Remember ?!

 maks, on Dec 6 2006, 22:18, said:

Hai mai, ca nu era asa. Ca adolescent fumam Cismigiu si Amiral (astea ma juleau pe gat) si luam de la tutungerie si A (rberia)
Cred ca Amiral costa 8 lei iar Cismigiu 16 sau 18 lei.
Si citeam mica publicitate din Romania libera ca ca fiu la curent cu pretul la video si la dublu casetofoane. Ehe, ce viata! Si ce blugi polonezi aveam, Top 84!

Edited by sorin mok, 06 December 2006 - 22:49.

 sorin mok, on Dec 6 2006, 22:47, said:

Da...mai tin minte Amiralul.Acum cred ca a disparut complet.In rest abundau bisnitarii dar era destul de nasol ca puteai sa te arzi.Trebuia sa fii atent.Isi mai aminteste cineva cum se vindea rockul in fata la Muzica?De acolo am luat un concert Scorpions.Era ceva special pe vremea aia.Pana si pozele din revistele de specialitate erau vandute acolo.Pe o poza cu bateristul de la Metallica mi-a cerut unul 10 lei.
Da de inghetata va mai aduceti aminte?Era aia la plic de 2 lei cincizeci parca, vafe si aia la pahar cu o lingurita de plastic.Mai stiti voi si alte soiuri prin anii 80?

Edited by maks, 06 December 2006 - 22:55.

Era una la 4 lei ca un pachet de unt. Buna.
Mai la 3,50 sau tot 4 la vafe la chioscurile specilizate.
Si cea mai buna era la aparatele de pe strada, la vafe conice, 2 lei. Excelenta.
Si ce mai era prin cofetarii, la "farfurie de metal". Cea mai buna era facuta cu ness. 5 lei bula!

La bisnitari nu ma bagam, eram prea mic ca sa port pantaloni evazati!  Dar erau unii care vindeau sacose de plastic cu pagini rupte din Otto, Qvelle etc!

Nah ca am stricat topicul. Sunt un nostalgic, e clar!

PS. Daca e sa regret ceva, regret ca n-am incercat tutunul de pipa Matelot si n-am baut suficient rom cubanez si vin Carmel!

Cta despre rock, tot ce stiam era din revista si almanahul Saptamana. si Bravo. Care nu se gasea usor.
Si dintr/o emisiune de profil de la vocea americii unde am auzit prima data Bon Jovi si Judas Priest.

Edited by sorin mok, 07 December 2006 - 01:03.

Pe la 19 ani aveam un ritual.
La fiecare iesire in oras, treceam prin fata unui magazin Comturist ( Shop ).
In vitrina cu pricina se lafaia un magnetofon Akai imens, o statie de amplificare si doua boxe, tot marca Akai.

Statia costa 490 USD.  
Pe atunci, credeam ca a fi fericit inseamana sa posezi acele scule. Priveam vrajit la acel magnetofon alb, ii stiam toate suruburile, desenam modelul vumtreului pe servetele, in mod inconstient. Nu l-am atins niciodata.

Chestia asta m-a marcat si mi-a influentat viata.  
Atunci cand am ajuns in SUA, timp de cativa ani am colectionat acele magentofoane Akai.  
Nu le-am prea folosit, foarte rar am ascultat muzica pe acestea, dar mi-a facut placere sa le cumpar pe nimic ( erau de mult obsolete ). In final, m-am oprit in momentul cand fosta mea sotie s-a rasculat, satula de manevratul sculelor mari si grele. La un moment dat, ca sa-mi motivez psihoza, ma minteam singur ca fac colectie. Devenisem un freak cu casa plina de magnetofoane Akai   . Aveam vreo 14.

Pana la urma le-am daruit prietenilor mei din Romania, aceia cu care ma duceam la chefuri. Ei intelegeau.
Si acum, de cate ori le fac cate o vizita, magnetofonul bortos  daruit de mine sta la loc de onoare, aproape ca un trofeu.  Toti eram inebuniti dupa muzica si toti visam cu ochii deschisi la un Akai GX-747 dbx, in timp ce ne zgaiam la cate un Majak 203, din care baietii de la Trio ziceau ca Da, da, da .

M-am bucurat sa le cumpar dar satisfactia suprema a fost sa le daruiesc.

Este interesant cum lucreaza viata ( soarta ).
Visezi o mare parte din viata sa posezi ceva, te chinui, te zbati, faci sacrificii, dar atunci cand reusesti, este prea tarziu.

Edited by tomaso, 07 December 2006 - 09:32.

 tomaso, on Dec 7 2006, 09:23, said:

mereu, mult prea mereu e asa   ... nu conteaza ce obtii, cum ajungi acolo e cel mai palpitant.

Imi amintesc cum parintii mei il vorbeau de rau pe Impuscatu, si cand ii intrebam despre cine vorbesc, se fofilau si spuneau ca despre un om rau, pe care nu-l cunosc (altii foloseau metoda bancurilor cu Bula).
Desi am prins comunsimul numai intr-o perioada frageda, atmosfera gri, inimaginabila acum, mi-a ramas intiparita pentru totdeauna. Povestirile parintilor si a celor care au apucat sa imbatraneasca in era comunista mi-au completat tabloul.
Poate ar trebui mai multe topicuri ca acesta, care sa arate fatalistilor cum era de fapt atunci.

 a_lexu, on Dec 7 2006, 11:39, said:

Atmosfera nu era gri.  Existau culori si pe vremea aia, chiar daca nu la televizor.  Soarele era la fel ca acum, copacii, etc.  Chiar si blocurile erau aceleasi

 tomaso, on Dec 7 2006, 09:23, said:

Foarte frumos spus...
Te-ai ridicat vreo 7-8 kilometri in ochii mei cu aceasta replica, tomaso   .

Programul TV se numea Panoramic Radio TV.

 Strict, on Dec 7 2006, 11:45, said:

Erau mai frumoase ca erau noi si colorate. Si nu aveau balcone inchise cu cheder de autobuz!

Tragi-comic (tragic atunci - comic acum) a fost si momentul in care mergand sa cumpar paine am pierdut cartela. Si era doar inceputul lunii. Ramaneau vreo 29 de zile pe ea... Am plans cateva zeci de minute, incerca mama sa ma linisteasca sa imi spuna ca ne descurcam, nu e un capat de tara. Dupa 2 zile insa a venit cineva din cartier care a gasit cartela pe strada si a dupa nume a aflat unde stam. Un gest incredibil pot spune. Ne-a returnat cartela de paine. Daca nu ai trait asa ceva nu ai de unde stii si nici nu poti sa iti imaginezi cum este.

Pentru cei de mai sus care sunt prea tineri ca sa isi aminteasca sa verifice http://www.igu.ro/latrecut/ - este super. Stiu ca mai este undeva pe forum link-ul.

În '89 cînd au băgat rații la mai tot în București (dar nu la pîine) cartela nu stătea la tine.  Cartela era un registru la alimentara unde erai repartizat, tu trebuia să vii doar cu buletinul.  Te căutau ăia și treceau într-un tabelaș ce-ai cumpărat, să știe cît mai poți cumpăra luna aia.  Dacă-ți pierdeai buletinul era groasă.

Rație la benzină de asemenea nu era.  Puteai să iei cîtă vrei, dar nu în canistre (deci doar un plin); nu te nota nicăieri, așa că dacă făceai coada din nou (în general 2-3 zile) mai luai un plin.

De asemenea, prin centru erau niște locuri unde se vindea fără rație.  Doar în cazurile în care aveau ceva de vîndut, ceea ce nu se întîmpla chiar zilnic.

Per total, în București era ceva mai bine ca în restul țării.  Vorba reclamei, "și atunci, și acum".

Imi amintesc de aglomeratia infernala din mijloacele de transport bucurestene.ITB-ul.Un fel de sicrie din tabla prin care sufla vantul pentru ca nu se mergea decat cu usile larg deschise si cu ciorchine de oameni pe la usi.In comunism a umbla cu transportul in comun era o mizerabila aventura.Nici acum nu stau lucrurile perfect dar raportat la ce era atunci acum e parfum.Acum iti poti permite sa-l astepti pe urmatorul.Pe atunci era un lux nepermis.

 fanariotul, on Sep 20 2003, 10:12, said:

Daca va era dor, priviti aici !  


Congresul XII - PARVULESCU CONTRA CEAUSESCU

 Diane, on Dec 9 2006, 23:15, said:

ce tare e comentariul ala de la fim.
ala nu stia ca a murit ceausescu?
incerc sa imi aduc aminte cum erau poreclite autobuzele alea itb - ceva in genul enola gay sau pe aproape.
mai tineti minte cum la prima ninsoare se oprea circulatia si ii mai dadea drumu prin primavara?
sau benzina, painea pe cartela din provincie?

Realizari ale comertului socialist la al XIV-lea congres  


"...consumul alimentar zilnic a crescut pe cap de locuitor de la 1800 de calorii in 1950 la circa 3300 de calorii[...]"

congres XIV pcr

Imagini nedifuzate initial de la "procesul" lui Ceausescu

Edited by Diane, 10 December 2006 - 06:41.