"Meseria" de părinte

iuzera, on 16 ianuarie 2020 - 06:45, said:

Si e foarte trist.

Quote

De unde stii?
Nu poti sa iti dai seama care e varianta care te face cel mai ferici decit daca le-ai trait pe amindoua.
Nici eu nu mi-am dorit niciodata copil. Am aminat cit am putut. L-am facut pe ultima suta de metri. Si nu numai ca nu regret ca am facut copil, dar regret altceva, ca nu am apucat sa fac mai multi. E cea mai tare chestie din viata mea. N-as fi stiut niciodata daca nu l-as fi avut.
Stiu ca ma repet dar asta e adevarul.
Si lucururile se schimba rapid... pe la 45 de ani oamenii dau in depresii (47 de ani e minimul de fericire), batrinetea in singuratate si fara un sens si scop al vietii e nasoala.
Bineinteles copiii insa nu sint un scop in sine, ei ar trebui sa fie rodul unei familii stabile si iubitoare.

Quote

La ce te referi?

Edited by vrajitoruldinoz, 16 January 2020 - 10:39.

Micutul nostru are un an, probabil asta a fost cel mai intens an dintre toti. Eu am 34, sotia 33. Nu spun ca-i tarziu sau devreme, cred ca varsta e potrivita pentru o familie completa. Viata noastra s-a schimbat, ne-am dat seama ca iesitul la restaurant e de facut doar vara sau cand e cald afara si stai pe terasa. Acum iarna nu prea poti, il bagi in sac / costum ca de ski, trebuie sa il dezbraci complet cand intri undeva. E calduros, mai calduros ca noi. In Romania nu pot intra in magazine cu el sau in Mall, aia-s nebuni cu caldura, n-am inteles niciodata mania asta cu caldura excesiva insa acum ma enerveaza la culme pentru ca trebuie sa dezbrac copilul complet. Asa ca mai bine ma plimb prin natura, prin oras. Nu-i deloc rau.
Gradinita o incepem la 1 an si 8 luni.....sa vedem cum va fi.
Investim mult timp in facutul mancarii lui, am inceput sa cumparam cat mai multe produse bio, deci si costuri mai mari. Un kg de carne de pui/curcan bio sare de 25€, la legume, fructe, lactate diferenta nu-i mare. Deci e bine ca ne -am schimbat stilul de a manca in bine.
Cu somnul a fost greu, dar ne-am obisnuit, nu iti mai permiti sa lenevesti dimineata dar daca dormi seara mai devreme oricum esti mai odihnit. Stam cate unul langa el cand doarme pentru ca somnul e inca agitat. Dar iti gasesti cate ceva de facut.....mai un film, mai o carte. Am inceput sa citesc mai mult ....deci iar e bine,.

Nu ma plang deloc, e altfel dar e mult mai fain. Nu imi mai imaginez cum e sa fii in 2; cred ca iubirea lui neconditionata nu as mai putea-o experimenta in niciun alt mod.

remyyy, on 04 ianuarie 2020 - 14:15, said:

Nu-i chiar asa. E nevoie de niste bani in plus insa nici nu trebuie sa gandesti asa pesimist. De fapt mi se pare foarte urat sa pui in balanta un copil si niste finante. Mai ales in ziua de azi cand poti sa castigi bani buni fara sa mai fie nevoie sa pleci din RO.

vrajitoruldinoz, on 16 ianuarie 2020 - 10:35, said:

Nu e ca si cum traiesc intr-o bula unde nu vad cum e sa ai copii. Sora mea are copil, l-am crescut cateva veri impreuna. Am o prietena cu doi copii, etc Evident experienta nu este identica, dar iti poti da destul de bine seama. Pot face comparatia directa cu a avea un caine. Eram fericita si inainte de a-l avea, sunt fericita si acum ca il am. Da, implica responsabilitati, costuri, suferinta... dar si iubire, confort, relaxare. Cand doarme tolanit pe burta ori pieptul meu si plescaie de multumire creste inima in mine, ori linistea pe care simt cand imi bag nasul in blanita lui Si vorbim de un caine, realizez diferenta.
Insa poti fi fericit si multumit cu alegerea facuta chiar daca nu ai trait si ceea ce nu ai ales.

Si tu poate ai fi mult mai fericit daca te-ai fi facut doctor si vindecat cancerul ori daca ai fi calatorit in 20 alte tari. Asta e viata, nu le poti avea pe toate.
Esti fericit cand esti multumit cu ceea ce ai.

vrajitoruldinoz, on 16 ianuarie 2020 - 10:35, said:

E trist ca altii nu aleg ceea ce ai ales tu?
E chiar senzational, fiecare poate alege pentru sine.

iuzera, on 16 ianuarie 2020 - 12:08, said:

Eu nu pot sa zic ca ma topeam sa am un copil. Am fost momit, ceva de genul "Come to the Dark Side, we have cookies". Acum dupa ce il am pe micut, regret ca l-am facut la varsta asta si este doar unul si sper la inca 1-2. Experienta nu este identica cu a avea un patruped si pana nu ai micutul tau nu iti dai seama ce emotii se pun in miscare.

aceton, on 16 ianuarie 2020 - 15:35, said:

Perfect de acord. Nici tu nu poti sti ce emotii se pun in miscare cand sari cu parasuta ori descoperi tratamentul pentru cancer ori devii presedintele Americii.
Doar pentru ca e la indemana nu inseamna ca toti trebuie sa facem copii
Eu am ales sa nu.

Nu am zis ca trebuie sa facem toti puradei. Unii chiar nu sunt facuti pentru asa ceva. Saritul cu parasuta/coarda elastica/parapanta nu se compara cu emotiile statului in sala de asteptare si auzul primului scancet. Prima data cand vezi fiinta aia mica si zbarcita si mov, imflamata toata si cu ochii aia bulbucati. Acolo emotii si adrenalina.

3 copii, facuti la 33, 35.5 si 37, fara rude, nu am renuntat la servicii (fiecare concediu de maternitate a fost de 14 saptamani si nu le-am prelungit), vacante tot ca si inainte (doar putin mai enervante), inclusiv zboruri foarte lungi. Singura diferenta e ca nu locuim in Romania, observ ca difera mult mentalitatile. Am vazut ca cineva a zis mai sus de emotiile din sala de asteptare - pai sa fi asteptat barbata-meu in sala de asteptare, cred ca nu mai aveam ce discuta cu el. Normal ca a fost cu mine si m-a masat, a filmat, a taiat cordonul ombilical si a fost un partener activ, ca de altfel covarsitoarea majoritate a barbatilor din Israel - nu am auzit, cel putin in cercul meu, de barbati care asteapta afara.

iuzera, on 16 ianuarie 2020 - 12:25, said:

E trist daca "alege" din nevoie sau lipsa de informare.
Inteleg ca la nivel de individ nu toata lumea vrea copii si nu toti sint buni parinti, dar la nivel statistic oamenii sint programati sa faca copii totusi. Daca un procent mare din populatie nu face copii e trist pentru ca nu poate fi o alegere, si mai duce si la ruinarea tarii.

LoveDemon, on 16 ianuarie 2020 - 23:31, said:

In lumea civilizata nu se mai asteapta afara de multe decenii.
Eu am fost in sala de operatie la cezariana, am tinut-o de mina, am taiat cordonul, ca se face cu "pacienta" constienta. E destul de emotionant.

Edited by vrajitoruldinoz, 17 January 2020 - 00:55.

LoveDemon, on 16 ianuarie 2020 - 23:31, said:

Din păcate, in România la spitalele de stat nu te lasă sa participi la naștere. Am încercat toate variantele posibile dar fără succes.

iuzera, on 16 ianuarie 2020 - 06:45, said:

Dimpotriva, sunt din acceasi generatie si vad cu uimire ca e rar sa ai un singur copil. Toata lumea presteaza 2-3. Probabil unde noi am fost copii unici in majoritate.

aceton, on 17 ianuarie 2020 - 04:27, said:

Groaznic. Ramaneam fara filmulete de la nastere daca eram singura. Glumesc, dar numai pe jumatate.

Primul copil a fost facut la 33 de ani, al doilea la 36. Daca aveam putin ajutor si nu costa cresa mai mult ca rata de la casa, poate ma bagam si la al treilea.
Cel mare e absolut de nestapanit, nu a dormit pana la doi ani, nu are pace deloc, cea mica e cuminte tare, doarme de la 3 luni noaptea intreaga si e numai zambet.

Partea cea mai frumoasa e ca sunt prieteni buni, cat pot sa fie un baiat de 3.5 ani si o fetita de 6 luni. Au avut si acceasi data estimata a nasterii.

In momentul nașterii, una din asistente a făcut poze cu telefonul soției. Am participat la naștere prin whatsapp. 12 ore de naștere prin whatsapp. Când mai aud un bătrânel care cearta generația tânăra ca își trăiește viața pe internet, ma trece un zâmbet.

aceton, on 17 ianuarie 2020 - 05:41, said:

Foarte dubios ca inca mai e asa in Romania. Chiar de neinteles. Nu cred sa mai existe loc in care sa nu lase tatii sa participe. Chiar am sa cercetez .
LE:
In Australia:

Quote

SUA:

Quote

Romania pare, ca in multe alte privinte, cu 30-40 de ani in urma lumii civilizate.

Edited by LoveDemon, 17 January 2020 - 19:11.

Chiar este in urma dar din cauza indiferentei și orgoliilor.

Romania e diferita.
Nu stiu daca un doctor vrea un cocalar isteric sa se ia la bataie in timpuil nasterii.

Total de acord cu cristimate și cu vrăjitorul, am 38 și o gasculita cu 3 ani...nu a avut cine sa ne ajute pe niciunul din nou, nu regret nimic și sincer mai vreau una. Foarte sincer mai vreau una . Îți schimba viața complet, complet. Același experiența și la noi cu Gradinita, doar cu plânsete și urlete circa 5 minute de la intrarea in grupa , in rest odată ce vedea copii care se jucau fără ea, uita de mine iar când era ora de plecare acasa nu vrea sa mai plece ... și asta circa 1luna.
Am trecut și de faza asta ... concedii da .. se poate. Grija și răbdare. Multă răbdare.
Dar nu se compara cu nimic. E o experiența cu totul și cu totul aparte... si frumoasa ... chiar dacă e pui de Arnold...

Problema cu concediile chiar nu o inteleg.
Eu am vazut mare parte din lume cu copilul de 1-2-3-4-5-... ani etc. Europa, America de Nord, America de Sud, tot felul de insule.
Ar fi doar doua probleme:
1. e mai scump, in special la transport. Asta se poate evita. Cel putin din Romania poti merge cu masina in Europa, exista o multime de zboruri low cost si oferte etc.
2. nu poti sa faci chiar ce vrei. Cind sint copii mici nu e o problema asa mare dar pe masura ce cresc e mai greu. Intre 2 si 5 ani cred ca e cel mai complicat, sint prea mari ca sa ii cari, prea mici ca sa mearga prea mult. Se  plictisec prin restuarnate, nu mai dorm cind vrei tu. Atunci e visrta cind vizitezi orase dar nu poti sa stai in muzeu mai mult de 1-2h si nici sa mergi 20km intr-o zi. In schimb cauti locuri de joaca si locuri care pot fi vizitate si in acelasi timp se poate juca si copilul. Nu e chiar asa greu totusi, nu mi se pae ca trebuie nici o grija deosebita.

Romanii oricum iubesc all inclusive si chestii statice genul statul pe plaja, ori asta merge foarte bine cu copii de orice visrta.

giuliani, on 16 ianuarie 2020 - 11:00, said:

Nu prea am experienta cu copiii mici la frig sub 0 grade dar mi se pare usor daca sta in carut intr-un sac de dormit si cind intri undeva il dezveesti/ii defaci fermoarul.
Eu l-am dus pe al meu intr-o multime de resyarante (inclusiv scumpe), berarii, baruri etc de cind era abia nascut. Cind era mic era usor, parcam carutul intr-un colt si stateam pina tirziu noaptea.
De asemenea conteaza cum ii inveti, cu al meu am batut orasele europene la picior de cind era mic, dupa aia am inceput sa-l iau in padure (de exemplu la 6 ani am facut cu el un traseu in jungla de 17km si ~1500m urcare apoi coborire, prin noroi, trecut riuri, tinut de radacini, urcari aproape verticale etc). Am prieteni ai caror copii nici la 9 ani nu merg 2km fara sa se vaite dupa primele 300m.

Edited by vrajitoruldinoz, 17 January 2020 - 21:12.

Visez și eu la clipa când o sa îl iau pe munte și o sa campam la cort.