O problema - schimbarea mentalitãților

Am o problema grava, destul de enervanta care imi cam limiteaza intr-un fel personalitatea si mai ales libertatea.
Problema este in felur urmator: am 17 ani, traiesc impreauna cu parintii (logic) si vreau sa imi las/am parul mai lung dar parintii mei nu sunt de acord. De cand mi-am lasat parul mai mare ma tot streseaza tata ca nu imi sta bine, ca TREBUIE sa ma tund si un argument care mi-l da  este ca citez: "nu esti tuns ca un om, oamenii normali au parul scurt"   . Un alt argument puternic dar prost este ca: cat timp traiesc in casa lui trebuie sa fac cum zice el.      
Ma tot ameninta ca daca nu ma tund scurt "ca si toti oamenii normali" nu mai imi da bani pentru net, telefon, sala, etc.
Din cauza 'coafurii' mele, ei se streseaza de ce parere are lumea despre mine, parere care le-am zis ca nu ma intereseaza.

As putea sa rezolv cumva problema asta? Daca da, CUM ? pentru ca e un factor foarte mare de stres, cu atat mai mare, cu cat incerc sa le explic ca lumea mai poarta si parul mare, oamenii normali nu au neaparat parul scurt si ca nu ma doare nicaieri de parerea lumii despre mine, dar ei nu inteleg si nu am la cine povestii.

Cu timpul o sa rezolvi singur problema asta problema asta cu parul lung
Acuma trebuie sa-ti atingi scopul in timp scurt.
Vorbeste cu parintii tai despre asta si argumenteaza; ei au argumentat: ce-o sa zica lumea... (chiar daca argumentul lor e lame)
Foloseste in argumentatia ta exemple care sa rezoneze cu mentalitatea lor, cu educatia lor. Spune-le ca e mai bine sa ai parul lung decat sa te bagi in gasca cu tot felul de smecherasi de cartier care comit infractiuni, care se drogheaza, fura etc. Gasesti tu exemple.

Normal ca nu te intereseaza ce spune lumea despre tine, dar pe parintii tai ii intereseaza pentru ca probabil te vad ca pe "investitia" lor din ultimii 17 ani, esti cartea lor de vizita si tu le "terfelesti" bunul nume in fata vecinilor, a rudelor, a cunoscutilor. Tu esti doar "un copil", nu stii nimic,  iar ei au muncit, au facut sacrificii ca sa te creasca si acuma vii si strici tot cu fanteziile tale. Cand o sa fii pe picioarele tale si-o sa-ti castigi painea, poti sa faci ce vrei, dar pana atunci mucles.

Nu te enerva. Asa vad ei lucrurile si nu cred ca ajuta sa incerci sa-i scoti din ale lor (deocamdata). Cuvantul tau n-are greutate in fata lor. Da-le dreptate si vorbeste calm si ferm. Scoate in evidenta partile tale bune (inveti bine, ai prieteni ok, ii ajuti in casa,   tu stii mai bine, oi fi avand si parti bune) si accentueaza ca parul lung n-o sa schimbe lucrurile astea. Eventual gaseste ceva care sa-i atinga la coarda sensibila (mai ales pe mama).

N-ai dat foarte amanunte despre relatia cu parintii tai si s-ar putea ca ce-am spus sa nu reprezinte solutia ideala, dar macar poti sa incerci. Tu stii cat de mult poti sa intinzi coarda ca sa nu se rupa (sa nu-ti mai dea bani de diverse).

Bafta roackare!  

Tunde-te ,,0" .

wanda, on Aug 6 2006, 03:24, said:

Merci de sfaturile pe care mi le-ai putut da.

"Argumentul ca ei mi-au dat viata, ma tin in casa lor etc∧ all that shit nu e valid, nu sta in picioare, e absolut stupid. "

Asta ce-ti spune:
"Un alt argument puternic dar prost este ca: cat timp traiesc in casa lui trebuie sa fac cum zice el. death.gif death.gif cursing.gif
Ma tot ameninta ca daca nu ma tund scurt "ca si toti oamenii normali" nu mai imi da bani pentru net, telefon, sala, etc."

"Aici e vorba de un gust, despre libertate de a avea gusturi, opinii diferite"
Eu ti-am dat o solutie practica, sa zicem asa, nu raspunsul la intrebarea: cum sa schimbam mentalitatile imbacsite ale unor oameni care au trait 25-30 ani in comunism si care - posibil - la ceea ce ai spus tu mai sus despre libertate si gust personal, sa-ti raspunda ca astea-s b.s. si ca te uiti prea mult la teve.

You wanna change the world. You will, but don't start with your parents!  

Blitzkrieg, on Aug 7 2006, 17:11, said:

cu placere

wanda, on Aug 7 2006, 23:37, said:

Trebuia sa pun 'puternic' in ghilimele. Termenul este ironic.
Asa il vad ai mei, 'puternic'.

Este vreo sansa dupa ce implinesc 18 ani ca lucrurile sa se schimbe ?  

sau

Este o solutie ignorarea ? In sensul ca renunt la ce imi ofera in speranta ca poate dupa un timp sa vada ca defapt nu are nimeni de pierdut/suferit.

Edited by Blitzkrieg, 08 August 2006 - 00:48.

Tu chiar crezi ca o sa puna in aplicare amenintarile? Si eu am avut chestiile astea cu tunsul, e drept ca nu m-au amenintat cu ceva ai mei, dar ma tot bateau la cap sa ma tund, sa nu mai zic de prieteni. O sa se obisnuiasca si o sa le treaca si o sa se laude cu tine ca au baiat mare si destept. Am renuntat la parul mare in schimb i-am innebunit acum cu barba ca ma rad cred ca de vreo 3 ori pe an .

cu prietenii e tare. daca zice unu ceva ii zici dute-n pubipla sau il ignori si ai rezolvat