Dumnezeu exista!

Mi-am adus aminte ca faceam niste compuneri dragute cand eram elev. Si diriginta imi spunea ca am idei interesante, dar ca le dezvolt prea putin.
Am cateva idei.Cam putine pentru cei treizeci de ani ai mei, dar bine macar ca sunt fixe.Si pentru ca imi zbenguie prin cap neincetat, m-am hotarat sa le pun macar in ordine, pe hartie.Sunt convins ca nu sunt doar ale mele, si poate ca altii le-au enuntat cu mult timp in urma, dar cultura mea e limitata si macar ma mandresc ca am ajuns de unul singur la concluziile astea.
La fel cum am fost prin clasa a treia, cand am descoperit ,empiric, ca n2-1=n(n-1).Am fost foarte dezamagit cand,peste un an, am invatat la algebra ca asta e o banala formula.Acum sa nu creada cineva ca am fost un copil studios. Nu mi-a placut niciodata sa invat, chiar daca  am avut note mari.
Prima, in ordinea importantei cred, ar fi ca Dumnezeu exista.Hm, aici sunt solidar cu inca vreo cateva miliarde de oameni de pe planeta asta.Pentru mine faptul ca am fost creati este atat de evident incat constituie o axioma. Adica nu e nimic de demonstrat. Sa crezi ca din praf, vant, caldura si misterioase reactii chimice am aparut noi , organisme de o complexitate fantastica, capabile sa gandeasca, sa creeze, sa dea viata si sa o ia, fara ca o minte diabolic de inteligenta sa intervina este peste puterea mea de intelegere.
Care putere limitata de intelegere ma determina sa nu-mi pun intrebari inutile despre ce este Dumnezeu, despre ce e timpul, sau despre infinitatea spatiului, pentru ca nu voi afla niciodata raspunsul. Pur si simplu logica noastra nu a fost programata sa priceapa lucrurile astea. Punct. Pentru ca nu a vrut  creatorul, sau programatorul sef..
Ma intrebam deunazi, privindu-i pe cei din jurul meu, majoritatea casatoriti si cu copii,de unde vine nevoia asta de avea urmasi. E simplu.Dumnezeu a muncit asa de mult ca sa ne faca, incat si-a spus ca e pacat ca sa nu ne faca sa ne perpetuam la infinit. Ca doar nu putea sa ne faca nemuritori, ca deveneam cam prea egali cu el.Si a bagat acolo un cod ca sa ne simtim fericiti si impliniti doar alaturi de cineva , langa care sa simtim niste furnicaturi dragute, numite sentimente. Si bineinteles, sa ne inmultim. Si atunci de ce nu-mi doresc eu sa am copii(deocamdata)?De ce nu(mai) cred in iubire? Cred ca sunt un fel de rebut, asa cum mai ies uneori chipuri cu fire de praf inauntru. Poate la un moment dat voi fi reparat..
Ma intorc la religie. Deci Dumnezeu exista. Dar o forma imateriala e greu de venerat.Din punctul meu de vedere, e evident faptul ca oamenii au nevoie de alti oameni pe care sa-i aseze pe un piedestal si sa se prosterneze in fata lor sau sa le lipeasca pozele pe pereti. De vedete, sisteme de valori la care sa se raporteze si in jurul carora sa-si construiasca propriul sistem de valori.Isus e o vedeta. Mahomed e alta. Jennifer Lopez. Britney Spears.Copilul Minune. Primii doi au avut norocul sa nasca intr-o era in care celebritatea dura mai mult.Acum, cu internetul asta, fetele noi apar mult mai usor si cele vechi sunt uitate mai repede.Comparatia este evident exagerata, fara religie ar fi un haos si o degenerare totala.Fara Britney va fi la fel.
Fara religie cred ca n-ar mai fi nimic.Religia a dat nastere legilor, incalcarea legilor duce la pedepse, pedepsele creeaza frica, iar frica creeaza ordine.Daca faci asta , e bine, daca faci asta, e rau. Asa a spus Dumnezeu.N-ai de ce sa comentezi.
E rau sa faci sex cu o oaie, dar poti sa o omori ca sa-i iei pielea si carnea.
E bine sa faci sex cu o femeie(cata vreme o faci in interesul propasirii speciei), dar nu poti sa o omori.
E rau sa faci sex cu un barbat(daca esti barbat), dar poti sa-l omori in razboi, pentru apararea credintei sau a granitelor.
Eu n-am lipit niciodata postere pe pereti.Chiar daca mi-a placut muzica vreunei formatii sau cat de bine scria vreun prozator, n-am devenit niciodata „fanul” cuiva.Cum ziceam, sunt defect.
Cand eram adolescent eram pasionat de science fiction .Am inceput cu Jules Verne si am devorat toate volumele lui Asimov, PhilipK Dick si ma durea capul cand incercam sa descopar si sa inteleg misterele lumii.La un moment dat imi puneam intrebarea, inainte de a afla despre Descartes si al lui „cogito,ergo, sum”, daca nu cumva sunt singura fiinta reala din lumea asta, un fel de exponat intr-un muzeu, iar tot ceea ce e in jurul meu a fost construit ca si habitat natural pentru a-mi crea siguranta.Mai tarziu am citit Ubik, de K Dick,unde personajul afla la sfarsitul cartii ca era singurul om real din lume.M-am convins ca nu e asa. Dumnezeu n-ar fi riscat sa faca un unicat atat de perisabil si pretios. A facut mult mai multi.Multi oameni.
Multe popoare.Care sa se se lupte intre ele pentru suprematie.Ca sa creeze competitie.O lege a economiei de piata spune ca intr-un anumit domeniu, concurenta duce la cresterea calitatii. Un singur popor ar fi fost condamnat la plafonare , lene si progresul ar fi fost inexistent. De asta sunt mai multe popoare. Mai multe religii. Mai multe echipe de fotbal. Fiecare cu suporterii sai. Care ajung sa se bata la un moment dat pentru teritoriu, resurse, idei sau glorie. Mahomed e mai tare decat Isus. Steaua e mai tare ca Dinamo.
Miza insa este alta. Progresul si micsorarea pericolului degenererii. Nu razboaiele vor aduce sfarsitul lumii. Razboaiele sunt un dar de la Dumnezeu. El iubeste oamenii la fel de pragmatic precum un fermier isi iubeste rosiile si le copileste, cum ziceau bunicii mei, adica rupe una din ramurile vrejului doar ca cealalta sa creasca mai puternica si mai sanatoasa.
Sfarsitul lumii nu va veni niciodata. Sau cine stie, poate programatorul sef se plictiseste de plansa asta, pe care n-a terminat-o niciodata, si decide sa inceapa alt joc.Si eu  m-am plictisit de Counterstrike atunci cand n-am reusit sa trec la urmatorul nivel. Si de atunci n-am mai jucat niciodata.
Razboaiele mondiale au fost cel mai bun lucru care ni s-a intamplat vreodata, strict din punct de vedere al descoperirilor stiintifice. Datorita lui omenirea a cunoscut in o suta de ani un progres pe care nu l-a avut vreme de cateva mii.Radio, tv, rachete, internet, telefonie,masini, avioane.Razboiul e un argument minunat in favoarea cheltuirii de fonduri uriase pentru proiecte fantastice , care altfel nu ar fi justificate si nici posibile.
Dar suntem pe o panta descendenta. Concorde-ul nu mai zboara, pe Luna n-am mai fost de multisor, iar globalizarea asta, cu migratia fortei de munca si cu accesul megausor la informatie incepe sa faca sa dispara granitele geografice, lingvistice si culturale.Ne simtim tot mai universali, descoperim ca diferentele intre noi sunt de fapt mici, ca ungurii nu sunt rai , ca arabii beau si ei , ca toti oamenii, iar nemtii au si ei coruptie. Razboaiele sunt de tot mai mica amploare, victimele sunt prea putine, inmultirea populatiei a scapat de sub control aflandu-se intr-un progres exponential. Resursele tot mai putine.
Cred ca ni se pregateste o frumusete de razboi.Sau sefu’ o sa scuture putin pamantul ca sa copileasca , asa, vreo doua trei, miliarde de suflete. Ca altfel i se termina jocul.

onatal, on Apr 18 2007, 18:03, said:

     Gresit, urmeaza mia de ani de pace!

De ce trebuie sa fie totul dramatic, spectaculos ? De ce nu sec ?

Flamma, on Apr 18 2007, 21:17, said:

     Dramatic si spectaculos este sa traiesti 20 de ani cu o femeie cicalitoare sau cu un barbat betiv si bataus. Sec este sa-ti tai venele si sa dai bir cu fugitii in cinci minute !

Pe asta cum de nu l-ai vazut?  

http://forum.softped...showtopic=28447