Nu exista viata dupa moarte !!!

Zona gri ramane zona gri, si oricat ne-am da cu parerea fara un suport pertinent tot doar "cu parerea" ramane.  Si omenirea a gasit un sprijin in zona gri .. ea a fost, este si o sa mai fie folosita ca speranta, frica si motiv.
(in zona gri intra tot ceea ce nu poate fi dovedit dar poate fi interpretat intr-un mod plauzibil)

Quote

trebuie sa te contrazic.... AI CUM dovedi.. e foarte simplu... dai in primire cumva.. cianuri.. o cutie de somnifere.. tren, o cladire inalta, curent electric, etc..  si te intorci... si ai demonstrat....

e asa de simplu. ma mir ca nu le'a trecut nimanui prin minte asa ceva.... sau le'o fi trecut .... da fu alta problema... hmmm....

uite iti dau voie sa ma bantui

daca stau totusi sa ma gandesc, pe planeta asta au murit sude de miliarde de fiinte... daca ma gandesc numai la oameni exclusiv..... si nimeni nu s'a intors... parca bunul simt imi spune ca strada e cu sens unic si nimeni nu calca regula....

Ai uitat sa amintesti de sutele de miliarde de bebelusi care s-au nascut...
Retine, acum nu vorbesc de reincarnare, nou nascutul nu are legatura cu vre-un mort, e doar viata de dupa moarte, e un ciclu...
Eu nu-mi fac probleme daca mor acum sau mai tarziu, stiu ca se va naste o fiinta (fara a avea vre-o legatura cu mine) si va lua viata de la zero...
Voi fi din nou (nu eu, ci persoana respectiva) bebelus...
E greu de scris pe hartie ceea ce vreau sa zic... din pacate, am si probleme in exprimare...

man, chiar daca esti tu... in bebelusii noi...  sau alti pui... niciunul nu are sa zica... Hello world, i'm BACK !!!!! ci sunt erased.. formatati o iei de la 0 din nou.... so, e ca si cum n'ar fi....

atentie.. am zis.. chiar daca esti tu....

cum, niciunul nu a zis/facut asta... bunul simt ma indeamna sa cred ca e mai degraba cealalta explicatie... imi vine in minte o chestie.. ia sa pun un thread nou (daca ar exista, ce ati vrea sa fiti)

Pai stiu, am si zis asta...
E sters total ''HDD-ul'', nu am cum sa-mi aduc aminte de persoana (straina de mine) care a murit...
E buna ideea cu Threadul...  

fara nici o legatura.. e pur tehnic... daca formatezi un hard nu inseamna ca ai sters toata informatia.... ea e acolo ... sunt programe care pot fi folosite sa o recuperezi se sterge doar tabelul in care sunt scrise unde pe hard se afla informatia. campurile magnetice sunt inca acolo si sunt inlocuite abia cand scrii informatia noua. si cu alte programe si scule specifice uneori poti lua informatia si dupa ce ai scris peste ea. deci daca aveti muzica ilegala si filme piratate singurul mod in care puteti scapa daca se ia RIAA de voi e sa puneti platter-urile de la hard in acid si apoi sa le distrugeti fizic complet:)
  si sa aiba legatura cu threadul .... Gandesc deci exist ... cel putin asa cred eu ca gandesc:D

@arty: aici intervine Zona Gri (din conceptia mea).  Cine zice ca trebuie sa te intorci "material" sau "perceptibil"? Teoria ta sta in picioare daca se priveste la ea dintr-un anumit unghi, un unghi din care putem intelege fenomenele .. noi privim, de fapt, tot din jur prin prisma a ceea ce intelegem. Ce intelegem noi acum este mult peste ceea ce oamenii intelegeau acum 1000 de ani si enorm de mult fata de cei de acum 3000. Iti dai seama ce vor intelege cei care vor fi peste 1000 de ani? (acum 3000 de ani oamenii stiau ca fulgerul e trimis de zei, acum 2000 oamenii stiau ca pamantul nu este rotund .. cred ca tu stii ca daca cineva ti-ar urma sfatul nu se va mai intoarce..

Ehehe...ce subiect ati ateles... :yeah baby

Ca multi altii, mai ales dintre cei care au facut facultati tehnice, cazusem si eu in boala cu meditatul, cu paranormalul, etc.

Ideea e ca acea perioada a fost benefica macar sub aspectul ca mi-am clarificat pt mine ceea ce cred si simt.
Nefiind un tip prea dus pe la biserica (la propriu vorbind, ma duceau ai mei de Paste sa luam "lumina" si cam atit...), nici nu m-am avintat in chestiile cu crestinism si similarele.

Pe scurt eu am ajuns la concluzia ca fiecare om poate trai mai multe vieti, in cursul carora trebuie sa evolueze cit mai mult, in plan spiritual evident. Nu cred ca pt a ajunge pe o treapta superioara trebuie sa traiesti X vieti, tine de fiecare cit de repede reuseste. Dupa ce un om face un salt, i se vor deschide noi orizonturi, fie ca mai are acces la o dimensiune (in spatiu, in timp, in plan spiritual, whatever).
Una din cele mai adinci convingeri ale mele este faptul ca nimic pe lumea asta nu este intimplator, totul are loc sau ni se intimpla cu un scop, de cele mai multe ori greu de ghicit.
Episodul cu "nimeni nu s-a intors sa spuna cum e dincolo..." nu prea isi are rostul. Un motiv foarte bun ar fi urmatorul: daca ar exista dovezi de netagaduit ca exista viata dupa moarte, si foarte bine acolo, oare nu s-ar sinucide lumea pe capete? ca deh...e mai bine acolo...
Alt motiv: pur si simplu devine prea greu sa mai  :nu: comunice cu noi astia neevoluatii...Ati incercat vreodata sa rezolvati o problema de clasa a 4-a sau pe acolo, dar nu cu integrale si ecuatii si derivate si mai stiu eu cum, ci cu mijloacele specifice acelei clase! Incercati, si veti avea niste surprize... :buna:
Ar mai putea fi o explicatie....poate nu e voie...
Ca sa inchei, as putea spune si faptul ca rostul la mai toate religiile astea ar fi in primul rind sa dea o speranta oamenilor ca dupa moarte nu se termina chiar totul....
Sa fiti iubiti..

Sper sa nu imi sariti in cap dar uite conceptiile mele:
Omul este o masina biologica care se reduce la fizica&chimica&electrica(stiti ca prin creier circula impulsuri electrice).
Am purtat de curand o discutie in acest sens tot cu cineva de la o facultate tehnica, ma gandesc oare de ce noi vedem lucrurile mai clar decat aia de la psihologie&stuff cand e vorba de kestii din astea, poate pentru ca nu ne poluam gandirea cu tot felul de carti?
Eu asociez creierul uman cu o retea neurologica, sunt chiar fascinat de acest domeniu(A.I.). Stiu ca s-a ajuns la recunoasterea scrisului, vorbirii si astept cu nerabdare prima constiinta A.I. Sunt convis ca se poate realiza, avem nevoie totusi de un hypercomp pentru a calcula atatea functii matematice...
Problema cu o astfel de constiinta este ca poate fi deconectata, reconectata, salvati parametrii(pentru fiecare functie-neuron) sau luat de la zero caz in care constiinta abia se naste...
Asta naste o serie de probleme foarte interesante... Daca stai de vorba cu ea si o intrebi "tu chiar existi?" ce credeti ca o sa raspunda? O sa zica "da! nu vezi ca vb cu mine!" dar tu stii sigur ca nu e decat un model matematic complex, nu poate avea viata desi gandeste. In acelasi fel poti privi orice om: gandeste dar nu poti spune ca exista, dar facand o analogie cu "eu"-ul tau, asa cum tu existi, gandurile sunt asociate unui "suflet"(?). Te face sa te gandesti daca tu chiar existi? daca nu cumva viata este o iluzie a constiintei, a inteligentei...
Nu exista viata dupa moarte, de fapt nu stiu in ce masura exista viata...

Problema supravietuirii dupa moarte este strans legata de acceptarea teoriei dualiste a alcatuirii fiecarui individ din doua componente: suflet si corp. Astfel odata cu moartea trupului, sufletul - esenta divina -  in loc sa se stinga, paraseste trupul si continua sa traiasca un altfel de viata, spirituala, independenta de legatura cu corpul, dependenta poate de cauze si influente complet diferite, de pilda de comunicarea nemijlocita cu alte suflete.
Daca insa supravietuirea sufletului si mentinerea lui in stare constienta ar depinde in totalitate de suportul corpului, ar insemna ca viata dupa moarte ar fi imposibila. Viata spirituala ar necesita restabilirea celei biologice, fizice.

In cazul in care nu acceptam teoria dualista, negand existenta sufletului, nu am putea vorbi de viata dupa moarte. E greu de spus cum putem decide daca avem sau nu suflet, nu stiu ce probe am putea aduce, iar cei care au certitudinea existentei unui suflet capabil sa reziste unei morti trupesti o datoreaza probabil credintei religioase.

Mie personal mi-ar fi greu sa cred ca omul nu este decat suma aparatelor si sistemelor care il alcatuiesc. Intregul e intotdeauna mai mult decat suma partilor componente. De aceea prefer sa cred ca avem o samanta divina, latenta, in fiecare dintre noi: sufletul. Ignorarea acestei esente ne face sa ne ducem viata inconstient, superficial si confuz iar solutia ar putea fi o mai mare introspectie.

Legat acum de teoria ta, Dan, am cateva intrebari: esti convins ca simturile tale care iti ofera 'materialul procesabil' cu ajutorul caruia poti cugeta, rationa si elabora aceasta teorie iti releva realitatea absoluta? Cum poti sa stii ca asta e intreaga realitate?

Premisa 1: 'omul gandeste atata timp cat are macar un simt care sa ii procure material de procesat.'
De ce crezi ca odata abolite simturile capabile sa aduca informatii, omul nu mai poate gandi? Oare informatia deja existenta nu mai poate fi 'procesata'?  

Premisa 2: 'Omul exista numai atata timp cat cugeta. '
Aici iti aduc exemplul lui LazyPawn, savantul care devine imbecil prin lezarea catorva centri nervosi. Oare inceteaza el sa mai existe doar fiindca nu mai e capabil de rationamente savante?


LazyPawn, dupa cum vezi, acceptarea existentei sufletului nu implica si credinta in reincarnare sau 'alte povesti similare'.
Spui tu: 'pot sa afirm ca toate amintirile, senzatiile, cunostintele, trasaturile psihice etc. sunt rodul EXCLUSIV al activitatii creierului uman. Un organ ca oricare altul, doar mult mai complex.'  
Un om nu poate fi redus la o asemenea afirmatie simplista. Tu, ca medic, nu ai de a face cu mase de oameni ci cu individualitati, oameni care sufera si au nevoie de tine. E absurd sa faci medicina si sa nu te gandesti la oamenii cu care vii in contact ca la niste suflete, sa-i crezi cohorte, sa-i tratezi ca pe oricare altul. Ei nu sunt doar anatomii si fiziopatologii.

Nu inteleg de ce crezi ca gandul mortii ar fi mai usor de suportat daca am fi siguri de existenta unei alte vieti dupa moarte. Ar fi infinit mai simplu sa stii ca n-ar mai fi nimic dupa, ca n-ai sa dai socoteala de greseli, ca povara regretelor si a insuficientei se va risipi odata cu ultima suflare. Ar fi mai simplu, am avea o viata aseptica si inutila. Si o viata inutila e o moarte anticipata.

Atat am vrut sa spun. Pentru asta m-am inregistrat. Scuzati-mi mesajul kilometric si diletantismul filosofic.  

Bine ai venit pe forum, Amaia!

Ai dreptate atunci când spui că în cele din urmă totul se reduce la acceptarea teoriei dualiste, care la rândul ei este o acceptare a credinței în Dumnezeu (folosit aici în sensul cel mai larg). Deocamdată nimeni nu a reușit să demonstreze existența sufletului, sau al lui Dumnezeu, exact la fel cum nimeni nu poate demonstra contrariul.

Să presupunem că eu sunt ferm convins că pe steaua X la 100 milioane de ani lumină există o creatură magică în formă de potcoavă și elaborez o întreagă teorie pornind de la credința mea. De exemplu atunci când "Potcoava" se mișcă într-un anumit fel, oamenii peste 42 de ani au probleme în familie sau la servici. Să mai presupunem că eu am o mare putere de convingere, găsesc adepți și, iată, avem o nouă religie. Poate cineva peste 1000 de ani să demonstreze că nu există "Potcoava" mea sau că nu face ceea ce eu scriu azi în niște cărți care sunt găsite atunci? Nu poate. Unii vor crede, alții nu. Cei care cred în Potcoavă vor avea argumente de genul: trebuie să fie ceva cauzator de necazuri în familie, nu poate fi doar rodul întâmplării! sau trebuie să fie adevărat, pentru că așa scrie în cărțile vechi de 1000 de ani. Cei care nu cred în Potcoavă vor spune: Nimic din ceea ce am văzut, studiat, observat nu confirmă existența acelei entități, și în lumina cunoștiințelor actuale pare foarte puțin probabil să existe. Cine are dreptate? Nu știm. Fiecare se situează pe poziția care i se pare mai probabilă.

Da, eu personal nu cred în existența sufletului. și să răspund concret la întrebările tale:

esti convins ca simturile tale care iti ofera 'materialul procesabil' cu ajutorul caruia poti cugeta, rationa si elabora aceasta teorie iti releva realitatea absoluta?  Nu, simțurile nu oferă o percepție asupra "realității absolute". Dar sunt instrumentul prin care analizăm cel puțin frânturi din lumea înconjurătoare. În lipsa lor putem doar să ne imaginăm diferite lucruri, așa cum un orb din naștere poate avea o idee despre culoarea roșie.

De ce crezi ca odata abolite simturile capabile sa aduca informatii, omul nu mai poate gandi? Oare informatia deja existenta nu mai poate fi 'procesata'?   Nu am spus așa ceva. Există părți ale creierului care se ocupă de recepția informației (vizuale, auditive, tactile etc.), alte zone responsabile de procesarea informațiilor respective și altele responsabile de raționament, psihic... Este perfect posibil să fie pierdute toate simțurile fără a afecta gîndirea, exact la fel cum se pot pierde funcțiile superioare la o persoană care vede, aude, simte tot. Deci poți avea un geniu orb, sau poți avea un idiot care vede ca șoimul. Important este că toate acestea se produc prin lezarea unor părți foarte precise ale creierului, demonstrabil și repetabil, și nu au legătură cu nimic altceva "imaterial".

Aici iti aduc exemplul lui LazyPawn, savantul care devine imbecil prin lezarea catorva centri nervosi. Oare inceteaza el sa mai existe doar fiindca nu mai e capabil de rationamente savante?
Nu, nu încetează să existe, dar este redus la stadiul de mamifer oarecare sau chiar plantă. Este viu, însă cortexul cerebral este lezat, incapabil de gândire abstractă. Va simți probabil senzația de foame, sete, durerea... și cam atât. Cui i se datorează schimbarea? Accidentului suferit la creier, sau schimbării sufletului cu unul mai de mâna a doua?

E absurd sa faci medicina si sa nu te gandesti la oamenii cu care vii in contact ca la niste suflete, sa-i crezi cohorte, sa-i tratezi ca pe oricare altul. Depinde ce înțelegi prin suflete. Te asigur că sunt foarte uman și aplecat spre toate suferințele, dorințele, aspirațiile semenilor pe care îi tratez. Dar nu am nevoie de un spiriduș care să-mi explice originea acestor trăiri, ele sunt rezultatul activității creierului. Dovadă că acești pacienți se fac bine prin tratamentul adresat creierului și sistemului nervos în general, în schimb nu am văzut un preot care să vindece de exemplu o paralizie, o scleroză multiplă sau o boală Parkinson.

Nu inteleg de ce crezi ca gandul mortii ar fi mai usor de suportat daca am fi siguri de existenta unei alte vieti dupa moarte. Ar fi infinit mai simplu sa stii ca n-ar mai fi nimic dupa, ca n-ai sa dai socoteala de greseli, ca povara regretelor si a insuficientei se va risipi odata cu ultima suflare. Ar fi mai simplu, am avea o viata aseptica si inutila. Si o viata inutila e o moarte anticipata. Din nou nu pot să fiu de acord. Tocmai conștiința că trăim o singură viață mă face să fac tot posibilul să mă comport cât mai bine și să realizez cât mai mult. Dacă aș avea mai multe, m-aș mulțumi cu gândul că ce nu pot acum poate am noroc să meargă data viitoare. Un om slab face "bine" pentru că speră să fie răsplătit de undeva de sus, într-o viață de apoi, sau într-o altă viață. Unul și mai slab face binele pentru că se teme de pedepse post-mortem (gen pârlire în iad sau alte nerozii ... by the way, cum poți frige un suflet, care este imaterial și nu simte fierbințeala). Un om puternic face "bine" pentru că acesta este felul lui de a fi, și pentru că realizează că binele societății este și al lui.

LazyPawn, iti mutumesc pentru primire si promptitudinea raspunsurilor. Primele intrebari i le-am adresat insa lui Dan, a carui teorie destul de subtire m-a facut sa scriu pe acest forum. Legat de prima lui premisa, vad ca esti de acord cu mine: un om poate IN CONTINUARE gandi, dupa pierderea simturilor. Odata acumulata informatia, materialul procesabil, nu vad de ce procesul de a rationa s-ar opri. Premisa a doua, care sustine ca un om nu poate exista decat atata timp cat cugeta, este iarasi rasturnata (chiar si tu ma sustii aici) de exemplul pe care l-am dat. Un astfel de om continua sa existe. Nu conteaza cui i se datoreaza schimbarea acum. Important insa e ca sufletul ii ramane acelasi; nu exista suflete 'second hand'.

Legat de teoria potcoavei, asta suna mai mult a secta care isi alege adeptii printre oameni slabi si confuzi, care cauta cu disperare ceva in care sa creada. Nu e nicidecum o religie. De altfel, 'religie' provine din latina: re(=din nou) si ligere (=a lega). Prin urmare religia semnifica un proces de relegare a omului de Dumnezeu, de Intreg. Potcoava ta se poate asemui unui dumnezeu la fel cum poti asemui un pix cu absolutul. Si evident, in ceea ce priveste credinta fiecare are dreptul de a se situa pe oricare dintre pozitii.

Sufletul nu e un spiridus care sa te ajute sa iti intelegi pacientii. E o farama de esenta divina. E ceea ce practic ne deosebeste de masinarii si ceea ce face ca meseria ta sa nu fie de depanator. Nu am spus ca un preot ar putea vindeca vreo boala, nici nu e responsabilitatea lui. Dar sunt curioasa cati pacienti cu Parkinson ai vindecat tu. Un celebru profesor de medicina spunea ca succesele medicinei se sprijina pe o tendinta naturala a fiintei de a inlatura boala. Noi doar ajutam omul sa se vindece nu-l vindecam; si asta este doar o dovada ca deasupra noastra sta ceva mult mai puternic. Asa ca un medic bun ar trebui cel putin sa creada in forta omului de a se vindeca.

Viata dupa moarte eu nu o vad ca pe o reincarnare si o alta viata pe pamant si nici ca pe o frigaruie in iad, ci ca pe o viata spirituala. Crestinii cred ca se vor mantui. O poveste talmudica ne spune ca lumea asta este un fel de anticamera, in timp ce lumea cealalta este ca o sala de banchet. Din nou, fiecare are dreptul sa creada cum pofteste.
Ideea mea era doar sa arat ca teoria lui Dan nu e valida, nu ca ar exista viata dupa moarte. Asta nu se poate demonstra.

Amaia,
1. Ai intrebat retoric daca dupa ce sunt stinse toate simturile, mai poti gandi, avand deja informatii stocate.
Asa este, poti inca procesa informatiile deja prezente. Sa fie asta viata dupa moarte ? O perioada infinita in care reflectam asupra informatiilor stranse pe parcursul vietii de dinaintea mortii ?
2. Legat de intrebarea cu savantul. Cred ca am explicat destul de clar: omul care nu gandeste, nu mai e om. Cand nu poti gandi, nu mai esti constient de propria-ti existenta. Si asta nu mai poate fi numita viata. E ca si cum un scaun ar zice: " Traiesc !". Intelegi ?

P.S Ma bucur ca teoria mea (buna sau rea) te-a determinat sa ni te alaturi. Bine ai venit !

Quote

Cred ca este o afirmatie de semidoct empirist.
Sunt exemple de autisti care au probabil un IQ superior .
Omul exista si fara simturi - este starea de vegetatie.
In plus daca ai fi privat de toate simturile, ai constata ca iti trece prin minte cel putin un gand, iar ala este: ce dracului mi se intampla? Asa ca lasa chestia cu simturile si gandirea. Simturile ajuta la cladirea experientei senzoriale in baza careia noi interactionam cu lumea exterioara. De gandit, gandim inlauntrul nostru, nu prin simturi.
In plus, nu este nimeni care sa se fi intors din drumul-cel-lung ca sa ne povesteasca daca acolo gandeste inca, cert e faptul ca materia este o forma de energie si atat, iar noi odata cu ea. Asadar evoluam odata cu aceasta energie si probabil ca la final, ne constituim intr-o parte din ea. Cred ca noi suntem "viatza" doar ca aceasta energie sa se poata percepe pe sine. Vom vedea...

@Baiko

Cata dreptate ai..

Imi pare rau, ca unii, cand o sa moara, nu mai aiba ocazia sa vada/constientizez ca sufeltul ala al lor care il vad ei nu stiu cum (nori, praf, energie, etc)...nu mai exista dupa ce mor impulsurile electrice din creier.

Relatarile cu unii in moarte clinica ca si-au vazut propriul corp si ca ei se indepartau and bla bla blah.....nu sunt prostii....sunt un fel de vise pe care le are creeru in acea stare......Ia intrebativa voi de ce mai toata lumea asa pateste....sau altii care is "rapiti" de extraterestri descriu cam aceasi forma de corp de extraterestru....corp mic, subtire, cap mare, piele gri...etc....

Vati gandit la posibilitatea unui ROM in creier? Si asta nu e valabil doar oameni, ci si la animale....astfel sar explica instinctele in forma cea mai simpla.

:cya:

Quote

Da, chiar de mai multe ori... Un paharel, doua, noua de rom si gata, ai rom in creier...
Desi prefer palinca instead...

driverx: yep, acel ROM exista.... si e uriash. este ADN'ul

deocamdata insa nu s'a gasit metoda de acces la el, clara, nu se stie exact care e processorul si cum lucreaza el.

daca medicina progreseaza la modul la care progreseaza, s'ar putea ca nici in 2000 ani sa nu stim.

pana problema ramane la masa fiziologilor si neurologilor care habar n'au de fapt de electronica, logici binare si alte teorii informationale, nici nu se va face mare progres....

poate urmatoarea suta de ani va modifica abordarea problemei prin o "infuzie" inginereasca prin randurile medicilor.... nu de alta dar deja se abereaza rau de tot in domeniul asta.

inca nu definim exact notiunea de viata, nu ?

acum consideram un om ca fiind mort cand nu mai are activitate cerebrala. daca acceptam ca activitatea cerebrala este rezultatul proceselor gandirii noastre + procesele reflexe atunci teoretic odata cu incetarea activitatii cerebrale inceteaza si toate cele de mai sus deci nu mai exista notiunea de viata. sau cel putin nu mai exista notiunea de constienta si gandire.

daca acceptam ca toata constiinta noastra este situata in celulele nervoase atunci acceptam ca nu exista viata dupa moarte(cel putin nu in forma pe care o cunoastem) pentru ca celulele nu pot trai fara oxigen si s-ar distruge suportul fizic al constiintei.

ceea ce traiesc cei aflati in moarte clinica nu cred ca poate fi numita o viziune a ce e dincolo, mai degraba ultimele sfortari ale unui creier privat de oxigen sau de altceva care incearca sa se salveze sau sa se protejeze de suferinta mortii prin acele halucinatii cu lumina si tunelul. sau poate chiar lipsa oxigenului genereaza prin diverse reactii aceste vise. cam ca atunci cand iti atingi sprancenele cu ceva electrizat si vezi scantei (cu ochii inchisi).

totusi, atata timp cat consideram viu tot ce are inteligenta si consideram inteligent tot ce are neuroni consideram si ca viata se termina odata cu distrugerea acelor neuroni. deci nu exista viata dupa moarte.

in concluzie: eu cred ca dupa ce o sa imi inchei viata pe aceasta planeta probabil o sa ajung material biologic prin vreun cimitir si atata.

dupa parerea mea, probabil ceea ce consideram viata de dupa moarte e doar un fel de vis de o anumita durata pe care il avem inainte ca [virgula] creierul sa isi opreasca functiile.. vis ce are scopul de a usura acceptarea incetarii existentei individului.
si cum la fel de subiectiv e perceputa durata unui vis atunci cand il experimentezi, probabil si acest vis cu o durata finita e perceput ca infinit.

poate pare morbid, dar trebuie sa ne gandim ca e comun acest obicei la oameni.. sa isi faca reciproc ultimele clipe cat mai placute. probabil ca si creierul actioneaza in acelasi fel.