Serviciile post-vanzare in Romania lasa de dorit!

gabrolio, on 05 noiembrie 2018 - 10:49, said:

1. Faci din tantar armasar.
2. in mod tembel, de la o intarziere de 1 zi la o hartie emisa de Stat, faci generalizari la nivelul tuturor firmelor, domeniilor, Romaniei intregi.
3. Cand se schimba Codul Fiscal de 3 ori pe an, tu ai vrea sa te pupe in cur vanzatorul 30 de ani. In avans, altfel... 'ai impresii'...

Ar trebui sa te dai jos din virtual si sa intelegi ca societatile nu sunt ideale.

Edited by Quantum, 06 November 2018 - 05:36.

gabrolio, on 05 noiembrie 2018 - 15:16, said:

Încă un motiv pentru care nu avem servicii de calitate.
Când ne-om învăţa şi noi să strângem banii pentru un lucru nou, la care să ţinem fiindcă l-am cumpărat din banii munciţi de noi, atunci nu ne vom mai uita după cazane.
Şi să nu veniţi cu scuza aia, că un Logan vechi de 2 ani e mai hârb decât un Mercedes de 10 ani. Ambele sunt cazane şi punct.
7 ani am stat fără maşină, după ce am scăpat de Trabant. 7 ani. Şapte.
Pieton, sau RATB-ist. Şi pasager de tren, vara spre mare, asudând şi luptându-se să nu ia vreo infecţie din vagoanele alea nespălate.
Nu aş fi avut niciodată bani de maşină, dacă n-aş fi făcut credit. Nu poţi avea 15.800 de euro cash dintr-un salariu de 500 de euro, nici dacă te întreţine nevasta, sau părinţii.
Ba da, îi poţi avea, dar la vârsta la care nu mai ai nevoie de maşină fiindcă se rablagesc propriile tale componente: procesorul, placa video, placa de sunet, ba chiar şi mufa USB.
Motivat fiind de un accident pe care era să-l am cu autobuzul în calitate de pieton (îmbrânceala de la uşă, pentru urcare, m-a făcut să alunec pe gheaţă şi să cad sub autobuz) m-a determinat să-mi cumpăr maşină. Aveam modelul în cap, ştiam preţul şi n-am vrut nimic altceva. 10 ani am stat cu pielea-n saramură şi doar cu 2 telefoane mobile schimbate, şi alea numai când au dat ortu' popii.
Maşina mea are acum 11 ani şi jumătate şi, dacă aş fi întrebat, tot un cazan aş considera-o. Un cazan îngrijit, care funcţionează conform parametrilor, inclusiv la consum, dar tot un cazan. Ar fi şi culmea să susţin că maşina e ca nouă după 120.000 km parcurşi, puzderie de greieraşi, cu amortizoarele pe faţă la minim şi aşa mai departe. Pot merge oriunde cu ea (mai puţin offroad), ţin pasul şi cu câteva nume mari la 160 km/h, dar tot un cazan este.
Trebuie să avem curajul de a ne privi în oglindă, de a fi obiectivi, de a şti cât ne este plapuma şi a nu ne întinde dincolo de limitele ei.
În lumea largă suntem nişte capre râioase. Dar sunt unii cărora le plac caprele râioase. Prinţul Charles, de exemplu, care s-a îndrăgostit de Viscri - dacă e să credem mass media. Probabil că, aşa cum ajungi să nu mai suporţi cocina, la fel ajungi să nu mai suporţi nici luxul. Revedeţi, vă rog, scena din "Titanic", filmul cu 11 Oscar-uri, scena aceea în care Rose, plictistită şi chiar scârbită de luixul din jurul ei, vrea să sară peste bord.
Ei, atunci când aceste capre râioase îşi ţin coada sus, bineînţeles că toţi ciobanii care au turme îngrijite fac mişto de ele şi chiar le alungă cu pietre.

Trebuie să încetăm să mai fim capre râioase, trebuie să încetăm să ne bucurăm de compromisuri şi de mediocritate, trebuie să încetăm să salivăm la vechituri şi să facem pe dracu-n 4 să intrăm în rândul lumii, să ne dorim lucruri noi şi să facem spume dacă cineva vrea să ne dea ţepe.

Hai, nu vă inflamaţi, vorbeam şi eu retoric... ştiu că n-o să se schimbe nimic în următorii 50 ani în mentalitatea românească. O să continuăm să ucidem suflete nevinovate de Ignat şi să pupăm moaşte.

Precizare.
Se exclud de aici acele persoane care îşi merită cetăţenia română şi titlul de Om.