Cum sa cuceresti muntele Matterhorn

Bursul, on 29 iulie 2019 - 10:21, said:

Am ajuns cu familia pe Zugspitze, in anul 2016, plecand din Garmisch-Partenkirchen , cu trenul si telecabina.

Ma bate gandul sa-l mai urc o data duminica asa scurt, ca ultim antrenament inainte sa revin pe Matterhorn. Acolo pot sa probez si coltarii pe ghetar.

Daca va intrebati de ce nu urc odata muntele si tot o lalai in fiecare an, exista o explicatie:

Un vanator pleaca la vanatoare de ursi.
Ajunge in padure si vede ursul intr-un zmeuris, ocheste si trage.
Dupa un zgomot asurzitor, ursul il bate pe umar, il pune capra si i-o trage.
Vanatorul pleaca nervos acasa si isi cumpara cele mai performante arme, se intoarce in padure.
La aceeasi ora, in acelasi zmeuris, apare ursul. Vanatorul tinteste din nou si trage.
Dupa un zgomot asurzitor din nou ursul il bate pe umar si i-o trage.
Si mai suparat, vanatorul pleaca acasa si se intoarce in padure cu un tanc.
La acceasi ora, in acelasi zmeuris, apare ursul.
Vanatorul tinteste din nou si dupa un zgomot asurzitor ursul il bate din nou pe umar si ii spune:
-Asa-i ca tu nu vii la vanatoare ?

Ti-o trage vremea?
Ca ursi nu cred ca sunt.

@Bursul ati ajuns pe Matterhorn?

mdt, on 24 ianuarie 2023 - 12:21, said:

Ca in fiecare an. Anul trecut am reusit sa urc destul de mult, puteam sa ajung in varf, dar cum nu am dormit ultimele 2 nopti, am fost obosit. Am zis sa nu riscam si ne-am intors.

Edited by Bursul, 17 April 2023 - 11:11.

Pe scurt: am reusit in final sa ajungem in varf si mai ales sa coboram teferi.

Pe lung: urmeaza o povestioara cu informatii care sper sa ii ajute cuiva, daca se va hotara sa urce muntele.

Totul a inceput din 2012 cand am urcat varful Monte Rosa (4633 m). La cativa pasi mai incolo, trona unul din cei mai faimosi munti din lume: Matterhorn. Ne-am hotarat sa-l urcam si pe el, Conditia principala fiind sa o facem pe barba noastra, fara ghid. Din 2016 am fost acolo in fiecare an, ne-am aclimatizat, am descoperit drumul spre varf, pe care l-am documentat cu filmulete, am acumulat de fiecare data cate un pic de experienta.

Anul 2023: tura de anul asta s-a putut caracteriza intr-o singura fraza: we travel light, adica urcam cu cat mai putina greutate. Am cumparat haine si echipamente mai usoare, ne-am antrenat intens in ultimele 2 luni si ne-am planificat un concediu mai lung.

In data de 6 August am ajuns in Täsch, iar dupa ce ne-am cazat in camping, ne-am pregatit rucsaci pentru a doua zi. Planul era sa plecam dimineata din Täsch, sa urcam 2 ore pe Matterhorn, dupa care sa innoptam sus la cabana, iar dimineata sa ne intoarcem la cort. Cand am ajuns in Zermat si am vazut zapada pe Matterhorn, planurile s-au tot modificat, iar in final am mers pe ghetarul de la Breithorn (muntele de vizavi) pentru aclimatizare. La intoarcere am zis totusi sa mergem pe Matterhorn sa mai ne reamintim traseul, asa ca ne-am dus la Hörnli Hutte sa dormim.

Dimineata la 07:00 am luat micul dejun la cabana si la 8:00 am plecat pe traseu. In 2 ore de urcat am ajuns la locul dorit, acolo unde nu stiam bine traseul. Norocul nostru a fost ca un ghid cu un client tocmai coborau, asa ca i-am asteptat si am vazut pe unde se poate urca/cobora. Seara am ajuns in camping, multumiti de program.

Ca sa nu o lungesc prea mult, vremea nu prea se anunta favorabila in urmatoarele zile, asa ca am hotarat sa avem doar o zi de odihna si sa urcam muntele vineri, insa joi seara cabana a fost plina si nu am mai prins loc.  Am facut rezervare pentru vineri seara, deci urma sa urcam sambata dimineata. Doar ca sambata dupa-masa se anunta niste "ploicici". Planul era sa ne intoarcem din varf la Solvay (refugiul de la 4000 m), sa asteptam pana trece ploicica apoi sa coboram mai departe.
Toata saptamana ne-am modificat planurilein functie de vreme.

12 August, ora 04:00 ne-am trezit toata cabana, am coborat la sala de mese si am mancat unul din cele mai saracacioase micuri dejun vreodata: la o masa de 6 alpinisti vreo 10 felioare de paine, niste unt, 4 felii de cascaval, 4 felioare de salam si 4 felioare de sunculita. Iaurt si musli/ovaz erau totusi la discretie. Dar stiam aceste amanunte din anii trecuti.

La 04:20 se pleaca pe traseu, in total vreo 30-40 de alpinisti. Noi nu ne-am grabit, unul din motive fiind sa ne asiguram ca nu ne taie la buda in timp ce urcam La 04:45 am iesit din cabana, la 04:55 am inceput catararea, am fost ultimii. Inceputul a fost foarte greu, ne simteam foarte obositi, desi dormisem destul de bine in noptile precedente. Dar din experienta stiam ca mai tarziu ne reveneau fortele. Asa a si fost.

Pe intuneric, la lumina lanternei urcam incet si sigur. Stiam pe de rost traseul, asa ca nu am pierdut absolut nici o secunda cautand drumul spre varf. Dupa 40 minute, prindem din urma  2 temerari.
Stateau si nu stiau incotro sa o apuce.
- Stiti drumul? intreaba unul!
- Da, urmati-ma, le-am raspuns.
Si ne-au urmat aproape pana in varf. Erau 2 barbati polonezi cam de varsta noastra. Sincer, a fost bine ca i-am intalnit, a mai trecut timpul vorbind (cand se putea vorbi).

Prima jumatate de traseu Hörnli (3200 m) - Solvay (4000 m) nu e dificila din punct de vedere tehnic, poate doar fizic. In 3 ore jumate eram deja acolo, adica pe la ora 8:30, ceea ce era foarte bine. Planuiam ca pe la 11:30 sa fim in varf.

A doua jumatate as imparti-o in 3 bucati: prima portiune care e foarte expusa (o stiam partial ca ajunsesem la ea in 2022), a doua portiune e cea cu sforile, iar ultima e cea acoperita cu zapada/gheata.
Urmati de cei doi polonezi am continuat sa urcam. Desi le-a repetat ca de acolo nu au cum sa se piarda, polonezii au preferat sa stea in urma noastra.

Prima portiune am trecut-o greu, ca uitasem traseul, am pierdut timp urcand-o.
A doua portiune a fost mai usoara decat ma asteptam, insa ne-a epuizat destul de mult fizic, pentru ca trebuie sa te tragi cu mainile de sfori. Aici polonezii s-au decis sa ne intreaca, se vedea ca sunt mai in forma ca noi. Tot pe aceasta portiune ne-am pus si coltarii. Unuia din polonezi i-a picat un coltar, in timp ce incerca sa si-l puna pe bocand. Insa a continuat sa urce.
A treia portiune are o inclinatie de 40 de grade acoperita cu zapada, gheata si pietris. Nu a fost prea dificila. Aici i-am intalnit pe polonezi care se intorceau de pe varf. Ne-au multumit din inima ca le-am aratat drumul, fara noi nu aveau sanse sa ajunga in ziua aceea pe varf.

12:15 - am ajuns si noi pe varf care era acoperit de ceata. Din cand in cand mai aveam fereastra si puteam vedea in departare muntii si norii. Eram ultimii alpinisti din ziua aceea pe varf. Dupa cateva poze, ne-am hotarat sa coboram repede. Stiam ca urmeaza sa vina ploicica.

12:35 -  am inceput coborarea. A fost luuunga si grea, pentru ca ne-am asigurat tot timpul. Eu o coboram cu sfoara in rapel pe sotie, apoi urmam si eu. Pe portiunea cu sforile a durat foarte mult: coboara, asigura, recupereaza coarda, coboara, asigura ...

Pe portiunea expusa dinaintea refugiului Solvay intalnim un alergator temerar (pantaloni scurti, casca si adidasi): "mai e mult pana sus?". Ne uitam la el: "pentru tine cam o ora". Si dus a fost.
4 ore ne-a luat sa coboram din varf pana la refugiul Solvay. Era deja ora 17:00 si eram doar la jumatea traseului, destul de obositi.
Deasupra refugiului ne ajunge runner-ul din urma. Atunci a inceput si ploaia. Pentru ca stanca se udase l-am lasat pe baiat sa coboare in rapel pe sfoara noastra. I-am zis sa ramana la refugiu pana se termina ploicica si sa se mai usuce pietrele, dar s-a dus. Noi ne-am bagat inauntru.

Ploicica s-a dovedit a fi o furtuna in toata regula, cu ninsoare si fulgere. La 2 minute dupa primul fulger intra si runnerul: "prea periculos cu fulgerele astea". Furtuna a durat 2 ore, timp in care am stat de vorba cu baiatul din Germania. Se pare ca plecase din Zermat pe jos la 09:00 sa faca varful.

Dupa o scurta analiza eu am decis sa ramanem peste noapte la cabana. Sotia nu prea voia: prea frig. Am convins-o ca mai bine murim de frig, decat sa murim de tot: stanca umeda, noi obositi si demotivati, mai venea si intunericul, plus ceata. Aveam geci de puf la noi, folie de supravietuire, manusi de iarna, luasem chiar si perinite care se incalzesc pentru degete.
La 19:00 dupa furtuna, runnerul a plecat, mai departe.

Eu am pregatit culcusul, sunt vreo 3 saltele (la refugiu exista suficiente paturi groase, doar nu-s spalate), ne-am imbracat cu toate hainele pe noi, la 22:00 ne-am bagat in foliile de supravietuire si ... sotia a dormit ca un bebelus asa cum i-am promis. Noaptea a trecut mai bine decat m-am asteptat. A fost frig, dar nu am tremurat.

La 06:00 cand au ajuns primii alpinisti la refugiu, noi eram deja pregatiti sa pornim spre cabana. Am coborat incet, iar la 11:30 eram la Hörnli, sabatorind reusita cu bere fara alcool si rostli (ceva mancare elvetiana din cartofi rasi).

Ca o concluzie scurta: am avut un noroc imens. Am ajuns la refugiu exact cand a inceput furtuna. Daca ne prindea mai sus sau mai jos de refugiu, era destul de nasol. Insa asa a fost sa fie. Important e ca ne-am intors intregi. Alte amanunte si poate 2-3 poze in zilele urmatoare.

Respect!

 20230809_201012.jpg   673.13K   37 downloads
Base camp Täsch

 20230810_150410.jpg   291.74K   38 downloads
Aclimatizarea pe Breithorn

 20230812_122256.jpg   133.49K   37 downloads
Priveliste de pe Matterhorn

 20230812_122340.jpg   344.31K   36 downloads
Sus pe varf

 20230812_122445.jpg   135.83K   31 downloads
Nori

 20230812_122453.jpg   103.3K   36 downloads
Alti nori

 20230812_123637.jpg   513.54K   41 downloads
Statuia lui Saint Bernard de pe varf. Cica e bine sa-l mangai pe cap cand ajungi la el. L-am mangaiat pe cap, iar el ne-a protejat

 20230812_122409.jpg   227.59K   47 downloads

Edited by Bursul, 15 August 2023 - 16:07.

Super jurnal, ma bucur ca ati reusit !

Cine stie, poate la vara ne iese si noua.

Un pic de experienta montana ar fi la purtator (mai ales prin Romania, pe afara am ajuns mai rar la peste 3000 m, doar Grossglockner, Tofana di Mezzo, dar am facut si trasee de catarare multipitch sau nemarcate cu caracter expus pe la noi).

Sunt multe necunoscute in toata ecuatia asta, imi aduc aminte ca am vazut intr-un videoclip o placuta cu niste trasee din zona Zermatt desemnate "de antrenament pt Matterhorn". Baremul de evaluare era cel putin exigent, ca sa nu spun altfel : sa urci 300 m dif de nivel in 20 minute pt OK, 25 minute pt. minim si 30 minute era considerat prea mult . Sau sa urci 608 metri diferenta de nivel  pe alt traseu in 45 minute pt OK, 55 minute pt. minim iar 60 minute era considerat prea mult .
Bine, adevarul e ca principala problema poate fi altitudinea si o rezerva cardio este singurul lucru in afara unei aclimatizari mai de durata care te poate ajuta sa previi problemele.
De aici si intrebarea, voi cam v-ati pregatit fizic, ce repere aveati pt. conditia fizica?

In alta ordine de idei, daca folosesti campingul din Tasch  (Alphubel) cand pleci in traseu nu se poate lasa masina acolo ? Vad ca ei taxeaza oricum separat masina si din cate inteleg locul de cort nu e langa masina. Voi ati scos masina din camping si ati parcat la terminal pt 2 zile ?

Si ar mai fi un camping in Zermatt, ma gandesc ca e mai neplacut pt. ca nu ai acces la masina, dar nu ar fi asta o varianta ?

Conditia fizica:
N-am avut bareme sau timpi. Urcam cu 10 kg in spate, vreo 2 ore, diferenta de nivel 800-1000 m, saptamanal sau chiar de doua ori pe saptamana.
Ca si referinta 900 m diferenta de nivel in jur de 1:45 h sau 2 ore, nu mai tin minte exact. Ceva inot si catarare in sala. Eu nu-s mare alpinist, n-am avut timp de catarare pe stanca.
Recomand sa te antrenezi cu 8-10 kg in spate, pentru ca cu greutatea asta vei urca: casca, piolet, apa, sfoara, haine etc. cam atat fac. Si eu am luat cam cel mai usor echipament de pe piata. Ia echipamentul pune-l in rucsac si vezi cat cantareste. Nu uita si echipamentul pentru cabana. La cabana hörnlihutte mai ai de urcat vreo 2-3 ore. Nu-l subestima, ca adauga oboseala pt a doua zi.
Baremul de evaluare pe care l-ai vazut e proabil pentru timpul impus de ghizi: plecat la 04:00 dimineata si te intorci la 13-14 inapoi la cabana. Dar poti sa te intorci si la orele 18:00 sau a doua zi
Noi locuim in Germania, asa ca am avut timp sa mai urcam la 3200 m undeva in Austria pentru aclimatizare, desi am inteles ca dureaza o saptamana aclimatizarea, cred ca am facut-o degeaba.
Singurul barem pe care l-am avut a fost ca daca nu ajungem inainte de 09:00 la Solvay, n-are rost sa urcam pana in varf.

Campingul Täsch:

de anul trecut s-a schimbat proprietarul. Trebuie facut rezervare dinainte, altfel nu prinzi loc. Masina o lasi in camping, noi nu am lasat-o niciodata in terminal, n-are rost. Pe noi nu ne-a mai lasat sa punem masina langa cort. O lasi la 5-10 metri depinde cum ai noroc, unde iti asezi cortul. Cei cu rulote si autorulote au prioritate si ocupa marea parte a campingului. Daca pana anul trecut puteai sa pui cortul cam unde vroiai, acum e un spatiu destinat special, unde te ingramadesti acolo.
Am vizitat campingul de mai jos inainte de Täsch, e mare si galagios, iar ala din Zermatt, nu poti ajunge cu masina, trebuie sa-ti iei tot calabalacul cu tine. Nu am fost niciodata acolo, dar decat nimic e bun si ala. Alphubel e cel mai bun cu toate dezavantajele care au aparut in ultimii ani. Recomand sa ajungeti in camping la 10-11 dimineata. atunci pleaca lumea si e cel mai liber.

Daca mai ai intrebari, raspund cu cea mai mare placere!