Bugetul familiei

Strang bani pt scopul de a-mi deschide afacerea proprie, economisesc intr-o dementa si sunt in stare sa ma hranesc cu paine si apa pt chestia asta insa nu e corect sa-i cer partenerului acelasi sacrificiu. El isi doreste o masina si cam asta e tot visul lui, nu vrea sa stranga cureaua pt gargaunii mei.

Daca e cuplu, atunci e normal ca totul sa fie la comun.

nu te atac, suntem aici ca sa discutam mai, nu sa ne dam in cap.

eu si partenerul castigam aproape la fel.

Chestia e urmatoarea: eu am avut cateva experiente nasoale la locul de munca, depresie, dupa care mi-am demisia, sunt in somaj si in deriva. Am fost bine platita si mi-am iubit meseria, acum imi e greata si frica sa nu repet experienta. Pe termen lung imi doresc sa ajung pe cont propriu adica sa am firma mea.  

Partenerul meu lucreaza de o eternitate la aceeasi firma, program lejer, sef normal la cap. Nici prin gand nu-i trece sa se aventureze sa faca ceva pe cont propriu si nu doresc sa-l fortez sa investeasca banii in vreo aventura de-a mea.

Strang bani pt scopul de a-mi deschide afacerea proprie, economisesc intr-o dementa si sunt in stare sa ma hranesc cu paine si apa pt chestia asta insa nu e corect sa-i cer partenerului acelasi sacrificiu. El isi doreste o masina si cam asta e tot visul lui, nu vrea sa stranga cureaua pt gargaunii mei.

Am ajuns la concluzia ca e corect sa economisim separat, in ritmul in care are nevoie fiecare. Daca voi avea succes in afacerea mea, vom imparti roadele impreuna insa daca voi da in bara nu o sa-l tarasc si pe el dupa mine.

Voi ce ati face in locul meu/nostru?

Daca e cuplu, atunci e normal ca totul sa fie la comun.

Ai uitat un amanunt important: sunt un cuplu. Important este ceea ce merge la comun, restul este irelevant.
Probabil "prejudecata" te impiedica sa vezi avantajele unui alt mod cu totul diferit fata de al tau= vostru de a utiliza banii obtinuti prin munca de catre un cuplu.
Bineinteles pot exista si dezavantaje.

Se poate sa cunoastem si noi in ce domeiu va fi afacerea, sau este la secret?

nu te atac, suntem aici ca sa discutam mai, nu sa ne dam in cap.

eu si partenerul castigam aproape la fel.

Chestia e urmatoarea: eu am avut cateva experiente nasoale la locul de munca, depresie, dupa care mi-am demisia, sunt in somaj si in deriva. Am fost bine platita si mi-am iubit meseria, acum imi e greata si frica sa nu repet experienta. Pe termen lung imi doresc sa ajung pe cont propriu adica sa am firma mea.  

Partenerul meu lucreaza de o eternitate la aceeasi firma, program lejer, sef normal la cap. Nici prin gand nu-i trece sa se aventureze sa faca ceva pe cont propriu si nu doresc sa-l fortez sa investeasca banii in vreo aventura de-a mea.

Strang bani pt scopul de a-mi deschide afacerea proprie, economisesc intr-o dementa si sunt in stare sa ma hranesc cu paine si apa pt chestia asta insa nu e corect sa-i cer partenerului acelasi sacrificiu. El isi doreste o masina si cam asta e tot visul lui, nu vrea sa stranga cureaua pt gargaunii mei.

Am ajuns la concluzia ca e corect sa economisim separat, in ritmul in care are nevoie fiecare. Daca voi avea succes in afacerea mea, vom imparti roadele impreuna insa daca voi da in bara nu o sa-l tarasc si pe el dupa mine. Mi-a spus ca daca dau faliment ma tine pe banii lui cateva luni pana imi gasesc job.

Voi ce ati face in locul meu/nostru?

tu ataca fraza mea.
sunt sau nu banii scopul tau in cazul in care sunteti cu conturi separate, sau chiar in cazul unui cont comun + inca 2 separate.

Se poate sa cunoastem si noi in ce domeiu va fi afacerea, sau este la secret?

Si daca nu ai succes si nici nu-ti gasesti job? Sau iti gasesti unul platit mult mai prost decat al lui? Va strangeti mainile si va despartiti?

Reformuleaza, deoarece oricine stie ca banii pot fi doar un mijlocitor catre atingerea scopului.
Sa luam cazul 'casablanca1000' scopul este "afacerea" sau ceea ce poate obtine de pe urma urilizarii lor mai mult sau mai putin corect, nicidecum banii in sine.

O sa fie o franciza cel mai probabil, pt ca asta ar minimiza riscul unui faliment.
Am lucrat toata viata stand in cur la un birou si frecand cifre pe care le visam si noaptea. Am fost contabila, controller, auditor, consultant - pe scurt contabila. Sunt satula de meetinguri, targheturi, deadlinuri si alte cacaturi corporatiste ca de mere padurete. Sunt satula sa-mi distrug sanatatea si timpul personal, sa trag 12 ore pe zi sa fac altora curul mare.

Vreau sa-mi bag scuzati pwla in toata pregatirea mea de pana acum si in toata cariera pwlii si in tot CV-ul magnific ca sa fac o munca fizica: sa deschid un McDonalds, un Subway, un quelquechose unde sa si anume: servesc la casa, sterg mesele, fac sandvisuri, spal pe jos. Dar sa nu tin contabilitatea. Sa fiu o proprietareasa de mica afacere care sa lucreze cot la cot cu angajatii ei, fara fitze de sefa si fara corporatisme.

Si daca nu ai succes si nici nu-ti gasesti job? Sau iti gasesti unul platit mult mai prost decat al lui? Va strangeti mainile si va despartiti?

eu am spus,
"in cazul unui cuplu care are fiecare contul lui, scopul fiecaruia este sa castige cat mai mult, per persoana nu per cuplu!"

O sa fie o franciza cel mai probabil, pt ca asta ar minimiza riscul unui faliment.
Am lucrat toata viata stand in cur la un birou si frecand cifre pe care le visam si noaptea. Am fost contabila, controller, auditor, consultant - pe scurt contabila. Sunt satula de meetinguri, targheturi, deadlinuri si alte cacaturi corporatiste ca de mere padurete. Sunt satula sa-mi distrug sanatatea si timpul personal, sa trag 12 ore pe zi sa fac altora curul mare.

Vreau sa-mi bag scuzati pwla in toata pregatirea mea de pana acum si in toata cariera pwlii si in tot CV-ul magnific ca sa fac o munca fizica: sa deschid un McDonalds, un Subway, un quelquechose unde sa si anume: servesc la casa, sterg mesele, fac sandvisuri, spal pe jos. Dar sa nu tin contabilitatea. Sa fiu o proprietareasa de mica afacere care sa lucreze cot la cot cu angajatii ei, fara fitze de sefa si fara corporatisme.

wow
lasand trivialitatile deoparte, esti un vis
cauta-ti un barbat sa te iubeasca si da-ti drumul la vis!
am cunoscut ca tine

Cred ca o sa-mi gasesc job destul de bine platit si mai incolo, pt ca am CV bun, numai ca o sa urasc jobul ala (asta simt acum, poate lucrurile se vor mai schimba).
Poate o sa ne despartim sau poate o sa o iau razna destul cat sa ma tratez ca Madalina cu Furadan, habar n-am.  El zice ca ma iubeste oricum, si saraca, si depresiva si ca nu ma lasa singura.

O sa fie o franciza cel mai probabil, pt ca asta ar minimiza riscul unui faliment.
Am lucrat toata viata stand in cur la un birou si frecand cifre pe care le visam si noaptea. Am fost contabila, controller, auditor, consultant - pe scurt contabila. Sunt satula de meetinguri, targheturi, deadlinuri si alte cacaturi corporatiste ca de mere padurete. Sunt satula sa-mi distrug sanatatea si timpul personal, sa trag 12 ore pe zi sa fac altora curul mare.

Vreau sa-mi bag scuzati pwla in toata pregatirea mea de pana acum si in toata cariera pwlii si in tot CV-ul magnific ca sa fac o munca fizica: sa deschid un McDonalds, un Subway, un quelquechose unde sa si anume: servesc la casa, sterg mesele, fac sandvisuri, spal pe jos. Dar sa nu tin contabilitatea. Sa fiu o proprietareasa de mica afacere care sa lucreze cot la cot cu angajatii ei, fara fitze de sefa si fara corporatisme.

eh, si trivialitatile astea sunt tot cuvinte ale limbii romane. O trivialitate la locul ei face cat 1000 de alte cuvinte "civilizate"

ma iubeste (asa zice el). Iar atat timp cat visul meu nu ii afecteaza negativ vreun vis de-al lui, mi se pare normal sa ma sustina.

Sa zicem (exemplu teoretic) ca as fi strans deja 20.000 de EUR economiile mele. As fi o sotie egoista sa folosesc banii acestia pt visul meu?
Ce ar face o sotie neegoista care stie ca sotul viseaza la o masina? Ii da sotului acesti bani ca el (impreuna cu ce o mai avea prin conturile lui) sa-si ia un Tuareg?
Cum vezi tu chestiunea asta - intreb pt a afla alte puncte de vedere, fara intentia de a ironiza/critica.

good!
sit down together

bah tzarane, conturile la comun, lasi dracu anglia.
eu vreau asta sa fac.
faceti o analiza daca puteti trai doar din banii lui si TE RISTI.
eu, la cat am citit din tine, nu o s-o dai in bara.

am cunoscut o tipa ca tine. project-manager la o firma mare de IT.
pleaca in germania, lucreaza acolo 4 ani, cariera, face un copil, cariera, o lasa barbatul.

isi baga ca tine in tot si-n toate si acum se ocupa sa ingrijeasca batrani in germania 7-8 luni pe an, restul, in romania, vacanta
se da cu motocicleta, tipa e impacata cu ea insasi, si e fericita

mandra mea, nefericita la slujba
okay, CE TI-AR PLACEA?
asta!
go ahead. te vreau fericita, trebuie insa sa stii ce-ti place, cum ai zis si tu

Iti multumesc mult, tsunammi pentru mesajul asta, are un aer optimist care imi lipsea

Omul meu sufera de o afectiune psihica numita anxietate. Pe el orice schimbare il sperie, cand i-am zis ca imi dau demisia s-a uitat la mine speriat, cand i-am zis ca o sa ma apuc de o afacere a fost si mai speriat. Are o privire albastra de copil inocent desi e cu 8 ani mai mare decat mine. E speriat probabil dar nu vrea sa admita.

Nu pot sa il trag dupa mine in riscurile mele, eu sunt cea nefericita nu el.