Relație imposibila?

iar saraca doctorita nu stie daca sa se apuce de invatat sau depanusat

Trebuia sa-i zici ca tractoristul are carte de munca si e platit lunar si nu te mai impiedicai de el.

mai cunosc un caz tras la indigo parca

Poate la voi in America se fac contracte in care muncesti 2-3 luni si esti platit lunar sa stai acasa cu iubita cite 2-3 saptamini. In Europa nordica, lucrurile stau un pic mai

Deci care e intrebarea mai precis ??

Deznodamandul cand intra in scena? Este spectaculos sau meh?

S-au cunoscut cu cinci ani în urma, ea tanara studenta, cu potențial și visuri mărețe; el cu patru ani mai mare, harnic muncitor pe tractor intr-o tara nordica.
Pare ca nimic nu a stat în calea lor o vreme, ea fiind ocupata cu facultatea de cursa lunga, medicina, și examenele solicitante ale acesteia.
Se vedeau câte doua, uneori chiar trei săptămâni la doua trei luni, când se întorcea el în tara. Dacă era în timpul vacantei stateau impreuna la tara la ai lui, daca era in timpul semestrului, petreceau impreuna doar week.end.urile, tot la ai lui, pt ca asa își dorea el. Mai mergeau uneori și la părinții ei, vizite scurte, cel mult o ora, localitățile fiind relativ aproape, 6 km între ele.
În primii patru ani petrecuți impreuna, ea a stat la camin.
Domnul avea ceva bănuți puși deoparte în cont, iar la sfaturile și îndemnurile ei, i-a investit intr-un apartament intr-un complex proaspăt construit.
Când apartamentul a fost predat proprietarului, deși în prima faza au zis ca vor sa-l inchirieze (ea fiind în ultimul an de facultate, deja se cazare la camin), s-au gândit ca vor totuși sa se mute impreuna.
Zis și făcut, doar ca de aici a început declinul relației, nimic din tot ce păruse pana atunci bine si frumos s-a spulberat pe apa sâmbetei. Programul lui rămăsese oarecum același, dar când se întorcea acasă, deși prima data trăgea la părinții lui de la tara, după doua zile când se deplasa la propriul domiciliu, avea pretenție sa fie așteptat de o gospodina cu sortul în brâu și bucatele aburinde pe masa!
Deși ea era în anul sase, cu licenta și rezidentiat bătând la usa, nu era crutata defel, ba i se reproșa ca nu îl însoțește la tara sa-i ajute părinții la treburile gospodărești și muncile agricole.
Sa nu credeți ca viitoarea doctorița statea sa-i ajungă gunoiul la nas sau mânca doar sandviciuri, dar chiar nu se apuca de gătit ciorbe, sarmale și plăcinte pt doi oameni, când exista alternativa unei comenzi rezolvate cu un telefon și o suta de lei.
După un an de reproșuri interminabile, certuri din motive închipuite și ridicole, el ajunsese sa dezvolte niște complexe de inferioritate ce îl determina sa devina răutăcios, începuse sa dea vina pe familia ei pt neînțelegerile dintre ei, din aceasta cauza ea nu se mai putea intalni cu sora ei, deși locuiau în același oraș (pt ca pur și simplu el nu mai suporta sa-i vadă părinții și sora).
La întâlnirile cu colegele de facultatea era nevoita sa meargă singura, când el își invita colegii de munca acasă, ea își făcea datoria de gazda, facea act de prezenta, dar mare lucru nu găsea ce sa discute, subiecte comune nu prea existau întreba și ei.

În fine, deznodământul nu vi-l fac inca cunoscut, ea ajunsese asa de tulburata și debusolați, de a apelat la psiholog.
Dar vin și întreb, ce șanse sunt ca astfel de relații sa meargă, sa învingă diferențele si prejudecatile?
E dragostea capabila sa invinga si sa treacă peste toate obstacolele?

Recunoaște: te a atras titlul.

Chiar nu știu ce sa zic, nu am vorbit de ceva vreme, eu nu o caut sa-i tulbur si  sa-i invadez intimitatea, când o sa simta nevoia de a se confesa, ii voi fi alături.
O sa scriu și aici evoluția relației acestea, ca tot v-am impartasit-o și, am apreciat toate raspunsurile serioase, pentru care va mulțumesc.