care a fost grupul/artistul principal al generatiei tale?

Din multitudinea de majorate pe care le-am ținut de-a lungul timpului în perioada anilor 1990, se remarcă unul care mi-a rămas imprimat în minte și pe care nu l-aș putea uita niciodată. Se anunța un chef de pomină pentru că de obicei dacă cheful nu se ținea acasă, aveai mai multă libertate de mișcare pentru că părinții lipseau de la eveniment. În acest caz majoratul se ținea într-o locație de vacanță din Pârâul rece. Abia așteptam evenimentul. Întotdeauna luam pe cineva cu mine să nu fiu singur în caz că se întâmpla ceva. De data această l-am luat pe Vlad, un prieten care locuia în blocul vecin. Pentru că nu aveam mașină am convenit cu sărbătoritul să mă ajute el cu transportul. Și am ajuns în acea sâmbătă seară, pregătit de petrecere, de data aceasta fără lumini. Aveam melodii noi, și întotdeauna îmi plăcea să prezint la microfon ultima melodie a unui artist. Și au început să vină invitații. Era primul chef la care la ora 22.30 începusem cu muzica tare, cu introduceri, și lumea nu dansa. 4-5 invitați care se agitau pe ring în situația în care la chef erau peste 50, pentru mine era un eșec. Am încercat să schimb și să pun tot felul de genuri, inclusiv rap necomercial, și la urmă am continuat cu rock. Niște balade cu Metallica și cu Scorpions. Atunci vine sărbătoritul la mine și îmi spune să pun ceva mai serios, mai hard. Deși cunoșteam formațiile, nu posedam albumele cerute de el. Slipknot, Sepultura, Iron Maiden, etc. “Nu-i nimic, spune el, am eu tot ce trebuie!” Și mi-a adus un turn de 50 cd-uri cu mp3, numai cu muzică hard. Am băgat piesele cerute de el și instantaneu s-a umplut ringul de dans. Atunci am văzut pentru prima dată cum dansează rockerii. Tot atunci am învățat că dansul pe care il fac ei se numeste “pogo”. Săreau ca nebunii și se împingeau unii într-alții, în timp ce mie îmi era frică să nu-mi sară peste masa unde aveam aparatura. La un moment dat, pentru că cineva a închis ușa de la încăpere, ușa având un geam de sticlă în mijloc, geam destul de mare, un rocker împins de alții a trecut prin acel geam, făcându-l numai cioburi. Din fericire nu s-a tăiat. Pe la ora 2 noaptea invitații s-au mutat în părculețul din fața complexului, rămânând eu singur în încăperea cu muzică, și ascultând muzică hard rock la maxim. Am început să mai ascund din CD-uri, pentru că avea unele melodii care nici măcar nu puteau fi înțelese, numai urlete și răgete. Și băgam și eu ceva mai moale, un Alice Cooper, Jon Bon Jovi, ceva mai acceptabil. Deși era mort de beat auzea de la 50 metri că am schimbat muzica și venea imediat, căutând printre CD-uri. “Oare unde o fi CD-ul ăla???” Până la urmă găsea altul și spunea: “Bagă-l pe asta și dă muzica la maxim!” Și pleca. Nu știu cum se făcea, că întotdeauna CD-ul nou suna mult mai rău decât cel de dinainte. Prietenul meu Vlad mi-a spus că a fost cel mai nasol chef la care a asistat. Și eu eram de aceeași părere. Dimineața nici măcar nu așteptam să-mi mai primesc banii, convins de faptul că, dacă nu a mai dansat nimeni după ora 2 noaptea, sarbatoritul avea să-mi reproșeze acest aspect. Doream doar să vină mașina și să ma ducă înapoi acasă să pot să dorm. Și vine sărbătoritul într-un final cu banii in mână. Îmi da apoi și un bacșiș generos, era dintr-o familie bogată, și apoi îmi spune că a fost cel mai tare chef la care a participat el vreodată...

In anii '90 muzica se impartea in urmatoarele categorii:

......

grupuri si artisti ce au aparut dupa ce aveati 25 sau 30 nu se contorizeaza ca la varsta respectiva nu prea te intereseaza muzica ci alte chestii

Karunesh.

De unde ai scos-o pe asta? Eu am trecut de 40 si ascult la fel de multa muzica ca la 20 de ani. Doar ca mai variata ca genuri.

In anii 90 as fi dat un salariu pentru un album nou cu BG The prince of Rap. Acum ascult, insa nu as mai face sacrificii chiar atat de mari. In anii 90 era un dezastru daca as fi scapat un hit de-al vreunei formatii favorite. Eram atat de obsedat incat pana si o varianta noua cu cateva beat-uri diferite insemna o realizare enorma. Acum, meeeeh.