Poezii

Lupul de stepă

Stăteam în genunchi pe coji de nucă
Într-un colț uitat de lume
Acolo unde mă lepădase Domnul cândva
Și strigam spre ceruri:
Ia- mă, Doamne, la tine, că nu mai pot.
Ce liniște...
Iar apoi strigam din nou:
Fă-mă, Doamne, lup, să mușc beregata căprioarei
Sau fă-mă căprioară, să pasc iarba verde de primăvară
Sau fă-mă iarbă, să mă foșnească vântul
Sau fă-mă pământ, să tac.
I-am auzit glasul răbufnind în mine:
Dar tu, tu ce  ai fãcut, ca să meriți să vii la mine?!
M-am rugat, Doamne!
Nu e de ajuns.
Ți-am îndeplinit toate poruncile, Doamne!
Nu e de ajuns.
Trăiesc, Doamne!
Nu e de ajuns!!!
Și-atunci am spart oglinda.
Un lup de stepă îmi rânjea multiplicat în zeci de cioburi.

***

H

Umbre cu ochii deschiși, imobile,
Zăcând pe ziduri surpate,
Dacă va mai fi vreun zid,
Dacă va mai fi cineva care să vadă vreun zid.
Umbre cu priviri uimite bântuite de gândaci
Zbierând sentimente,
Dacă va mai fi vreun sentiment,
Dacă va mai fi cineva care să vadă vreun sentiment.
Umbre  înfometate uitate de timp,
Dacă va mai fi vreun timp,
Dacă va mai fi cineva ca să vadă prin timp.
Umbrele cu ochii deschiși
Acuză și blestemă
Zeii ce-au coborât din cer și-au izbucnit din pământ
Ciupercile halucinogene.
Dacă va mai fi vreun zeu.
Dacă va mai fi cineva ca să vadă vreun zeu.

***

King Lizard

Privește-l pe Jim Morrison.
El este de cealaltă parte.
El a sfărâmat toate porțile
Și a ajuns acolo, în partea întunecată
A lui însuși.
Privește-l pe Jim Morrison
Călărind furtuna,
Strivind șerpii pe care el i-a născut.
Iată-l pe Regele Șopârlă
Cum se ascunde sub pielea lui de șopârlă
El este labirintul și minciuna și moartea
Iubita lui este în fiecare zi alta.
În fiecare noapte altă iubită
Geme în extaz și zgârie
Pielea aceea de șopârlă.
Privește-l pe Jim Morrison
Privindu-se în apele lacului fără margini.
Ascultă-l pe Jim Morrison
Și roagă-te să nu fi murit.

***

Cosmonautul

Cosmonautul urca in racheta si pleaca in Cosmos
E meseria lui
Sa iasa din planeta si sa se uite la noi de sus
Acolo sta intr-o statie spatiala orbitala
E meseria lui sa faca experimente stiintifice
Si pluteste la gravitatie zero
E meseria lui si asta
Cand va reveni pe Pamant
El ne va explica multe din enigmele Universului
E meseria lui
Noi vom intelege
E meseria noastra sa intelegem
Reporteri il vor intervieva
Si el va da raspunsuri
Va aparea in toate ziarele
Cu fotografii si articole de ziar
Fetele vor cadea la picioarele lui
E meseria lui si asta
Sa faca fetele fericite
E bine sa fii cosmonaut in zilele noastre
Ma gandeam asezandu-ma la masa de scris.

***
S.E.T.I.

Universul e un intuneric mare
Dar in partea mea de intuneric e mai multa lumina
Nu sunt SETI sa caut dupa extraterestri
Pentru ca stiu ca daca ii caut ii voi gasi in mod necesar
Si nu este sigur daca ei nu vor fi mai inteligenti si mai buni la suflet decat noi, Pamantenii.

***

Intuneric

Am descoperit un camp petrolifer ce continea poezie
Am sondat in adancimi nestiute
L-am scos la suprafata
L-am transformat
L-am rafinat pentru voi
Biet sondor de adancimi este poetul
Sper sa ajunga pentru toti ceea ce am scos la suprafata
Ca sa va mearga masinile mai bine
Consumati poezie
Ca sa lumineze lampile
Consumati poezie
Eu am facut asta pentru voi
Voi ce o sa faceti pentru mine?
Voi sa imi spuneti cand aveti destul
Ca la poker
In intuneric statea ascunsa poezia
Sub filoanele aurifere
Pana am scos-o la suprafata
Este asta poezie?
Orasul Luminii, naste poezie
Orasul intunericului scrie poezie
Cum poti scoate poezie din adancimi mari si abisale?
Campul e bogat in poezie
Poate intr-o zi filonul va seca
Si poetul va iesi la pensie
Murdar si satul de atata poezie
Dar cum sa fac, cum sa fac sa nu distrug Civilizatia Luminii?
Copilul meu, tu vei vedea Lumina
Canta Led Zeppelin.

***

Omul cubic

Ma simt inclus de ceva
De o burta cubica ce ma digera
Noaptea, cand dorm, burta ma digera
Dimineata, cand ma trezesc
Parca sunt intr-o celula de-a fiintei cubice
Sangele ei ma poarta prin trupul ei
Prin vene si artere paralelipipedice
Voi ajunge probabil in capul fiintei cubice
Si, daca are ochi, voi vedea lumina
Sau are sa ma planga in afara
Poate voi ajunge in creierul fiintei care m-a mancat
Si atunci imi voi schimba gandurile
Si voi incepe sa gandesc asemeni fiintei cubice
Devenind un om cubic.

***

Univers

Universul acesta s-a mai intamplat odata
Este repetitiv si predictibil tot ce se intampla
Parca e un produs frumos impachetat facut pe banda rulanta
Din cand in cand apare cate un Mesia
Ca un factor aleator, combinativ
Care nu poate fi explicat predictiv
Sa avem grija de acest Mesia
Sa nu il multiplice cineva
Si apoi sa il impacheteze
Si sa ni-l vanda
Ca pe un kitch,
Cadou de Craciun.

***

Sunt pregatit

M-am pregatit pentru viata: m-am spalat, m-am parfumat, m-am imbracat frumos
M-am pregatit pentru dragoste: m-am spalat, m-am parfumat si m-am imbracat frumos
M-am pregatit pentru moarte: m-am spalat, m-am parfumat si m-am imbracat frumos

***

Singularitate

Exista o cauza in Univers
O singularitate exista in Cosmos
Un motor prim
Miscat-nemiscat
Cine a fost singur la inceput
Ce stea, ce fiinta, ce obiect
Ce entitate
Acela este Dumnezeu
Si nu mai vrea sa fie singur
In acest Univers multidimensional
In acest Cosmos populat cu fiinte senzitive.

***

Timp in spatiu

Spatiul este viitorul Timpului
Intai ai fost tu, fiinta aceasta robotica
Ce si-a facut casa cu mainile
Din orice lemn de copac
Din orice piatra necuvantatoare
Te-ai inchis pe tine in tine
Fiinta provenita din Timp ce se ascunde pe sine de sine
Spatiul este hiperspatiu, cyberspatiu si spatiul meu intim, spatiul meu de joaca
Timpul e fluviu, cum sa intre tot in spatiu?
Universul e o biblioteca
Orasul e populat cu fiinte, masini si roboti
Si eu exist in aceasta Entitate
In camera cubica
Usi si ferestre
Ca niste ochi sorbind lumina-ferestrele
Ca niste guri mancand oamenii-usile
Unind sau separand unele spatii de altele
Unele timpuri de altele
Aici poti sa iti faci casa
Dar sa lasi o fereastra deschisa catre Timp
O usa deschisa catre galaxie
Fiintele, masinile. robotii iti vor fi recunoscatori.

***

Gustos-delicios

Viermele mananca marul
Pasarea mananca viermele
Omul mananca pasarea
Lupul mananca omul
Planeta mananca lupul
Galaxia mananca planeta
Universul mananca galaxia.

***

Culori

Sunt versuri ce suna din coada
Cuvintele parca se-nnoada
Sunt versuri ce suna din flinta
Cuvinte privesc in oglinda

Sunt versuri ce vin din adancuri
Cuvintele curg randuri-randuri
Oglinda se sparge-mpuscata
Cuvintele merg in armata

Cuvintele ies din transee
Cuvintele nasc curcubee
Poeme pictate-n culori
Din versuri ce au gust de flori

Iubita mea vino degraba
Iubirea s-o cant cu o spada
Cuvintele stau intr-o dunga
Si calda e vara si lunga.

***

Trei stele

Deasupra mea sunt trei stele echidistante, coliniare
Care ma indeamna sa gandesc mai logic, mai matematic
Care imi dau o directie de mers,
Un sens.

***

Inima

In trupul meu bate o inima
Tic-tac face, ca un ceas desteptator
Nu stiu cand se va opri, oprind o bucata de timp in secunda
Nu stiu cand va trezi pe cineva si nici pe cine va trezi
In trupul meu bate o inima ca un ceas cu alarma.

***

Macro-uri

Invata de la Geea sa stai ca un copac
Invata de la Soare cu mingia sa te joci
Invata din Lumina culorile sa vezi
Invata de la Apa sa curgi ca un parau
Invata de la Aer sa zbori cu aripi noi
Invata Energie sa stii ca sa te misti
Invata de la Stele caci creier tu le faci
Invata o Masina cu care sa lucrezi
Invata de la Spatiu tangente lumi sa faci
Invata sa simti Timpul: copil, tanar, batran
Invata tot Realul, sa nu subestimezi.

***

Gandacul de bucatarie

Gandacul venea si ma vizita periodic
De cate ori venea eu il loveam cu papucul si il omoram
Dar el revenea periodic
Vizitele lui erau ciudate
Uneori imi producea frica
Precis avea sa imi spuna ceva
Si de aceea tot revenea din moartea in care il alungam
Mie mi se parea dezgustator
Odata mi s-a bagat in pat
M-am trezit dimineata cu el in pat
Si, ca de obicei, l-am omorat
Pe zi ce trecea devenea o parte din mine
Gandacul acela era constiinta mea
In fiecare zi ma omoram singur.

***

Doi

Sarutul tau pe sarutul meu
Mangaierea mea pe mangaierea ta
Fotografia noastra impreuna pe plaja, la mare
Tu, cu ochii privind spre orizont
Mana ta in mana mea
Si soaptele din acel pat de hotel
Si soarele in care ne-am ascuns amandoi.

unde-i rima?

pentru ca nu-s poezii ci versuri albe...
si ar fi de bun simt sa pui si autorul

Edited by MembruAnonim, 11 May 2019 - 12:26.

nu prea au schepsis poeziile astea.

foaie verde barabula
stau in apa pan-la ... brau
Ca rima e sub apa.

jimi91, on 11 mai 2019 - 12:20, said:

Exista si poezii moderne, cu vers alb. Uneori imi place sa ma dau inteligent si sa ma cred poet. Daca poeziile astea te-au facut sa te simti bine si ti-au dat ceva de gandit, eu ma simt satisfacut in meseria mea de "poet".

MembruAnonim, on 11 mai 2019 - 12:22, said:

Poeziile astea sunt scrise de mine, personal, si m-as simti jignit daca tu m-ai acuza de plagiat.

eu zic ca-s versurile mele si le-ai copiat de pe net!

http://www.poezii.md...orul-norvegian/
Invaţă de la apă să ai statornic drum,
Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Invaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Invaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,
Invaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Invaţă de la piatră cît trebuie să spui,
Invaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Invaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,
Invaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Invaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Invaţă de la ape să nu dai înapoi,
Invaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Invaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea –
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,
Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,
Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător. –


Plagiat, de calitate mediocra.

wagmich, on 11 mai 2019 - 12:27, said:

Ca stai in apa pana la brau e strict treaba ta. Rima nu-i, ca-i vers alb. Lectura placuta.

MembruAnonim, on 11 mai 2019 - 12:31, said:

wagmich, on 11 mai 2019 - 12:31, said:

N-am obiceiul sa plagiez. Poezia asta am citit-o acum prima data. Uneori invat. Daca tu consideri poezia mea mediocra, e treaba ta. Dar de acuzat de plagiat sa nu ma acuzi. Ce rost are sa scrii ce a scris altcineva inainte, copiind de la el cuvant cu cuvant? Nonsensuri.

sandel1, on 11 mai 2019 - 12:26, said:

Am incercat sa le dau o forma si un fond. Daca n-au schepsis, inseamna ca au rezultat fara schepsis.

Buricozaur, on 11 mai 2019 - 12:42, said:

Dar asta nu e bine.  Am citit-o pe aia cu cosmonautul și nu m-am ales cu nici o revelație, decât că ce bine este să fii cosmonaut. Mai bine scriai despre un fotbalist că tot aia era
Și ceva de bine: "Universul e un intuneric mare
Dar in partea mea de intuneric e mai multa lumina"  Versurile astea au calitate

Ai fost în fiecare fulg de nea…
Afară … este frig,
și te privesc, și-mi amintesc
de prima dată când m-ai sărutat
pe obrajii calzi.
Îmi amintesc și-acum
de prima dată când ne-am întâlnit…
si neștiind ce să fac am închis ochii
și și-am pășit fricos … spre tine.
În casă este cald
și te privesc, și-aș vrea …
să mă săruți din nou ca-n prima zi
pe-obrajii reci … de gheață
să te adun în palme,
să te sărut și eu, să-mi ardă palmele,
să-mi tremure de frig, de dragoste,
de viață.
Aș vrea să-mi mângâi iarăși fața
cu dulcea adiere,
să mă îmbrățișezi în alb,
să simt … a ta iubire.
În mine … nu mai ești,
și-aștept să vii din nou,
să te mai văd o dată și-ncet, încet
peste-al meu chip să cazi.
Ai fost, și ești, cu fiecare fulg de nea,
zăpadă albă-POEZIA MEA !

Imi permit sa-ti scriu aceste randuri deoarece am cochetat la randul meu in perioada liceului cu ideea de a fi "poet". Doar ca, nu mai suntem in perioada pasoptista, versurile de dragoste nu mai rezoneaza cu ceea ce ar vrea societatea sa citeasca astazi, asa ca poeziile de dragoste au devenit mai mult "art for art's sake". Despre celelalte teme abordate...pot spune doar ca este tendinta oricarui poet "post-iliescist" daca il pot numi asa sa cada in penibil cu inserarea anumitor cuvinte care nu au nicio noima impreuna, sau nu exprima ideea dorita.

Te rog sa-ti citesti poeziile de la cap la coada, si daca tu consideri ca ai exprimat ceea ce era de exprimat, fa-ne sa intelegem. Intr-adevar, doza de mister trebuie sa exista, trebuie sa elucidam ceea ce a vrut sa spuna eul liric, dar asta atunci cand el chiar vrea sa ne spuna lucrul respectiv, nu cand arunca aiurea "De cate ori venea eu il loveam cu papucul si il omoram / Dar el revenea periodic / Vizitele lui erau ciudate". Astea sunt o incercare proasta de a combina o idee din stilul avangardist cu stilul "liber" post-decembrist, abordat CORECT de poeti pe care-i numeri pe degete, cu vers alb.

Rog sa nu-mi fie luat in nume de rau comentariul, nu vreau sa jignesc pe nimeni, doar ca structura si stilistica poeziilor scrise de cei doi colegi de mai sus pot cel mult sa atinga mintea unei fetiscane de 16 ani in calduri. Trebuie sa-ti aduci aportul tau, sa arati ca poezia ta are originalitate, sa conturezi asta foarte bine, nu sa propui aceleasi idei pe care inca 1000 ca tine le-au luat de la discipolul lui Eminescu, si tu de la ei. Intr-adevar, subiectele sunt fumate de mult, dar este mereu loc pentru nou, daca stii unde sa-l cauti, acolo inauntrul tau.

Edited by gyugyu, 11 May 2019 - 14:00.

Buricozaur, on 11 mai 2019 - 12:29, said:

de ce faci poezie atunci? parca te limiteaza, oricum, daca nu ai rima, nu prea conteaza...mai mult te enerveaza, ca cititor parca vrei sa-mi dai palme, tot intrerupi ideea...e greu sa transmiti ce simti ...si mai greu e sa fii onest ..ma refer la idee nu la "plagiat"

Versul alb este cel cu ritm și fără rimă, iar versul liber nu are nici ritm și nici rimă, în schimb are un fel de rimă interioară, greu de definit.
Ceea ce s-a postat aici nu este poezie.

Daca nu le pui pe muzica, versurile nu mai fac doi bani in ziua de azi, acestia sunt poetii contemporani - cantaretii, vreti sa aveti succes cu versurile voastre, puneti-le pe muzica!

Poezia nu trebuie să aibă nevoie de muzică, ci să aibă muzica ei intrinsecă.
Textierii care fac textul melodiilor nu sunt poeți.
Rar se întâmplă ca o poezie adevărată să fie pusă pe muzică. Compozitorul trebuie să fie de excepție și foarte inspirat.

BbVv, on 11 mai 2019 - 17:18, said:

uite aici ceva extraordinar, am fost surprins de cat de buna e muzica...de la minutul 2:20...dar fara bipait )..n-am gasit varianta pe youtube...si vorbim de un joc video . E superba

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/kIKvjOciYEo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by jimi91, 11 May 2019 - 17:30.

Da, muzică electronică frumoasă, dar unde este poezia?