Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Deparazitare externa pisici fara ...

Seriale turcesti/coreene online H...

Merita un Termostat Smart pentru ...

Sfat achizitie MTB Devron Riddle
 Problema mare cu parintii= nervi ...

switch microtik

Permis categoria B la 17 ani

Sfaturi pentru pregatirea de eval...
 Crapaturi placa

cum imi accesez dosarul electroni...

Momentul Aprilie 1964

Sursa noua - zgomot ?
 A fost lansat Ubuntu 24.04 LTS

Pareri apartament in zona Berceni?

Free streaming SkyShowtime de la ...

Skoda Fabia 1.0 TSI (110 CP)- 19 ...
 

Ajutati-ma sa imi ajut mama

- - - - -
  • Please log in to reply
96 replies to this topic

#91
myceran

myceran

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,276
  • Înscris: 31.07.2017

 GRATEFUL, on 15 octombrie 2017 - 14:12, said:

.................
eu nu am afirmat ca neconsumarea de carne te fereste sa te imbolnavesti sau sa te vindeci de cancer, ci daca te-ai imbolnavit este necesar ca pe langa tratament  sa renunti si la consumul de carne ( este una dintre conditiile ca sa nu fie hranita celula canceroasa). - asa am citit.
Bre, celule canceroase se hranesc cu glucoza si consuma ceva mai mult decat celulele normale.
Pe asta se bazeaza investigatia PET/CT care stadializeaza tumoarea din organism.
Carnea nu are glucide care sa se absoarba in sange sub forma de glucoza.
Plm, ma mai mir ca stau nerozii la coada sa pupe oase vechi!Posted Image

Edited by myceran, 15 October 2017 - 15:30.


#92
GRATEFUL

GRATEFUL

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 11,480
  • Înscris: 17.04.2014

 myceran, on 15 octombrie 2017 - 15:14, said:

Bre, celule canceroase se hranesc cu glucoza si consuma ceva mai mult decat celulele normale.
Pe asta se bazeaza investigatia PET/CT care stadializeaza tumoarea din organism.
Carnea nu are glucide care sa se absoarba in sange sub forma de glucoza.
Plm, ma mai mir ca stau nerozii la coada sa pupe oase vechi!
hai, nu fa pe grozavu... si nu incerca sa denigrezi...ceea ce stiu este din sursa medicala stiintifica...asa ca, "mai usor cu pianul pe scari"( acum folosesc si eu expresiaPosted Image )

#93
GRATEFUL

GRATEFUL

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 11,480
  • Înscris: 17.04.2014

 Kassi, on 14 octombrie 2017 - 18:01, said:

se plange toata ziua ca ii este rau (dar cand o rog sa mearga la un spital, refuza), se plange ca este nedreptatita de mine si tatal meu, refuza sa faca orice progres si chiar cand eu reusesc sa fac ceva posibil, ea anuleaza acel lucru stand in pat si gasindu-mi mie motiv de cearta, pentru ca nici eu sa nu am timp sa duc acel lucru la bun sfarsit.
Va rog, nu reusesc sa o inteleg! Se plange ca nimeni nu o intelege, dar tot incerc si nu reusesc...parca traieste intr-o realitate paralela! Tot ce aud este "Nu se poate..." cand am avea toate posibilitatile deschise - acest lucru ma înnebunește. Para ar avea o cu totul alta realitate.
Sunt extrem de obosita, frustrata si nu o inteleg. Parca nu e fericita decat cand avem esecuri....iar cand totusi cineva nu are esec face tot posibilul sa anuleze efectul bun al reusitei. Nu are motivare de sine, deloc - si doar incerc atat de mult sa ii spun in fiecare zi "Hai mama, tu si cu mine sa facem echipa cum faceam candva!"
....nimic. Va rog, un sfat...orice. Am incercat sa merg cu ea la un psiholog acum 2 ani, dar isi pune o masca si nu spune NIMIC din realitate. Ajutor, va rog.
e clar, ii place rolul de victima si se complace in negativism, descurajandu-te si pe tine.
e fericita cand aude de esecuri?  parca vampirii energetici se comporta in felul acesta...provocand certuri si chestii negative ca sa se hraneasca cu energia victimei si in cazul acesta - imi pare rau sa spun - tu esti victima care este cea mai apropiata din moment ce nu are viata sociala si sta numai acasa.

ati facut vreodata echipa? mie greu sa-mi inchipui, din moment ce ea nu este multumita de stradaniile tale si cauta sa demonstreze ca toate relele i se intampla numai ei, nefiind inteleasa de nimeni...

nu pot sa-ti dau un sfat ce sa faci in continuare, tu stii cat poti sa suporti si care ar putea fi motivatia sa suporti...
in locul tau, daca as simti ca imi este nociv sa stau cu parintii, as pleca sa stau singura sa nu am tangenta cu ei in fiecare zi...

gandeste-te:nu vei putea sa fii de ajutor daca te distrugi langa ea/ei!

scuza-ma daca iti mai scriu cate ceva.... esti foarte tanara si poti fi manipulata ca sa te simti vinovata ca nu faci destul...ceea ce nu este adevarat din moment ce ai 3 joburi.

#94
GRATEFUL

GRATEFUL

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 11,480
  • Înscris: 17.04.2014
poate daca ii lasi sa se descurce singuri si sa nu se bazeze pe tine, ii faci sa se mobilizeze sa supravietuiasca.

#95
xenia_angelescu

xenia_angelescu

    New Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 4
  • Înscris: 21.08.2015

 Kassi, on 14 octombrie 2017 - 18:01, said:

Buna seara. Am nevoie de un sfat, sau de o recomandare va rog.
Este vorba de mama mea, care acum 7 ani a facut o depresie puternica. Intre timp si-a mai revenit putin, dar doar atat cat sa poata sa mearga la baie singura - dar eu sunt convinsa ca de fapt totul e in mintea ei.
De 7 ani nici ea, nici tatal meu nu au serviciu. Eu sustin familia cu 3 joburi. Un timp mai aduceau vorba despre asta, dar in ultimii ani cand eu aduc in discutie acest subiect, tot ce primesc este inevitabilul "Mi-e rau" "nu ma simt bine" "O sa plec!, sa scapi de mine!!"...etc. de la mama mea. Incerc sa ii explic ca macar daca ar invata ceva pentru ea (o limba, utilizarea PCului, etc) tot ar fi bine - dar tot ce aud este "O sa..o sa". Inevitabil se ajunge la cearta si dupa cateva ore tac, si ma prefac ca nu am spus nimic...si e liniste din nou.
Recent mi-am luat si un job de acasa pentru ca sa fac fata cheltuielilor, si familia s-a mutat in oras, cu mari promisiuni si incurajari in partea parintilor ca acolo se vor apuca de treaba, etc. Din pacate la nici o saptamana dupa mutare mama mea s-a intors la vechile obiceiuri: se plange toata ziua ca ii este rau (dar cand o rog sa mearga la un spital, refuza), se plange ca este nedreptatita de mine si tatal meu, refuza sa faca orice progres si chiar cand eu reusesc sa fac ceva posibil, ea anuleaza acel lucru stand in pat si gasindu-mi mie motiv de cearta, pentru ca nici eu sa nu am timp sa duc acel lucru la bun sfarsit.
Va rog, nu reusesc sa o inteleg! Se plange ca nimeni nu o intelege, dar tot incerc si nu reusesc...parca traieste intr-o realitate paralela! Tot ce aud este "Nu se poate..." cand am avea toate posibilitatile deschise - acest lucru ma înnebunește. Para ar avea o cu totul alta realitate.
Sunt extrem de obosita, frustrata si nu o inteleg. Parca nu e fericita decat cand avem esecuri....iar cand totusi cineva nu are esec face tot posibilul sa anuleze efectul bun al reusitei. Nu are motivare de sine, deloc - si doar incerc atat de mult sa ii spun in fiecare zi "Hai mama, tu si cu mine sa facem echipa cum faceam candva!"
....nimic. Va rog, un sfat...orice. Am incercat sa merg cu ea la un psiholog acum 2 ani, dar isi pune o masca si nu spune NIMIC din realitate. Ajutor, va rog.
Daca as fi in locul tau, as merge eu la psiholog, ca sa ma ajute sa gestionez situatia. Intr-adevar, mama ta are nevoie de ajutor, dar mai intai cred ca ar trebui sa faci tu putina terapie, la ce situatie grea e acolo. Ti-o recomand pe dna Lelia Marcu, e o minune de om!

#96
iordanici

iordanici

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 25
  • Înscris: 06.04.2009
Oare pe mine ma poate ajuta cineva cu un sfat?
In 2006 mama a avut al doilea avc si a ramas paralizata pe stanga, mai ales mana. Pana in 2015 am avut grija de dansa, o mai vizita o verisoara (contra cost), insa in mare se descurca singura, mergea cu carja prin casa, isi facea cafea. Duminica era ziua dedicata pt plimbare in oras. Cu sora mea (din America) statea mult pe messenger, iar cand era singura cauta pe google articole cu tema istorica sau asculta muzica pe youtube. Sora a ajutat-o f mult cu bani, dar din sept. 2015 s-a intors in tara "ca sa stea cu mama", careia i-a slabit f tare vederea. Toate bune daca nu ar fi venit inapoi cu patima cazinoului si cu pretentia de a primi inapoi toti banii pe care i-a trimis in cei peste 20 ani cat a locuit in sua. Fara sa fi spus vreodata ca avem vreo obligatie financiara, eu sau mama. A vandut casa din state si si-a cumparat aici o casa in alt oras, unde sta cu sotul ei, american pensionat, si unde a locuit si mama cateva luni. In noiembrie anul trecut s-au certat si a trimis-o acasa pe mama, fara sa-i dea cardul si lasand-o cu cca 2000 lei datorii (intretinere, cablu, i-a taiat lumina pt neplata). Din pacate, in perioada cat a stat cu sora mea, mama nu a mai mers nici prin casa, din cauza unor dureri de spate. In ciuda faptului ca venea un kinetoterapeut sa lucreze cu dansa... asa ca in prezent mama e imobilizata, mai poate doar sa se ridice sa manance si isi pune singura bazinetul.
De cand a venit sora mea din state, eu si sotul ne-am mutat la mama lui, bolnava de dementa, ca sa avem grija de dansa (pana atunci sotul si sora lui dormeau cu randul cate o noapte la soacra mea, caci nu voia sa stea singura).
Cand s-a intors mama mea acasa, m-am mutat la dansa, altfel ar fi trebuit sa vin si dimineata si seara , dupa serviciu, sa o ajut. Asadar, fiecare a avut grija de mama sa,eu si sotul intalnindu-ne doar in weekend in ultimul an. Am incercat mai multe solutii pt mama, la un camin , dar a stat doar 24 ore si s-a cerut acasa (era si scump si bataie de joc, nu mai detaliez), am cautat/angajat cateva femei dar nu s-au inteles cu mama, care e labila si uneori are o energie negativa f puternica. Din cauza bolii a devenit si f egoista.
Sora mea n-a mai dat niciun semn de viata de 6 luni (pana atunci suna aproape zilnic si a venit de cateva ori in vizita si a facut scandal monstru fiindca mama nu vrea sa-si vanda apartamentul modest, si sa ii dea ei banii).
Acum 2 luni soacra mea, o femeie tare blanda, a trecut la cele vesnice. Insa noi suntem in aceeasi situatie.
Sotul meu nu vrea sa se mute in ap. mamei mele (e mic, nedecomandat, mai departe de serviciul lui cu 1/2ora, plus 'riscul' de a ne trezi cu sora-mea - care ultima oara mi-a luat toate hainele, din care recunosc ca multe erau de la ea).
Mama nu vrea sa vina cu mine in ap. soacrei mele fiindca e friguros (toate ap. din scara aia au centrala, numai ala nu), e la et.2 si zice ca nu o sa mai iasa din casa -e nevoie de 2 oameni sa o scoata afara cu carutul. Si ca nu e casa ei...
Nu mai stiu ce sa fac. Mama e tare mofturoasa si simt ca profita de mine, desi uneori recunoaste ca imi e greu, ca am serviciu, ma mai solicita si fiica sa o ajut cu copiii (de 6 ani si un an). As vrea sa ma aciuez si eu undeva sa-mi duc viata in liniste. Apartamentul nostru l-am lasat fiicei, apartamentul soacrei mele va fi probabil vandut, urmand ca sotul meu sa imparta banii cu sora lui (sau il vor inchiria, nu sunt hotarati).
Noi ne-am facut o casuta la tara, dar mai e mult de lucru, nu e tencuita, n-avem apa, canalizare...
Intrebarea mea este: ce sa fac cu mama? Daca angajez pe cineva, eu tot va trebui sa ma ocup de dansa (cumparaturi, medicamente, facturi, plimbat). Nici sa o 'abandonez' nu pot.
Dati-mi va rog un sfat. Sunt disperata, imi vine sa fug din tara!

Edited by iordanici, 29 November 2017 - 22:59.


#97
kienny2003

kienny2003

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,054
  • Înscris: 03.04.2007

 Kassi, on 14 octombrie 2017 - 18:01, said:

Buna seara. Am nevoie de un sfat, sau de o recomandare va rog.
Este vorba de mama mea, care acum 7 ani a facut o depresie puternica. Intre timp si-a mai revenit putin, dar doar atat cat sa poata sa mearga la baie singura - dar eu sunt convinsa ca de fapt totul e in mintea ei.
De 7 ani nici ea, nici tatal meu nu au serviciu. Eu sustin familia cu 3 joburi. Un timp mai aduceau vorba despre asta, dar in ultimii ani cand eu aduc in discutie acest subiect, tot ce primesc este inevitabilul "Mi-e rau" "nu ma simt bine" "O sa plec!, sa scapi de mine!!"...etc. de la mama mea. Incerc sa ii explic ca macar daca ar invata ceva pentru ea (o limba, utilizarea PCului, etc) tot ar fi bine - dar tot ce aud este "O sa..o sa". Inevitabil se ajunge la cearta si dupa cateva ore tac, si ma prefac ca nu am spus nimic...si e liniste din nou.
Recent mi-am luat si un job de acasa pentru ca sa fac fata cheltuielilor, si familia s-a mutat in oras, cu mari promisiuni si incurajari in partea parintilor ca acolo se vor apuca de treaba, etc. Din pacate la nici o saptamana dupa mutare mama mea s-a intors la vechile obiceiuri: se plange toata ziua ca ii este rau (dar cand o rog sa mearga la un spital, refuza), se plange ca este nedreptatita de mine si tatal meu, refuza sa faca orice progres si chiar cand eu reusesc sa fac ceva posibil, ea anuleaza acel lucru stand in pat si gasindu-mi mie motiv de cearta, pentru ca nici eu sa nu am timp sa duc acel lucru la bun sfarsit.
Va rog, nu reusesc sa o inteleg! Se plange ca nimeni nu o intelege, dar tot incerc si nu reusesc...parca traieste intr-o realitate paralela! Tot ce aud este "Nu se poate..." cand am avea toate posibilitatile deschise - acest lucru ma înnebunește. Para ar avea o cu totul alta realitate.
Sunt extrem de obosita, frustrata si nu o inteleg. Parca nu e fericita decat cand avem esecuri....iar cand totusi cineva nu are esec face tot posibilul sa anuleze efectul bun al reusitei. Nu are motivare de sine, deloc - si doar incerc atat de mult sa ii spun in fiecare zi "Hai mama, tu si cu mine sa facem echipa cum faceam candva!"
....nimic. Va rog, un sfat...orice. Am incercat sa merg cu ea la un psiholog acum 2 ani, dar isi pune o masca si nu spune NIMIC din realitate. Ajutor, va rog.
Salut
Adreseaza-te unui psihiatru, exista posibiliatea sa aiva o tulburare somatoforma sau disociativ conversiva, daca nu simuleaza starea de rau pentru ca nu vrea sa munceasca.
Sanatate!

Anunturi

Bun venit pe Forumul Softpedia!

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate