Data maxima a venirii lui Isus

Pai daca spuneti ca suntem asa de aproape de venirea lui Iisus cam pe unde ne situam ? in apocalipsa?

Vor urma cutremure după pandemie, Roma va fi distrusă în timpul domniei Antihristului: un conflict militar și sau cataclsim cosmo-teluric și sau ruptură în sânul Bisericii catolice/Vatican.

Cutremurele sunt evenimente standard care anunță o teofanie și/sau venire spre judecată a lui Dumnezeu.

nerocezar666, on 21 ianuarie 2022 - 23:29, said:

Pandemia de corona virus nu este un semn? Pregatirile de razboi nu este un semn? Acestea nu sunt semne apocaliptice?

Edited by nico123, 21 January 2022 - 23:34.

Poate il luminez pe domnu' cu calculele.
Din 1940 pana azi au trecut 82 de ani. Sa caute statistica demografica a Israelului si cand a murit si ultimul mos nascut in 1940, termenul s-a implinit.

PS: Vezi ca Heinke Gilad (n. 1911) inca traieste, asa ca mai e timp o groaza. https://gerontology....ki/Heinke_Gilad

Edited by Thuraya_123, 22 January 2022 - 02:37.

Creștinii tentați să devină descurajați trebuie să audă un cuvânt autorizat. Atunci ultimul dintre Apostoli, exilat în Patmos, el însuși urmărit de ura cezarilor, le transmite mesajul său pentru a-i asigura că, în ciuda aparențelor, victoria este sigură. Hristos, care a fost răstignit în timpul vieții sale, trebuie să fie persecutat și prin ucenicii săi; dar dușmanii lui vor fi învinși. În cele din urmă, el va triumfa. Și de fapt în chipuri ciudate, văzătorul descrie persecuțiile teribile prin care Hristos va trebui să treacă în Biserica sa, în special în primele secole... Astfel, Apocalipsa este un cântec de speranță care anunță primilor creștini victoria creștinătății asupra păgânismului. Pentru a realiza acest lucru, este suficient să aruncăm o privire asupra conținutului său și, în același timp, asupra istoriei Bisericii. Această istorie, scrisă anticipativ, este împărțită în trei părți:

- era persecuțiilor,
- domnia lui Iisus Hristos,
- vremurile de pe urmă


Celebra expresie: „Satan va fi legat pentru o mie de ani” (Apoc. 20,1-3) de fapt desemnează sfârșitul persecuțiilor, în 313, când a fost promulgat Edictul de la Milano.
Drept urmare, o mie de ani mai târziu, trebuie să întâlnim un eveniment nefast pentru creștinătate. Într-adevăr: Sfântul Vincent Ferrier, profetul Vremurilor de pe urmă, avea să confirme în curând că atunci s-a încheiat un Millenium istoric, domnia creștinismului deschisă în 313 prin edictul lui Constantin.

În plus, este suficient să examinăm faptele istorice de la începutul secolului al XIV-lea pentru a constata - cel puțin în Franța – că Satan conducea:

În 1303, atentatul de la Anagni pus la cale de către avocatul Nogaret, „sufletul damnat al lui Filip cel Frumos”, împotriva Papei Bonifaciu al VIII-lea, care a murit la scurt timp.
În 1304, moartea Sfântului Benedict al XI-lea, care îl excomunicase pe Nogaret.
În 1305, Clément al V-lea, ales datorită intrigilor regelui Franței, a venit să se stabilească la Avignon, unde Nogaret l-a ținut la mila lui.
În 1307, arestarea prin surprindere a principalilor demnitari ai Ordinului Templului și începutul Procesului Templierilor, care, supuși unor chinuri cumplite, vor mărturisi mai întâi tot felul de turpitudini.
Martie 1308: Facultatea de Teologie din Paris aprobă măsurile luate de rege împotriva templierilor.
Septembrie 1309: Deschiderea unei anchete împotriva lui Bonifaciu al VIII-lea.
7 aprilie 1310: Nouă prizonieri templieri protestează împotriva Procesului.
13 mai 1310: 54 de templieri sunt arși de vii la Poarta Saint Antoine după ce și-au afirmat nevinovăția.
Aprilie 1312: Clement al V-lea dizolvă Ordinul Templului.
Februarie 1314: Marele Maestru Jacques Molay și Charnay sunt arși la rândul lor. În 1308: Împăratul Henric al Luxemburgului moare, posibil otrăvit.
În 1338: Imperiul se laicizează, pentru a reacționa împotriva stăpânirii Franței asupra Papalității. Din toate acestea rezultă că data crucială, când evenimentele au urmat un curs ireversibil, este cea din 13 mai 1310. După tortura celor 54 de templieri, Papa, pus în fața unui fapt împlinit, și de asemenea, prizonier al lui Filip cel Frumos, a fost obligat în cele din urmă să pronunțe dizolvarea Ordinului Templului. Drama din 13 mai 1310 ar fi așadar la originea deviației caracteristice a Ciclului Modern; dar de ce? Răspunsul este că acești călugări-soldați aveau ca funcție principală aceea de „păzitori ai Țării Sfinte”, cu alte cuvinte: ai Tradiției.

Astfel, la începutul secolului al XIV-lea, când se încheia Millenium-ul, Satana, dezlănțuit, atacase în primul rând capul creștinătății: Papalitatea, Sfântul Imperiu, Ordinul Templului. Pentru a-și completa victoria, Cel Rău va ataca apoi familia regală pe care va reuși să o discrediteze, apoi să o dezintegreze, în câțiva ani, grație afacerii diabolice de la Turnul Nesle. Știm că Filip cel Frumos a avut patru copii: o fiică, Isabelle (care se va căsători cu regele Angliei, Eduard al II-lea) și trei fii: Louis, Philippe și Charles; succesiunea dinastică părea astfel asigurată, când în timpul unei petreceri, Isabelle le-a acuzat pe cele trei cumnate ale sale că s-au angajat într-o conduită necorespunzătoare. Drept urmare, doi tineri domni ai curții au fost jupuiți de vii (după ce au fost torturați în timpul interogatoriului), iar cele trei tinere au fost aruncate în temniță. Una dintre ele, Marguerite, soția lui Louis, va fi sugrumată în 1315 din ordinul soțului ei, alta va fi divorțată și va intra la mănăstire; singură, soția lui Filip va fi reabilitată, dar acesta din urmă, Filip al V-lea Lunganul, este acuzat că a uzurpat tronul care aparținea în mod normal lui Ioan I, postum, care trebuia făcut să dispară pentru a-l scăpa de furia unchiului său. În cele din urmă, în 1328, dinastia directă a capețienilor a dispărut împreună cu fiul cel mai mic al lui Filip cel Frumos, Carol al IV-lea cel Frumos. În ceea ce-o privește pe Isabelle, ea va comite mai târziu atât de multe cruzimi încât englezii o vor numi „Lupul” (ea l-a pus pe soțul ei, regele Eduard al II-lea să fie țintuit cu un fier încins în foc, după ce l-a jupuit de viu pe favoritul regelui). Într-adevăr, Filip cel Frumos pare să fi fost blestemat în descendența sa!
Cauza inițială a conflictului dintre Papa și regele Franței a fost de ordin financiar; trebuie spus că practica modificării monedei, de care Filip cel Frumos a abuzat (avea mare nevoie de bani), a dus la certuri cu anumite ordine religioase. Pe de altă parte, regele luase drept consilieri financiari pe bancherii italieni, iar aceștia erau inevitabil rivalii concurenților lor, Cavalerii Templului, care continuau să respecte regulile tradiționale pe care Biserica le impusese până atunci cu privire la bani.
Cu alte cuvinte: Mamona nu putea intra în scenă decât pășind pe ruinele Templului! Prin urmare, din 13 mai 1310, adică de la drama care marchează sfârșitul Ordinului Templului, datează începutul „Domniei lui Mamona” sau, dacă se preferă: al Ciclului Modern.

  tabel cele 14 faze sim ale ciclului christic cropped.png   1.42MB   11 downloads

Edited by nerocezar666, 22 January 2022 - 02:58.

Bimilenariul creștin (30/31 î.Hr. - 2030/31 d.Hr.), sau ciclul christic, prin care se încheie istoria umanității prezente și care constituie în adevăr sigiliul sau încununarea, prezintă toate caracteristicile unui ciclu tradițional complet care ar putea fi definit ca dezvoltarea tuturor posibilităților incluse în religia întemeiată de Hristos după Învierea sa.

Avem un ciclu complet, începând de la zero, pentru a continua cu cele șapte cicluri ale lui Esdras (Ezra) de creștere până la apogeul Bisericii în jurul anului 1030 d.Hr., apogeu urmat de șapte cicluri de declin până la revenirea la zero de la Sfârșitul Timpurilor, asemeni imaginii biblice a celor șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete. Asta nu este tot: pentru ca simetria să fie perfectă între începutul și sfârșitul ciclului lui Hristos sau chiar pentru ca începutul să apară drept o prefigurare a sfârșitului, profețiile evanghelice ne anunță că celor trei date esențiale de la început, și anume judecata lui Iisus, moartea și învierea sa, trebuie să le corespundă: învierea generală, sfârșitul timpurilor și Judecata de Apoi; mai mult, observăm, de asemenea, că dispariției dramatice și umilitoare a lui Hristos după înmormântarea sa îi va corespunde în sens invers, revenirea sa glorioasă cu mare putere și măreție când vremurile se împlinesc.

Aici, s-ar putea obiecta că datele de 2030/31 pentru sfârșitul timpului sunt ipotetice. Răspunsul este că toate calculele duratelor efectuate plecând de la data de 2030 au dat rezultate în concordanță cu datele istorice. Nu va fi, strict vorbind, sfârșitul lumii, ci sfârșitul unei lumi, o lume care astăzi își dedică toată energia distrugerii sale!

Într-adevăr, de la începutul său, ciclul christic nu a încetat niciodată să fie orientat către ultimul său sfârșit: Învierea generală, care va fi urmată de întoarcerea gloriosului Hristos care va veni să deschidă un nou ciclu, cel al Împărăției lui Dumnezeu. Similar, și de-a lungul ciclului evreiesc precedent, fiii lui Avraam, Isaac și Iacov trăiseră în așteptarea „celui dorit de națiuni”, „profetului asemănător lui Moise”, adică Mesia, „fiul a lui David”, care trebuia să apară, când venise ceasul său pentru „împlinirea Legii și a Profeților” și, prin urmare, pe de o parte, să realizeze și să închidă ciclul evreiesc care se termina și, pe de altă parte, să inaugureze într-un fel ciclul christic consecutiv.

Rezultă din aceasta și aceasta este una dintre cele mai curioase constatări, că cele două istorii, evreiască și creștină, sunt strâns legate, nu numai pentru că a doua este într-un fel „fiica” primeia, dar și pentru că ambele se bazează pe aceleași perioade ciclice, patruzeci de ani și o mie de ani, care sunt într-adevăr specifice iudeo-creștinismului și nu se întâlnesc, decât rareori, în celelalte tradiții.

Am văzut că 400 de ani (sau 10 x 40 de ani) separă nașterea lui Isaac de Exod. Eroul Exodului este Moise, a cărui viață este împărțită în trei perioade de 40 de ani, ultima fiind identificată cu cei 40 de ani ai evreilor rătăcind în deșert; apoi, știm că Solomon a început construcția Templului în anul patru sute optzeci (12 x 40 de ani) după Exod și că la 960 de ani (24 x 40 de ani) după începerea construcției Templului, îngerul Gabriel i s-a arătat Mariei pentru a-i anunța viitoarea naștere a lui Iisus. Toate acestea au avut loc pe parcursul istoriei evreiești; dar am observat că perioada de 40 de ani a guvernat și ciclul lui Hristos, iar acest lucru de la început, de când Ierusalimul și Templul său vor fi distruse în al 40-lea an după Răstignirea lui Mesia (în 70 d.Hr.); pe de altă parte, știm că istoria creștinismului cuprinde trei perioade succesive, care sunt: perioada persecuțiilor (7 x 40 de ani = 280 de ani), adică din 30 d.Hr. până în 310 d.Hr.; apoi Millenium-ul (25 x 40 = 1000 de ani), din 310 d.Hr. până în 1310 d.Hr.; și în cele din urmă Ciclul Modern (18 x 40 de ani = 720 de ani), din 1310 d.Hr. până în 2030 d.Hr.

Remarcă importantă: această ultimă perioadă, Ciclul modern, nu aparține doar istoriei iudeo-creștinismului, ci și actualului Manvantara (durată 64.800 de ani), din care constituie precis și foarte exact ultima fază, deoarece Vârsta Întunecată sau Kali-Yuga (durată 6.480 de ani) este împărțită în mod natural în trei „ani cosmici” de 2.160 de ani fiecare, ultimul sau ciclul lui Cezar (160 î.Hr. până în circa 2030 d.Hr.) subdivizându-se la rândul său în trei faze de 720 de ani, dintre care a treia (1310 d.Hr.-2030 d.Hr.) este identificată cu Ciclul modern.

Nu doar această perioadă de 40 de ani este specifică istoriei iudeo-creștinismului, ci și, și mai presus de toate, cea de 1.000 de ani. Astfel, tradiția evreiască prevede o succesiune simbolică de șase milenii, fiind continuată de un mileniu „sabatic”, care pare să corespundă bine Millenium-ului anunțat de Sfântul Ioan în Apocalipsă și pe care l-am văzut că se identifică cu a doua fază (aproximativ 310 d.Hr.-1310d.Hr.) a bimilenariului creștin.

În Biblie, mileniul figurează, implicit cel puțin, în Profeția lui Daniel referitoare la Colosul cu picioarele de lut, care anunță succesiunea a patru „regate” păgâne pentru o durată totală de aproximativ o mie de ani, durată care „pătrunde” cu câteva decenii în Millenium.

Pe de altă parte, am observat existența unei corespondențe ciclice, la o distanță de 1000 de ani între cele două „domnii” ale lui David și Iisus, care nu poate fi deloc efectul întâmplării și cu atât mai puțin cu cât Iisus a fost întâmpinat ca „fiu al lui David", cu alte cuvinte ca descendent al său. În consecință, și având în vedere importanța ciclului de 1000 de ani în tradiția evreiască, trebuie admis că această corespondență ciclică a fost, într-un fel, programată providențial. A nega aceasta ar însemna să pretindem că Dumnezeul evreilor nu a creat totul în funcție de număr, greutate și măsură. Toate acestea se aplică și corespondenței ciclice de o mie de ani, interval între sfârșitul imperiului lui Israel după moartea lui Solomon, și ruina Ierusalimului și a Templului său în anul 70 al erei noastre.

Cele două cicluri, evreiesc și christic, sunt de două mii de ani:
- cel evreiesc (1931 î.Hr. - 70 d.Hr.)
- cel christic (30 d.Hr. -2030 d.Hr.)

Distrugerea Ierusalimului de către Titus, în 70 d.Hr., marchează sfârșitul bimilenariului evreiesc, și într-adevăr, Templul avea să dispară în același timp cu preoții, morți sau prizonieri, care l-au slujit, sacrificiul a încetat, definitiv. În această ipoteză, datele extreme ale ciclului evreiesc ar deveni: 1931 (î.Hr.) pentru început și 70 (d.Hr.) pentru sfârșit, mijlocul sau apogeul ciclului, adică data de 931 (î.Hr.) coincide apoi cu aceea a unui eveniment capital, și anume moartea lui Solomon, care avea să provoace imediat schisma și, prin urmare, sfârșitul imperiului lui Israel.

Exodul, sau mai bine zis perioada de rătăcire de 40 de ani (1445-1405 î.Hr.) ocupă aproximativ mijlocul mileniului de creștere, în timp ce reconstrucția Ierusalimului din timpul lui Neemia se află la mijlocul mileniului declinului. În plus, intrarea lui Iosua în Canaan (în 1405 î.Hr., adică cu 474 de ani înainte de 931 î.Hr., data mediană a bimilenariului evreiesc) corespunde exact decretului lui Artaxerxes 1 (în 475 î.Hr., adică la 474 de ani după moartea lui Solomon în 931 î.Hr).

O altă remarcă se referă la intervalul de 1440 de ani care separă manifestarea divină de pe Sinai (în 1445 î.Hr.) de Epifanie (care a avut loc în anul 5 î.Hr.). Or, avem: 1440 x 3 = 4320, adică numărul ciclic fundamental al tradițiilor hinduse și caldeene.

În cele din urmă, rezultă din toate acestea că desfășurarea Istoriei se supune legilor ciclice care guvernează întreaga istorie umană, astfel încât anumite fapte importante din viața lui Mesia apar ca legate ciclic de cele anterioare ale istoriei lui Israel. Nu putea fi altfel, deoarece Hristos a venit, nu pentru a desființa Legea și Profeții, ci pentru a le împlini, și că, pe de altă parte, Dumnezeu a creat totul în funcție de număr, greutate și măsură.

Destini, on 21 ianuarie 2022 - 20:32, said:

Tu esti Tata Ceresc?

"Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 24
1. Și ieșind Iisus din templu, S-a dus și s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.
3. Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?
4. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva.
5. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi.
6. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul.
7. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții.
11. Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți.
12. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până sfârșit, acela se va mântui.
14. Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul.
15. Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citește să înțeleagă -
16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munți.
17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-și ia lucrurile din casă.
18. Iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-și ia haina.
19. Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
20. Rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
22. Și de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți.
24. Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși.
25. Iată, v-am spus de mai înainte.
26. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți.
27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului.
28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă.
31. Și va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiță, și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
32. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara e aproape.
33. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși.
34. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
35. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl."

Poate vine acuma in februarie.

In: 02.02.2022

Sau in: 22.02.2022

Oricum, si daca vine, il fac astia si pe el troaca de porci la TV.

Lasand Biblia deoparte, cred ca-s cam multi analfabeti functionali pe aici...
1. Generatie = totalitatea oamenilor care au o anumita varsta.
Din generatie in generatie = din tata in fiu, perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului.
In sensul folosit de initiator ne aflam in situatia utilizarii "din generatie in generatie". Este acceptata mai peste tot in lume, in perioada moderna, durata medie de 25 de ani intre varsta tatalui si a fiului. Deci termenul de o generatie, folosit ca si o prescurtare  a celui din generatie in generatie este de 25 de ani. Un secol are 4 "generatii".
Am spus perioada moderna. Daca Biblia este adevarata, atunci Matusalem a trait in jur de 975 de ani. Cat reprezenta o "generatie" in acea epoca?
2. Nu mai credeti cuvant cu cuvant ce scrie in Biblie. Nu uitati ca au existat mii de variante de Biblii,..

Edited by adip1962, 22 January 2022 - 09:40.

Candva trebuie sa vina...ca l am trimis dupa tigari.

Destini, on 21 ianuarie 2022 - 20:49, said:

De ce nu, nu pretindeti ca este aceeasi divinitate peste toti, doar ca o numiti altfel?

spooky51, on 22 ianuarie 2022 - 10:46, said:

E aceeasi divinitate insa e perceputa diferita.
Denumirea nu e importanta, conteaza daca toti cred acelasi lucru despre divinitate, si anume, sa creada ca divinitatea are in vedere transformarea constintei omului pe baza imaginii adevarate despre Dumnezeu.

adip1962, on 22 ianuarie 2022 - 09:39, said:

Nu conteaza ce crede sau nu crede fiecare, daca pe Softpedia - forum stiinta se pretinde a discuta conform canoanelor stiintifice, tot pe Softpedia - forum religie e la fel, musai de discutat conform canoanelor religioase respective.

florinpopa1, on 21 ianuarie 2022 - 20:42, said:

acum vine pe 22022022

nico123, on 21 ianuarie 2022 - 23:33, said:

Pandemii au mai fost. Pregatiri de razboi, la fel. Chiar si razboaie au fost. Deci? rezulta ca aveti vedenii.

Destini, on 21 ianuarie 2022 - 20:46, said:

Acum 200 de ani o generatie avea 30 de ani.

Pana la aparitia antibioticelor si a vaccinurilor, mureai si din buna ziua. Daca ajungeai la 35 de ani erai deja batran.

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9a/Life_expectancy_by_world_region%2C_from_1770_to_2018.svg/1280px-Life_expectancy_by_world_region%2C_from_1770_to_2018.svg.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Lex404, 22 January 2022 - 13:29.

nerocezar666, on 22 ianuarie 2022 - 02:57, said:

Cam pe scurt asa trebuie spus. Nu cu multa vorbarie in care omul sa-si piarda firul gandurilor .