Evolutia climei in istorie - chiar exista incalzirea globala ?

Ultimele cercetari arata ca in trecut exista o legatura stransa intre schimbarea climei si razboaie. Imperiul Roman de Vest s-ar fi prabusit si din cauza schimbarilor climatice care au avut loc.
Inregistrarile climatice detaliate ale unei perioade de 2.500 de ani din Europa indica o legatura intre clima si marirea si decaderea imperiilor, informeaza revista New Scientist.
Fluctuatiile climatice au contribuit la asemenea evenimente majore, alaturi de schimbarile politice si invaziile barbarilor. Este ceea ce afirma elvetianul Ulf Buntgen, de la un institut federal de profil din Birmensdorf. El a condus studiul in cauza.
Cercetatorul a folosit 9.000 de mostre prelevate de la stejari si pini. El si colegii sai au putut, astfel, sa reconstituie modul in care au evoluat temperaturile si precipitatiile in Europa de vest in ultimii 2.500 de ani.
Intre anii 250 si 550, era noastra, clima s-a schimbat mult de la un deceniu la altul. Schimbarile au oscilat de la o clima uscata si rece la una calda si cu precipitatii.
Astfel de schimbari au avut cel mai mare impact asupra civilizatiei. Explicatia sta in faptul ca agricultura a fost, in primul rand, afectata, iar oamenii nu s-au putut adapta la timp.
Pana in anul 500, Imperiul Roman de vest se prabusise. La clima neprielnica s-a adaugat si migratia populatiei.
Perioada medievala s-a caracterizat prin conditii climatice stabile. Insa, o boala precum ciuma s-a putut raspandi atunci, beneficiind de umiditatea specifica acelei perioade.
Clima si razboaiele
Alte studii arata ca exista o legatura intre clima si razboaie. De exemplu, in China, perioadele in care vremea a fost neobisnuit de rece in ultimul mileniu coincid cu izbucnirea ulterioara a unor razboaie. Este vorba de nu mai putin de 12 din 15 razboaie.
Halvard Buhaug, de la un institut de cercetare a razboaielor, aflat la Oslo, sustine ca societatea moderna nu mai este atat de dependenta de clima. Efectele schimbarilor climatice pot fi atenuate acum cu ajutorul tehnologiei, sustine acesta.

http://www.ziare.com...e-clima-1068673

************************

Variaţiile climatice, precum cele provocate de El Niño şi La Niña, au un anumit impact asupra declanşării de conflicte în regiunile afectate de aceste cicluri naturale, un fenomen care riscă să se agraveze din cauza poluării industriale, potrivit unui studiu publicat, în revista Nature. Foametea, dublată în Somalia de un război civil care afectează Cornul Africii, reprezintă un exemplu tipic pentru efectele avute de variaţiile climei ale căror cauze sunt naturale, provocând secetă şi tensiuni într-o societate deja fragilizată.
Autorii studiului consideră că omenirea trebuie să tragă anumite învăţăminte şi în legătură cu riscurile încălzirii globale cauzate de poluarea industrială. "Studiul arată indubitabil că şi în lumea modernă variaţiile climatice au un impact asupra tendinţei oamenilor de a folosi violenţa", a declarat Mark Cane, climatolog la Observatorul Lamont-Doherty, de la Universitatea Columbia din New York.
Cunoscut şi sub denumirea ENSO (El Niño-Southern Oscillation), El Niño, care afectează emisfera sudică, este un ciclu ce apare la un interval de doi-şapte ani şi care durează între nouă luni şi doi ani. El Niño provoacă pierderi masive în agricultură, pescuit şi exploatările forestiere. Fenomenul debutează prin acumularea de mase de apă caldă în partea occidentală a Pacificului tropical, care traversează apoi întregul ocean. Această parte a ciclului, denumită El Niño, poate cauza modificări dramatice în domeniul precipitaţiilor şi al temperaturilor, declanşând caniculă, vânturi uscate şi violente, în Africa, Asia de Sud şi de Sud-Est şi în Australia. Atunci când acest ciclu se inversează, se numeşte La Niña, care provoacă o răcire a maselor de apă în partea orientală a Pacificului, favorizând apariţia unor ploi masive în aceste regiuni.
Autorii studiului au examinat aceste fenomene climatice între 1950 şi 2004 şi au suprapus datele peste un grafic ce conţinea informaţii despre războaiele civile interne care au făcut cel puţin 25 de morţi pe an în fiecare ţară, în aceeaşi perioadă. 175 de ţări şi 234 de conflicte, dintre care mai mult de jumătate au avut ca rezultat peste 1000 de morţi, au fost astfel trecute în revistă.
În timpul perioadelor de observare a fenomenului La Niña, probabilitatea de izbucnire a unui conflict era de 3%, aceasta urcând la 6% în timpul ciclurilor El Niño, potrivit autorilor studiului. Riscul de declanşare a unor conflicte în ţările neafectate de cele două fenomene climatice era de sub 2%. Potrivit autorilor studiului, El Niño a jucat un anumit rol în 21% din totalul războaielor civile din lume, un procent ce a urcat până la 30% în ţările afectate în mod deosebit de acest fenomen climatic.

http://www.rfi.ro/ar...tiile-climatice

**************8

Războaiele şi conflictele, precum şi prăbuşirea multor mari imperii, au urmat adesea unor schimbări climatice. Este aceasta mai mult decât o coincidenţă? Anul 1200 î.Hr. Cea mai frumoasă femeie din lume, Elena este răpită de Paris din Troia. O flotă grecească de mai mult de o mie de corăbii pleacă în căutarea ei. După un lung război, eroi precum Ahile i-au condus pe greci spre o victorie asupra Troiei.

Cel puţin aceasta este povestea spusă de Homer aproximativ patru secole mai târziu. Dar Homer nu a scris numai  despre evenimente petrecute cu mult timp înainte de timpul său, el a descris, de asemenea, şi o civilizaţie  care este acum de mult dispărută. Ahile şi compatrioţii săi făceau parte din prima civilizaţie greacă, bazată pe o cultură a războiului, cu centrul la Micene, care a prosperat cam până în anul 1600 î.Hr.
Până în anul 100 î.Hr., la multă vreme după războiul troian, multe dintre oraşele şi aşezările acestei civilizaţii fuseseră deja distruse şi abandonate. Supravieţuitorii au revenit la un stil de viaţă rural, mult mai simplu. Comerţul a încetat, iar îndeletniciri cum ar fi scrisul, s-au pierdut. Scrierea liniară B folosită de micenieni nu a mai fost citită până în anul 1952.
Regiunea şi-a revenit încet, cam după anul 800 î.Hr. Grecii au adoptat scrierea feniciană, iar marile oraşe state Atena şi Sparta au venit la putere. ”Prăbuşirea civilizaţiei miceniene a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istorie, deoarece a dat naştere la două culturi majore. Este asemeni păsării Phoenix care a renăscut din propria cenuşă”, a spus antropologul Brandon Drake.
Grecia clasică, aşa cum este cunoscută civilizaţia elenă în a doua sa fază, a întrecut cu mult în strălucire perioadele precedente din istoria sa. Zilele sale de glorie au durat doar două secole, dar ideile cetăţenilor săi au avut o influenţă imensă. Moştenirea lor ne însoţeşte încă în toate domeniile de la matematica pe care o învăţăm în şcoli până la ideea de democraţie.
Dar care a fost cauza prăbuşirii Greciei miceniene, cu un impact atât de uriaş asupra istoriei universale? Potrivit celor mai recente dovezi, a fost o schimbare climatică. Mai mult decât atât, Grecia miceniană este doar una din lista multelor civilizaţii a căror soartă a fost legată de capriciile climei. Se pare că marile oscilaţii climatice gestionate prost au distrus societăţi întregi, în timp ce schimbările de mai mică intensitate au condus la războaie şi tulburări sociale.
Ideea că schimbările climatice au dat peste cap civilizaţii întregi continuă să persiste de peste un secol, dar numai în 1990 a  câştigat o poziţie fermă şi oamenii de ştiinţă au început să cerceteze cum s-a schimbat climatul folosind indicii îngropate în albiile lacurilor sau pietrificate în stalactite. Harvey Weiss de la Universitatea Yale a pus totul în mişcare odată cu studiile sale despre prăbuşirea unuia dintre cele mai vechi imperii: cel al akkadienilor.


Totul a început în cornul abundenţei din Orientul Mijlociu, o salbă de pământuri agricole fertile unde de-a lungul secolelor s-a dezvoltat o cultură avansată.
În 2334 î.Hr. în oraşul Akkad s-a născut Sargon. El a fost la început grădinar şi avea în sarcină curăţarea canalelor de irigaţie, dar mai apoi a ajuns la putere. Nemulţumit doar cu atât, a cucerit şi multe oraşe state vecine. Imperiul înfiinţat de Sargon a mai prosperat timp de aproape un secol.
În urma excavaţiilor pe teritoriul Siriei de astăzi, Weiss a descoperit depozite de praf care indicau faptul că în această regiune clima a devenit brusc uscată în jurul anului 2200 î.Hr. Se pare că seceta a cauzat foamete, aceasta fiind o explicaţie pentru abandonarea oraşelor importante la acea vreme. Un fragment dintr-o scriere a timpului, intitulată ”Blestemul lui Akkad” descrie o mare foamete:
”Pentru prima oară de când au fost construite şi înfiinţate oraşele,
Marile suprafeţe agricole nu au mai produs grâu,
Cursurile de apă inundate nu au mai dat peşte,
Livezile şi viile irigate nu au mai dat nici sirop nici vin,
Norii adunaţi nu au mai adus ploaie,
Nu a mai crescut arborele de masgurum.
În acea vreme doar o jumătate de sfert de litru de ulei valora un shekel...
şi acesta era preţul în toate pieţele din toate oraşele!
Cel care dormea pe acoperiş, murea pe acoperiş.
Cel care dormea în casă nu avea parte de înmormântare,
Oamenii au ajuns să se bată între ei din cauza foamei.”
Munca lui Weiss a avut înrâurire în lumea ştiinţifică, dar dovezile nu erau destul de concludente. În anul 2000, climatologul Peter deMenocal de la Universitatea Columbia din New York a descoperit ceva mai mult. Echipa sa a arătat bazându-se pe înregistrări prin modem, care ajungeau înapoi în timp până la anul 1700, cum cursul celor două mari râuri din zonă -Tigrul şi Eurfatul - este legat de condiţiile din Atlanticul de Nord: apele mai reci reduc cantitatea de ploi schimbând circuitul sistemelor climatice. Mai apoi, ei au descoperit că Atlanticul de Nord s-a răcit chiar înainte de destrămarea imperiului Akkadian.
”Spre surprinderea noastră am obţinut acest  enorm indiciu al schimbării climei care coincide exact cu timpul prăbuşirii imperiului Akkadian”.
Curând a devenit evident că schimbările climatice majore  au coincis cu sfârşitul înainte de vreme şi al altor câtorva civilizaţii.  Dintre acestea, civilizaţia Maya a devenit capul de afiş , exemplul cel mai cunoscut al declinului unor civilizaţii din cauza condiţiilor climatice. Societatea mayaşă a înflorit în Mexic şi America Centrală cam prin anul 200 î.Hr. Fermierii mayaşi cultivau porumb şi fasole şi produceau sucuri de fructe. Ei erau singura civilizaţie americană care a avut o limbă scrisă. Civilizaţia Maya a rezistat timp de milenii, ajungând la culmea înfloririi sale între anii 250 d. Hr. şi 800 d. Hr., când au construit oraşe şi uriaşele piramide în trepte.
Apoi, civilizaţia Maya s-a prăbuşit. Multe dintre construcţiile incredibile abandonate au fost mai apoi înghiţite de junglă. Totuşi nu s-a pierdut totul. Mayaşii şi elemente ale culturii lor au supravieţuit până astăzi.
Numeroase studii au arătat faptul că au avut loc câteva secete prelungite cam în jurul datei declinului civilizaţiei Maya. În 2003, Gerald Haug de la Institutul Federal de Tehnologie din Zurich a descoperit că situaţia a fost de fapt mult mai gravă decât atât. Reconstrucţia sa an cu an bazată pe sedimentele lacustre arată că ploile au fost extrem de abundente  între anii 550-750 d. Hr., ceea ce probabil a determinat o creştere a populaţiei care a ajuns la culmea înfloririi şi  a construirii de monumente în jurul anului 721 d. Hr. Dar în secolul care a urmat nu numai că au fost perioade de secetă extrem de severă care durau cu anii, dar şi mai puţină ploaie decât cotele normale, în intervalul cu anii ”cei  buni” dintre aceste secete. Construirea monumentelor a încetat în această perioadă secetoasă prelungită, în jurul anului 830 d. Hr., deşi multe oraşe au continuat să existe pentru multe alte secole.
Chiar dacă dovezile erau tot mai multe, exista o atitudine condescendentă cu privire la posibilitatea ca schimbările climatice să fi determinat soarta civilizaţiilor.
”Mulţi din lumea arheologilor sunt reticenţi în a accepta rolul climei în istoria umană” a spus deMenocal.
O mare parte a acestei respingeri este motivată cu argumente istorice. Antropologii susţin că în secolele 18 şi 19  conştientizarea ideii de mediu a căpătat formă datorită unei concepţii cunoscută sub numele de determinism de mediu. Cei care au îmbrăţişat această idee pretindeau că un climat cald şi predictibil ca cel de la tropice predispune la lene, în timp ce clima rece europeană induce inteligenţa şi o puternică etică a muncii. Aceste idei au fost adesea invocate pentru a justifica rasismul şi exploatarea.
Este de înţeles de ce antropologii moderni resping orice ar putea semăna cu determinismul de mediu. ”Este o problemă foarte delicată” a declarat Ulf  Büntgen, care, de asemenea, lucrează la Institutul Elvenţian de Tehnologie şi ale cărui studii şi cercetări sugerează că declinul Imperiului Roman de Apus a fost legat de o perioadă de marii variaţiuni climatice. ”Se evoluează foarte încet în acest domeniu, deoarece oamenilor le este teamă să facă afirmaţii îndrăzneţe”.
Şi totuşi deMenocal este de părere că această rezistenţă nu este chiar justificată. Nimeni în ziua de azi nu mai susţine că  o anumită climă determină caracterul oamenilor, ci doar că fixează anumite limite pentru ceea ce este fezabil şi ce nu. Atunci când clima devine mai puţin favorabilă se produce şi mai puţină hrană. Astfel de schimbări pot cauza invazii de lăcuste sau alte ravagii, precum şi epidemii în rândul oamenilor slăbiţi de foamete. Atunci când nu mai este posibil să se menţină un anumit nivel al populaţiei şi un anumit stil de viaţă, rezultatul nu poate fi decât declinul.
”Clima nu este un factor determinant dar este unul important. El permite sau interzice dezvoltarea” a spus Drake care lucrează la Universitatea New Mexico din Albuquerque.
Unii consideră chiar  şi această idee ca fiind prea simplistă. Karl Butzer de la Universitatea Texas din Austin, care a studiat prăbuşirea civilizaţiilor, crede că s-a exagerat în privinţa importanţei rolului climei. După părerea lui ”felul în care o societate îşi gestionează crizele decide soarta acesteia. Când lucrurile nu mai merg bine aceasta se datorează incapacităţii instituţionale”. În ceea ce priveşte Imperiul akkadian, Butzer susţine că nu există dovezi care să vină în sprijinul ideii unei mega secete.
Dar dovezile sunt solide în ceea ce priveşte civilizaţia Maya. La începutul acestui an, Eelco Rohling de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, a folosit sedimente lacustre si izotopi din stalactite pentru a studia schimbările cantităţilor de ploaie. El a ajuns la concluzia că debitul anual de ploi a scăzut cu 40% în perioada de secetă prelungită, secând sursele deschise de apă – albiile râurilor.
Rohling este de părere că mayaşii ar fi fost serios afectaţi de acest fenomen, pentru că pânza freatică se află la o mare adâncime în subteran şi ar fi fost practic imposibil să  ajungă la ea.
Astfel că după un secol de ploaie din belşug,  mayaşii s-au confruntat brusc cu lipsa ploilor timp de un secol. Nu este clar cum ar fi putut evita foametea şi declinul populaţiei în astfel de împrejurări. Chiar şi în zilele noastre, capacitatea de a înfrunta o climă ostilă este limitată. Arabia Saudită a reuşit să devină autonomă în privinţa producţiei de grâu datorită rezervoarelor sale de apă aflate la mari adâncimi în deşert şi prin subvenţionarea fermierilor, dar acum descurajează agricultura pentru a reuşi să păstreze ce a mai rămas din cantitatea de apă. În regiunile uscate unde există multă apă pentru irigaţii, infiltrarea sărurilor în sol este o problemă gravă, aşa cum era şi pentru civilizaţiile străvechi. şi dacă fermierii moderni depind de climă în ciuda tuturor cunoştinţelor şi a tehnologiilor prezentului, ce şansă puteau avea agricultorii antici?
Era întunecată a Greciei
Deşi mulţi arheologi nu sunt încă convinşi, lista exemplelor posibile continuă să crească. Micenienii sunt un nou exemplu. Motivul prăbuşirii lor a fost subiect de dezbatere, iar una dintre cele mai renumite explicaţii a fost cea a invaziilor şi atacurilor unor misterioşi ”oameni ai mării”. În 2010, un studiu al sedimentelor de râu din Siria arăta că a existat o perioadă prelungită de secetă între 1200-850 î. Hr., chiar pe vremea aşa numitei ere întunecate a Greciei. La începutul acestui an, Drake a analizat câteva mostre climatice şi a concluzionat că a existat o perioadă de răcire a Mediteranei la acea vreme, care a redus procesul de evaporare a norilor şi  cantităţile de ploaie, pe suprafeţe uriaşe.
Mai mult decât atât, şi alte culturi din jurul Mediteranei, inclusiv Imperiul Hitit şi ”Noul Regat” al Egiptului s-au prăbuşit cam în acelaşi timp cu micenienii – un fenomen cunoscut sub numele de prăbuşirea epocii bronzului. Să fi fost toate aceste civilizații incapabile să facă faţă schimbărilor climatice? Sau invadatorii ”oameni ai mării” au fost adevărata lor problemă? Povestea lor poate fi foarte complexă: civilizaţiile slăbite de foame ar fi fost mult mai vulnerabile în faţa invadatorilor, care şi ei la rândul lor s-ar fi putut să fi fost forţaţi să migreze tot de către schimbările climatice. Sau poate că prăbuşirea unei singure civilizaţii ar fi putut avea efectul dominoului asupra celorlalţi parteneri de negoţ.
Schimbările climatice la o scară mult mai mare ar putea fi explicaţia unei alte coincidenţe uimitoare. În jurul anului 900 d. Hr. pe timpul când civilizaţia mayaşă se afla în declin în America de Sud, dinastia Tang a început să îşi piardă controlul asupra Chinei. În perioada sa maximă de înflorire, dinastia Tang a domnit peste 50 de milioane de supuşi. Datorită  gravurii şi tiparului în lemn, cuvântul scris şi în special poezia erau accesibile pe scară largă. Dar dinastia Tang a căzut după ce guvernatorii locali i-au uzurpat autoritatea.Deoarece cele două civilizaţii nu erau parteneri comerciali, nu putea fi vorba despre efectul dominoului.
Un studiu al sedimentelor lacustre din China întreprins de Haug arată că această regiune a trecut printr-o perioadă prelungită de secetă în acelaşi timp cu cea din America Centrală. El crede că  a avut loc o schimbare în centura de ploi tropicale, ceea ce a determinat distrugerea civilizaţiilor pe ambele continente aflate de o parte şi de cealaltă a Pacificului.
Cu toate acestea criticii unei astfel de teorii vin cu exemple de schimbări climatice care nu au determinat distrugerea civilizaţiilor. ”Au existat o secetă dovedită documentar şi chiar perioade de foamete în perioada Imperiului Aztec” a spus arheologul Gary Feinman de la Field Museum din Chicago. ”Acestea au cauzat suferinţe şi foamete gravă, dar nu o prăbuşire totală”.
Dându-şi seama că toate aceste studii de caz despre sfârşitul unor civilizaţii nu erau de ajuns pentru a concluziona dezbaterea, în 2005 David Zhang de la Universitatea din Hong Kong a început să caute modele mai complexe. A pornit de la istoria dinastiilor chineze. Din 2500 î. Hr. şi până în secolul 20, o serie de imperii puternice precum cel al dinastiei Tang au domnit în China. Toate erau din când în când date peste cap de tulburări civile sau de invazii.
Când Zhang a comparat dovezi ale schimbărilor climatice din ultimii 1200 de ani cu perioada războaielor dinastice din China, potrivirea a fost şocantă. Majoritatea schimbărilor dinastice şi a perioadelor de tulburări sociale au avut loc atunci când temperaturile erau mai scăzute cu câteva zeci de grade decât în mod obişnuit. În perioadele mai calde exista mai multă stabilitate şi mai multă pace.
Războiul de treizeci de ani
Zhang a început să construiască treptat un tablou mai detaliat care arăta că recoltele scădeau odată cu răcirea climei, la fel ca şi nivelul populaţiilor, iar războaiele erau mult mai frecvente. Din 15 izbucniri de războaie pe care le-a studiat, 12 au avut loc în perioade de răcire a climei. Apoi a studiat istoria războaielor din Europa, Asia şi Africa de Nord între anii 1400 şi 1900. Din nou a reieşit că aveau loc mai multe războaie atunci când temperaturile erau în scădere. De asemenea, în timpul acestor perioade de răcire a climei aveau loc mai multe decese înregistrându-se un declin al populaţiei.
Aceste studii arată că efectul climatului asupra societăţilor poate fi profund. Dar problema rămâne dovedirea acestui fapt. Ce dacă războaiele şi declinul coincid adesea cu schimbările climatice? Nu există dovezi că unele ar fi fost cauza celorlalte.
”Aşa a fost dintotdeauna. Este un punct de vedere complet valabil”, a spus deMenocal.
În încercarea de a depăşi stadiul unei simple corelări, Zhang a început să studieze istoria Europei de la 1500 până la 1800 d. Hr. La mijlocul anilor 1600, Europa se scufundase într-o criză generală, care a coincis cu o perioadă de climă rece numită şi mica epocă glaciară. Chiar atunci aveau loc războiul de treizeci de ani şi multe alte războaie. Zhang a analizat dovezi detaliate precum populaţia, migraţia, randamentul producţiilor agricole ale vremii, războaiele, foametea şi epidemiile, încercând să identifice relaţiile cauzale. Deci, de exemplu, au afectat schimbările climatice producţia agricolă şi implicit, preţul alimentelor? Fenomen care la rândul său ar putea cauza foametea – dovedită printr-o reducere în înălţimea medie a oamenilor – precum şi epidemiile şi declinul populaţiei.  Preţurile ridicate ale alimentelor ar putea de asemenea să favorizeze migraţia, tulburările sociale şi chiar războaiele.
Apoi el a întreprins o analiză statistică cunoscută sub numele de testul de cauzalitate al lui Granger, care a arătat cum cauzele propuse apăreau în mod consecvent înainte de efectele propuse, şi cum fiecare cauză era urmată de acelaşi efect. Testul Granger nu este o dovadă concludentă a cauzalităţii, dar  deşi nu are capacitatea de a repeta istoria în condiţii climatice diferite, este deocamdată cea mai bună dovadă existentă.
Dar studiul lui Zhang nu a impresionat criticii. Butzer, de exemplu, susţine că acesta se bazează pe date demografice care nu sunt fiabile. şi totuşi alţii s-au declarat impresionaţi. ”Chiar este un studiu remarcabil. Se vede că ”şi-a făcut bine temele”, a spus deMenocal adăugând însă că o astfel de analiză detaliată este posibilă doar pentru istoria recentă, pentru că civilizaţiile străvechi ne-au lăsat mai puţine dovezi.
Astfel că în timp ce studiile viitoare ar trebui să dezvăluie mult mai mult despre cum s-a schimbat clima în trecut, dezbaterea despre cât de mare este efectul acestor schimbări asupra societăţii umane va continua  zeci de ani de acum încolo. Să presupunem totuşi că schimbările climatice au avut un rol major. Ce ar însemna acest lucru pentru noi?
La suprafaţă lucrurile nu arată chiar atât de rău. Întotdeauna răcirea climei a afectat civilizaţiile trecutului. Mai mult decât atât, studii din secolul trecut au descoperit prea puţine legături sau chiar deloc între conflicte şi schimbările climatice. ”Societăţile industrializate au fost mult mai robuste şi au rezistat mult mai bine la schimbările condiţiilor climatice”, a spus Jürgen Scheffran de la Universitatea din Hamburg, care studiază efectele schimbărilor climatice.
Pe de altă parte, noi cauzăm cele mai extreme schimbări de milioane de ani şi ceea ce pare să conteze mai mult decât temperatura este producţia de hrană. Producţia de hrană ar trebui să crească pe măsură ce planeta se încălzeşte iar apoi să intre în declin pe măsură ce încălzirea medie globală creşte cu mai mult de 3 °C pe an. Iar acest moment nu este prea departe. Este posibil ca temperatura globală medie să crească cu 4 °C  în jurul anului 2060.  Am fost deja martorii producţiilor de hrană afectate de valuri de căldură precum cel din Rusia, în anul 2010. O astfel de căldură extremă nu mai este de aşteptat decât mult mai târziu în acest secol.
Iar interconectivitatea societăţii moderne nu reprezintă întotdeauna un punct forte. Deoarece poate transmite  şocuri cu rapiditate – valul de căldură din 2010 a făcut să crească vertiginos preţurile alimentelor şi seceta de anul acesta din SUA are un efect similar. Complexitatea crescândă a societăţii moderne poate să ne facă mai degrabă vulnerabili decât puternici în faţa distrugerilor.
Avem totuşi un avantaj enorm – spre deosebire de micenieni şi de mayaşi, noi ştim ce ne aşteaptă. Ne putem pregăti pentru ceea ce va veni şi putem întârzia rapiditatea schimbării dacă acţionăm din timp. Cu toate acestea, până acum nu am făcut nimic din toate acestea.
Khmerii
Imperiul khmerilor, care se afla pe teritoriul Cambogiei de astăzi a început să se dezvolte în anul 802 d. Hr. Civilizaţia khmerilor a construit uluitorul templu Angkor Wat, dedicat zeului Vishnu, în secolul 12.
Acum ştim că Angkor Wat nu a fost aşa cum s-a crezut foarte mult timp, o structură singulară. El se afla în inima unui oraş foarte populat, care se întindea pe o suprafaţă de 1000 de kilometri pătraţi, înconjurat de suburbii şi mai întinse. Înainte de revoluţia industrială, Angkor a fost probabil cel mai mare oraş din lume. Dar el a fost devastat şi abandonat în 1431 cu excepţia templului, care a fost preluat de budişti.
Ce i-a determinat pe khmeri să îşi abandoneze metropola? După părerea lui Brendan Buckley de la Universitatea Columbia din New York, unul dintre  factorii care au contribuit la părăsirea oraşului ar fi fost schimbările produse de  muson. Buckley a studiat inelele din trunchiurile copacilor pentru a realiza o înregistrare anuală a precipitaţiilor musonice de la 1250 până în 2008. El a descoperit că musonul era slab la mijlocul şi spre sfârşitul anilor  1300. După care a urmat o secetă scurtă dar aspră la începutul anilor 1400, chiar înainte de căderea oraşului Angkor. Au mai urmat câţiva ani când musonul a revenit cu furie producând inundaţii grave.
La fel ca multe alte civilizaţii din Asia de sud, khmerii se bazau pe muson pentru irigarea culturilor. Canalele şi rezervoarele îndreptau apa spre fermele şi casele din Angkor. Multe dintre ele sunt acum pline de nisip şi pietriş, aduse de inundaţii. Buckley a arătat cum sedimentele din cel puţin un canal datează din timpul distrugerii oraşului. Aceste pagube au îngreunat şi mai mult gestionarea aprovizionării cu apă într-o perioadă când apa potabilă era deja limitată şi putea oricând să dispară.
Civilizaţia  Moche
Între anii 300 şi 500 d. Hr. un popor numit Moche a prosperat şi a înfiinţat oraşe de-a lungul coastelor, în Peru. Fermierii lor au construit o reţea de canale de irigaţii, fiind cultivatori de porumb şi de fasole albă. Capitala lor se mândreşte cu cele mai vaste structuri de chirpici de pe teritoriul celor două Americi – Huaca del Sol.
Unii dintre ei erau giganţi pentru acele vremuri având o înălţime de 180 de centimetri, şi s-ar fi putut să îndeplinească rolul de ”războinici îngenunchiaţi” în cadrul unui ceremonial care se încheia cu sacrificarea lor în cinstea zeilor. Dar după 560 d. Hr., civilizaţia Moche a început să decadă. Înainte ca ei să îşi abandoneze oraşele de pe coastă, cam în jurul anului 600 d. Hr. şi să se mute în interiorul continentului, canalele lor de irigaţii fuseseră deja năpădite de dune de nisip.
S-ar fi putut ca declinul să fi fost cauzat de schimbări climatice. Studiul carotelor de ghiaţă arată că un ciclu intens de uragane de tipul lui El Niño care ar fi avut loc la acea vreme a generat ploi intense şi inundaţii urmate de o secetă gravă de lungă durată.

http://www.scientia....ivilizatii.html

*****

Clima, adevărata stăpână a istoriei

Autor prof. univ. dr. Mircea Dutu


Deosebit de dependenta de modelul de curgere a vremii, istoria umana ramane astfel si una a evolutiilor climatice. Actuala ordine ecoclimatica, instaurata in urma cu 8.000-10.000 de ani, s-a caracterizat printr-o relativa stabilitate, ceea ce a permis afirmarea civilizatiei umane in toata splendoarea sa. Totusi, schimbarile pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului au marcat profund evenimentele devenirii societatii omenesti.
Aparitia primelor civilizatii precum cea sumeriana sau egipteana, cresterea si descresterea imperiului roman, vitregiile intunecatului Ev mediu, izbucnirea Revolutiei franceze de la 1789 sau desfasurarea a celei romane din 1989 poarta in sine si "marca" imprejurarilor climatice. Pana si marile migratii, care au condus la introducerea speciei umane in cele doua Americi, au un impuls de acelasi gen. Culese din diverse lucrari de specialitate, datele relevante ne permit construirea unei interesante istorii ecoclimatice a Terrei.
Acum ne aflam, din nou, in fata unei provocari fundamentale: incalzirea globala si perspectiva catastrofei climatice. De aceasta data schimbarea rapida si radicala a mediului ecoclimatic nu ar mai fi determinata de cauze naturale, ci prin emisiile de gaze cu efect de sera ale activitatilor umane. Ar fi primul caz de ecosuicid din istoria naturala a Pamantului, in care o specie, in mod constient, si-ar provoca propria-i pieire ...
Geneza ecoclimatica
Pentru a sintetiza sugestiv evolutia istoriei naturale a Terrei (de  circa 4,5 miliarde de ani), inclusiv a  capitolului sau uman, americanul D. Brower a folosit ca repere cele 7 zile ale Genezei biblice; o zi ar echivala astfel cu circa 660 milioane de ani. Planeta noastra s-a nascut luni, la ora zero; luni, marti si miercuri  pana la pranz s-a format Pamantul, ca planeta. Viata a inceput numai la acest moment si s-a dezvoltat in  toata splendoarea sa organica in timpul celor patru zile care au urmat. Abia duminica, la ora 16 au aparut marile reptile; cinci ore mai tarziu, odata cu gigantii arbori de sequoia, au disparut si ele. Omul nu apare, ca specie definitivata, decat cu trei minute inainte de miezul noptii de duminica. La un sfert de secunda  inainte de ora 24 a aceleiasi zile se naste Iisus Cristos, iar cu a patruzecea parte de secunda incepe revolutia industriala. Ne aflam asadar duminica seara, la ora zero (24) si suntem inconjurati de oameni care cred ca ceea ce fac de o farama de secunda ... pot continua la infinit!
Mica era glaciara
Din punct de vedere climatic istoria cunoscuta este, indeobste, cea a variabilitatii perioadelor de cald/frig, seceta/ploi cu consecinte majore asupra comunitatilor umane.
Primul episod de acest gen cunoscut a avut loc in jurul anilor 6200 i.e.n. si poarta denumirea de Mica era glaciara. Atunci s-a produs o incalzire progresiva, in ritm alert, a atmosferei planetei care a generat, printre altele, un flux masiv de apa rezultat in urma dezghetului, formandu-se ceea ce s-a numit calota Laurentina (in nordul Canadei). Fenomenul a afectat si golful Mexic si a determinat colapsul sistemului de transport al caldurii din Atlanticul de Nord. Vanturile temperate si umede care scaldau Europa (si care isi aveau originea aici) au fost inlocuite cu altele reci si uscate venite din nord. Au urmat astfel pentru Eurasia nu mai putin de patru secole de clima rece si secetoasa.
in acest context este probabil ca o parte din primii agricultori ai peninsulei Anatolia (Turcia de astazi) si din alte zone ale Mediteranei orientale s-a refugiat pe malurile lacului Euxin, unde temperaturile erau mai moderate si exista posibilitatea utilizarii apei pentru irigatii, consolidandu-si si diversificandu-si practicile agricole.
Reactivarea circulatiei oceanice a pus capat perioadei glaciare si a inaugurat una mai temperata
Formarea Marii Negre si Potopul lui Noe
Un al doilea moment important al istoriei ecoclimatice s-a produs cu circa 6000 de ani i.e.n. cand apele  Mediteranei, sub impactul dezgheturilor succesive si masive, au crescut in volum si au inundat bazinul lacului Euxin, ducand astfel la formarea Marii Negre de astazi.
in fata puhoaielor, populatia din regiune s-a dispersat, generand o ampla miscare migratoare, una dintre cele mai mari si mai importante din istoria omenirii, mai ales din perspectiva consecintelor avute asupra civilizatiei umane. Astfel, unii arheologi considera ca acestui fenomen i s-ar datora raspandirea in Asia si Europa a populatiei sedentare care cunostea si practica agricultura si care a facut sa se miste din locurile respective, spre alte zari, vanatorii, culegatori de obarsie.
De aceasta conjunctura ecoclimatica este legata una dintre cele mai cunoscute legende biblice (in sine, prezenta la mai toate popoarele, ceea ce decurge din caracterul planetar al efectelor unor schimbari climatice majore!), cea a Potopului lui Noe. Potrivit Sfintei Scripturi, Raul invadand Pamantul, Dumnezeu a decis sa avertizeze viata denaturata. Pentru a pastra ceea ce era Bun (a salva deci viata si biodiversitatea!) l-a chemat pe Noe si a poruncit sa construiasca o Arca, pe care s-a refugiat familia sa si cate o pereche din fiecare specie de plante si animale (metaforic vorbind, pentru ca numarul acestora fiind de circa 3 milioane, vasul ar fi trebuit sa aiba dimensiuni gigantice). Ape nemaipomenite se abat asupra lumii, inunda si distrug totul. Noe si ai sai plutesc in deriva pana cand ploaia s-a oprit si puhoaiele s-au domolit.
Atunci, spre a cerceta vointa divina (ori starea mediului) da drumul unui porumbel, care se intoarce aducand cu sine o ramura verde, semn ca apele s-au retras si natura a renascut. Si cum Arca s-a oprit astfel pe muntele Ararat, langa tarmurile Marii Negre, toate acestea nu ar fi descris, in mod propriu, decat fenomenele naturale, in urma carora lacul Euxin a devenit, prin revarsarea apelor Mediteranei, umflate  in urma dezghetului nordic si a ploilor intermitente, marea semi-inchisa de astazi.
Prima "victima": civilizatia  sumeriana
Dupa trecerea perioadei glaciare, zona Mesopotamiei - dintre fluviile Tigru si Eufrat - s-a populat masiv, mai ales datorita posibilitatii de irigare a terenurilor; regimul pluvial generos si cresterile abundente ale raurilor favorizand astfel practicarea pe scara larga a agriculturii si crearea a numeroase asezari umane.
Numai ca, spre anul 4000 i.e.n. precipitatiile au scazut, ceea ce a determinat concentrarea locuitorilor pe terenurile mai fertile din jurul malurilor raurilor, unde apa pentru culturi era inca disponibila, datorita cresterilor sezoniere.
in aceste imprejurari au fost initiate primele lucrari de amenajare a unor canale pentru irigarea terenurilor adiacente si sporirea suprafetelor cultivate. Asa se face ca satele de pe malurile cursurilor de apa au devenit mari orase, inconjurate de zone agricole rodnice, bine irigate si lucrate dupa tehnici avansate. intr-un asemenea context a aparut si inflorit civilizatia sumeriana; in perioada anilor 3200 i.e.n. Mesopotania era un conglomerat de orase - state, spectaculoase prin bogatia si viata locuitorilor sai, situate in cele mai propice puncte ale raurilor pentru efectuarea lucrarilor de irigatii. Istoria a retinut, dintre acestea, mai ales pe Ur si Uruc. Bogatia prin rodnicia naturii a generat, printre altele, la aceste orase si un puternic corp de functionari - prima birocratie cunoscuta din istorie - care controla totul, de la distribuirea apei, impartirea recoltei si pana la perceperea unei parti din aceasta pentru rezervele publice.
Asa se face ca "profesia" de functionar al statului era cea mai cautata si mai apreciata, familiile acordand o mare atentie pregatirii copiilor pentru o astfel de cariera. Centralizarea puterii a determinat o importanta structura hidraulica si un sistem de depozitare a cerealelor, care permiteau sa se faca fata fluctuatiilor in aprovizionarea cu apa si sa se reziste in anii cu productii agricole scazute.
Acest fericit complex de imprejurari a facut sa apara la sumerieni si sa se transmita in zestrea de cunoastere a omenirii o serie de descoperiri esentiale, precum: scrierea cuneiforma pe tablite din argila, mijloacele de transport cu roti, roata olarului, ori experiente socio-politice ca, de exemplu, primul cod de legi cunoscut si orasele-state.
Totul a functionat in limite admisibile pana spre anii 2.200 i.e.n. cand, se pare, a inceput un ciclu de secete severe, care s-a prelungit timp de trei secole si a condus la desertificarea a aproape intregii Mesopotamii. in conditiile schimbarii regimului climatic, pastorii din nord si-au abandonat terenurile devenite aride si s-au deplasat spre sud, in zona principalelor orase, unde mai ramasesera suprafete fertile. Populatia care depindea de aceste terenuri s-a inmultit brusc, inclusiv prin migratie, in timp ce nivelul recoltelor a scazut dramatic.
Astfel s-a produs, intr-un rastimp relativ scurt, colapsul oraselor-state si, odata cu ele, a disparut si civilizatia sumeriana. Schimbarile climatice generau in acest fel, si prima "victima" climatica cunoscuta de istoria umana.
Seceta determina nasterea culturii egiptene
O influenta notabila au avut oscilatiile climei si in privinta aparitiei civilizatiei egiptene. in acest sens, unii specialisti sustin ca elemente ale acestei culturi isi au radacinile in deplasarile populatiilor nomade din desertul oriental, spre malurile Nilului din cauza modificarilor avute la nivelul regimului pluvio-climatic. Acesti nomazi au fost asociati cu nasterea unei culturi primitive, denumita badariense (de la invecinarea locului principalelor descoperiri cu satul El Badaride) in jurul anului 5000 i.e.n., in conditiile existentei atunci a unui mare oras, care favoriza formarea de pasuni in desert si facilita astfel circulatia oamenilor si a animalelor.
intrucat pe la anul 4000 i.e.n. a inceput o perioada de seceta severa, nomazii au fost nevoiti sa emigreze spre marginile fluviului si sa fuzioneze cu locuitorii lor. Cu aceasta ocazie au raspandit, printre altele, notiunea lor de conducere, cum ne arata fraiele si bicele faraonilor care, de altfel, au fost denumiti "pastori ai poporului".
Totodata, populatia densa concentrata pe malurile Nilului a format treptat mici nuclee urbane, care au castigat suprafete intinse de terenuri pentru a le cultiva si au strans legaturile intre ele. Depinzand esentialmente de apele Nilului, scaderea nivelului acestora in perioadele de seceta genera numeroase conflicte si revolte sociale care au marcat istoria antica a Egiptului.
Cresterea si descresterea imperiului roman
Explicatiile cauzelor cresterii si descresterii imperiului roman au cunoscut diferite variante, de-a lungul timpului, in ultima perioada impunandu-se mai ales cele de ordin natural. Asa, de exemplu, J. Diamond (2005) avanseaza teza ca principalul factor de declin al acestuia l-a constituit faptul ca, in goana incontrolabila dupa noi suprafete agricole pentru a fi cultivate, defrisarea padurilor a ridicat nivelul panzei freatice si a generat aparitia unor boli, precum malaria, avand drept consecinta un dezastru demografic. intr-un context mai complex si din perspectiva ultimelor constatari ecoclimatice se contureaza o viziune, care ia in calcul si schimbarile climatice si implicatiile lor diverse si profunde.
Pentru aceasta se foloseste notiunea de ecoton: frontiera ecologica prin care se separa in Europa de Vest regiunile de clima mediteraneana (calda si uscata), de cele cu regim continental (racoroase si umede). in prezent, acesta stationeaza in dreptul Masivului Central francez, dar, de-a lungul timpului, s-a deplasat spre nord sau spre sud, in functie de diferitele conditii si evenimente climatice. in veacul al 9-lea i.e.n. emisfera nordica a intrat intr-o perioada de racire brusca si indelungata, care a durat cinci secole, provocata cel mai probabil de reducerea activitatii solare. Una dintre primele regiuni care au resimtit din plin efectele acestei schimbari a fost stepa mongola; sub acest impact, popoarele nomade de aici au inceput sa se deplaseze spre sud si est. Aceste miscari si conditiile meteorologice dure din Asia centrala au generat un efect "in lant", provocand mari migratii si in Europa. Astfel, celtii care traiau in nordul continentului s-au deplasat spre sud, pana in valea raului Pau, in centrul Italiei de astazi. in secolul IV i.e.n. triburile celte s-au instalat in Roma si apoi au atacat regiunea Balcanilor. Aceste miscari de populatie aveau loc pe fundalul deplasarii spre sud a ecotonului, pana cand acesta s-a stabilizat asupra coastelor Africii.
Din motive inca necunoscute pe deplin, in secolul III i.e.n. respectivele triburi s-au retras din nou spre nord. Printre explicatiile plauzibile ale acestui fapt se numara si o schimbare a climei europene, in sensul devenirii sale mai mult temperate si revenirii spre nord a ecotonului.  Fara presiunea majora a celtilor astfel indepartati, Roma a putut sa se extinda in toata peninsula iberica si sa-si construiasca imperiul in zona mediterana.
Constituirea sa si instaurarea unei durabile pax romana au fost favorizate, in mare masura, si de conditiile de mediu astfel create, care au permis dezvoltarea unei agriculturi rodnice, cu productii relativ constante.
De altfel, chiar stabilitatea imperiului in zona mediteraneana a fost posibila prin persistenta indelungata a climatului temperat, ceea ce a permis, printre altele, cultivarea pe scara larga a cerealelor, care alimentau orasele si garnizoanele. O cheie a succesului roman a constituit-o sistemul sau agricol organizat, bazat pe culturi adaptate regimului ecoclimatic mediteranean, cu productii abundente, excedentul fiind inmagazinat in silozurile imperiale, spre a asigura rezervele necesare pentru anii mai putin favorabili. in acest context s-a completat si amenajat reteaua de drumuri, fapt care a permis o aprovizionare sistematica a oraselor, intretinerea in bune conditii a armatei si satisfacerea (conform dictonului panem et circens) nevoilor alimentare primare ale fiecarui locuitor al imperiului. Pax romana s-a cimentat si prin integrarea popoarelor pe rand cucerite in structura imperiala, cu drepturi si obligatii bine definite. Din punct de vedere agricol, aceasta presupunea ca Roma garanta subzistenta lor, in conditiile in care le transfera metodele sale agrare de succes si, corelativ, cerea sa i se plateasca, cu titlu de tribut, o parte din respectiva productie. in acest mod romanii au reusit sa stapaneasca popoarele supuse, prin asigurarea satisfacerii nevoilor primare de supravietuire si ocuparea cu noua indeletnicire de producatori agricoli. Aceasta dependenta agro-climatica a pax romana crea insa si o mare vulnerabilitate a sa fata de variabilitatea conditiilor naturale, ceea ce avea sa se manifeste din plin in istoria imperiului.
Miracolul viking
Clima a avut un rol hotarator si in trasarea marilor cai de deplasare si afirmare geografico-istorica a vikingilor si construirea civilizatiei lor. Nu intamplator apogeul acesteia a avut loc in rastimpul 800-1200 e.n. cunoscut sub denumirea de Climatul Optim Medieval. Dezghetul zonelor din nord si regimul temperat instaurat in Europa le-au permis sa cutreiere cu barcile lor de-a lungul si de-a latul continentului si sa intemeieze asezari pana in Mediterana. Totodata noile circumstante climatice au sporit fertilitatea teritoriilor nordice, pana atunci sarace, au condus astfel la cresterea productiilor de alimente si drept consecinta au permis un avant demografic considerabil. in acest context general s-au declansat marile expeditii ale vikingilor. Asa se pare ca, in jurul anului 800 e.n. cu puternicile lor corabii, acestia au ajuns in Islanda; doua secole mai tarziu, o expeditie condusa de Erik cel Rosu atinge coastele Groenlandei, pe atunci atat de fertila si infloritoare incat a fost botezata "Green-land" (Pamantul verde). in sfarsit, plecand de pe tarmurile groenlandeze, trecand prin stramtoarea Davis si urmand curentul Labrador au ajuns pe coastele Americii de Nord unde, probabil, s-au si stabilit. Dupa cum clima favorabila le-a stimulat cresterea, reversul ei le-a adus apusul. Astfel, incepand cu anul 1200, pe masura ce Europa a intrat intr-o noua perioada de racire si marile subarctice au inceput un nou proces de inghet, navigatia pe aceste ape a devenit din ce in ce mai dificila, pana la a ajunge imposibila.
intr-o atare situatie, vikingii si-au strans panzele si au plecat spre alte zari, abandonandu-si asezarile si rutele de deplasare din nordul continentului, devenit iarasi un pamant acoperit de gheturi.
Misterioasa disparitie a civilizatiei Maya
Prabusirea brusca in jurul anilor 950 e.n. a civilizatiei maya, cu extraordinarele sale performante ramane inca o mare enigma. Cetatile in plina inflorire au fost parca abandonate, dar nu distruse. in mai putin de 50 de ani, populatia a disparut fara urma. Printre explicatiile cele mai plauzibile se numara si cea de ordin climatic: cresterea rapida a temperaturilor medii si transformarea regimului pluviometric au determinat schimbarea radicala a faunei si florei, migrarea masiva a parazitilor din zonele tropicale, noi boli si molime la care locuitorii maya nu au reusit sa reactioneze in tip util.
Evul mediu inghetat
Europa secolului al XIII-lea era un continent fragmentat, in care proliferau micile cetati fortificate, cu o proasta comunicare intre ele si in general cu drumuri rele. Comertul ramanea astfel firav si predomina o agricultura de subzistenta.
Binefacerile climatice - cu ierni mai moderate, absenta ingheturilor de primavara si veri indelungate  si calde - au permis cultivarea la altitudini si latitudini, in mod obisnuit improprii. in conditiile unei relative abundente de cereale a avut loc si o importanta crestere demografica.
Dupa aceasta perioada calma si fertila, in secolul al XIV-lea Europa a intrat in ceea ce se denumeste Mica Varsta de Gheata, care a durat pana in veacul al XIX-lea si a afectat mai ales nord-vestul continentului (Marea Britanie, tarile-de-Jos si Scandinavia). Dincolo de "varfurile" de frig atinse in ani precum 1600, 1710 si 1815, ceea ce a caracterizat aceasta epoca de ev mediu a fost o instabilitate climatica accentuata, cu o haotica si abrupta alternanta intre cicluri scurte de foarte frig si precipitatii intense si altele mai calde si secetoase.
Punctul care a marcat trecerea la noua era de frig medieval l-a constituit anul 1315; in timpul primaverii si verii sale a plouat intens si fara incetare, ceea ce a distrus recoltele care trebuiau sa hraneasca populatia in timpul iernii si sa asigure semintele pentru sezonul viitor. Apa cazuta a condus la alunecari de terenuri si astfel s-a inaugurat un ciclu de precipitatii continue care a durat 6 ani. O foamete cumplita a cuprins atunci Europa, care s-a soldat cu pierderea a un milion si jumatate de vieti omenesti.
Douazeci si cinci de ani mai tarziu, in 1340, continentul a cunoscut o mare epidemie de pesta bubonica, adusa  de prin Asia. intre veacurile XIV si XV au venit alte cicluri de frig si precipitatii excesive, iarasi cu foamete, context in care s-a pierdut, potrivit unor estimari, o treime din populatia europena, respectiv circa 20 de milioane de persoane.
Situatia a inceput sa se redreseze abia dupa 1450 cand, sfarsitul unor conflicte majore precum Razboiul de 100 de ani (1337-1453) s-a conjugat cu intrarea intr-o perioada cu conditii meteorologice mai bune care au permis satisfacerea nevoilor alimentare. in timpul Renasterii a fost din nou o etapa deosebit de tumultoasa, deopotriva din perspectiva vremurilor si a vremii. Numeroase au fost revoltele populare si razboaiele din motive religioase. in acelasi timp, s-a manifestat o efervescenta climatica fara precedent, in conditiile in care 6 episoade de intensa activitate vulcanica, cu eruptii majore au provocat bruste raciri. Una dintre acestea a generat un prim varf de maxima intensitate a Micii Varste de Gheata, cunoscut sub numele de Minimul lui Mauder (1680-1750).  in timpul acestor ani s-a inregistrat o acuta scadere a activitatii solare care a creat conditii cvasiglaciare. Toate acestea intr-un continent in care 90 la suta din populatie depindea de soarta fiecarei recolte!
Vitregia vremii a accentuat tensiunile economico-sociale, iar disperarea paturilor sarace a luat adesea forma revoltelor sau a stimulat o serie de migratii de masa, precum cea a 250 000 de portughezi care au luat calea Braziliei si a Africii. Cercul s-a inchis printr-o a doua mare foamete  care a bantuit Europa si i-a decimat iarasi populatia. De pilda, o treime din locuitorii Flandrei au murit din cauza lipsei de hrana si a bolilor aferente.
Racirea climei provoaca Revolutia franceza
O schimbare climatica relativ minora, datorata eruptiilor vulcanice a jucat un rol esential in provocarea unuia dintre evenimentele fondatoare ale istoriei moderne: Revolutia franceza de la 1789!
Astfel, cei 6 ani care au precedat-o au avut veri reci, cu recolte dezastruoase, ceea ce a condus la foamete si tensiuni sociale care au explodat sub forma revoltei. Aflat in Franta, B. Franklin descria astfel perioada: "O ceata constanta acoperea Europa ... E seara. Razele soarelui raman neputincioase in a o risipi. Efectele lor asupra incalzirii solului fusesera puternic diminuate. Astfel, suprafata ramasese aproape inghetata". Explicatia: in acea perioada mai multi vulcani din Islanda si Japonia au erupt, iar pulberea ridicata in atmosfera a diminuat considerabil radiatia solara de la sol si produs racirea accentuata a acestuia.
Omul preia initiativa schimbarilor climatice
Determinate de cauze exclusiv naturale pana spre anii 1800, cand s-a declansat revolutia industriala (bazata pe combustibili fosili: petrol, carbune, gaze naturale), schimbarile climatice au devenit in ultima suta de ani "fructul otravit" al civilizatiei umane. Emisiile de gaze poluante (CO2, metan, vaporii de apa) accentueaza excesiv fenomenul natural al efectului de sera, prin aceasta o noua incalzire globala, cu consecinta unor schimbari climatice bruste, radicale si globale.
Secolul 20 a cunoscut astfel o crestere de aproape 1oC a temperaturilor medii (cat in intregul mileniu!), cu accentuarea acestei tendinte in ultimele sale decenii si primele ale veacului urmator. Toamnele lungi si blandetea iernilor au favorizat, de pilda, desfasurarea "revolutiilor" din 1989, care au condus la "demontarea" comunismului in Europa Centrala si de Est. Sa ne amintim, de pilda, de temperaturile de peste 10oC din decembrie 1989 care au permis manifestantilor de la Timisoara, Bucuresti si din toata Romania sa protesteze in strada. in plan mai larg, noua incalzire globala poate anunta un al 6-lea val de disparitie majora a vietii pe Terra, in perspectiva lui 2100, cand specialistii prognozeaza ca va fi mai cald cu 1,8oC - 4,5oC, calota glaciala se va topi in mare parte, iar nivelul marilor si oceanelor va creste in mod considerabil.
in termeni concreti, cresterea temperaturii medii a atmosferei cu peste 2oC (astazi de circa 15oC) ar antrena ireversibilitatea mersului spre catastrofa climatica, de care ne mai despart doar 4oC, cand totul nu va mai arata asa cum a fost ...

http://www.historia....st-p-n-istoriei

Ca şi astăzi, clima temperat-continentală a teritoriului Daciei îi determina pe locuitorii săi să poarte două feluri de îmbrăcăminte: haine uşoare pentru perioadele calde şi haine mai groase pentru perioadele reci ale anului. Portul dacilor se diferenţia deci, în primul rând în funcţie de anotimp, apoi în funcţie de ocazii, vârsta, sex, adaptat bineînţeles şi ocupatiilor specifice.
“…Oamenii se feresc de gerurile grele îmbrăcând piei de animale şi pantaloni cusuţi*;     numai faţa li se vede din tot trupul.    Deseori auzi sunând firele de păr, când sunt mişcate, din pricina gheţii ce atârnă de ele    şi barba cea albă le străluceşte din pricina gerului care a pătruns-o.” – Ovidiu (48 a.Chr.-17 p.Chr.) – Tristele, III,10,19-22 *Romanii nu purtau pantaloni.
Usor de recunoscut în orice reprezentare imagistică, căciulile dacilor, cu nota specifică – vârful aplecat în față, erau confecţionate din material ţesut în casă pentru timp de vară sau din blană de miel pentru iarnă. Căciula dacică, numită pileus, era nu numai un acoperământ de cap, ci si un semn distinctiv. Dacii care purtau pileus – pileati –  făceau parte din pătura socială superioară, formată din aristocraţi (tarabostes) şi războinici. Cei din patură socială  inferioară – comati  (sing.:comatus) – nu purtau pileus, aveau capul descoperit. Nu deţinem informaţii certe referitoare la dreptul de a purta pileus, probabil acest drept era dat de ocupatia sau funcţia în cadrul comunitaţii, disponibilitatea si abilităţile  războinice, vârstă, poate chiar mărimea averii şi desigur, reprezenta o onoare. Probabil că acest drept putea fi dobândit pe parcursul vieţii, în funcţie de meritele fiecăruia. Am intâlnit în literatură şi termenul de „bonetă” dacică, probabil prin asociere cu „bonetă frigiană”, cu care se aseamănă, dar care era puțin mai înaltă. Cuvântul bonetă descrie un acoperământ de cap confecționat din pânză sau stofă, dar nu şi din blană. Termenul ar putea fi acceptat cred, doar în contextul unei explicatii: „căciula dacică avea forma unei bonete, cu vârful aplecat în față”, ca şi „opincile dacilor erau un fel de mocasini”. Prin urmare, mi se pare mult mai potrivit, mai românesc, termenul de căciulă dacică. Chiar şi astăzi, în anotimpul friguros, în foarte multe zone din România țăranii poarta căciuli din blană de miel (nu bonete), cu vârful îndoit în față sau într-o parte, asemenea dacilor. Toate căciulile sunt făcute din blană tăbăcită de miel, ale căror culori consacrate sunt negru, cafeniu şi gri-brumăriu, niciodată alb sau tărcat.

Am citat aici un fragment dintr-o lucrare, in care se descrie imbracamintea Dacilor (evident, determinata de clima de atunci)
Am subliniat cuvantul pileus. (caciula)
In meteorologie s-a pastrat acest termen in cadrul denumirii norilor cumulonimbus a caror parte superioara strapunge un alt strat de nori existent. Atunci norul pare a purta o caciula, de aici si denumirea "cumulonimbus pileus" (foto)

http://istoriesinumi...dardul-dacilor/

cumulonimbus pileus:

[ http://i1349.photobucket.com/albums/p747/Sarrah333/cumulonimbus___pileus_by_meteorolog-d56fs13_zpsooefwqhg.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Rixthinna, 21 May 2015 - 13:17.

 archaeus5, on 20 mai 2015 - 23:34, said:

omu a deschis un subiect, a pus o intrebare, e logic ce scrii tu aici?
tu ma intrebi, ce mai faci?, eu iti rapsund, "bati campii!", cine bate campii?

Am avut semestrul trecut un curs despre clima. Iar ideea e in felul urmator: in istoria lumii au existat etape de racire si incalzire globala. Perioada pe care o traim noi acum nu este cu nimic mai deosebita decat altele. Si in Imperiul Roman a fost o perioada foarte rece, iar apoi una foarte calduroasa. Nu exista o incalzire/racire globala mai pronuntata ca si in alta epoca istorica.

 itzi-bitzi, on 21 mai 2015 - 07:31, said:

pentru ca si acordul avea o initiere politica

 Barboso, on 20 mai 2015 - 23:13, said:

Buna dimineata!

@ Rixthinna, incearca, pe viitor, sa spargi informatia (interesanta, de altfel) in mai multe posturi mai scurte.  Un intreg tratat intr-un singur post este cam mult, totusi, in conditiile in care nu poti pune semn de carte, sa continui lectura mai tarziu, cand mai ai chef sau timp.  Asteapta sa mai scrie cineva ceva, sau sa treaca juma' de ora, ca sa nu-ti mai fie unite posturile.

 ccf_cristi, on 21 mai 2015 - 13:42, said:

Foarte interesanta opinia ta.   Si documentata...  

Edited by Barboso, 21 May 2015 - 13:44.

 Daian95, on 21 mai 2015 - 13:23, said:

Depinde cat ati aprofundat. Orice actiune poate fi notata sa zicem de la 1 la 10.
Ce nota ai da?

 Barboso, on 21 mai 2015 - 13:43, said:

Am ingrosat esentialul.
Cum se face ca pe chinezi, indieni, africani, sud-amercani ii doare-n cot de emisii. La ei, tot ce conteaza e sa bubuie economia.

@Barboso, nu exista timpul fizic. Cine va fi interesat, va citi. Puteam atasa doar url-uri.
simplu, rapid si eficient. oricum, acelea au fost articole preluate, ce voi spune eu va fi clar.

Un pic ma jeneaza tenta de disputa climatica a topicului, de aici si discutiile mai aprinse.
Interesante mi se par influentele climei si vremii asupra civilizatiei, in trecut.
Topicul poate lua aspecte speculative privind razboaie meteorologice, sau mai stiu eu...

Intru si in dispute climatice (incalzire, racire, ce va urma?) insa mai mult as vrea sa se discearna de catre cititor din informatia prezentata. orice argument climatic trece prin analize profunde si, cum sunt numerosi factori cu efecte de feed-back, uneori un stimul poate duce la un efect contrar.
Clima e influentata cel mai mult de motorul sau, Soarele.
Prin noile descoperiri de la CERN s-a evidentiat faptul ca un Soare in minim permite radiatiilor cosmice sa ajunga in cantitate mai mare pe Pamant (prin slabirea vantului solar, etc) fapt ce favorizeaza aparitia norilor stratiformi.
Prin acest fapt poate avea loc efectul de racire, si nu atat prin fluctuatia cantitatii de energie receptionata pe unitatea de suprafata.
Apoi, un efect de racire odata initiat, au loc alte efecte in cascada. Clima e sensibila, s-a dovedit ca schimbarile climatice au loc brusc in cele mai multe cazuri. Soarele urmeaza sa intre intr-o perioada cu activitate mai scazuta (pana spre 2030) si pot avea loc schimbari.

Edited by Rixthinna, 21 May 2015 - 14:00.

 Rixthinna, on 21 mai 2015 - 13:58, said:

Conteaza si impactul actiunii tale pe forum.
Normal e o lume libera, fiecare face ce vrea, la anumite forumuri insa e limitat numarul caracterelor dintr-un post. Ce-ai face atunci?

Trec la alt exemplu
Vrei sa-ti cumperi un vehicul, iar eu iti fac un tratat despre combustia interna explicat pentru toata lumea. L-ai citi?

 ccf_cristi, on 21 mai 2015 - 13:53, said:

E vorba de saracie. Iar tratatul este politic
Cand iti e frig mai conteaza ca arzi carbuni in soba? Ce e mai important? Sa nu-l poluezi pe tsunnami care merge la munca in masina noua cu aer conditionat si care poate contribuie sa saracia ta, sau viata ta, a copiilor tai si sa nu mori de frig?

Nu impactul actiunii pe forum ci in topic.
1) postarile au fost on topic
2) nu cred ca era mai estetic un post doar din url-uri.
3) nu e nimeni obligat sa citeasca, ma poate trece la ignore.
4) o sa tin cont de sfat.

Deci, da, aveam optiunea sa postez doar url- uri.
Si cred ca m-am incadrat, de obicei nr. caracterelor dintr-un post e limitat la 60 000 daca nu gresesc.

 Rixthinna, on 21 mai 2015 - 15:00, said:

N-o da-n extreme. N-a zis nimeni ca esti in afara subiectului ori ca nu e interesant ce scrii, n-a zis nimeni ca nu vrea sa te citeasca, calm down, e vorba de un feed-back la un subiect ale caror posturi se citesc in general la servici cate 2-3 minute sau acasa cam tot la fel.
Tu esti libera sa tii cont sau nu de chestiile astea. Nu au fost spuse cu rautate
E o parere a 2 users-i

 tsunnami, on 21 mai 2015 - 14:28, said:

Ce tratat?
E vorba de industrie. Nu e vorba de noua ta masina euro6, ca indianul face focul cu tulpina de mac, chinezul cu paiele de la orez, etc....
Industria polueaza cel mai mult.

 Rixthinna, on 21 mai 2015 - 13:58, said:

Ciclurile activitatii solare (numarul petelor solare) sunt legate de campul magnetic solar. Astfel un camp magnetic solar slab va permite radiatiei cosmice sa ajunga mai usor in atmosfera terestra unde va favoriza aparitia norilor si va produce racirea climei. Interesanta este si influenta asupra fenomenelor sociale, o analiza sumara aratand ca multe fenomene sociale extreme apar de obicei in perioada de maxim a activitatii solare. Revolutia americana, cea franceza, revolutia de la 1848, revolutia din Rusia (1905-1907) precum si marea revolutie rusa (1917) s-au produs in apropierea unor maxime ale activitatii solare. Un grafic dintr-o sursa care pare cat se poate de credibila. Este vorba de Adam Michalec secretarul societatii astronomice poloneze.

[ http://www.oa.uj.edu.pl/A.Michalec/sol_hist.gif - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Practic nu cred ca exista maxim solar din ultimul secol fara astfel de evenimente prin apropiere.

14 - rascoala din 1907
15 - intrarea Romaniei in primul razboi mondial, retragerea in Moldova; revolutia rusa din 1917; pacea de la Bucuresti
16 - debutul crizei economice 1929-1933
17 - inceputul celui de-al doilea razboi mondial
18 - abdicarea regelui 1947; nationalizarea 1948; inceputul colectivizarii 1949
19 - revolutia din Ungaria 1956; inceperea razboiului din Vietnam 1957
20 - invazia din Cehoslovacia 1968
21 - inceputul razboiul dintre Iran si Irak 1980
22 - caderea comunismului in estul Europei 1989; invazia din Kuwait 1990; destramarea URSS 1991
23 - atentatele de la World Trade Center din 2001
24 - "primavara araba" 2011 pana in prezent; Euromaidanul 2013, conflictul din Ucraina 2014

Edited by real32, 21 May 2015 - 16:02.

 ccf_cristi, on 21 mai 2015 - 15:55, said:

Tratatul de la Kyoto

Legatura cu masina mea Euro 100?
Tratatul ma face sa platesc mai scump. Dar am de unde si guvernul vrea mai multi bani. Iar eu in loc de Audi imi cumpar Renault, cel cu Renault, Dacia, cel cu Dacia, samd.
Eu am de unde
Chinezul care munceste-n mina, lu ala nu ii poti interzice sa se incalzeasca cu carbuni, ca ala moare

Acordul de la Kyoto a fost nascut pentru a pune o talpa Americii de catre Europa + Japonia

Aici e de mentionat prostia canadeza, eram acolo cand s-a intamplat.

Canada adera la acord si blameaza America
Lui Bush insa i se rupe-n 14

Odata cu acordul Canada reduce si planifica inchiderea centralelor pe carbune.
Ce facem cu minerii?
Pai e cerere de carbune? Da, ar putea vinde carbunele.
Unde?
In State.
Pentru faptul ca intern nu mai aveau nevoie de carbune si nu puteau concedia mii de mineri, carbunele s-a ieftinit si deci americanii in cumparau mai ieftin
Problema e ca nu exista centrale suficiente sa mentina nivelul de cerere de energie
Deci, ce face canadezul?
Pai nu poate opri dezvoltarea, asa ca trece la IMPORT de energie electrica.
Cererea e mare, accizele de energie electrica cresc si ele si deci se trece la importul de energie electrica din State.

Ce a facut Canada?
Consumul e la fel, numai ca mult mai scump si o gramada de bani se duc in State din buzunarul canadienilor.

Opresti centralele pe carbuni,
Exporti mai ieftin carbunii
Americanii cresc productia de electricitate si o vand inapoi la supra pret canadienilor, energie produsa cu carbune canadian.
Poluarea se mentine, numai ca cei care adera la acord pierd.


In pluc Canadienii nu mai militeaza pentru ca americanii sa treaca la aprobarea tratatului pentru ca ar ramane si fara energia aia, sau ar plati mult, mult mai mult peste posibilitatile ei, energia electrica.

Cam asta e politica externa a acordului

Edited by tsunnami, 21 May 2015 - 16:47.

 Rixthinna, on 21 mai 2015 - 13:44, said:

O sa caut cursul si am sa il postez. A fost chiar foarte interesant.

Pana si NASA a spus ca tot sistemul solar se afla intr-o perioada de incalzire din cauza activitatii soarelui care s-a intensificat mult in ultimii ani. De exemplu din cauza asta Marte a inceput sa aiba o atmosfera proprie, una primitiva si inexpirabila dar totusi o atmosfera.

Patrick Moore cofondator GreenPeace ne lamureste cum e cu scamatoria incalzirii globale, bun de ascultat pana la sfarsit:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/KUx2hgxXFfg?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Cercetatorii de la institutul de meteorologie german spun ca isteria incalzirii globale e nefondata stiintific: http://dailycaller.c...rming-hysteria/

Si ar mai fi o groaza de dovezi. Oricum eu imi aduc aminte de perioada (1998-2004 cam asa) in care stratul de ozon era MARE isterie care cica odata distrus nu se mai poate reface, ca freonul e rau, rau dar rau de tot, etc. S-a fasait abureala aia brusc odata cu intrarea in scena a lui Gore, stratul de ozon brusc a devenit total neinteresant, ba mai mult s-a descoperit (de fapt se stia de mult) ca ozonul se reface.
Vapoarele polueaza imens, cateva vapoare polueaza mai mult decat toate automobilele lumii la un loc plus minunile care le devarsa in ape si atmosfera atunci cand sunt spalate. Materium (parca) marinar de meserie ne spunea pe aici cu ce minuni se spala vapoarele. Avioanele iarasi polueaza mult mai mult ca automobilele. Dar astea nu sunt impozitate sau controlate, ba chiar au combustibilii partial subventionati.