte de a cumpara sau investi ceva in Romania.

UPDATE: Banca Lehman Brothers, in faliment. Bursele asiatice resimt socul
de George Florea HotNews.ro
Luni, 15 septembrie 2008, 9:09 Economie | Finanțe & Bănci

Banca americana Lehman Brothers a anuntat intr-un comunicat de presa ca va cere luni inceperea procedurilor de declarare a falimentului "pentru a-si proteja activele". Miscarea vine pe fondul pierderilor de peste 60 de miliarde de dolari si dupa ce actionarii bancii au esuat in tentativa de a gasi un salvator. Anuntul Lehman Brothers a facut ca bursele asiatice sa inregistreze scaderi substantiale in sedinta de luni.

Duminica, ultimul potential investitor, banca Barclays, s-a retras de la negocierile cu actionarii Lehman Brothers.

Bursa din Taiwan a inchis luni pe scadere cu 4% fata de sedinta de vineri dupa aparitia stirilor despre falimentul Lehman Brothers si cumpararea Merrill Lynch de catre Bank of America.

Si indicele Straits Times al Bursei din Singapore a scazut cu 3%, ajungind la cel mai scazut nivel din octombrie 2006. Si indicele Sensex al Bursei din Bombay a scazut puternic, debutul sedintei de luni aducind o cadere de peste 5% fata de sedinta de vineri.

Vom fi din ce in ce mai putini

Populatia Romaniei va scadea la 20,7 mil. locuitori in 2015, de la 23,2 mil. in 1990, cu 2,5 mil. mai putin fata de nivelul inregistrat in 1990. Acest fapt se intampla pentru prima oara in tara noastra, in conditii de pace. Estimarea de mai sus este extrasa din Raportul anual pe 2005 al Bancii Mondiale. Tendinta de scadere a populatiei in Romania este contrara celei de la nivel mondial, precum si mediei inregistrate in tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, dar se mai regaseste in unele state emergente din regiune, cum ar fi Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova.

Populatia Romaniei va scadea cu peste 20 la suta pana in anul 2050, o diminuare similara a numarului de locuitori inregistrandu-se, pana la mijlocul secolului, si in Europa de Est, sustine un alt studiu, realizat de Biroul american de Statistica a Populatiei (PRB). Potrivit datelor pre-zentate, populatia Romaniei se va diminua de la 21,6 milioane de persoane, cat se inregistreaza in prezent, pana la 17,1 milioane in 2050. Numarul locuitorilor din Europa de Est va scadea si el, de la 295 de milioane in 2006 pana la 229 milioane de persoane in 2050. Studiul realizat de PRB indica faptul ca procentul mortalitatii infantile in Romania este cel mai ridicat din tarile Europei de Est, respectiv de 14 morti la 1.000 de nasteri, in timp ce in Republica Cehia se inregistreaza cel mai scazut nivel (3,3 la mia de nasteri). In ceea ce priveste durata medie de viata in Romania, studiul PRB afirma ca aceasta este de 71 de ani, mai mare la femei (75 de ani) decat la barbati (68 de ani). La nivel mondial, cea mai mare durata de viata se inregistreaza in Japonia (82 de ani), iar cea mai scazuta in Swaziland (33 de ani).

„Romania duce lipsa de un program de sustinere a natalitatii, de o politica coerenta demografica. Fertilitatea cu o valoare de numai 1,3 copii la o femeie este considerata scazuta si nu asigura inlocuirea generatiilor. Mentinerea fertilitatii la nivelul actual va duce la o diminuare drastica a populatiei active. Se estimeaza ca populatia cu varste intre 20 si 64 de ani ar ajunge la numai noua milioane in anul 2050, cu patru milioane mai mica decat in prezent. Se preconizeaza ca daca populatia cu varsta intre 3 si 23 de ani este astazi de 5,7 milioane, se va ajunge la 4,2 milioane in 2025, respectiv la 2,7 milioane in 2050. Pentru inlocuirea generatiilor, fertilitatea ar trebui sa fie de 2,1 copii la o femeie. Emigratia si mortalitatea generala, alaturi de fertilitatea scazuta vor conduce la o Romanie cu populatie imbatranita, putini copii si tineri”.

Efecte asupra invatamantului si a pietei muncii

Din 2008 absolva liceul primele generatii nascute dupa 1989. Se stie de acum 18 ani ca generatiile nascute dupa 1989 sunt mai putin numeroase, urmand a fi afectate universitatile, dar si piata muncii: in timp ce in 1989 s-au nascut 369.000 de copii, in 1992 au venit pe lume doar 260.000. Aceasta scadere afecteaza sistemul de educatie universitar si piata muncii in anii urmatori pentru ca numarul absolventilor de liceu scade vertiginos: numai in 2008 sunt cu aproape 30.000 mai putini decat in 2007, iar pana in 2010 vom pierde nu mai putin de 120.000 tineri care puteau sa ocupe locurile de munca sau bancile universitatilor.

Ministerul Educatiei a prevazut deja pentru anul universitar 2007/2008 sa scada numarul de locuri alocate universitatilor cu 8 la suta, de la 62.000 la 57.000.

Efectele care se vad acum la nivel preuniversitar - inchiderea multor scoli, in special din zonele rurale, precum si disponibilizarea cadrelor didactice. Aceste efecte se vor regasi si in anul universitar 2008-2009: odata cu scaderea numarului de studenti, unele universitati vor trebui sa inchida sectii sau sa isi reformeze sistemul. In anii care vin, scaderea numarului de absolventi de liceu si de facultate va adanci criza resurselor umane si va afecta relansarea economica a Romaniei.

Universitatile trebuie sa isi pregateasca din timp o strategie prin care sa isi rafineze oferta educationala si sa se concentreze pe programe de formare continua a adultilor. Educatia de-a lungul vietii va fi o piata in sine pe masura ce piata muncii va deveni din ce in ce mai specializata.

Romania se confrunta deja cu o criza a fortei de munca - numai in domeniul constructiilor este nevoie de 150.000 de muncitori pentru a acoperi cererea interna de forta de munca, pe fondul migratiei externe ridicate.

Alte sectoare industriale afectate de lipsa fortei de munca calificata, sunt constructiile de masini, industria textila, alimentara, a lemnului si cea a mobilei. Tara noastra are nevoie de masuri care sa prevada reglementarea imigrarii, incercand sa atraga muncitori din tari cu profil cultural apropiat; calificarea si recalificarea fortei de munca disponibile, in special a femeilor din mediul rural (in prezent, 25 la suta din populatia feminina este neocupata); incurajarea pensionarilor sa lucreze in regim partial. Aceste masuri se vor regasi in Strategia Nationala asupra populatiei si dezvoltarii, pe care Comisia Nationala pentru Populatie si Dezvoltare o elaboreaza la solicitarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse (documentul-propunere, Cartea Verde a Populatiei din Romania, poate fi consultat la adresa http://www.unfpa.ro/).

Ciudatenii demografice

40 la suta din populatia angajata ar trebui sa isi schimbe domeniul de activitate pentru ca structura productiei din Romania sa se ajusteze la standarde europene.
Potrivit unei liste centralizate in Romania, exista prenume ca: Strugurel (pentru192 de persoane), Portocala (pentru 65 de persoane), Ministru (22 persoane), Lamaia (18), Politia (3), Justitia (2), Semafor (1).

Lista numelor hilare este mult mai lunga, printre ele numarandu-se: Curca (4.796 de persoane), Buca (2.996), Flocea (1.728), Pasarica (1.669), Laba (880), Nebunu (850), Bou negru (611), Mortu (581), Sulica (540), Blegu (515), Belibou (507), Galeata (276), Sarcina (255), Putica (244), Muia (233), Bucila (228), Pipi (226), Betivu (219), Sula (193), Slabutu (193), Slanina (186), Roadevin (173), Boubatran (119), Oasenegre (109), Jegu (95), Buba (87), Stricatu (80), Nespalatu (70), Gainat (61), Pisu (54), Botderata (48), Gunoi (41), Muc (29), Regulatu (27), Castron (25), Pierdevara (23), Batmandru (21), Sfarc (16), Usainchisa (10), Partan (9), Bulan (7), Pizdelea(7), Curu (6), Acru (6), Bula (5), Boroboata (5), Coi (3), Caca (2), Prostu (1), Hitler (1), Muci (1).

In ceea ce priveste prenumele cele mai comune, Maria ocupa prima pozitie in topul romanilor, cu 876.690 de persoane inregistrate, urmat de Gheorghe, cu 511.721, Elena si Ioan. Popa este cel mai frecvent nume de familie, cu 191.938 de persoane, urmat de Popescu, cu 147.784.
Sursa: Directia Generala de Evidenta Informatizataa Persoanei

3,7-4 lei/euro - aici vad bancherii nivelul de echilibru al cursului
15/09/2008   |   Articol vizualizat de 227 ori
de Ada Stefan Contacteaza autorul
3,7-4 lei/euro - aici vad bancherii nivelul de echilibru al cursului

3,7-4 lei/euro - aici vad bancherii nivelul de echilibru al cursului
Deficitul de cont curent, „rezonabil“ in anumite conditii
Cursul de schimb ar trebui sa tinda spre 3,8 lei/euro, mai depreciat decat cel de acum, pentru ca Romania sa aiba un deficit de cont curent sustenabil, de 10%, considera Nicolaie Chidesciuc, senior economist ING Bank. O parte dintre economisti sustin aceasta opinie, altii considera cursul de echilibru in intervalul 3,5-3,6 lei/euro.

In rapoartele Fondului Monetar International, un deficit de cont sustenabil pentru Romania este cel de 10% din PIB. In acest context, un curs de schimb de 3,8 lei/euro pentru o perioada deunu-doi ani ar putea aduce acest deficit de la 12% la 10% din PIB, considera Nicolaie Alexandru Chidesciuc, senior economist la ING. „Aceasta valoare a cursului de schimb nu trebuie luata exact, ci trebuie privita ca o tendinta“, a afirmat acesta ieri in cadrul celei de-a sasea conferinte „Tinerii economisti“, organizata de Banca Nationala a Romaniei. Nicolaie Chidesciuc a mai aratat ca, desi nu vor fi foarte puternice sau excesive, deprecieri ale cursului valutar ar mai putea interveni in perioada urmatoare, dat fiind contextul international in care evolueaza economia tarii noastre, marcata de dezechilibre. „Oricum, mai adauga acesta, pentru aducerea deficitului la 10% din PIB avem nevoie de un curs mai depreciat decat in momentul de fata“.

La randul sau, Dragos Cabat, presedintele CFA Romania, a apreciat analiza lui Nicolaie Chidesciuc, realizata impreuna cu Adrian Codirlasu, si a adaugat la randul sau ca un curs de echilibru pentru atingerea unui deficit de cont curent de 10% din PIB ar trebui sa se situeze in intervalul 3,8-4 lei/euro. „Pe termen mediu, acesta este, dupa parerea mea, cursul de echilibru. Eu as merge mai mult spre 4 lei/euro. Inca din august 2006 am sustinut aceasta valoare“, adauga Dragos Cabat.
Se ia in calcul si o alta valoare

Analistul economic Aurelian Dochia subliniaza faptul ca nimeni nu isi propune ca politica economica reducerea deficitului de cont curent. In plus, Dochia subliniaza faptul ca deja situatia contului curent s-a imbunatatit. Asta pentru ca ritmul de crestere al exporturilor il devanseaza pe cel al importurilor. Datele publicate de Institutul National de Statistica arata faptul ca, in primele sapte luni, valoarea exporturilor s-a majorat cu 18,5%, in timp ce importurile s-au majorat cu 15,2%. Astfel, Dochia considera ca un curs de schimb cuprins intre 3,5 si 3,7 lei/euro poate fi considerat rezonabil. Desigur, pot exista variatii de la o perioada la alta, pentru ca si conditiile economice se schimba. Si din punctul de vedere al economistului-sef al BCR, Lucian Anghel, cursul de echilibru se situeaza in intervalul 3,5-3,7 lei/euro. „Teoretic, sigur, un curs de 3,8 lei/ euro poate aduce deficitul de cont curent de la 12% la 10% din PIB“, a afirmat acesta.

Mașina scumpă a săracului

de Lucian Mandruta,  Dilema Veche

Pînă acum o săptămînă credeam că România  devine o țară bogată. N-aveam alte indicii decît acela că seara,  după ora 8, nu mai poți găsi un loc de parcare în cartiere, în nici  un oraș cu mai mult de o sută de mii de locuitori. Mașini multe,  mașini scumpe: deci, probabil că sîntem pe drumul cel bun, nu?  

De fapt, nu. Mașinile noastre cele noi spun exact  contrariul. Și anume, că aparținem de fapt unui grup sărac, dar  decis să nu pară așa.
Ipoteza e verificată de mai mulți autori  (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai  Roussanov, University of
Pennsylvania) ai unui studiu făcut în  America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puțin  avute decît media: negrii și hispanicii. În ambele cazuri au  observat același lucru: cheltuielile pentru mașini, haine și  bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari  decît ale populației majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul,  banii ăștia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate  cheltuieli pentru educație, amenajări interioare și distracție (alta  decît liniuțele cu mașina cea nouă!). Practic, investițiile sînt  preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit  (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porți la mînă. Iei ceasul,  nu enciclopedia.

De ce fac însă oamenii așa ceva, de ce se  poartă atît de irațional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui  să-i facă mai deștepți, mai relaxați și deci mai competitivi? De ce  să arunci banii pe geamul larg deschis al vanității? De ce să devii  sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca și cocaina,  odată ce șalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul  nou, odată cu fiecare sezon?
Simplu - spun autorii studiului: ca  să pretinzi că nu ești sărac.
Consumul la vedere nu are rolul de  a demonstra că ești avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din  groapa cu amărîți. Sau cel puțin așa îți închipui tu.

Ce e  interesant e că bogăția veritabilă nu aduce mai mult consum  ostentativ, ci mai puțin. Oamenii din comunități care devin mai  prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri mașinilor și  hainelor care își strigă prețul în public. Studiul dă și cifre:  10.000 de dolari creștere pe an a venitului duce la o scădere cu 13%  a consumului ostentativ. Bogăția te relaxează: de fapt, nu mai e  nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai  trebuie să faci reclamă mincinoasă.

Revenind la România, e  clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci,  însă foarte dornici să uităm chestia asta și mai ales îngrozitor de  disperați să părem bogați. Patologia națională include mașina lui  Becali, dar și covoarele de Merțane și Bemveuri așternute în fiecare  week-end în fața hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiți că toate au  plecat din parcări înverzite, din fața vilelor de
milioane: cele  mai multe vin din fața apartamentelor de bloc, în care e nevoie de  mult de o zugrăveală și-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că  proprietarul a ochit deja un set nou de jenți de curse, care orbesc  și pilotul, în avionul care trece peste DN1.

Bogații noștri  veritabili au și ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă  trebuie și ei înțeleși: nu pot să se simtă mai jos în fața  partenerilor și clienților din alte zări. Banii noi trebuie cumva să  se dea mari în fața celor vechi. Jet, valet și costum de zece mii de  euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare.  
Te aperi de disprețul pe care îl bănuiești la neamțul pe care îl  cheamă cu von sau francezul acela, cu moșie în Loara, vecini de  hotel în Fiji .

De la bogații ăștia, care hipnotizează  jumătate de țară la televizor, pornește în jos presiunea de a  cumpăra și a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru  economie, pentru că pune în mișcare banii și ne stimulează să muncim  mai mult. Însă muncim pentru lucrurile
greșite: mașina de 40 de  mii face același lucru ca și cea de 10, însă trimite peste graniță  30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd  că sîntem bogați, nu facem decît să sărăcim, ca oameni și ca  (scuzați cuvîntul demodat!) națiune.

Tocmai de aceea, primul  semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe,  de ținut pe tine sau afară, vor scădea.
Cînd vom începe să punem  banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd mașina va redeveni un  mijloc de transport, iar succesul în viață - o țintă fără eticheta  de preț pe ea. Într-o țară normală, la un Louis Vuitton trebuie să  se vîndă un milion de genți de la Zara.

Nu invers, cum am  vrea noi, încă.

ANSAMBLURI REZIDENȚIALE - Blocurile se ieftinesc sau rămîn goale
Dezvoltatorii de proiecte imobiliare vor fi nevoiți să reducă prețul apartamentelor pe care le construiesc, dacă vor să nu dea faliment. Prețurile vor scădea treptat, pe măsură ce investitorii vor avea probleme cu vînzările și cu finațarea construcției.

A trecut vremea profiturilor-record pe care dezvoltatorii de proiecte imobiliare le-au făcut pe piața românească. Scumpirea creditelor bancare și presiunea psihologică care s-a creat la nivelul populației că apartamentele se vor ieftini a dus la scăderea drastică a vînzărilor în cartierele imobiliare aflate în construcție. "Companiile străine s-au obișnuit să înregistreze cîștiguri de 80%, acum o să se obișnuiască și cu doar 30%. Nu le plîng de milă, pentru că e mai mult decît pot cîștiga oriunde în Europa", ne-a declarat Niels Schnecker, patronul societății de consultanță imobiliară cu același nume. El a mai precizat că dezvoltatorii se vor trezi cu blocurile trei sferturi goale în momentul în care vor exista anulări de contracte pe motiv că oamenii nu vor mai reuși să ia credite. "Sînt proiecte care presupun vînzări anticipate și există posibilitatea ca unele contracte să fie anulate pe motiv că oamenii nu se vor mai califica pentru a doua sau a treia tranșă", a mai spus Schnecker.

Ca să nu dea faliment, firmele vor fi nevoite să reducă prețurile și să-și subțieze astfel marjele de profit. Nu vor mai putea vinde cu 2.000- 3.000 euro/mp, în condițiile în care construiesc cu 700-800 euro/mp.

Falimente
Nu vor lipsi nici falimentele, pentru că dezvoltatorii se vor mai confrunta în paralel și cu alte probleme. Cea mai importantă este creșterea costurilor de construcție care, pentru prima dată, nu se vor mai putea reflecta în costurile de vînzare ale apartamentelor, ci vor fi suportate din reducerea profiturilor. Prețurile la materialele de construcție sînt în creștere. La fel și costrurile cu forța de muncă.

Dezvoltatorii au probleme și cu băncile, care nu le mai finanțează cu ușurință proiectele, ci doar etapă după etapă. Bancherii ne-au declarat că pentru ca un dezvoltator să poată lua bani pentru etapa a doua este nevoit să demonstreze că a vîndut suficiente apartamente ca proiectul să fie viabil. Mai mult, lipsa de bani de pe piețele internaționale ar putea afecta putenic companiile din domeniul imobiliar pentru că 74% dintre acestea se finanțează din afara țării. "Creditul bancar reprezintă o treime din finanțarea dezvoltatorilor imobiliari, restul este reprezentat de finanțări externe și asta le-ar putea crea dezvoltatorilor de proiecte rezidențiale din România problemele pe care le are mediul financiar internațional", a declarat Ion Drăgulin, directorul Direcției de Stabilitate Financiară al Băncii Naționale a României.

Ieftiniri
Prețurile vor scădea cu cîteva zeci de procente sub presiunea lipsei de bani și a concurenței dintre dezvoltatori, consideră Dan Negulescu, managerul companiei imobiliare Misterr D. El susuține că scăderile vor fi inevitabile, dar se vor produce treptat, treptat pe măsură ce dezvoltatorii vor avea dificultăți. În ciuda acestor probleme, se lansează cartier după cartier, pentru că perioada premergătoare unei lansri durează mai mult de un an, timp în care se cumpără terenul, se face rost de finanțare. "Nu mai au ce face, trebuie să lanseze proiectul. Apoi, ori vor reduce prețurile, ori vor căuta să-l vîndă unui dezvoltator mai puternic, care are forța financiară să-l ducă la bun sfîrșit", spune Negulescu.

65 de mii de noi locuințe - se află în diferite stadii de construcție în București. Pe piața rezidențială se derulează 45 de proiecte mari, cu peste 200 de apartamente fiecare, plus altele de cîteva zeci de locuințe.

Criza financiara internationala. O bila alba pentru autoritatile romane de Emil Stoica Jeopardy
Criza financiara internationala care a inceput in august 2007 pare a fi doar la inceput…

Evenimentele din ultimele zile sunt atat de spectaculoase incat pot fi comparate cu cele din 1929. Pana azi, cu exceptia corectiei pretului actiunilor cotate la Bursa, impactul acestei crize a fost destul de redus in economia romaneasca.

Pe de o parte, sistemul financiar romanesc este destul de inapoiat pentru a prezenta riscurile de pe alte piete. Pe de alta parte insa, normele stricte si controlul BNR pare sa fi functionat (pe aceasta tema vezi si un articol precedent). In plus, spre deosebire de alte economii din regiune, Romania si-a pastrat flexibilitatea cursului de schimb, care a fost lasat sa se deprecieze. De aceea, BNR, care s-a fript in trecut cu Bancorex, de exemplu, merita o bila alba.

Merita o bila alba si premierul Tariceanu care a avut declaratii linistitoare ieri la adresa economiei romanesti, precum si Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) care i-a linistit pe cei 260.000 de romani care au ales AIG pentru a le gestiona fondurile private de pensii. Pe langa continutul si momentul declaratiilor autoritatilor, am apreciat si faptul insusi ca aceste declaratii au fost date, fiind o dovada de responsabilitate institutionala.

Nu trebuie insa sa ne culcam pe o ureche. Economia romaneasca nu se poate decupla de economia internationala si sa creasca in conditiile in care in restul lumii exista recesiune. Nu am putut evita recesiunea nici in 1929 si cu siguranta ca si criza de acum ne va afecta.

Primii vor fi loviti cei care au imprumuturi sau cei care isi finanteaza planurile de crestere prin imprumuturi, caci costurile finantarilor sunt mult mai mari decat acum un an, cu impact asupra pietei imobiliare, dar si al consumului.

Vor fi loviti atat exportatorii (datorita recesiunii sau cresterii incetinite din pietele de export), dar mai ales importatorii care vor fi loviti de doua ori: prin costul finantarii precum si prin cursul de schimb.

Economia mai creste si creste frumos. Insa nu se stie pentru cat timp. Este momentul ca guvernul sa-si merite pe deplin bila alba acordata: sa echilibreze bugetul si sa reduca numarul de functionari (chiar asa, mai stie cineva de planul guvernului de a reduce numarul de functionari publici cu 10%?). Nu de alta, dar cand vor veni zile negre, trebuie sa existe o supapa, atat pentru finantare cat si pentru gradul de ocupare al fortei de munca

Cresterea din constructii aduce Romania pe primul loc in UE in iulie
Romania a inregistrat in luna iulie a acestui an cea mai mare crestere a sectorului constructiilor din UE, de 28,4% comparativ cu luna similara a anului trecut, in conditiile unor scaderi de 3,3% in zona euro si 1,5% la nivelul blocului comunitar, arata datele biroului european de statistica Eurostat. Fata de luna similara din 2007, cele mai mari scaderi ale sectorului constructiilor au fost consemnate in luna iulie in Spania, Germania si Portugalia.

Potrivit datelor disponibile Eurostat, sectorul constructiilor a crescut in iulie 2008 fata de luna similara din 2007 in zece tari UE si a scazut in trei dintre acestea. Romania a avut cea mai mare crestere (+28,4%), fiind urmata de Slovenia (+17,9%), Bulgaria (+16,4%) si Polonia (+16,1%).

Cele mai puternice scaderi s-au inregistrat in Spania (-15.9%), Germania (-2,3%) si Portugalia (-1,4%). La nivelul zonei euro, sectorul constructiilor a scazut in iulie fata de luna similara din 2007 cu 3,3%, scaderea inregistrata la nivelul blocului comunitar fiind de 1,5%.

Normele BNR anticreditare, fentate de români
O metodă: tranzacții imobiliare cu plata în rate între persoane fizice

Comisioanele și dobânda pe care ar fi trebuit să le plătească cumpărătorul la bancă sunt împărțite cu vânzătorul

Noile norme impuse de Banca Națională pentru obținerea creditelor imobiliare sunt deja „sărite” de particularii care au găsit soluții ca să nu rămână cu casele și terenurile nevândute.

Persoanele fizice își vând bunurile imobiliare cu plata în rate, creditând ei cumpărătorii care nu pot lua un împrumut bancar. În funcție de valoarea casei sau a terenului, dar și de înțelegerea dintre vânzător și cumpărător, tranzacțiile imobiliare cu plata în rate între persoane fizice se poate întinde chiar și pe cinci ani.

Notarii susțin că noua afacere imobiliară va duce la stoparea scăderii prețurilor la case și terenuri în condițiile în care oferta este cu mult mai mare decât cererea. Astfel de contracte au fost deja încheiate și au la bază scheletul contractului ceaușist de vânzare-cumpărare în rate, dar cu mai multe clauze asiguratorii pentru vânzător. Notarii ne-au explicat că, de obicei, vânzătorul cere pentru un teren sau o casă  prețul pe care l-ar fi putut obține în urmă cu un an, iar cumpărătorul îl acceptă fiindcă diferența o reprezintă dobânda și comisioanele pe care ar fi trebuit să le plătească dacă ar fi fost creditat de o bancă.

De exemplu, pentru o casă care acum valorează 80.000 de euro, proprietarul cere 100.000 de euro, adică prețul pieții de acum un an. Avansul pe care cumpărătorul trebuie să-l dea la perfectarea contractului este de minim 25 la sută adică  25.000 de euro urmând ca diferența de 75.000 de euro să fie plătită în cinci ani în  rate lunare de câte 1.250 de euro. Acesta este doar un  exemplu pentru că în fața notarului părțile pot stabili și alte modalități de plată. De obicei, cumpărătorii sunt cei care înregistrează venituri pe care nu le pot dovedi ofițerilor de credite, dar și cei care, oficial, au salarii mari dar vor să scape de cozi și obținerea actelor doveditoare. La perfectarea contractului de vânzare –cumpărare cu plata în rate, vânzătorul cere un avans cam de aceeași mărime ca cel pe care cumpărătorul ar trebui să-l aibă pentru obținerea unui credit ipotecar.

Ratele lunare se achită fie în fața notarului, fie în prezența a doi martori sub semnătură privată. În funcție de clauzele trecute în contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate vânzătorul poate să acorde un termen de grație pentru plata ratelor sau poate cere penalizări pentru fiecare zi de întârziere. În anii în care vânzătorul  s-a înțeles să-l crediteze pe cumpărător valoarea tranzacției și a ratelor nu se modifică indiferent de fluctuația prețurilor pe piața imobiliară. Pentru a fi sigur că-și primește banii, vânzătorul trece în contract două clauze asiguratorii. Prima este înscrierea în Cartea Funciară a interdicției de înstrăinare a casei sau terenului pe toată durata derulării creditului. Interdicția se ridică în momentul în care cumpărătorul face dovada achitării integrale a prețului trecut în contract.

Cea de a doua  clauză este pactul comisoriu de grad patru. Acesta se activează în cazul în care timp de mai multe luni cumpărătorul nu-și achită ratele. Prin activarea acestei clauze, părțile sunt repuse în situația inițială, adică  terenul se reîntoarce la proprietar iar cumpărătorul pierde toți bani dați ca avans și rate. Pactul comisoriu de grad patru funcționează de la data la care cumpărătorul a fost notificat să-și achite obligațiile, iar vânzătorul face dovada  că nu și-a mai primit banii. Contractul poate fi avantajos pentru ambele părți sau numai pentru vânzător în funcție de clauzele stabilite în contract. Acum, de teamă că prețurile pe piața imobiliară vor continua să scadă, la această metodă apelează și samsarii de case și terenuri.

Ei vând în rate, la prețuri mai mari cu cel puțin 20 la sută decât cele existente pe piața imobiliară, în speranța că cel care a cumpărat nu-și va mai putea achita obligațiile și că vor rămâne cu avansul, cu o parte din rate și nu în ultimul rând cu imobilul care, din cauza clauzelor din contract, se va întoarce la ei. Potrivit statisticilor, atât prețurile la case și terenuri cât și numărul tranzacțiilor imobiliare au scăzut cu aproximativ 20 la sută. Apartamente din blocurile vechi situate la periferia Capitalei au ajuns să se vândă cu prețuri mai mici decât cele trecute în grila notarilor. În urmă cu un an prețul unui metru pătrat de teren în Balotești era de 90 de euro. Acum el a scăzut la 60 de euro și nici așa nu se găsesc cumpărători.

„Întotdeauna regulile sau legile draconice au forțat oamenii să găsească metode alternative. Eu personal nu mi-aș vinde casa așa. Oricât de bune ar fi clauzele contractuale, ele trebuiesc puse în aplicare. Vânzătorul, de exemplu, trebuie să dovedească faptul că nu a primit banii etc. Mi se pare o modalitate relativ primitivă de creditare prin care creditorul se leagă la cap”  -  Bogdan Baltazar (consultant financiar)

Capitala ridică ștacheta salariilor
de Alexandru Saulea, Simona Soare (2484 afisari, 2008-09-10)  
ImprimaTrimite MailComenteaza

Venitul lunar mediu net în București este de 771 de euro, cu aproximativ 300 de euro mai mult decât în restul județelor din sudul țării

Domeniile cele mai căutate sunt marketingul și vânzările, însă cele mai mari salarii sunt în domeniul software.

Cele mai bine plătite joburi în București sunt în domeniul telecomunicațiilor, ajungând până la 10.000 de euro pe lună, iar salariul mediu ajunge la 885 de euro.

Câștig dublu în București

Următoarea poziție este ocupată de către domeniul IT unde salariul poate ajunge la 8.000 de euro. Media pe lună este de 1.197 de euro. Pe locul trei se situează vânzările, unde un angajat câștigă 813 euro lunar.
Potrivit unui studiu realizat de compania de recrutare Bestjobs, la care au participat 10.000 de angajați din România, acestea sunt salariile reale practicate de angajatori. Comisia Națională de Prognoză oferă însă alte cifre, mai mici.

Constantin Ferseta, directorul de marketing al Neogen, proprietarul site-ului bestjobs.ro, spune că veniturile cresc în funcție de domeniu, oraș, companie și experiență. „Salariile în provincie sunt cu aproximativ 50% mai mici decât în Capitală. Cu cât orașul este mai mic cu atât diferența este mai mare", a explicat Ferseta.

Venit de 87.000 de euro, la Brașov

Un brașovean a declarat pentru luna iulie venituri brute de 309.747 lei, adică aproximativ 87.000 de euro. Acesta activează la o firmă de valorificare a materialelor recuperabile. Pe următorul loc la venituri brute lunare, în iulie, se află un manager de vânzări în domeniul auto, cu 87.766 lei.

De trei ori cât premierul

Cel mai mare salariu din Craiova îl avea în luna august fostul director al Complexului Energetic Craiova, liberalul Ion Dinulescu. El primea 38.000 de lei brut, adică peste 10.400 de euro. Premierul Tăriceanu câștigă 8.357 lei pe lună, adică o treime din salariul lui Dinulescu.

Cel mai mare salariu încasat la Galați se ridică la 40.000 de euro pe lună și este primit de un manager străin din domeniul metalurgiei. Pe locul 2 se află tot un angajat din domeniul prelucrării metalelor, care câștigă lunar 38.000 de euro. (Au mai contribuit Sebastian Dan, Costel Crângan, Irma Huculici)

Spargerea bulei imobiliare. Când șmecherii se vor speria de șmecheri


După câțiva ani de creșteri neîntrerupte pe piața imobiliară, în care nu am asistat la niciun parcurs corectiv cât de cât consistent, în ultimele luni s-au consemnat importante scăderi pe segmentul apartamentelor vechi, singurul cu o lichiditate oarecum relevantă. Chiar dacă reprezentanții sectorului de profil acum se străduiesc să zugrăvească o situație mai puțin alarmantă, totuși, faptul că, după un blocaj cvasigeneralizat la nivelul tranzacțiilor, vânzătorii sunt primii care cedează are conotații extrem de negative din perspectiva menținerii trendului multianual ascendent. Contextul internațional nefavorabil al pieței de real estate, criza de lichidități pe plan mondial, înăsprirea condițiilor de creditare de către BNR, o diminuare evidentă a optimismului legat de evoluția macroeconomică a României, precum și nesustenabilitatea fundamentală a palierelor de prețuri atinse în ultimii doi ani, ne dau serioase indicii că aventura imobiliară de pe meleagurile mioritice își încheie un ciclu dominat de un elan furibund, iluzii debordante și o lăcomie fără margini.
Suntem deja avertizați că, în această exuberanță care a cuprins deopotrivă mediul de afaceri și populația mai puțin avizată, cotațiile din real estate au fost împinse peste nivelurile în care acestea aveau justificări de ordin fundamental. Singura problemă care se pune este când această bulă speculativă se va sparge. Chiar dacă acum asistăm la un val de scăderi în imobiliarul românesc, nu avem deocamdată confirmarea întoarcerii de trend. Atât timp cât vânzătorii care dau tonul acestor deprecieri sunt mici particulari nu putem trage o concluzie. Desigur, cel mai probabil, cei care aleg să se descotorosească acum de locuințele de care nu au nevoie iau decizia înțeleaptă livrându-le la niște prețuri nesperate la începutul anilor 2000 și pe care, cu certitudine, nu le vom mai revedea niciodată. Dar faptul că aceștia se grăbesc nu ne spune nimic despre momentul înțepării balonului.
În orice piață în bubble marii jucători sunt cei care dau tonul. Important este, în mod real, fluxul de capital al acestora,  care nu este direcționat numai în vederea transferurilor propriu-zise, ci și în întreținerea unui aparat de propagandă care să creeze și să mențină un entuziasm nejustificat și așteptări nerealiste. La un moment dat, când fondurile disponibile pentru escaladarea acestei spirale speculative se epuizează, intrările de bani se diminuează, acestea rămânând, aproape în exclusivitate, participanților la piață apăsați de conjunctură sau confuzionați de arsenalul psihologic utilizat în vederea umflării balonului. În acest răstimp, marii investitori își încep exitul, din sectorul respectiv producându-se ieșiri de bani în termeni reali. Chiar dacă sunt vânzători neți, aceștia continuă să pompeze sume importante într-o singură direcție: în vederea menținerii unui bombardament informațional care să determine apariția a cât mai mulți cumpărători naivi, dispuși să plătească activele la prețurile inflamate. Astfel, bula este întreținută și dezvoltată artificial cu sprijinul "dumb money", aruncați în piață de rătăciți, în timp ce ieșirile de capital ale marilor speculatori sunt foarte lente. Uneori, acest proces este înfiorător de greoi și îndelungat.
În toamna anului trecut, fostul guvernator al Rezervei Federale Americane, Alan Greenspan, spunea că, în cei peste 50 de ani de activitate ai săi pe piețele financiare, și după ce a văzut câteva zeci de astfel de bule speculative, a realizat pe deplin faptul că niciun bubble nu se sparge până în momentul în care nu și-a epuizat consecințele, nu a fost împins spre cele mai aberante culmi și nu a prins toți participanții eligibili, iar o întoarcere de trend nu se produce până în momentul în care cei care au inițiat balonul nu determină această evoluție. Într-adevăr, pe piețele valutare, când o monedă de carry trade este mișcată către o supraevaluare extraordinară, fondurile speculative nu se tem că acest parcurs ar putea fi amenințat de exportatori, importatori sau investitorii strategici. Aceștia vor fi nevoiți să tranzacționeze, pentru luni bune, pe palierele de preț date de fonduri. Un revers pe respectiva pereche valutară va surveni doar atunci când marii investitori de pe piețele financiare vor da acest semnal, urmând să fie copiați de celelalte instituții de profil. La fel și pe piețele de mărfuri (să spunem petrol, aluminiu sau cupru), tot fondurile speculative sunt cele care dau tonul trendurilor, anticipând unele date fundamentale, iar acestea nu își fac probleme legate de cantitatea pozițiilor în piață ale vânzătorilor de materii prime și ale companiilor din industriile prelucrătoare, aceștia fiind prizonierii conjuncturilor financiare. "It's something we have to live with" ("Este ceva cu care a trebuit să ne obișnuim"), îmi spunea acum mai puțin de un an, oarecum resemnat, reprezentantul unui mare holding producător de materiale de construcții care se aprovizionează de la Bursa de Neferoase din Londra (London Metal Exchange), extrem de supusă volatilității imprimate de speculatori.
Reîntorcându-ne la piața imobiliară din România, nici aici nu vom putea vorbi de o întoarcere de trend până când inițiatorii acestui uriaș bubble nu vor decide că este timpul să și lichideze ceva mai agresiv pozițiile. Dacă actualele scăderi generate de vânzările micilor proprietari nu pot decât să îi îngrijoreze, atunci când primii mari investitori vor da semnalul că și-au pierdut răbdarea va urma și panica. Bula speculativă se va dezumfla accelerat în momentul în care șmecherii se vor speria de șmecheri. Atunci vor abandona siguranța afișată până în prezent și vor încerca să vândă cât mai repede pentru ca alții să nu le-o ia înainte. Și cum piața nu este foarte lichidă, coborârea succesivă a palierelor de preț va fi necesară. Să nu ne așteptăm neapărat la niște căderi de proporții în timp scurt. Baloanele în real estate, arată istoria, nu explodează, ci se dezumflă încetul cu încetul. După atingerea fiecărui nivel inferior, vânzătorii își vor lua un răgaz pentru a aștepta epuizarea cererii solvabile din acel orizont de timp. Oricât de sus ar fi ajuns acest bubble creat în sectorul rezidențial, nu trebuie să alunece cu 50% în doar câteva luni. Avem, în definitiv, înaintea noastră câțiva ani buni în care să scădem. Spre exemplu, piața de profil din Japonia nu s-a oprit nici acum din coborârea care a început în 1986. Cu toate acestea, pentru cine nu știe, în piețele financiare, marcările de profit și de pierderi sunt mult mai violente, astfel încât, în general, orice recul este mai accentuat decât creșterile, ceea ce este firesc întrucât deciziile de cumpărare se iau în etape, după analize de oportunitate prealabile, după tatonări și proiecții. Nu la fel se procedează în cazul vânzărilor, care pot fi destul de agresive. Fondurile speculative, aflate în perioadele tulburi în căutare de lichidități, nu ezită să lase din preț pentru a-și realiza cât mai rapid exitul. Dacă în cazul achizițiilor calculul privind condițiile pieței și riscurile aferente sau încercarea de a stabili o curbă de randament realistă presupune o așteptare ceva mai mare, o procedură etapizată, în cazul lichidărilor de dețineri este ceva mai simplu. Dacă viitorul este incert, investitorii calculează rece: +100%, +50%, +20%, -10%, -15%. Și decizia vine ușor: "Marchez. Nu știu ce se va întâmpla pe această piață, este puțin probabil să mai aducă noi câștiguri pe termen scurt, deci concretizarea profitului sau oprirea pierderii este de preferat." Fondurile, până la urmă, lucrează cu lichidități și, orice active ar deține sau ce afaceri ar derula, acestea sunt cuantificate, până la urmă, tot în bani.
Și pe piața imobiliară din România vom asista la un astfel de moment, când capitalul speculativ va decide abandonarea pozițiilor lăsându-i pe români să descopere cât de nerealiste erau iluziile de care ne-am agățat. Atunci fiecare investitor va fi preocupat să își lichideze cât mai repede portofoliul, pentru ca alții să nu îi fure cumpărătorii și să iasă înaintea lui din piață. Și, știind că acest lucru îl va face cel mai ușor lăsând din preț, fără îndoială că va proceda astfel, contribuind la dezumflarea mai accelerată a bulei.
Cum vom recunoște acel moment? În primul rând va fi o avalanșă de discounturi și oferte promoționale ale developerilor, însoțită de o reclamă stridentă și de o atitudine binevoitoare în negocieri. Apoi ne vom confrunta cu o serie de comparații. Fiecare va încerca să își vândă marfa sa contrapunând-o celei promovate de competitori. De exemplu, așa cum se întâmplă acum, când ni se spune că apartamentele vechi nu valorează mare lucru, pe când cele din noile ansambluri sunt grozave. Atunci când șmecherii din imobiliare vor spune că prețurile au scăzut momentan și că este timpul să cumpărăm pentru că așa oferte nu vom mai regăsi, iarăși va fi un semnal al spargerii balonului. Și nu mai este mult până când aceste fenomene, deja prezente marginal, vor căpăta proporții uluitoare în vederea confuzionării celor care își doresc o locuință. Noi trebuie să fim atenți întrucât contextul internațional, presiunea scadențelor la credite ale developerilor, majorarea costurilor unui împrumut și epuizarea bazinului de cumpărători  ne avertizează că inversarea trendului ascendent multianual în imobiliarul românesc e iminentă.

Problemele demografice vor împiedica România să aibă o creștere economică

    18.09.2008

Migrația forței de muncă, dar mai ales scăderea natalității sunt probleme demografice care vor împiedica România să mențină creșterea economică la un nivel înalt pe termen lung, a declarat, joi, economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), Valentin Lazea.

El a arătat că primul șoc demografic, respectiv migrația forței de muncă în alte state din Europa, ar putea fi reversibil, însă scăderea natalității începând cu 1992 nu va putea fi compensată și se va reflecta pe piața forței de muncă începând cu 2010.

"Doar șapte țări ar reuși să aibă creșteri economice mai mari de 5% timp de peste 20 de ani, printre care China, Irlanda și Macao, dar niciuna dintre acestea nu a avut probleme demografice. România nu poate să spere, din cauza problemelor demografice, să aibă astfel de ritmuri de creștere a la long", a spus Lazea, la un seminar organizat la BNR.

Pe de altă parte, Bianca Păuna, reprezentant al Institutului Național de Cercetări Economice, a arătat că la nivelul tinerilor ratele de ocupare sunt mai reduse decât în cazul altor categorii de vârstă.

Potrivit unui studiu prezentat de Păuna, migrația externă se plasează la aproximativ 10% din populație, dar ponderea este mult mai mare, respectiv 25%, raportată la forța de muncă activă.

Păuna a mai arătat că deficitul de forță de muncă se concentrează în zona urbană și că nu se observă o migrație așteptată dinspre rural.

Astfel, 30% din angajați lucrează în agricultură și contribuie cu doar 10% din PIB.

În opinia reprezentantului Institutului Național de Cercetări Economice, ar trebui rezolvate problemele din învățământ, întrucât educația slabă și formele de pregătire neadaptate solicitărilor pieței adâncesc și mai mult deficitul forței de muncă.

Ea a mai punctat că în România nu se pune deloc accent pe formarea continuă a personalului.

În același timp, statisticile indică un acces redus la învățământul superior pentru populația din zona rurală, cel mai probabil din cauza costului ridicat comparativ cu veniturile.