Ce să fac cu viața mea?

lost_soul, on 26 februarie 2018 - 22:40, said:

In sensul sa nu astepti sa te accepte societatea pentru ca nu este in stare si nu poate fi. Relevant este sa te accepti tu insuti asa cum esti, sa iti descoperi propriile valori si sa le cultivi atingand multumirea de sine si pacea interioara.

Edited by zoom0mooz, 26 February 2018 - 23:16.

lost_soul, cum era viata ta inainte sa fii diagnosticat?
cum era la scoala....si in timpul liber? si poate vrei sa zici ceva si de mama ta, daca vrei

Eu zic sa nu stai prea mult in casa, nu cred ca te ajuta. Acum cu vremea asta nu prea ai de ales sa zicem, dar cind se face mai frumos stai si pe afara. Adica evita sa stai tot timpul in casa ca nu face bine la minte.

lost_soul, on 26 februarie 2018 - 22:40, said:

Nu te acuza nimeni, stai linistit ca nu te judeca nimeni pe forum. Aici se exprima doar pareri in urma solicitarii tale de a fi ajutat. Ce nu-ti place nu lua in seama si nimic mai mult daca crezi ca nu te ajuta. Sa stii ca doar noi suntem cauza a tot ce ni se intampla si poate ca vei ajunge candva sa afli acest adevar. Daca mergi la un psihoterapeut e bine si ar fi si mai bine daca ai putea merge la unul care are capacitatea sa te duca prin regresie hipnotica pana la cauza problemelor tale. Te-ar putea ajuta cu adevarat in rezolvarea acestei situatii neplacute.  Cunosc o persoana (pe linie profesionala) care a fost la un saman (nici macar nu era un preot crestin) in Bucuresti, iar  dupa  ce i-a spus/descoperit tot ce a facut si ce urmeaza sa i se intample datorita faptelor sale, este in fiecare duminica in biserica, chiar in primele randuri.

Lost soul, cum era viata inainte sa deschizi topic pe sp cu un nick predestinat?

Edited by MosCracila, 28 February 2018 - 00:09.

@initiator, mi-e greu sa-ti spun ca se vede cu ochiul liber ca esti o persoana foarte inteligenta (pentru ca daca te evaluez insemana ca ma consider mai inteligent decat tine) dar am s-o fac. Esti un tip inteligent si sper ca o sa treci peste faza asta a vietii tale (e o faza trecatoare, da?). Incearca ceva activitati in natura si alte activitati in spatii pentru socializare.

Edited by e_bulu, 28 February 2018 - 10:39.

lost_soul, on 26 februarie 2018 - 12:12, said:

Respect!
Inseamna ca pastilele alea chiar isi fac efectul. Bv.!

Eu am fobie sociala si depresie. Zero prieteni.

Real_NEO, on 26 februarie 2018 - 04:37, said:

ai fi surprins, dar fotografia chiar ajută! vei învăța apoi să prelucrezi fotografiile după gust, apoi le vei posta pe flickr unde se va întâmpla ceva interesant. aprecierile fotografiilor postate te vor face să îți îmbunătățești tehnica, dar îți vor aduce și satisfactie și sentimentul de împlinire, de a fi făcut ceva bine. o astfel de gândire pozitivă se va reflecta mai departe în viața de zi cu zi.

muntele chiar ajută si calmează. cu toții rămânem fără cuvinte în fața spectacolului naturii.

PS: cu toții avem probleme

Edited by mannes, 27 March 2018 - 16:38.

ai facut o prostie enorma sa apelezi la tratamentu de specialitate din Romania, asta daca a fost alegerea ta. nu ma pot da cu parerea si nici nu pot intra in detalii dar risc sa zic ca inca nu e tarziu sa-ti urmezi `visu`(o sa=l gasesti pe parcurs daca in prezent e ambiguu). chestia e ca visu tau nu e inteles bine pt tine de aia care ti-au prescris `medicine`. trebe sa renunti la tratament si sa-ti urmezi atat capu cat si emotiile dar sa ai autocontrol o perioada de 3-6 luni. indicat ar fi 6 luni dar fara sa incalci codu penal. pentru asta ai nevoie de finante. dupa aia continui cu vitamine de inalta calitate evetual probiotice de inalta calitate 1 luna si atunci cu destula incredere in tine as zice ca poti sa faci ce te taie capu. dar sa fi pregatit pt ce e mai rau. poti sa ajungi internat pe o periada nedeterminata stiu eu pe unde dar de asemenea ai sansa sa-ti indeplineti visu. nu-ti da mai multa importanta in societate ca in felul asta o sa ajungi nicaieri. lasa-te dus de val atunci cand consideri ca poti face ceea ce vrei. ca place sau nu multimii, dai in ma-sa tu vezi-ti de drum.

Edited by Lanimals, 27 March 2018 - 17:47.

N-am apelat eu la tratamentul de specialitate din România de capul meu. M-au internat cu japca având o criză psihotică și în spital nu prea e o opțiune să refuzi tratamentul. Crede-mă, nu e! Dacă faci pe nebunul mai tare decât e cazul, te leagă, te chinuie, și ca să-ți dea tratamentul, îți oprește respirația căilor nazale (te ține de nas) și fiind obligat să respiri pe gură, îți administrează tratamentul. Așa se procedează cu cel oral, tratamentul injectabil e mult mai ușor de administrat. În 12 ani de când am căpătat boala asta au fost mai multe etape în care m-am raportat diferit la medicamente, la psihiatrie în general. Au fost perioade când m-am simțit bine, când efectele schizoide erau neevidențiabile, motiv pentru care am abandonat tratamentul. Și am început să mă simt din ce în ce mai bine. Și tot mai bine și mai bine, simțeam că prind super-puteri. La modul cel mai serios! Mă simțeam foarte capabil, aveam o minte mai ascuțită ca un brici, jucam oamenii pe degete așa cum voiam eu, gagicile roiau în jurul meu, aveam prieteni, relații, statut social fain prin ceea ce făceam, m-am apucat și de scris și aveam un drac în mine pe care nu-l puteam controla, mă uimeam pe mine și pe ceilalți cu fiecare zi, a fost o perioadă de aproximativ 6 luni în care am trăit la maximum așa cum nu mai trăisem vreodată și cum nu cred că voi mai trăi vreodată. Nici pomeneală de boală, de medicamente, de simptome sau alte lucruri de genu'. Ce se întâmplase de fapt: În ăstea șase luni în care nu mi-am luat tratamentul, organismul meu funcționa cu depozitul pe care l-am acumulat în atâția ani de tratament pe care l-am luat în mod regulat. Când depozitul s-a terminat am dat în schizofrenie cu un tablou psihotic sinistru. Halucinații cu păianjeni cât casa care se suiau pe mine, paranoia gravă, incoerență în gândire, comportament bizar, nu mai eram în stare să mă dau jos din pat, stăteam toată ziua în el, noaptea aveam scenarii cu sfârșitul lumii, am trăit iadul cum nimeni nu l-ar putea imagina sau exprima. Și nici asigurat nu eram pentru că în toată nebunia mea m-am adresat spitalelor de profil. A trebuit să treacă 3 ani și să trec prin 11 spitalizări ca să-mi revin cât-de-cât, nici acum nu sunt refăcut 100% deși pot să-mi gestionez viața. Și toate astea pentru că am renunțat la tratament. Normal că nici cu el nu mi-e bine, are efecte secundare, obosesc foarte ușor, sunt fără chef tot timpul, dorm foarte mult, 12-13 ore, mănânc de rup, am pus 25 de kg pe mine, dar tot e mai bine decât să am simptomele alea sinistre, în fond aleg un rău mai mic, n-am de ales.

Dar problema e că eu nu sunt mulțumit cu viața asta și nici n-am cum. Nimeni n-ar fi. Când eram mic, nu asta visam să ajung, un pensionar înainte de vreme. Și pot zice că meritam mult mai mult de la viață, și că mi se cuvenea mai mult. Mi-am făcut treaba pe care un elev e dator să o facă. Am învățat, și chiar foarte bine, pentru că deși mi s-a spus pe aici că sunt inteligent, eu știu că nu sunt și prin asta nu vreau să par deștept pentru că îmi dau seama, nu. În schimb sunt harnic, am simțul datoriei, sunt punctual, loial și vertical. Am avut viitorul în față și după ce am terminat liceul cu 9,23 și am absolvit bacalaureatul cu 9,35 am fost admis într-o instituție de învățământ unde nu are acces orice și oricum. Acolo mi s-a întâmplat să dea damblaua peste mine,am fost dat afară din respectiva instituție de învățământ pe motive medicale și de 13 ani, viața mea e un iad. M-am recalificat, m-am reprofilat, am lucrat pe unde s-a putut, dar ca meșterul Manole, tot construiam și mi se năruia ce construiam. Am pierdut cariera de trei ori, în total. În urma ultimului episod psihotic, ăla cel mai crâncen am fost pensionat și viața mea s-a cam terminat.

Stau acasă fără nicio ocupație, încerc să evit pe cât posibil orice contact cu rudele și cu vechile cunoștințe care mă întreabă ce fac, cu ce mă ocup. Și știu că e rușinos că sunt pensionat, nu pot să-mi fac prieteni, să nu mai vorbesc de relație. Sunt tratat exact ca unu care ia ajutor social și nu încearcă să se dezvolte, sunt un întreținut al statului și asta nu mă face vesel deloc. Cei din jurul meu n-au cum să-mi înțeleagă situația și mă văd ca pe un puturos ca pe un aneu, un rachet din ăla care nu a făcut nimic cu viața lui și nici nu are de gând să facă. Nu înțeleg și nici nu vor, judecă și atât, că e mai ușor să judeci decât să înțelegi. Până și fratele meu are atitudinea asta față de mine. Și nu stau să explic fiecăruia în parte aceeași poveste și să o repet doar pentru că prostul e altul. Și având în vedere toate cele mai sus expuse e și normal să fiu ignorat, marginalizat, izolat. Am printre altele performanța de a avea zero prieteni, de sunat n-a mai sunat telefonul de câteva luni, nu e nimeni curios de mine. Am încerca să mă adaptez, să nu fiu nici eu curios de ei, dar vine un moment când îți dai seama că efectiv nu ai niciun rost pe lumea asta și ar fi mai bine pentru toată lumea să dispar. Până și sinuciderea mi-am ratat-o! De cinci ori! Postul ăsta l-am scris cu intenția inițială de-a cere informații despre tehnici de sinucidere fără suferință, dar unu la mână știu că e ilegal (înlesnirea sinuciderii) și doi, cred că aș fi cenzurat pe motive de încălcare a regulamentului.

Între timp m-am mutat la ai mei, după ce am făcut succesiunea ca urmare a morții tatălui meu, nu-mi permiteam să stau aiurea în chirie. Ce făceam acolo pot să fac liniștit și acasă. Pentru a-mi omorî timpul, mai lucrez câte ceva prin curte și prin grădină. Mai dau cu sapa, mai tai lemne cu drjuba, le car, le așez. Mai fac ordine prin curte, prin magazie, prin casă. (Da, stau la țară). Mai citesc căteodată, mai descarc un film, îl văd, și asta e toată viața mea. O mizerie. De ceva timp m-am refugiat în alcool. Nu interacționează negativ cu medicamentele. Am văzut un film în care o mireasă i-a rerpoșat soțului că i-a distrus viața pentru că cineva le-a deranjat nunta. Filmul ăla cu Billy Crystal și Robert de Niro, Cu nașul la psihiatru. Păi asta înseamnă să-ți fie distrusă viața?!? PFFFFF!

Din exterior se văd lucrurile altfel, dar vreau să știu ce ați face voi în locul meu. Am primit și luat în seamă sfaturile anterioare, nu-ți poți trăi viața doar așa. Ce ați face dacă ați fi fost excluși din societate, dacă nu ați avea niciun prieten, nicio perspectivă în față, nicio speranță? Am văzut pe aria asta a forumului cereri de ajutor în bani. Eu nu pretind așa ceva, nu am nevoie de așa ceva, ajutor vine din altă direcție. Vreau să fiu înțeles atât cât se poate și poate aflu ceva ce nu știam.

Nu știu ce sfat sa-ti dau decat placa veche ca si altii au suferit drame, pierderi de persoane dragi etc. si rezista. Dar sa stii ca nu esti singurul cu probleme de felul asta, sunt foarte multe persoane aflate in situatii asemanatoare, chiar cunosc pe cineva care a ajuns asa "static" din cauza pariurilor sportive.
Stiu si un caz mediatizat la tv care pe mine m-a impresionat atat de mult incat mi-am luat definitiv gandul de a-mi bate joc de viata mea.
Si eu ma lupt cu depresia dar incerc sa o inving prin munca fizica.

Edited by sandel1, 04 June 2018 - 20:50.

nu știu de ce am sperat eu că o să primesc răspunsuri. Lăsând la o parte faptul că am comis câteva greșeli gramaticale și ortografice, lăsând la o parte nick-name-ul meu, presupunem că mă intitulez Luigi_987... Am aplicat sfaturile de mai sus, încerc să mă dezvolt și să nu fac din asta un scop pentru ridicarea pe scara socială, mi-am găsit și hobby, nu poți trăi toata viața din hobby, pot merge azi pe munte și să fac și fotografii dar dacă o fac și mâine nu pot să o fac și poimâine și tot așa.

Știe careva de unde pot cumpăra cianură de potasiu? Sau carbofuran/furadan? Plătesc bine.
Vrea careva să fie prietenul meu?

Vai de morții mei, cât de distrus sunt!

lost_soul, on 06 iunie 2018 - 17:47, said:

Lasa ca daca nu te sinucizi tu, o sa aiba grija PSD-ul incepand de maine incolo.  

O sa te faca  PSD  sa vrei sa actionezi, sa faci ceva,   fie prin a emigra  ca  sa pui osul la treaba si sa-ti gasesti rostul in viata , fie o sa te  sinucizi  imediat de scarba ce o sa-ti fie.
Ti-a fost scarba tie de viata pana acum?
Stai sa vezi ce oripilat o sa fii in urmatoarele luni in Romania cand PSD va schimba legile justitiei , isi va instaura dictatura si va falimenta economia.  

Crede-ma, te plangi tu ca traiesti azi prost, dar nu stii ce inseamna sa o duci prost. Multi ati cam uitat cum se traia prin anii 1990-2000 de razgaiati si rasfatati ce ati fost  in ultimii ani cu smartphone, facebook,  porno gratis,  jocuri, muzica si filme de pe torrente, fast-fooduri, cluburi  si mall-uri la tot pasul.
Nu cred ca voiai sa stii ce insemna sa fii deprimat prin 1990- 2000 cand internetul si telefoanele mobile erau produse de LUX sau inexistente, sa ai parinti prosti care sa te bata,  singurele mijloace de distractii fiind jucatul cu mingea pe maidan,  uitatul la  Tembelizor , ascultat ceva muzica proasta la radio,  facutul temelor  si citit carti prafuite si vechi.
Nu puteai sa stii cat de mare e lumea, nu constientizai ca existau niveluri de standarde de trai mai mari , nici gagici la care sa te holbezi,  nici informatii actualizate (efectiv pe vremea aia ramaneai cu ce vedeai pe la stiri sau in ziare si alea prost redate sau cu informatii depasite)
Faptul ca ai internet si poti sa vezi poze si chiar strazi LIVE din alte tari si orase e ceva, sa vezi ce filme vrei tu fara sa mai stai in baza PROsTV-ului si antenelor,  sa faci shopping online cumparand produse de calitate la preturi avantajoase, nu de la niste buticari jegosi si bisnitari,  sa te joci ceva frumos in mediul virtual decat sa-ti  julesti  picioarele sau sa-ti iei bataie de la batausii de cartier nu e un mare avantaj ca te-ai nascut in vremurile astea si  nu pe la 1800 sau pe la 1400?  

Pe vremea aia nici nu-ti permiteai sa deschizi topice sa-ti insiri of-urile si sa-ti descarci nervii   ca nu aveai unde, toate supararile le tineai pentru tine.  


Se spune ca atunci cand dai de belea si esti la limita, instinctul de supravietuire te determina sa faci ceva.

Poate ca faptul ca ai avut o perioada linistita prea indelungata te face sa fii deprimat.

Edited by prorepublica, 07 June 2018 - 23:27.

dap, sorry, asta era: Jos PDS!

buna lost soul. du-te la doctor sa-ti dea un antidepresiv.

iau anti-depresive de 11 ani. M-am internat de 22 de ori, și de fiecare dată mi-au schimbat antidepresivele care nu au funcționat. Mi-ajunge!

Eu zica ca alcool+antipsihotice nu merg oricat ai incerca sa te/ne convingi. Probabil de aici si depresia.

Tu trebuie sa fii prima persoana care sa te accepti asa cum esti si vad ca n-o faci. Daca tu n-o faci, altul cu siguranta n-o va face. Ai o cruce de dus, nu tocmai usoara, dar daca o ai asta e. Nu mi-e foarte clar dupa ce tanjesti.
oamenii ti-au spus sa incerci ceva voluntariat. Sunt ONG-uri , unele serioase, care te pot ajuta sa mergi undeva si sa ajuti.

Sinuciderea nu-i o solutie, daca nu ti-a iesit de 5 ori inseamna ca Universul asta are alte planuri cu tine!

Tu te cunosti mai bine sa stii ce anume ti-ar placea sa faci sau ce-ti placea inainte de boala, reflecteaza la ce ti-ar placea si porneste de acolo.
Mai scrie sau spune-ne ce blog ai sa intram si noi...

Zi-mi un ONG în Brașov care are nevoie de mine și mâine merg. Mâine!

Nu dau link la blog că se consideră că fac reclamă sau acumez SEO sau ceva.