Sfinții ortodocși - cei pururea prezenți

Se aude uneori pusă întrebarea de a şti cum apariţia sensibilă sau activitatea pe pământ a unei fiinţe având sfinţenia, Sfânta Fecioară, de exemplu, este compatibilă cu starea sa postumă. Orice Prototip are un reflex în lumea noastră pe care-l însumează o individualitate predestinată. Dar asta epuizează chestiunea? Nu, căci trebuie insistat că un reflex divin ca să poată opera eficace în lumea noastră, trebuie să aibă un suport uman, căci transcendenţa lui nu i-ar permite-o. Trebuie să devină imanent şi un reflex nu e imanent, ci doar un reflex al lumilor superioare în lumea noastră. Pentru misiunile sacrificiale trebuie un pogorământ, o egalizare aparentă, „promiscuă” cu categoria de existenţă pe care misionatul trebuie s-o răscumpere. Un asentiment, o anamnesis, un dhikr nu pot face asta. De data asta nu mai este o aspiraţie de jos care se uneşte cu o solicitudine, cu o chemare de sus, ca în calea iniţiatică obişnuită. Vehicolul Mântuitorului trebuie să fie perfect şi în acelaşi timp în comună măsură, în „continuitate” cu umanitatea obişnuită, cu „carnea” obişnuită. Trebuie să mănânce cu vameşii şi să se lase apropiat de păcătoşi şi păcătoase, trebuie să trăiască viaţa lor şi să moară moartea lor. Îmbracă desăvârşit masca nedesăvârşirii şi atunci aceasta nu mai rămâne decât ca o determinaţiune negativă; nu mai e o posibilitate de manifestare ci una de non-manifestare, desemnată enigmatic de o limitaţiune. Că e numai o aparenţă, o enigmă, şi-o arată tocmai prin finalitatea ei. Zeul mort e în realitate Viu în sensul cel mai complet al cuvântului, ceea ce se traduce în limbaj imperfect omenesc cu afirmaţia că Zeul a Înviat. În realitate, nici în trupul Lui n-a murit nici un moment căci nălucitoarea aparenţă a morţii e cea mai desăvârşită desemnare posibilă, deci negativă, a Vieţii Totale, pe care viaţa lui obişnuită, perceptibilă oamenilor, nu o putem designa în toată plenitudinea. Şi aici pare a fi explicaţia transcendentă, metafizică, a unor doctrine gnostice, şi a doctrinei musulmane asupra morţii aşa zisă „aparentă” a lui Iisus Christos.

Edited by 3sat, 25 December 2017 - 19:42.

Endgegner, on 25 decembrie 2017 - 19:36, said:

Era foarte frustrat ca o femeie ii daduse ordine ca sa zic asa, "Eu nu ma las comandat de o muiere" . Tu poti sa crezi ce vrei si sa interpretezi cum vrei ca oricum din ulciorul tau nu o sa iesi ca nu poti.

Şi când Hristos după moartea lui, s-a pogorât în Iad, tot Iadul a devenit o designaţiune negativă a Lui, şi Iadul a devenit Vidul metafizic, o Apofază uriaşă, şi atunci înţelegi de ce Hristos a putut lua cu el pe toţi drepţii dintr-însul. „Dar cum mori Viaţă Şi cum şezi în groapă Şi împărăţia morţii o pierzi de tot, Şi pre morţii cei din Iad îi înviezi”. Ar fi fost asta posibil, dacă Domnul Hristos ar fi fost numai „paralel” cu groapa şi cu Iadul? Ca să se piardă împărăţia morţii trebuie, nu făcută în Viaţă cum s-ar părea la primul moment, ci moartea pozitivată prin devenirea ei într-o determinaţiune negativă, adică tocmai Nirvana. Atinge Nirvana, nu acel care-şi transformă limitaţiunile şi le universalizează, (asta e numai o primă fază de realizare ascendentă) ci când aceste limitaţiuni devin neti, neti, ca în Adwaita.

AMAN_SER, on 25 decembrie 2017 - 19:41, said:

Poate nu era frustrat, ci indignat din pricina unei neobrazate care nu isi cunostea locul intr-o manastire de barbati. Adica daca nu cunoastem contextul nu putem vedea unde ai dreptate. Din cate te cunosc esti adesea rauvoitor. De ce nu ai fi si acum un manipulator?


Iata inca o dovada ca poti doar manipula.  Deci e vorba doar de tupeul tau de a face afirmatii calomnioase.

Endgegner, on 25 decembrie 2017 - 19:36, said:

Celor care se duc să-l ispitească, părintele se arată a fi om obișnuit, dar celor care se duc să-l cunoască pe Dumnezeu, părintele le arată puterea Lui.

Între manifestarea formală şi aceea informală este continuitate şi comună măsură; este abis între manifestare şi Nemanifestare. La fiecare trecere de la un grad al existenţei la altul superior este un barzach, prin urmare o discontinuitate, o moarte şi o înviere. Dar întregul se ţese perfect şi în comună măsură pe Unicitate. Pe când, întreaga Manifestare (formală şi informală) e riguros nulă faţă de Nonmanifestare. Continuitatea, evidentă în primul cuplu, e lipsă în al doilea. Nu există nimic perfect în manifestare; întotdeauna trebuie să păstrăm rigoarea termenilor. Între orice lucru creat şi Prototipul lui, este totuşi o comună măsură, şi între Manifestare şi Principiul Suprem, nu este şi nu poate fi. Prin urmare, Brahma nirguna, nu poate fi lumea Prototipurilor. El nu poate fi nimic; nu poţi spune despre El nici măcar că nu este. Adevărul e că Unicitatea, care singură permite continuitatea Multiplicităţii până în Fiinţă, nu merge mai departe de aceasta, şi nici măcar cu toleranţă, „ca un fel de a vorbi”, nu e îngăduit să se aplice, analogic, modurile Unicităţii, în Parinirvana. Tot aşa, un om poate realiza un Nume Divin; poate realiza totalitatea Numelor Divine, în Fiinţă, dar în Ne-Fiinţă, nu mai există nici Nume divine, nici ansamblul lor, nici măcar Principiul lor. Prin urmare, acela care realizează Identitatea Supremă, este în Indistincţiune dar nu în confuziune. Prin urmare, simbolismul Numelor, care merge până la Fiinţă, nu merge mai departe. Între Principiu şi Creaţiune, este în acelaşi timp continuitate şi discontinuitate. Continuitate esenţială, discontinuitate substanţială. Rostul suprem al acestora este ambiguitatea divină. Supremul nu vrea să se poată spune despre el, nici că este nici că nu este. E propria lui apofază, formulată chiar de către el însuşi. În orice moment, în orice punct, trebuie să spui de Dumnezeu că este acolo, dar şi că punctul şi momentul nu sunt Dumnezeu. Să vezi că este, dar tocmai pentru că este, apare o limitaţiune, care e în afară de Dumnezeu şi care nu dispare decât imperfect într-un alt punct şi alt moment mai înalt decât el; limitaţiunea trebuie luată în accepţiunea ei cea mai înaltă, adică, luată ca o determinaţiune negativă, ca un moment dialectic, şi nu ca o realitate ontologică. Nu lucrurile sunt Dumnezeu, ci ceea ce face realitatea lucrurilor. Or, ceea ce face realitatea lucrurilor nu coincide deloc cu ele, nu este deloc limitat sau măcar desemnat de ele. Deci, lucrul face să se presimtă Realitatea din dosul lui, prin miracolul Unicităţii; dar o face mult mai mult prin limitaţiunea lui, prin finitul lui, care se ridică astfel, cum am spus, la rangul de apofază, de determinaţiune negativă. Or, o determinaţiune negativă e o contradictio in terminis în manifestare, dar e suprem reală, adică metafizică în Non-Manifestare. S-ar putea spune, cu moderaţiune, că Unicitatea se face presimţită prin Mirare, dar că Supremul asimţit de departe prin mirare, care îndrumează spre el, se topeşte în el, pentru că nimic nu poate rămâne alături de Principiul Suprem, de Zero metafizic, de Vid, de Tăcere, nici chiar Extazul pe care îl provoacă. Şe acesta trebuie să se stingă. Nu mai rămâne exact nimic şi acest Nimic e totală plenitudine, dar totuşi nu e.

Edited by 3sat, 25 December 2017 - 19:52.

Dorel666, on 25 decembrie 2017 - 19:47, said:

Stai linistit ca tipul asta, Amanser, deocamdata dovedeste ca e doar un calomniator.

AMAN_SER, on 25 decembrie 2017 - 19:41, said:

Dacă n-ai citit Scriptura cu atenție și ai rămas la stadiul de fără frecvență... Pentru că iată ce este scris:

1 Corinteni 9:22 Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

Adică, dacă părintele a părut frustrat, a fost pentru ca să o mântuiască pe acea frustată de femeie. Ar trebui să studiezi fenomenul și să vezi că pe mulți tocmai ”respingerea” aparentă din partea unui sfânt i-a adus înapoi la Biserică. Vezi, de exemplu, viața sfintei Maria Egipteanca!
Dar trebuie să ai credință în Dumnezeu, pentru a-i vedea și înțelege pe sfinți, nu spirit de contrazicere și îngâmfare de drac, că ai fi sau ai ști sau ai putea tu ceva.

Și știu că bine a făcut părintele, pentru că eu însumi sunt silit uneori să procedez la fel, ca să câștig inima câte unui om spre Dumnezeu...

Edited by Dorel666, 25 December 2017 - 19:56.

3sat, on 25 decembrie 2017 - 19:49, said:

E stabilit din vremuri stravechi ca in vorbaria multa nu esti auzit nici de oameni si nici de Dumnezeu. Sa stii ca lumea nu a evoluat prea mult de atunci decat din punct de vedere tehnologic.

Endgegner, on 25 decembrie 2017 - 19:56, said:

poti sa sari daca simti ca nu ti se adreseaza textul... nicio problema cu platon nu poti mantui orice baba...

3sat, on 25 decembrie 2017 - 19:57, said:

Din Platon citezi?

Edited by Dorel666, 25 December 2017 - 19:59.

3sat, on 25 decembrie 2017 - 19:57, said:

De cand il preocupa pe Platon Brahma? Macar fii coerent in ce scrii dupa ce dai copy-paste.

LE Nici eu nu cred ca cel care da copy-paste din diverse lucrari de doctorat ale unor filozofi hindusi s-ar mantui mai repede decat ultima dintre babe.

Edited by Endgegner, 25 December 2017 - 20:06.

3sat, on 25 decembrie 2017 - 17:40, said:

Sfantul atat prin comportament cat si in cuget se deosebeste de cel nesfant.  Nimeni nu e predestinat sa fie sfant ci Tatal ceresc a facut o promisiune , ca va pune in "inima" noastra Legea Sa , si astfel vom deveni sfinti findca vom iubi neprihanirea. Cel ce iubeste neprihanirea si o practica va fi pe placul Tatalui ceresc.  Dar un sfant il recunosti dupa roada  . . . duhului sfant .

pacopaco1967, on 25 decembrie 2017 - 21:17, said:

In civilizatia indiana, organizata in caste, probabil ca asa se gandea/gandeste. Ca era suficient ca un om sa fie nascut intr-o anumita casta ca in mod automat sa fie socotit ori sfant ori un paria, care n-ar fi avut in veci parte de vreo recunoastere din partea societatii. Noi, traind intr-o civilizatie de inspiratie crestina, bineinteles ca vedem cat de aberanta e aceasta idee; intelegem lipsa de umanism pe care e fondata, faptul ca egoismul castelor superioare primeaza, astfel incat egalitatea de sanse, macar in ceea ce priveste mantuirea, nu exista la ei nici macar in teorie.

AMAN_SER, on 25 decembrie 2017 - 19:00, said:

Nu stiu ce ai cauta pe la vreo biserica DUPA ce te-ai informat citind Biblia. Toate au propria doctrina, se autointituleaza crestini iar prostii ii cred si se duc la ei.

Endgegner, on 25 decembrie 2017 - 19:47, said:

Nu te mai prostii ca nu ma cunosti deloc. Asta e realitatea , nu exista sfinti, exista doar oameni si orgolii iar forumul asta este dovada incontestabila. Nici macar nu ai habar ce inseamna rauvoitor . Dar de la tine ma asteptam la o asemenea replica .

zexelica, on 25 decembrie 2017 - 23:07, said:

Este ceea ce este din pacate. Poate peste cateva mii de ani vom invata sa ne purtam civilizat unii cu altii fara vreo doctrina sau dogma.

Dorel666, on 25 decembrie 2017 - 18:24, said:

Mai crestinule care dai citate din Vechiul Testament, citeste-o si pe asta:
"3. Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine.
4. Sa nu-ti faci chip cioplit, si nici vreo asemanare cu ceva din cate sunt in cer, acolo sus, ori din cate sunt pe pamant, aicea jos, ori din cate sunt in apele de sub pamant ."

Dorel666, on 25 decembrie 2017 - 17:10, said:

ATUNCI AR TREBUI SA NU MAI DESCHIZI TOPICURI DESPRE CREDINTA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!