Cum sa cuceresti muntele Matterhorn

Prefata
Acesta se doreste a fi mai mult un jurnal pentru mine, insa cum nu sunt destul de multe informatii pe net in limba romana
(multe sunt vechi) sunt sigur ca ce voi scrie aici ii vor ajuta si pe altii.

Proiectul (nu are nici un nume) se intinde pe 2 ani. Fiind printre cei mai pericolsi munti din lume vreau sa-l abordez usor
si sigur. Anul acesta voi incerca sa urc pana la Refugiu Solvay, iar la anul sa ajung in varf.  De ce? Oficial plecarea spre
varf se face pe la ora 4 dimineata. Prima parte a traseului e destul de intortocheata si pentru cei care nu au mai fost sau nu
merg cu ghid se chinuie sa gaseasca traseul pe intuneric. De aceea e foarte important sa stii dinainte traseul. Altfel se
pierde timp si energie, iar odata cu trecerea timpului oamenii devin stresati ca nu mai ajung sus, obosesc mai repede si
de aici pana la un accident mortal nu e decat un pas. Deci scopul primei mele urcari este recunoasterea traseului si a
dificultatii lui.

Citisem undeva parca ca cele mai multe victime provin din Europa de Est. Avand bani putini (vom vedea ca e scumpa
urcarea pe Matterhorn) si venind de departe, acestia forteaza urcarea deoarece inca o sansa de a urca nu prea se intrevade,
iar unii nu stiu cand sa renunte. Un ghid costa 1200-1500 euro de persoana.

Un alt factor important este conditia fizica. Nu se urca pe Matterhorn sa admiri privelistea. Daca ai nesansa sa prinzi o zi
cu multi ghizi acestia te vor imbranci si din cate am citit nu au nici un respect pentru ceilalti. Vei sta si vei pierde timp pana
cand acestia vor trece. Iar ghizii merg repede. Cand vor cobora va fi la fel.

Si inca o informatie: Cabana Hörnli Hut s-a redeschis de anul trecut, iar cazarea pe o noapte costa 150 euro de persoana,
fata de 80 cat era inainte, practic s-a dublat. De aceea anul acesta voi incerca sa merg cu cortul. In zona Zermatt este
interzisa camparea cu cortul, dar din ce am citit chiar langa cabana se poate campa.

Cam asta ar fi programul meu si sper sa ma tin de el

Ziua 1

München ( 0km, 15:00)
- Plecare la ora 15:00
- De facut plinul 60 euro
Bregenz (180 km, 17:00)
- De luat vignetta pentru Elvetia,  40 euro. In Hard este o benzinarie OMV Tankstelle, se poate cumpara de acolo.
Täsch (490 km,  22:00)
- Parcarea costa  15 euro/zi, 10:50 euro/6ore = 60 euro
- Aici se campeaza. 25 euro (cort + 2 persoane) = 25 euro
- Prima plecare spre Zermatt la 05:55, ultima plecare la 00:30
- Trenul costa 16 euro dus/intors de persoana = 32 euro

Ziua 2

Zermatt (500 km,  1608 m, 260 m inaltime)
- Plecare la ora 09:00
- Pe picioare cca 2 ore.
- De urcat cca 260 m inaltime
- Cu cabina face 17 euro de persoana/dus/intors  = 34 euro
Furri (500 km, 1867m,  773 m inaltime)
- Pe picioare 3 ore
- De urcat 773 m inaltime
- Cu cabina face 36 euro de persoana/dus/intors = 72 euro
Schwarzsee (2580 m, 743 m inaltime)
- Pe picioare cca 2:30
- De urcat 743 m inaltime
- Sosire la Hörnlihut la 14:00

Ziua 3

Hörnlihut (3259 m )
- Plecare la ora 05:00
- De urcat 800 m inaltime
- Urcat maxim pana la ora 12:00
Solvay Hut (4000 m)
- Coborare la ora 12:00

Bugetul pentru 2 persoane (in cel mai rau caz):
60 motorina
40 vigneta Elvetia
60 parcarea Täsch
25 campare Täsch
32 trenul Täsch – Zermatt dus intors
100 cabina Zermat – Täsch dus intors
300 cazare (cabana optional)
100 cheltuieli suplimentare (sa speram ca nu vor fi)
Total: 717 euro

Mai tarziu am sa scriu de echipament si mancare.

Succes Eu anul asta am ajuns in Caucaz (Kazbegi), ma asteapta Ararat, Damavand si soseaua Karakorum

Edited by lex404, 14 July 2016 - 11:47.

Traseele se schimba de la an, la an. O mica recunoastere, o poti face si cu o zi inainte de ascensiune si mai faci si aclimatizare sau poti urmari ghzii si clientii lor.

Majoritatea victemelor sunt din Europa din Est si din lipsa experientei pe un munte inalt, lipsa aclimatizarii corecte si mersului pe ghetar. Noi prin partea aceasta de Europa nu avem ghetari, pe care sa mergem la antrenament.

Pe ce varfuri ai mai fost in conditii iarna sub 3000m sau prin Alpi, vara?
Matterhorn-ul este un varf tehnic cu portiuni expuse, catarare la mixt, iar sa mergi singur nu este deloc ok. E foarte important sa mergi cu oameni in care sa ai incredere si legati in coarda si care sa aiba experienta.

Am vazut destule filmulete. Muntele nu este extraordinar de greu, doar ca traseul fiind in cea mai mare parte expus la o greseala te-ai dus pe rapa.

vestale, on 14 iulie 2016 - 13:31, said:

De aia ma duc acum. Sa vad cum sta treaba acolo. Urc cat pot, lejer, fara stress. Nu-mi propun sa risc nimic. Portiunile mai grele vin de la Solvay in sus.  Pana cand plec, peste 2 saptamani, sper sa stiu traseul pe jumate din filmulete

Cum sa-l cuceresti? Din browser

Bun, bun, nu-i rau site-ul
Numai ca din browser nu are farmec. Daca nu-mi tremura putin picoarele ... degeaba

Nu mi-ai raspuns cum stai cu experienta.
Colegul/colegii de coarda de asta merg cu tine, daca pic pe o parte, ei iti opresc caderea. Te asigura/fileaza daca portiunea e dificila si sunt sanse mari sa i iei la vale, iar daca e nevoie sare pe partea cealalta de creasta.
Atentie, tot timpul coborarea este mai difila. In urcare poate parea usor, la vale mult mai ciudat si periculos.

Pana acum am urcat Dufourspitze, Grossglokner si Marmolada (de doua ori ca prima data nu am prins soare). Ma duc cu nevasta si nu am experienta cu filatul. Chiar daca nu am multa experienta eu zic ca ma voi descurca.

Daca tot ati mers pe ghetari, pioletul stii sa il folositi pentru a te opri dintr-o alunecare? Sa presupunem din una in care te duci pe spate si cu capul la vale? Ati facut ceva exercitii? Sau pioletul e pe post de baston? Sfatul meu este sa investiti in cursuri de alpinism, aveti grija si unde si cu cine. Sunt oameni care au murit in Fagaras pentru ca s-au impedicat in coltari, chiar anul acesta.
Ulciorul nu merge de multe ori la apa! E o vorba din popor.

Nu voi face cursuri. Am incredere ca precautia mea imi va fi destul. Am zis ca acum nu voi incerca sa urc pe varf, nu voi fi obosit, nu voi fi stresat ca sa ajung sus, totul e pentru recunoasterea primei parti a traseului.

Mie greu sa cred ca te poti impiedica in coltari atunci cand esti odihnit si te concentrezi la drum. Orice accident vine de la un cumul de greseli. Poate au fost oamenii obositi, nu au fost atenti la drum si glumeau.

Duminica am o fereastra, cu vreme acceptabila.
Vineri la orele 15:00 plec spre Zermatt. Sper sa ma tin de program

Obiectiv, indeplinit .... partial.

München - Täsch
Dupa 2 ore de alergat dupa echipamentele ce ne mai lipseau, am plecat pe la ora 16:00 spre Täsch pe o ploaie mocaneasca. Avand in vedere ca ploua de dimineata, ma asteptam la Stau-uri. Circa o ora ne-a luat sa iesim din oras. Apoi am mers in coloana, mai un Stau, mai niste lucrari pe autostrada, am ajuns la granita cu Austria.
Aici am incercat sa fac economie de 8 euro (mare greseala) si sa nu platesc autostrada prin Austria (erau vreo 20 km). Am intrat in Begrenz unde era si acolo Stau. Cu chiu cu vai am intrat in Elvetia, unde la granita era control sumar. Nenea politistul verifica actele persoanelor dubioase, noi neintrand in aceasta categorie am mers mai departe fara sa fim opriti.
Si ca sa nu mai lungesc povestea cu drumul, ca a fost o adevarata aventura, la un moment dat s-a terminat bateria la telefon (unde aveam si GPS-ul) si telefonul nu vroia de fel sa se incarce. Asa ca am fost nevoiti sa mergem cu Google Maps de pe telefonul nevestei, dar asa, in episoade ca nici asta nu vroia sa se incarce.
Apoi urca pasul Furka, noaptea, pe ceata si lapovita (erau 3 grade), ca in sfarsit pe la 1 noaptea sa ajungem in Täsch in camping. Basca, era sa lovim si o carpioara.
Am facut rapid cortul si ne-am bagat la culcare.

Täsch - Hörnli Hut
Dimineata ne-am trezit la 09:00, ne-am facut rucsacii, am mancat pastele care trebuiau sa le mancam in seara precedenta si dupa ce am parcat masina in parcarea de la gara, am plecat cu trenul spre Zermatt. Cand am plecat din camping am vrut sa platim, dar biroul era inchis, asa ca camparea pentru noi a fost gratis Hotarasem ca la intoarcerea de pe munte sa venim sa platim.
Noi planificasem ca vom dormi la cort, asa ca aveam in spate tot calabalacul (saci de dormit, primus, oale, cort, plus vreo 8 litri de APA)), rucsacii fiind destul de grei. Din Zermatt am luat Matternorn Express (telecabina) pana la Schwarzsee, iar drumul dureaza vreo 20 minute.
De la Schwarzsee pana la Hörnli Hut, sageata arata ca ar fi 2:10 de mers. Optimisti ca mai avem doar atat de mers, am plecat incetisor pe cararea ce duce spre cabana. Insa soarele (nu era nor pe cer), altitudinea (3000 m) si greutatea rucsacilor au inceput sa ne inmoaie puterile.
Lovitura de gratie ne-a dat-o pancarta pe care scria ca in zona camparea este interzisa. Doi tipi care vroiau sa urce si ei pe Matterhorn isi pusesera deja cortul la vreo 300 m inainte de semn. Noi stiam din cele citite pe net ca in zona cabanei este permis camparea, dar eu banuiam ca cabana fusese recent renovata si era posibil sa se fi schimbat regulile. Vreo jumate de ora, ne-am sfatuit ce sa facem. Mai era mult pana sus, rucsacii grei, si daca trebuia sa ne intoarcem sa campam jos, pierdeam vreo 3 ore si nu mai aveam timp sa mergem pe traseu in recunoastere.
La final am hotarat ca daca nu se poate campa, ne vom caza la cabana. Am mai intrebat pe traseu oamenii care coborau, daca vazusera corturi si am primit raspunsuri negative. Al doilea semn cu camparea interzisa, precum si semnul de la cabana care preciza acelasi lucru, confirma ca nu e permis sa stai cu cortul. Nu vroiam sa riscam vreo amenda asa ca ne-am cazat la cabana.

Hörnli Hut
150 euro de persoana costa o noapte. Nu stiu cat costa o camera la un hotel de 4 stele, dar acolo sigur nu dormi cu altii in camera si in plus ai baia ta personala. Cu chiu cu vai am scos banii sa platesc, dar ce nu face alpinistul ca sa-si riste viata pe munte?
Cu alte cuvinte, am primit 2 paturi deasupra intr-o camera unde mai erau 2 spanioli, tata si fiu.
Ce e bine de stiut cand te cazezi:
- la inceput fata de la receptie te intreaba daca iei micul dejun la 04:00 sau la 07:00. In functie de alegere esti repartizat intro camera impreuna cu cei care se trezesc la aceeasi ora. Noi am ales ora 04:00.
- in camera nu e voie cu coltari, piolete, bete de trekking. Exista o camera speciala unde se depoziteaza echipamentul.
- papucii de casa sunt asigurati din partea cabanei
- in pretul cabanei ai asigurata cina, ceai pentru a doua zi urcare, micul dejun.
- toaletele sunt curate, decente, iar dusul e pe bani, se baga banii la aparat.
- cina este la ora 19:00. La cazare ti se da un bilet, pe care il predai inainte sa te asezi la masa la cina. E recomandat sa nu-l pierzi.
- anuntul "Terasa nu este loc de picnic" zice totul, cu alte cuvinte daca vrei sa-ti mananci mancarea de acasa, te duci dupa cabana si mananci acolo
- la plecare trebuie sa golesti camera de bagaje, care se pot depozita in camera speciala.
Noi am ajuns la cabana la 17:00 asa ca aveam 1 ora sa verificam traseul. Ne-am dus bagajele in camera, am stabilit cu spaniolii ca ora de culcare va fi la 21:00. Pe la 18:00 am plecat spre locul unde incepe traseul.

Cina de la ora 19:00 a constat din:
Felul 1: supa crema cu 2-3 felii de paine
Felul 2: paste cu carne si ciuperci, iar pe langa erau mazare si morcovi fierti
Felul 3: budinca cu zmeura si frisca.
Mancarea a fost buna si satioasa.

La sfarsitul mesei, fetele de la receptie au adus un recipient mare, unde fiecare putea sa-si ia ceai pentru a doua zi. E bine sa e profite de aceasta oportunitate. Litrul de apa e vreo 6 CHF la cabana, iar sa o cari de jos cum am facut noi e obositor.

"Urcarea" pe Matterhorn
Stiam dinainte ca la inceput e foarte dificil sa gasesti traseul la lumina lenternei, asa ca e foarte important sa mergi cu o zi inainte si urci cat mai sus cu putinta si sa recunosti traseul.

Seara in ziua sosirii am urcat vreo jumatate de ora in recunoastere. Chiar de la inceput este un perete vertical de vreo 15 metri care te anunta cat de greu va fi ascensiunea. Peretele e prevazut cu corzi fixe asa ca urcarea pentru cineva experimentat e usor. Pentru mine nu a fost.

Avand in vedere ca urcarea pana la cabana ne-a epuizat complet, sotia nu a mai urcat si ea in tura de recunoastere, ea ramanand la baza traseului. Eu am mai mers vreo 20 de minute. Puteam sa imi dau seama cat de periculos e traseul. In principiu nu e greu, insa stanca e plina de pietris, pe care poti aluneca, daca nu esti atent. Daca mai e si umed sau chiar gheata, iar faptul ca daca aluneci si te duci, poti pica 20, 100  sau chiar 500 metri in gol se poate spune ca e un munte extrem de periculos.

In cele 20 minute mi-am mai dat seama pe unde se merge, pentru ca mai erau si altii in recunoastere un pic mai sus.
Seara ne-am culcat la 21:00 urmand sa ne trezim la 04:00. Partea proasta e ca nu prea am dormit bine noaptea, asa ca la trezire ne-am hotarat sa mergem sa vedem cum decurge micul dejun, urmand sa ne bagam in pat pana se lumineaza.

Micul dejun consta in
- apa fiarta care se ia de la bar, se adauga un plic de ceai sau cafea la alegere
- unt
- cateva felii de paine neagra
- marmelada
- 2-3 felii de salam
- 2-3 felii de cascaval
- iaurt
Daca esti un Flamanzila s-ar putea sa nu-ti ajunga.La micul dejun eram vreo 20 de persoane: francezi, japonezi, spaniolii nostrii, alti spanioli, nemti, care dupa ce au mancat, au inceput sa se echipeze.

Regula cabanei este sa nu se plece pe traseu inainte de ora 04:20. Primii au plecat pe la 04:35. Eu m-am bagat in pat, insa nu am putut sa dorm, asa ca pe la 5 si ceva am iesit afara sa vad luminitele de pe traseu.

Am ramas uimit sa vad doua luminite deja trecute de primul sfert de traseu. Ultimii abia erau pe la inceput, insa distanta fata de primii era mare. M-am bagat din nou in pat am reusit sa atipesc de la 06:00 la 07:00.

"Hai femeie sa mergem, ca n-am urcat pana aici sa dorm la cabana", asa ca ne-am pus in rucsaci echipamentul, apa, ceva de rontait, ne-am dat cu crema de soare, ne-am pus casca in cap si da-i drumul.

La baza traseului batea un vant racoros. Acum stiind cum sa abordez peretele in cateva miscari am urcat portiunea cu corzi fixe. Dupa mine si sotia. Dupa inca 10 minute am ajuns  la locul de unde m-am intors la cabana in seara precedenta. Mai departe a fost destul de greu sa gasesc drumul.
In plus pentru niste amatori cum eram noi, cu frica de inaltime, ne-am catarat incet. Timp de 3 ore de urcat am facut poze, am filmat, i-am privit pe altii cum coborau de sus. Printre ei si colegii nostrii de camera spanioli. Desi se vedeau ca erau experimentati si plecasera la 04:00, nu ajunsesera in varf pentru ca au pierdut mult timp cautand traseul.  "Daca nu ai mai fost Matterhorn e foarte greu sa-ti gasesti drumul", a zis batranul.

La un moment dat am intrat intr-o infundatura si nu stiam pe unde sa o luam. Tot analizand traseul pe unde am putea sa o luam, in spate aparura cei 2 japonezi de la cabana. "Daca urcati, pe aici se urca", ne zise unul din ei. Am zis saru' mana si am pornit mai departe. In jurul orei 11:00, intr-un loc unde iar ne impotmolisem, am zis stop ascensiunii. Cat am urcat, am fost neasigurati. Insa la coborare era musai. Noi am mai urcat vreo 2-3 munti inalti, dar de fiecare data cand ne asiguram, coarda ne incurca mai mult si ne decideam sa mergem la liber.
Insa acum era altceva, oricum la un moment dat trebuie sa stim sa ne asiguram si unde altundeva sa inveti decat pe cel mai periculos munte din Europa?
Coborarea e mai periculoasa, asta e clar, insa a fost mai rapida decat ascensiunea Am avut insa timp sa analizam traseul, sa mai facem poze, sa luam notite si puncte de reper. La 13:30 am plecat de la cabana.

Inapoi spre München
Rucsacii, doar un pic mai usori, iar ne-au rupt oasele in drum spre Zermatt. In Täsch nu am mai avut chef sa merg pana in camping sa platesc noaptea in care am stat la ei. Asa ca la orele 17:00 eram in drum spre Germania. Am ajuns destul de obositi acasa, pe la 01:00. Am luat doar actele si 2 trei lucruri din masina si ne-am dus la culcare. Azi dimineata cand sa merg la lucru, pe masina era bucata de sunca care o cumparasem sa o mancam la cort. Am scos-o din masina sa o bag in frigider. Fusesem asa de obosit ca am pus-o pe masina si am uitat complet de ea

Voi reveni cu 2-3 poze si cu concluzii.

Wir warten noch , desi a trecut ceva vreme .

Planul de anul acesta:

1. musai un curs de alpinism unde sa invat despre asigurare, rapel, noduri etc. Desi am mai facut rapel, nu am facut niciodata legaturile si asigurarile.
2. mult sport si antrenament.
3. iesiri cat mai dese la munte si facut trasee cu diferenta de altitudine cat mai mare 1000 - 1500 m
4. Anul asta voi vizita de 2 ori Matterhornul, cel putin asa e planificat. Prima data voi incerca sa notez traseul cat mai mult, iar dupa 2 saptamani sa revin si sa urc pana in varf.

Voi reusi? Hmmmm, neaparat

Bursul, on 08 august 2016 - 15:01, said:

Ti-am dat like, dar nu pentru ca-mi place ce faci, ci pentru descriere. Partea subliniata n-o inteleg nicicum. Adica ai frica de inaltime si vorbesti de alpinism? Cu corzi, pioleti...alte ragalii si eventual inoptat pe perete la cort agatat intr-o coarda si cu capul pe umar? Probabil esti masochist.
Personal imi inchipui muntele, respectiv ghetarii intr-un singur fel. La ski de dimineata pina la ultima strigare in jur de 16:30, dupa care un "shut" rapid de doua beri una dupa cealalta, ca ard buzele, niste sauna si ceva bazin, dupa care meniul de seara in combinatie cu inca 4 beri. Seara se poate incheia cu o shisha si-un coniac. Sper ca n-am uitat nimic. In orice caz am mentionat, ce era mai important. In doua saptamini o sa fiu in zona Zillertal, mai precis in Zell am Ziller la 4 stele, care este cu totul altceva decit o cabana cu alti doi spanioli. In fine, poate-mi scapa mie ceva detalii, dar cazul tau nu mi-e clar deloc

Fiecare cu piticii lui pe creier Si nu, nu fac catarare daca e vorba de asa ceva:

[ http://coresites-cdn.factorymedia.com/mpora_new/wp-content/uploads/2016/09/tny-7.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Cel mult am facut Via Ferrata, adica tot un fel de catarare, dar traseul e mult mai asigurat.
Pe Matternhorn poate cam oricine sa urce cu ghid. Conditie fizica sa ai, ca te trage ala in sus ca pe vaca. Nu este extraordinar de greu muntele.

Felicitari pentru aventura si mai ales pentru descriere! Relatarea cu amanunte a drumetiilor face tot farmecul postarilor. Asteptam poze si clipuri video.

Ii mai greu cu pozele...
De exemplu mie in Kazbegi mi-a inghetat si camera si telefonul

Anul asta o sa ma duc mai pregatit