Poezii de Eminescu

Of, ce-ar mai fi de zis ? La poezia asta singurul comentariu posibil ar fi ca in finalul reclamelor de la Budweiser: True, true.

      Prima si ultima strofa au forma fixa, sunt pline de povete. E interesant faptul ca problemele atinse de poezie sunt foarte actuale. Sunt actuale prin insusi faptul ca vorbesc despre o relatie intre tine si sufletul tau, dar si despre relatia pe care trebuie sa o ai cu lumea inconjuratoare. E un sfat de viata poezia asta. Este clara in toata poezia ideea desertaciunii lumii, idee cu radacini biblice, reluata de multi altii dupa. Mesajul e foarte simplu [si intr-un fel, foarte egoist]: tu esti singurul care conteaza, acorda-ti atentie si ai grija de ce e inlauntrul tau. DAca vei fi prea atent la exterior iti vei pierde sufletul. DE fapt, in afara lucrurile sunt ciclice, viitorul si trecutul nu exista si prezentul este tot ceea ce exista, un prezent perpetuu, un prezent ciclic. Chiar daca formele vor fi din ce in ce mai impopotonate, fondul este acelasi, de la inceputuri. Evolutia ta ca om nu  e ciclica, e mai mult o spirala. Trebuie sa inveti din cele ce te inconjoara anumite lectii care sa te defineasca si s ate pregateasca pentru ceva...
     DE altfel, imi permit un raspuns la intrebarea CE e viata, care-i scopul ? In viata trebuie sa inveti, asta e scopul, trebuie sa inveti niste lucruri ca sa te pregatesti pentru un nivel superior, al carui prag e moartea. Am citit intr-o carte: "daca oamenii ar sti ce e moartea nu s-ar mai teme de ea". Cred ca asa e [sau macar incerc sa ma conving de asta :) ]. Stii, e ca un curs de dans la care poti sa te inscrii oricand fiindca instructorul preda lectii pentru diferite dansuri ciclic. Cam asa e viata, o lectie de dans.

Cred ca tie iti trebuie vreun referat pentru scoala si ai ales modalitatea sta. E o gaselnita, intr-adevar.

Draga mea, s-a scris atata despre Eminescu, s-au comentat atat poeziile lui, incat nu vad ce-ar mai fi de adaugat. Poate mai mult decat a vrut el sa spuna. Cred ca nici el nu s-ar fi asteptat sa se gaseasca atatea sensuri in versurile lui.

Daca as comenta as strica poezia. Tot ce pot sa fac e sa ma minunez de intelepciunea vorbelor scrise acolo despre teatrul in care traim.

Trebuia sa mentionez ca ma refeream la comentarea ideilor sustinute. Poezia e "stricata", sa zicem din anumite puncte de vedere, atunci cand e analizata partea tehnica, ceea ce nu e cazul. Aici e vorba de mesaj.

Personal, nu cred ca a te minuna e atitudinea corecta, ci a incerca sa aprofundezi ideea cu ajutorul fiecarui cuvant/indiciu pe care il da Eminescu.

Glossă


Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rau și ce e bine
Tu te-ntreaba și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpană-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipa ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci in tine           Draga mea,poezia aceasta scrisa spre sfarsitul vitii daca  nu ma insel, este chintesenta tuturor lecturilor si experientelor de viata                                 viata ale autorului.Gasesti idei din toate marile culturi ale lumii, de la India laGermania.S-a discutat mult ,e adevarat,dar
Și-nțelegi din a lor arta
Ce e rău și ce e bine.  totdeauna e loc de o parere caci nici un om nu seamana cu altul               si fiecare interpreteaza in felul sau .Edrept ca de multa vreme nu pare sa se fi ivit o idee absolut originala pe lume. toate lucrurile par a mai fi fost spuse .Si totisi...iata ,ma opresc la strofa a cincea .si iata ce inteleg EU:                 viitorul putem sa ni-l imaginam,sa ne facem planuri in legatura cu el.trecutul e in spatele nostru si a devenit amintire.doar prezentul il                               il traim ,el e subtirimea filei aproape insesizabila.totul tine de TIMP,.dESI kANT SPUNE CA TIMPUL N-AR EXISTA DACA n-ar fi omul ,pana la urma toate cele tri aspecte ale sale ,trcut, prezent sau viitor, sunt secvente zadarnice ale fapturilor efemere care suntem noi oamenii in raport cu eternitatea Si zadarnica ar fi si discutia asta daca n-arexista la un capat o fiinta intrebatoare si la celalalt una ce incearca un raspuns dupa puterile ei..                          Multumesc de intrebare.te salut

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capat începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o sa fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreaba și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amagit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, sa feri în lături,
De hulesc, sa taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și noua toate:
Vreme trece, vreme vine.


Înainte de a încerca orice alt comentariu, precizez că această poezie este o specie clasică, o glossă. Glossa este construită dintr-o strofă inițială, una finală cu un număr variabil de versuri  si mai ulte mediane.
Vesurile enunță adevăruri filozofice. Strofa finală reia în ordine inversă versurile strofei inițiale.
Strofele mediane sunt înnumăr egal cu numărul versurilor din strofa inițială.
Fiecare strofă mediană se încheie in ordine cu câte un vers din strofa inițială, asa cum am marcat cu bold.

Am început cu această poezie. Cine e doritor, poate comenta poezia sau doar o strofa pentru a vedea ce întelege fiecare. Apoi poate veni fiecare cu o altă poezie daca resursele din aceasta se vor fi terminat.

mea,poezia aceasta scrisa spre sfarsitul vitii daca nu ma insel, este chintesenta tuturor lecturilor si experientelor de viata viata ale autorului