Dunarea la Cazane

 luciana5, on 23 aprilie 2014 - 10:30, said:

Nu stiu cum mai este starea drumului acum, prin clisura , in 2012 cand am fost era destul de rupt.
Se pare  @luciana5 ,ca avem cam aceleasi obiective in aceasta iesire. Si eu plec peste cateva zile in zona, dar ordinea este trenul  Oravita-Anina,  Cheile Nerei, si apoi valea Cernei
poate ne intersectam pe vreun traseu

Si eu vream aceasi ordine a "obiectivelor" ca si tine dar nu am rezolvat cu cazarile in Cheile Nerei si Dubova asa ca a trebuit sa ne refacem traseul. Sper doar sa tina vremea cu noi, mai ales in Cheile Nerei

 luciana5, on 24 aprilie 2014 - 06:16, said:

Mda.. intr-adevar in chei trebuie sa tina si vremea cu turistul sper sa nu fie prea crescuta Nera si sa se poata parcurge si traversa .
Bafta, vreme buna si vacanta placuta!

Vacanta placuta si vreme buna si tie!

buna

va doresc vacanta placuta si vreme frumoasa iar la lntoarcere va asteptam cu impresii si ponturi calde

Am revenit din  vacanta prin superba noastra tara. A fost frumos, cum ne-am  asteptat, vremea a fost buna in perioada 26-29  aprilie iar in urmatoarele 2 zile a inceput sa se mai strice, am avut parte si de ploi care ne-au prins chiar in Cheile Nerei. Am avut cazare in Herculane la Casa Crina, unde a fost ok mai ales ca avea bazin termal propriu, apa 40 grade,  la Dubova la Diana unde ne-am simtit super bine, privelistea este de nedescris, se vad Cazanele Mari, a fost liniste, in prima zi am fost singuri in toata vila, ai tot ce iti trebuie ca sa te odihnesti si in Sasca Romana la Pensiunea Dora unde... nu a fost prea relaxant, printre cele mai naspa cazari  de care am avut parte, deprimant e cuvantul potrivit, am fost cazati in corpul vechi, o fosta scoala. Daca vrea cineva alte detalii despre cazari, ii stau la dispozitie
Ce am vizitat...am plecat din Timisoara sambata diminata spre Resita unde am oprit la Muzeul de Locomotive cu Aburi apoi la Cascada  Bigar pe care am prins-o diferita fata de ce am vazut in poze pe net, e mai involburata, va trebui sa revenim sa o vedem dupa ce scapam de ploi. Nu am putut cobori pana la baza ei, nu e amenajata si era prea periculos sa ajungi sa faci o baie rece. nu m-aimpresionat, in poze e mai frumoasa, trebuie sa o prinzi in anotimpul potrivit cred, cand nu e prea ploios dar nici seceta. Au urmat apoi morile de la Eftimie Murgu, un drum foarte prost de 10 km dar merita, am prins una functionala, sunt 22 la numar dar nu le-am vazut pe toate. Ne-am indreptat spre Herculane unde am vizitat statiunea si ne-am cazat. In perioada in care am fost noi a fost foarte liniste, putini turisti dar nici noi nu am prea stat prin statiune. A doua zi au urmat 2 obiective mai spectaculoase si anume Cheile Corcoaiei si catunul Scarisoara. Drumul spre chei e si mai prost decat cel spre mori, a durat si aproape o ora dar peisajul e frumos. Cheile Corcoaiei scurte dar frumoase, merita, nu le-am parcurs pana in capat deoarece era alunecos si nu exista balustrada, ameritoare privelistea de sus, nu iti dai seama din poze ca sunt la cativa metri buni fata de firul apei. Ne-am intors si  am oprit la km 18 dinspre Herculane la o statie de autobuz, asta e drumul spre catune, acum 40 de ani cei cativa oameni care mai traiesc  acolo unde civilizatia parca nu a ajuns, izolati de restul, au lipit pe stanci 4 scari pentru a le scurta drumul. Urci insa continuu vre-o ora pana ajungi la biserica care deserveste catunele, era inchisa, nu am intalnit pe nimeni,  vezi doar casute vechi risipite pe munte. A fost cel mai greu traseu, urci mult si mai e si frica de a urca pe scari, sunt ele trainice dar sa te uiti in sus si sa nu le vezi capatul...iar la coborare e si mai greu.
Am plecat oboiti dar multumiti si mai ales constienti ca avem o viata uoara..
La Clisura ne-am odihnit, am urcat pe Ciucaru Mare de unde ai o panorama superba  asupra Cazanelor si Ciucaru Mic care nu e asa spectaculos, la ambele urci vre-o jumatate de ora  pana ajungi pe platou, traseul spre Ciucaru Mare dureaza cam 2 ore dar lejer
A urmat Cheile Nerei impropiu zis deoarece traseul prin chei nu se poate face acum, cand e involburata si nici vremea nu a permis. In prima zi am fost  prin Cheile Susarei si la Cascada Susara, un traseu lin , usor dar frumos. A inceput sa picure la intoarcere asa ca  nu  am savurat ciripitul pasarelelor si susurul apei.
A doua zi in Chei,  am plecat cu masina spre Potoc, am lasat masina la Podul Bei, platit taxa de 5 lei pers pt  intrarea in Parc si am facut traseul tunelelor sapata in stanca de pe vremea romanilor. am mers apoi spre cascada Valioaga, foarte vijelioasa, Ochiul Beiului si Cascada Beusnita. Nu pot sa descriu culoarea lacului Ochiul Beiului...pozele de pe net sunt reale dar sa il vezi real..efectul e altul, cea mai cristalina apa vazuta vreodata, neaparat am sa ma reintorc.  Si Beusnita este superba, am mai vazut eu cascade prin Apuseni in special dar noi am prins-o cu un debit de apa spectaculos.
Un singur obiectiv din cele propuse nu am facut, traseul cu trenul Oravita -Anina care va urma peste 2-3 saptamani, vremea era cam intunecata si am zis sa il lasam pe altadata, poate mai dam o fuga si pana la Bigar atunci.
Frumoasa mai e tara noastra iar descrierea mea e aproape nimic fata de ce au vazut ochii mei zilele astea!

 luciana5, on 04 mai 2014 - 08:28, said:

Buna! Ti-am citit postarea si iti recomand acest site http://www.cazareinmoldova.ro cred ca te va ajuta mult!

Am revenit din tura propusa in Cheile Nerei si Valea Cernei.
Subscriu la cea a zis @luciana5 , referitor la frumusetile tarii noastre.
A fost o vacanta cu ploaie cam in fiecare zi, dar care ne-a lasat sa ne miscam pe trasee .
Merita  trecut prin Cheile Rudariei pt morile cu apa insirate de-a lungul drumului.( aici am avut prima intersectare cu doamna vipera cu corn) .
Am reusit sa ne dam cu trenul pe linia montana Oravita-Anina, superb peisajul si surprinazator din discutia avuta cu nasu' chiar au turisti in sezon, au avut si 126 de calatori la o cursa, dupa spusele lui( acum eram doar 9 persoane la cursa de care pleaca la  ora 7,02 dimineata).
Pentru cazare in zona Oravita si a fi aproape de gara in cazul in care se doreste plimbare cu trenul, est ok in Ciclova Montana la Pensiunea Casa cu Platani( sunt 9 km pana in Oravita) plus ca se poate vizita si Manastirea Calugara in zona  (eu nu am reusit din cauza ploii).
Pt Cheile Nerei m-am cazat in Sasca Romana, la pensiunea Casa Cu Roti( conditii f bune de cazare si mancare ) plus  aspectul rustic, placu  al cabanelor , iar Tavi, administratorul pensiunii este un tip super, venind in intampinare cu o gramada de sfaturi de traseu. eu m-am cazat la cabanele de 2 locuri nu cunosc conditiile din pensiunea mare ( numita casa de piatra).
Pensiunea este f aproape de intrarea pe traseu catre tunele/Pod Bei.
Pe Valea Cernei ,pe langa Cheile Corcoaiei si Inelet/Scarisoara merita o tura in Cheile Tasnei , si traversarea lor trecand pe la Moara Dracilor pana in poiana si izbucele de dincolo de stana.
Privelistea din Chei este superba, merita din plin.( aici am avut si a doaua intalnire cu vipera si tot cu corn , de fapt aici fiind doar cu corn , rar intalnesti vipera comuna).

Ati prins traseul cu trenul pe vreme buna? Noi am renuntat la el si din cauza ca era cam urat afara si dupa 6 zile parca eram si putin obositi, nu au fost trasee grele dar zilnic m-am trezit la 7:((
In Cheile Nerei am avut vremea cea mai uratica, in cele 2 zile cat am stat a plouat dupa-masa asa ca inafara de traseul la Susara si la Ochiul Beiului/Beusnita nu am mai facut altceva, oricum Cheile Nerei nu cred ca se puteau face, eu una nu as fi trecut prin Nera nici cu strangul la gat:)) Casa cu roti m-a astras si pe mine dar era ful;l pe perioada  pe care m-a interesat.
Oricum, o sa le revedem vara asta, astept doar sa se incalzeasca si vedem daca incercam cu corul la campingul din Valea Beiului sau cu cazare in Sasca, am vazut ca pentru traseul in Cheile Nerei cel mai bine e cazare in Sasca, deplasarea cu masina lor in Carbunari si parcurs traseul pana la Podul Bei-tunele-Sasca

 luciana5, on 05 mai 2014 - 12:21, said:

Cu trenul vremea a fost mai mult noroasa, a mai aparut si soarele cate putin. In Sasca e ok a te caza  pt a ataca Cheile Nerei in circuit, cu masina  pana dincolo de  Carbunari la Poiana Logor si de acolo intrarea pe traseu spre Lacul Dracului si mai departe . In aceasta perioada Nera a fost mult crescuta ,se pare ca depasea de brau in sus trecerea prin vad si nu ne-am aventurat, mai ales ca in fiecare seara  si noaptea a plouat si era  si foarte alunecos.

Salutare,
Dau putina viata acestui topic:D
Cum mai sunt drumurile intre Dubova - Moldova Veche?

 Cosmo13, on 27 aprilie 2018 - 09:58, said:

Drumul e bun, dar de acolo in sus spre Potoc e mai mult prin padure si e cam praf...

Clisura Dunării, pradă bâlciului și gunoaielor.

Edited by leusteanul, 14 August 2019 - 05:19.

Zona protejată invadată de construcții haotice. Primarii nu-și recunosc vina: „Dați-mă în judecată”

Rodica Miloșescu, viceprimarul localității Dubova: Nu s-a gândit nimeni că atât de repede explodează turismul şi devin destinaţii de turism. Asta este! Nu mă duc eu acum la om să-i dau în cap, odată ce i-am dat autorizaţie de construcţie.
Reporter: Asta trebuie să o faceţi cu grijă zilei de mâine şi cu respectarea legii, doamnă.
Rodica Miloșescu, viceprimarul localității Dubova: Lasați că nu sunt treburile dvs, sunt responsabili pentru treaba asta.”

Edited by leusteanul, 29 August 2019 - 22:04.

Fiindcă are mai mult legatură cu turiștii români din zona Clisurii (decât cu Serbia), pun aici povestea unei excursii pe malul drept al Dunării.

Câteva ore în Clisura sârbească

Cazat fiind în Eșelnița, am pornit într-o dimineață cu destinația fortăreața Golubăț. Pentru trecerea prin Orșova aveam 3 ținte: plinul în rezervor (e un pic mai scumpă benzina în Srb, dar mai degrabă ca să evit să caut benzinărie, plata cu cash / card etc), să cumpăr dinari, și să prospectez vapoarele / șalupele pentru ziua următoare. Le-am rezolvat repede (fiindcă am rezolvat de fapt numai una), cam așa: l-am întrebat pe benzinar unde găsesc dinari în Orșova, și mi-a zis că „la ce-mi trebuie ?”, că plătesc cu lei sau card peste tot. Oricum nu prea știam cât să schimb, ca să nu rămân cu ei, așa că l-am ascultat, un pic cu inima strânsă. Iar cu vaporașele am amânat-o pentru după-amiază (credeam eu, am ajuns de fapt seara), la întoarcere.

Ajunși în PTF Ro am trecut relativ repede (vreo 10-15 min pentru cam 10 mașini, pe 2 rânduri); a cerut și talonul mașinii pe lângă CI-uri. După mijlocul barajului erau niște lucrări pe partea carosabilă și se mai stătea câte un pic, iar un muncitor ne-a întrebat ce e cu atâtea mașini, că începând de dimineață trecuseră o mulțime din Ro în Srb. Evident, nu știam răspunsul, am zis ceva de concedii. N-am sesizat să fie și negustori din ambele nații care să facă trafic pe acolo, și pe care ar fi trebuit să-i depășim (așa citeam cu ani în urmă că se procedează în zona asta). La sârbi a durat mai mult, cred că vreo 30 min, pe un singur rând; am dat direct CI-uri și talon, la grănicer (și în Ro și în Srb au scanat fiecare CI, posibil să fi înregistrat și mașina), vameșul a întrebat unde mergem, și gata, iată-ne prima dată în Srbija.

Am intrat imediat pe drumul 34, care ne-a dus până la castel, și apoi în satul (sau miniorășelul) Golubăț. Calitatea drumului în general OK, mai erau zone mai uzate sau cu câteva gropi (puține), dar în bună măsură șerpuit, nu prea atingi viteze mari. Oricum, opream aproape în fiecare parcare pentru poze (din Srb se văd și Cazanele Mari din drum, din Ro nu).

Monument:  Canon (71).JPG   326.23K   11 downloads

Orșova:  Canon (67).JPG   261.23K   12 downloads    Canon (70).JPG   194K   14 downloads

Cazanele mici:  20190808_121546.jpg   451.25K   14 downloads    Canon (84).JPG   316.11K   12 downloads    Canon (95).JPG   413.44K   12 downloads

Comparativ, pe partea sârbească drumul are mai multe tuneluri (21, numerotate, până la castel, plus ultimul nenumerotat), la noi sunt mai multe poduri. Și tot comparativ, calitatea pe ansamblu a drumului – asfalt, lățime – e mai bună la noi, considerând toată Clisura, până la Moldova Nouă). Deși mai sunt și la noi zone mai uzate (bucata Orșova – Dubova are chiar locuri urâțele, cu asfalt prost, îngustări, parcări improvizate în drum, care duc la aglomerări), dar nu ridică probleme. În primul sat (Tekija) era o mașină de poliție cu echipaj, nu știu dacă rutieriști, sau de frontieră. Nu ne-au oprit. În rest nu am mai văzut poliție.
Iar drumul de la ei face parte dintr-un traseu european de ciclism – oare dece nu și drumul de la noi; din păcate mă întreb degeaba.

 Canon (66).JPG   225.08K   23 downloads

Dunărea, exceptând Cazanele Mici și Mari este când mai lată, când mai îngustă, uneori la fel de îngustă ca în Cazane. Iar drumul nu părăsește malul decât pentru vreo 5 km, în zona Boljetinsko Brdo. Undeva pe dreapta este un muzeu arheologic (Lepenski Vir), dar nu am oprit.

În sfârșit, am ajuns la castel. Parcare relativ mare, dar aproape plină. La intrare un băiat ne-a spus că putem plăti doar parcarea, dacă nu luăm bilete la castel, sau e inclusă în bilete. La ieșire i-am arătat biletele și gata, totul OK. Bilete și alte zdrăngănele plătite cu cardul; nu știu dacă primeau lei. Castelul în sine (renovat pe fonduri europene, ca și alte zone din Serbia, cel puțin aici, lângă Dunăre) nu e cine știe ce, nu m-aș duce a doua oară. Are zone de vizitare cu tarife diferite, și cu cerințe de abilități fizice diferite. Zona 1 (verde, singura unde este permis accesul copiilor sub 18 ani) e ca pe bulevard, cel mai greu e să urci scări de lemn în turnuri. Singurul lucru mai interesant a fost muzeul, unde sunt expuse ținute de nobili, arme și cărți bisericești. În celelalte zone, din câte am observat, mai urci pe potecă din piatră în piatră, sau cobori mai abrupt și ai nevoie și de mâini, etc; nu știu cum ar fi cel în mai dificil punct. În zonele 3 și 4 se merge numai cu ghid. Pentru toate zonele în pliantul tipărit scrie că nu se recomandă persoanelor cu ofidiofobie (frică de șerpi), și chiar în zonele cele mai frecventate erau atenționări cu privire la șerpi veninoși, dar n-am văzut pe nimeni stresat din cauza asta. În afară de poziționarea superbă pe malul Dunării, fortăreața (mai degrabă decât castel) este mult sub unele de la noi (Hunedoara, Bran, Neamț). Poate Deva să fie sub (drept e că n-am mai ajuns la Deva după renovare, dar după unii era mai bine înainte).

 Canon (136).JPG   294.76K   25 downloads    Canon (141).JPG   293.44K   23 downloads    Canon (149).JPG   204.81K   21 downloads    Canon (167).JPG   119.92K   23 downloads    Canon (174).JPG   302.24K   22 downloads    Canon (177).JPG   249.77K   19 downloads    Canon (179).JPG   361.61K   18 downloads    Canon (180).JPG   392.85K   18 downloads    Canon (185).JPG   334.83K   17 downloads    Canon (201).JPG   234.35K   17 downloads    Canon (202).JPG   385.37K   15 downloads    Canon (209).JPG   371.62K   15 downloads    Canon (210).JPG   362.75K   12 downloads    Canon (211).JPG   334.87K   12 downloads    Canon (213).JPG   342.34K   18 downloads  

Nu știam de podul din grinzi cu zăbrele care se vede în una din fotografii; am crezut la un moment dat că este un nou pod între Ro și Srb (fie și numai pietonal, sau pentru micul trafic de frontieră), deși nu auzisem de un asemenea PTF. Cercetând ulterior, am descoperit că în amonte există o insulă mare (Ostrovul Moldova Veche), care aparține Ro. Cum sunt diferite exploatări minere în zonă, Ceaușescu a vrut să ducă deșeurile (sterilul) pe acel ostrov, și pentru asta a făcut podul. Unii zic că „bad timing” (a căzut regimul), alții că s-ar fi oțărât iugoslavii (pe vremea aia), și ar fi amenințat cu judecată la curți internaționale, cert este că podul n-a fost folosit niciodată în scopul pentru care a fost construit. Din ce am citit pe net, acum practic nici nu poți să ajungi pe pod de pe uscat, fiidcă probabil apa a săpat la capăt / capete. Altă informație găsită este că acolo își duceau sârbii caii, care în timp s-au sălbăticit. Cum arată podul de foarte aproape găsiți într-un clip al unui timișorean (Flaviu Cernescu - dus bine cu capul, dacă mă întrebați pe mine), care a urcat din barcă pe un pilon și a mers cu monociclul pe grinzile de acolo.

După castel am continuat încă 3 km până în satul omonim, unde aveam pe listă restaurantul Peștele de Aur, dar nu am rămas. Partea dinspre faleză arăta bine, avea și plajă, restul cam prăpădit. Nu am rămas nici la restaurantul (Kafana) Stil aflat la câțiva km în aval de castel. Plecasem cu 3 recomandări de pe net (Peștele, Stil, și Lepenac, la intrarea în Donji Milanovac), și una de la persoane de încredere, pe direct, în Kladovo.

Am oprit la Lepenac să vedem cum arată, a prezentat încredere, și am rămas. Eeh, și din momentul ăla am avut ghinion, că la 5 min după noi, nu apucasem să comandăm, au venit vreo 15-20 de români (cel puțin o parte dintre ei grup, dacă nu toți). Nu, nu au fost mitocani, nici măcar gălăgioși peste măsură, dar ospătarul (singurul care știa românește) ne-a grăbit să comandăm ca să nu stăm după ceilalți. Și în loc să întrebăm ce reprezintă felurile din meniu (voiam mâncare locală), am cerut în final un platou cu de toate (pentru 3 persoane). Și am primit:
-un platou cu carne (1 buc. pleșcaviță, 2 pulpe de pui dezosate, niște cârnați subțiri, bucăți de porc), și cartofi prăjiți; carnea multă (a rămas și pentru „doggy bag” – deși a devenit destul de obișnuit să iei la pachet dacă a rămas ceva semnificativ) – dar nu pui și porc la grătar doream; cartofi puțini;
-un platou uriaș cu roșii, castraveți și multă brânză rasă deasupra – excelente:
-3 cupe (ca alea de înghețată) de kaimac (o smântână ca aia pe care o culegi de pe laptele din vacă, nu de pe ăla din magazin) – super de super
-3 limonade
-3 pâini (un fel de lipii, fiecare cam cât 2 palme) – bune
După comandă a venit totul foarte repede, cred că maxim 10-15 min, de unde convingerea nevestei că toate cărnurile și lipiile erau preparate, și doar le-au încălzit. Alte constatări: cârnații erau de magazin, limonada avea ceva pulpă de lămâie, pentru decor, dar era din hellas / sare de lămâie în principal.
Per ansamblu dezamăgiți. Cost 2920 dinari (cam 118 lei la curs BNR), cerut 127 lei, lângă care am mai lăsat 13 lei. Se putea plăti în dinari, lei, euro, nu și card (am întrebat de la început). Nu a dat bon fiscal, doar o notă de plată scrisă de mână.

Apoi am zis să vedem și Kladovo, fiind aproape de baraj, dar în aval. Centrul e drăguț, are o zonă pietonală plină de terase. BMW-ul era full-option, nu lipsea nici blonda.

 Canon (289).JPG   313.1K   23 downloads    Canon (292).JPG   349.54K   29 downloads    WP_20190809_19_00_54_Pro.jpg   371.66K   33 downloads    WP_20190809_19_01_09_Pro.jpg   321.62K   33 downloads

Am luat și câteva chestii de la supermarketuri (bere și suc, niște ciocolate, dulciuri – așa, de ronțăit în mașină sau între mese, toate de-ale lor). Din zona teraselor am luat înghețată de la un chioșc care la noi (și nu numai la noi) s-ar numi gelaterie. Neștiind că se poate, am stat la galantar și am luat la cornet câte 2 cupe de fiecare, dar ulterior am văzut că se putea sta la masă și veneau fetele să ia comanda. 50 dinari cupa, 100 2 cupe, 4.05 lei la curs BNR, au cerut 5 lei. Și bună și multă. Și extraieftină. La celelate cumpărături prețuri cam la fel ca la noi. Peste tot te înțelegeai și auzeai românește.

Părea să existe foarte aproape o faleză amenajată îmbietoare, dar n-am ajuns. Era semn și către Traian Bridge, nici acolo n-am ajuns, cel puțin pentru moment. O scenă amenajată, se pregătea un concert ceva.

Luăm drumul înapoi, la PTF sârbesc direct la ghișeu (nicio mașină în față), pe sens invers erau încă destule. La noi cîteva mașini, maxim 10 min, dar vameșul m-a pus să deschid portbagajul (ca și pe alții dealtfel, inclusiv pe unul de MH cu care se cunoștea, că au vorbit familiar – mi-e clar că dacă era ceva aranjament oricum era stabilită procedura dinainte).

(va urma)

Câteva ore în Clisura sârbească (continuare)

Ziua următoare era dedicată plimbării pe Dunăre. Am oprit într-adevăr în seara precedentă în Orșova la nimereală să ne interesăm; oferta era 50 lei de persoană, și cred că cu greu găseai mai ieftin. Bineînțeles, a încercat să ne agate „dați nr. de tel. vă sunăm noi să veniți, să nu așteptați” etc. Până la urmă am luat o copaie (zisă „catamaran”, asemănătoare cu cea din poză - „șoferul” zicea că de nouă face cam 50000 E) dintre Eșelnița și Dubova (de la pontonul de lângă Septembrie), cu care am făcut același traseu ca din Orșova, mai puțin bucata Orșova – pontonul respectiv (35 lei, aprox 2 ore).

 Canon (104).JPG   407.65K   22 downloads

După croazieră, la presiunea fetelor, am dat o tură în Herculane la „7 Izvoare” (stațiunea dezolantă cu clădirile alea părăginite, iar ștrandul aglomerat).

Apoi în unanimitate deplină am votat să încercăm și restaurantul din Kladovo. Așa că am trecut pe la 7 seara din nou în Serbia (de data asta mai repede, dar tot erau destule mașini). Direct Kladovo, știam acum unde parcăm, unde mergem (reperasem restaurantul de ieri), dar am vrut neapărat să merg la podul lui Traian. M-am luat după semne și merg, și merg, și nu știam cât mai e (că sârbii ăștia scriu direcțiile pe semne, dar distanțele mai rar). Într-adevăr, au fost semne acolo unde era necesar, dar mergeai cu teama că ai greșit undeva drumul. Am făcut vreo 5 km (dar am avut senzația că peste 10), ieșind din Kladovo, și trecând printr-un sat Kostol, apoi se face un drum îngust asfaltat care coboară spre Dunăre. Pozat (evident, e numai ruina unui picior pe mal, ca și în Ro) și plecat. Culmea este că la piciorul de pe malul Ro nu m-am dus special niciodată, nu am poze, doar l-am văzut din tren când am mai trecut prin zonă (și na poftim, acum câteva zile, dar după ce am fost eu, a dat și Proteveul un reportaj exact despre cele 2 picioare de pod; așa am aflat că la noi se ajunge pe un drum de pământ, plin de gropi, iar amenajarea, aparent începută și neterminată, pe bani europeni, e sub orice critică). În plan îndepărat malul românesc, cu piciorul de pod:

 Canon (411).JPG   184.75K   21 downloads    Canon (414).JPG   440.13K   15 downloads    Canon (417).JPG   232.39K   29 downloads

Am intrat în restaurant, nu ne-a întâmpinat recepționerul (fiindcă nu exista), am întrebat din priviri pe unul dacă putem să ne așezăm la o masă liberă, am primit OK-ul, și am început să luăm contact cu loc(al)ul. 80% din mese ocupate, chiar lângă noi o masă lungă de vreo 12 persoane, și în capătul celălalt al mesei 3 „lăutari” (1 acordeonist și 2 chitariști). Nu erau gipși, nu erau îmbrăcați în haine populare, dar vreo 2 ore cât am stat în local nu s-au așezat și nu au tăcut nici măcar o clipă. Nu s-au mișcat din locul respectiv, nu au colindat mesele să le iasă de-o bere, nu am văzut dedicații. Au cântat chestii retro / etno balcanice și sârbești (de ex. Sanie cu zurgălăi, O femeie ce ești tu femeie) - nu că sârbii n-ar fi balcanici, dar pe unele nu le-am recunoscut și de pe la noi - și numai în sârbește. Inițial am crezut că la masa lungă de alături se petrece vreo aniversare sau onomastică, și că muzicanții au fost aduși special de ei / pentru ei, dar nu, erau angajați de restaurant (era vineri). Pe parcurs ne-am lămurit că la masa lungă erau români sadea, și între timp se mai parcaseră alți 6 români la altă masă, iar alți 3 plecaseră. Sala era închisă pe 3 laturi, iar a patra era numai parțial deschisă. Oarecum dezobișnuiți am constatat că se fuma la liber (totuși nu cred că au fost mai mult de 10 fumători simultan, dar nu am fost deranjați de fum niciun moment – funcționa ventilația foarte eficient).

 WP_20190809_21_18_35_Pro.jpg   257.57K   41 downloads

Avertizați fiind dinainte ce să comandăm, am cerut numai 2 porții de fel principal (care împărțite la 3 au fost arhisuficiente): o pleșcaviță specialitatea casei (aveau și alte variante în meniu), și un „mic vlah”. Dacă pleșcavița e oarecum clară, „micul” era un rulou de carne de vreo Ø4 cm cu lungime de 20 cm, având prin el brânză, cașcaval, unt, chestii de-astea, nu știu precis. Super bun, nu știu ce a fost mai bun, „serbian hamburger” (așa era tradusă pleșcavița în engleză pe unde am mai văzut; la localul ăsta meniul era srb-ro) sau „micul”. Am mai avut o salată șopska, o bulină de kaimac (mai puțin bun decât în ziua anterioară), un suc mic, o bere (sârbească) și o apă minerală la 1 l pentru șofer, 3 lipii nesolicitate (fiindcă am uitat la comandă, dar oricum am fi cerut dacă nu le aducea). De la comandă am așteptat vreo 45 min (se cam lungiseră urechile, mai ales după baia de la 7 izvoare și după ocolul la ruină), dar mâncarea era făcută atunci, la lipii se cunoștea că au fost coapte chiar înainte.
Totul a făcut 2540 dinari pe bon (care părea fiscal, era din casa de marcat, cu număr, operator, dată, oră, numele restaurantului, fără adresă, dar nu avea TVA-ul, dacă o exista în Serbia) (cam 102 lei), plătiți cu cardul, și am mai lăsat 15 lei (mult ca procent), fiindcă ne-am simțit bine. În unele momente ziceai că filmează Kusturica pe acolo. Pe bon apar 2 articole pe care n-am reușit să le identific cu google translate: „heba 1” – 240 dinari (asta cred că e apa, că se potrivește la cantitate și prețul e normal), și „kuver” – 2 x 60 = 120 dinari; presupun că e un fel de „coperto” italian, dar nu bacșiș, fiindcă era altă rubrică pe bon („vrednost servi” – rămasă cu zero pe bon).

 WP_20190809_20_40_27_Pro.jpg   223.08K   37 downloads    WP_20190809_20_46_43_Pro.jpg   272.81K   32 downloads    WP_20190809_20_47_14_Pro.jpg   230.03K   34 downloads    WP_20190809_20_47_21_Pro.jpg   265.51K   30 downloads

Restaurantul are mese afară la terasă, în zona pietonală de care vorbeam, la intrarea în clădire are o cofetărie și un mini fastfood (să-ți iei pleșcavița la pachet pentru acasă), iar sala unde am stat e undeva mai în spate. Astfel că la ieșire am trecut pe lângă cofetărie și am mai luat niște prăjituri pentru acasă (mâncate a doua zi). Aprox 6 lei bucata, mari, foarte bune, dar n-aș zice extraordinare.

Și dacă tot eram cu burțile pline, dar nu destul de pline pentru înghețătăria din apropiere, am mai luat câte 2 cupe de fiecare, care au intrat cam greu, la drept vorbind. De data am stat la masă, am dat comandă, am fost serviți în pahare-cupă de sticlă.

 WP_20190809_21_47_47_Pro.jpg   176.43K   31 downloads

Era deja destul de târziu, în piațeta de alături era concert în desfășurare (rapperi sârbi, neinteresanți), așa că am luat drumul casei. Am trecut repejor de vama sârbească, vameșul a vrut să vadă portbagajul. Apoi la noi doar a întrebat dacă am adus țigări sau alcool, nu am mai deschis portbagajul. Și după 23:00 am ajuns la pensiune, dar am mai desfăcut 2 beri pe terasa cu vedere la Dunăre și la malul sârbesc. Apropo, nu am făcut pasiune pentru berile de la sârbi (parcă mai amărui decât cele de la noi); am încercat vreo 3 sortimente. Ok, dar nu ceva de căutat în mod  special.

Ziua următoare din nou în Clisură, dar pe malul românesc, spre Moldova Nouă, și apoi Oravița – Reșița – Hațeg – Ardeal. Ar mai fi de remarcat:
-„turnul” cehesc de pe malul Dunării; sunt mai multe sate de etnici cehi (colonizați pe vremea imperiului) în zonă, destul de izolate; citeam că sunt puternic sprijinte de guvernul Cehiei; se organizează excursii din Cehia în zona asta; și au făcut (cred că tot ei) și un turn unde au arborat steagul Cehiei

 Turn Cehia.JPG   62.73K   27 downloads

-complexul Egreta din Berzasca: căsuțe individuale pe piloni în Dunăre; dar mai mult de o zi plină (2 nopți) n-aș sta, nu ai ce face în afară de plajă sau pescuit (care nu mă interesează); nici baie în Dunăre nu cred că se poate, era plin de brădiș;

 Canon (254).JPG   297.9K   23 downloads    Canon (432).JPG   237.72K   18 downloads    Canon (434).JPG   356.61K   18 downloads    Canon (435).JPG   291.93K   18 downloads    Canon (436).JPG   242.43K   17 downloads

-fortăreața Golubăț (de pe malul opus) și stânca Babakaya (de aproape)

 Canon (446).JPG   409.54K   16 downloads    Canon (449).JPG   220.33K   15 downloads

-Teatrul Vechi din Oravița - merită văzut

 Canon (452).JPG   252.13K   13 downloads    Canon (457).JPG   292.87K   8 downloads    Canon (458).JPG   350.13K   8 downloads    Canon (459).JPG   286.31K   6 downloads    Canon (460).JPG   253.5K   5 downloads    Canon (472).JPG   299.85K   5 downloads    Canon (474).JPG   247.21K   5 downloads    IMG_0783.JPG   105.85K   7 downloads

-drumul prost (dar departe de a rupe mașina) dintre Năidaș și Oravița
-locomotivele cu aburi din Reșița

 Canon (522).JPG   447.93K   7 downloads    Canon (528).JPG   231.47K   7 downloads    Canon (530).JPG   357.49K   8 downloads

The end

 Brainie, on 17 septembrie 2019 - 07:56, said:

Cum se cheama restaurantul asta din Kladovo, ca sunt mai multe, dar nu au muzica?! Kum Goran, Tekijanka, altul?

Tekijanka; habar n-am când au muzică; cei care ne-au recomandat nu au nimerit.