Homosexualitate și (in)toleranță

Umanitatea a fost dintotdeauna divizată de anumite evenimente și situații ce i-au expus limitele, puterea de a-și folosi conștiința specific umană, de a accepta o schimbare și capacitatea de a le depăși. Problemele cu care ne confruntăm în fiecare zi, care au fost globalizate și aruncate în sfera publică internațională, sunt doar extensii care fac diferența dintre realitatea evolutivă și naturală, cea din planul secundar, și cea pe care o citim în ziare, o ascultăm la radio sau o privim la televizor.
Suntem puși în situația să judecăm involuntar probleme de genul homosexualității, fumatului excesiv ce cauzează cancer, obezității ca rezultat al globalizării industriei fast-food, deoarece ni sunt prezentate într-o manieră ce duce către o panică morală nejustificată. Modul în care industria media proiectează aceste probleme în spațiul public, obligă telespectatorul, cititorul sau ascultătorul să se pună în situația de a se compara cu această imagine deformată și excesiv promovată.
    Problema intervine atunci când modul de viață ales de către fiecare persoană devine subiect de judecată. Nimeni nu a forțat pe nimeni să devină obez, să fumeze sau să dețină o orientare sexuală diferită. Este un mod de viață, un fel de a fi sau o alegere personală ce nu poate fi judecată. Așa cum heterosexualii iubesc persoana de sex opus, așa și homosexualul își iubește aproapele. Ce se întâmplă atunci când acest fel de a fi începe să fie reprezentat în mod negativ în sfera publică de către autorități, fără niciun motiv anume? Populația este îndreptată către o cauză comună, indiferent dacă la origini, persoana ce se opune acestei cauze, poate ar fi avut o altă părere. Poziția majorității față de homosexualitate este susținută de obișnuința și comoditatea de a susține anumite păreri doar pentru că o altă persoană sau o instituție o susține, sau datorită faptului că a devenit subiect de propagandă în mass media, subiect de pe urma căruia, anumite facțiuni de ordin politic pot transforma o panică morală în profit substanțial.
    Încă din secolul al 19-lea au existat mișcări globale pentru a spori vizibilitatea și recunoașterea drepturilor legale ale cuplurilor homosexuale, incluzând drepturi pentru căsătorie, adopție, slujbe, servicii militare, asigurări medicale și reprezentare în spațiul public, pentru a diminua discriminarea față homosexualitate, deși către sfârșitul secolului  al 19-lea, homosexualitatea încă se considera a fi o boală al cărei leac poate fi găsit. Această clasificare ilogică a fost reținută de un număr mare de instituții medicale până în anul 1990 când Organizația Mondială a Sănătății a intervenit deoarece nu exista nicio dovadă substanțială a faptului că homosexualitatea reprezintă o rupere a unui ritm interior, o boală.
     Pe măsură ce studiile se intensificau iar mințile se deschideau, s-a dovedit faptul că o persoană nu își alege orientarea sexuală. Mai mult, nu există nicio dovadă a faptului că mediul în care o familie s-a format, educația sau copilăria unei persoane, joacă sau nu un rol în alegerea orientării sexuale. Astăzi se consideră faptul că homosexualitatea este un exemplu al unei evoluții atât normale cât și naturale cu privire la varietatea sexuală umană și nu este o cauză și nici o sursă al unui efect psihologic negativ. Pentru a intensifica ideea că homosexualitatea este o evoluție naturală a afecțiunii, s-a observat și documentat comportament homosexual în multe specii animale ce nu dețin conștiință sau liber arbitru. Însă, cu cât dovezile se intensificau în ambele tabere, ziua în care homosexualitatea ar fi intrat în normal se depărta. Normalul și obișnuitul nu necesită dovezi care să le confirme existența. Deși homosexualitatea nu a produs dovezi reale a faptului că reprezintă o influență negativă atât intrinsecă cât și cu privire a mediului în care acționează, există dovezi că discriminarea supranumită „homofobie”, cauzează efecte psihologice dăunătoare, în special față de copiii homosexuali sau bisexuali.
     Așa după cum se știe, cuvântul „homosexual” își capătă sensul datorită prefixului grecesc „homos” , care înseamnă „același”, reprezentând alegerea unei persoane de a construi o relație bazată pe iubire cu o persoană de același sex. Însă acestui cuvânt i-a fost denatură etimologia, iar poziția prefixului „același”, care îndeamnă indirect către toleranța și normalitate, pierde teren în fața prefixului „hetero”, care înseamnă „diferit”.  Pentru a purta cu cititorii mei un joc de natură lingvistică, de ce blamăm și stigmatizăm normalitatea atunci când homosexualii își doresc să devină „aceiași” cu restul lumii, pe când heterosexualitatea dorește să-și consolideze superioritatea ca o entitate „diferită”. De ce continuăm să aspirăm către normalitate când nu dispunem de toleranță?
     Din punct de vedere științific, este normal să existe o divizare a orientărilor sexuale, însă modul în care acest cuvânt este folosit în viața de zi cu zi nu promovează toleranță și nici normalitate. Discriminările se produc pe cale orală iar titlul de homosexual devine un stigmat într-o lume în care heterosexualitatea se consideră apogeul evoluției așa cum bărbatul alb de clasă mijlocie se considera net superior față de bărbatul sclav, de culoare. Însă această superioritate, deși nejustificată din punctul de vedere al exprimării feroce, își găsește realitatea, care a dispărut din argumentele expuse, în conceptul de reproducere. Homosexualitatea va fi întotdeauna o minoritate deoarece heterosexualitatea o susține exclusiv. Persoana homosexuală se va naște preponderent din grupuri heterosexuale și își va continua existența prin adopții tot din partea grupurilor heterosexuale. Această aroganță se justifică din punct de vedere natural însă umanitatea lipsește în continuare. Astfel, toleranța față de această minoritate va evolua într-o relație de simbioză dintre homosexualitate și heterosexualitate în care se va promova fericirea și iubirea ca moduri generale de viață și nu orientările sexuale.
    Prin comparație, cu ce diferă homofobia fața de rasism? Nu este tot o țintă în care să aruncăm săgeți deoarece am uitat de trăsătura care ne face oameni? Toleranța. Adunăm toată viața o mână de principii, din surse mai puțin propria conștiință, pe care le aruncăm în prima problemă pe care societatea ne-o aruncă în față. În momentul în care vom da dovadă de libertate în gândire și vom obține toleranță față de sine însuși, probleme inexistente, preum homosexualitatea, vor dispărea. Însă această toleranță este greu de obținut atâta timp cât a fost extrapolată și, în ziua de astăzi, depinde de anumiți factori precum religie, cultură și educație. Un punct de vedere care nu îți aparține este impus pe parcursul vieții de poziția statului și cea a religiei fața de subiectul homosexualității, devenind o puternică problemă politică. Și totuși, în ce constau problemele pe care homosexualitatea este acuzată că le ridică și cine le aruncă?
    Acuzațiile atribuite homosexualității au fost numeroase însă majoritatea s-au strâns în jurul unor puncte comune precum afecțiunea în văzul public, drepturi de căsătorie și adopție. Anumite voci influente din mass-media românească și-au asumat diferite poziții față de problema adopției ce urmăresc anumite fire logice dar care își pierd din strălucire. O anumită poziție mi-a atras atenția, o poziție care reduce homosexualitatea către un spectru obiectiv, îndepărtând-o din centrul primar al probemei, fapt ce îl consider un past înainte pentru normalitate. În centrul acestui punct de vedere, familia reprezintă o unitate reprezentativă în societate și una din entitățile juridice și statale ce-i stau ca pilon către evoluția și perpetuarea acesteia. Rolul familiei nu se învârte în jurul legăturilor din acei, cel puțin, doi membri, ci în jurul copilului, aceasta devenind cauza unificării a două persoane în căsătorie. Astfel, dezvoltarea societății se bazează pe cultivarea și susținerea copilului și construirea familiei în jurul acestuia. Copilul devine un obiect în lupta dintre homosexualitate și heterosexualitate pentru normalitate, acesta fiind pasat dintr-o tabără în alta, fără să fie ascultat. Factori precum educația și mediul în care acesta crește sunt ignorați, atâta timp cât discriminarea este în floare iar heterosexualitatea neprezentând un model al familiei perfecte.
     Problema pe care homosexualitatea este acuzată că o produce se regăsește în dreptul de a adopta, fapt ce întrerupe acest argument logic al poziției prezentată mai sus. Deoarece un cuplu homosexual nu se poate reproduce pe cale naturală, rolul familiei este în aparență subminat deoarece persoanele ce compun acest cuplu vor fi nevoite să recurgă la opțiuni precum adopție sau înseminare în Vitro, în cazul cuplurilor de lesbiene. Această poziție stă la baza tradiționalismului conservator. Astfel, acelui copil adoptat i se încalcă drepturile deoarece nu își poate alege familia în care se naște. Însă, această logică nu este perfectă deoarece se preocupă de homosexualitate și heterosexualitate ca doi piloni exclusivi iar problemele ridicate surclasează și alte cauze ce pot apărea. Există anumite ramificații ce contrabalansează inegalitățile din ambele tabere.
     Cuplurile heterosexuale trebuiesc a nu mai fi idealizate în comporație cu cele homosexuale. România este una din țările cu cei mai mulți orfani pe cap de locuitor din Europa. Zeci de mii de copii sunt abandonați, abuzați și l i se refuză dreptul de a resimți o formă de unitate familială care să le ofere siguranță și afecțiune. Cauza acestor abandonări sunt cuplurile heterosexuale. Astfel, reproducerea pe cale naturală devine lipsită de sens în situația în care persoanele respective nu dețin nivelul necesar de responsabilitate pentru a-și asuma cauzele acțiunilor sale. De ce să le interzicem cuplurilor homosexuale dreptul de a adopta? Răspunsul este cel puțin sumbru: influența asupra copilului și poziția discriminatorie pe care acesta o va avea într-o societate dominată de heterosexuali. Problema aici este circulară și infinită. Dacă societatea este cea care atât interzice acest drept homosexualilor cât și discriminează copilul crescut în acest mediu, de ce să nu schimbăm societatea și să evoluăm, pentru a promova normalitatea?
     Pentru a desluși motivul pentru care ideea unui cuplu homosexual este văzută ca un lucru anormal în societatea românească, mă voi întoarce la argumentul pe care l-am formulat la începutul articolului, acela al reprezentării în mass-media. În România, opinia publică față de homosexualitate a fost dintotdeauna împărțită in două falii ce sunt doar reproduceri în scară mică a imaginii homosexualității ce primează în Europa estică, fiind diferită de cea a Europei vestice, unde homosexualitatea este promovată ca etalon al normalității iar drepturile acestora au devenit constituționale. Această divizare îi are în prim plan pe cei toleranți care consideră că liberalizarea și așezarea homosexualității pe un plan al normalizării ar deveni un act de progres al societății românești din punctul de vedere al ideologiei populației cât și al reabilitării imaginii României în spațiul internațional; și pe cei tradiționaliști, care apără valorile familiei tradiționale, fiind astfel împotriva homosexualității. În timpul comunismului, homosexualitatea era considerată a fi împotriva scopurilor partidului de a promova perpetuarea societății. Articolul 200 din Codul Penal, acum celebru, declara relațiile de același sex interzise. Începutul secolului 21 s-a dovedit a fi productiv și a continuat liberalizarea ideologiei românești, guvernul adoptând o ordonanță de urgență în anul 2001 ce a abrogat articolul 200 din codul penal. Astfel au fost curmați aproximativ 70 de ani de discriminări pe motive sexuale, începute cu Codul Penal al lui Carol al Doilea care stigmatiza relația homosexuală. În anul 2005, primul marș homosexual din România are loc la București.
    Modul în care homosexualitatea este reprezentată în România a devenit fictiv și această etichetă a fost susținută atât de marșurile pro cât și cele împotriva homosexualității. Modul în care cetățeanul român privește problema homosexualității cât și imaginea generală a homosexualului este cel puțin hilară, atât timp cât agențiile media aleg să-și mărească audiența aducând diferite personaje în spațiul public ce jignesc și construiesc o imagine ce ridiculizează cetățeanul homosexual obișnuit. Datorită faptului că homosexualitatea este rar diferențiată de heterosexualitate prin metode ce țin de imaginea fizică a persoanei, acest fapt arată că vociferările ce sunt împotriva homosexualității se trezesc la viață doar când sunt ridicate cu un anumit scop.
La nivel internațional, homosexualitatea este cel puțin un subiect dificil, fiind divizată de modul în care religia și-a asumat geografic țările cât și nivelul de civilizație și toleranță prezent în diferite state. În majoritatea țărilor vestice atât europene, precum Spania, Franța și statele Scandinavice, cât și în majoritatea Statelor Unite ale Americii dar si în America de Sud, căsătoria homosexuală a fost legalizată. Datorită faptului că modul în care o persoana își primește religia ține de repartizarea geografică involuntară, homosexualitatea pulsează atât pozitiv cât și negativ pe întreaga planetă. În majoritatea Africii, precum și în țările din Orientul Mijlociu ce țin de religia musulmană, homosexualitatea este pedepsită cu închisoare pe viață și în unele state precum Iran și Nigeria, chiar și cu moartea. Astfel, societațile vestice au fost văzute ca etaloane ale gândirii deschise și progresului liberal, fiind susținătoare ale introducerii homosexualității într-un tipar ce ține de normal.
     În general, relația dintre religie și homosexualitate a fost dificilă, întotdeauna fiind încheiată cu desconsiderarea negativă a homosexualității în spațiul public. Descurajarea homosexualității de către religie a pornit dintr-un punct pasiv până când a ajuns în situația în care majoritatea religiilor predică faptul că homosexualitatea este un păcat. Poporul român este un popor preponderent creștin și majoritar, în funcție de cultura și mediul în care persoana s-a născut, profund bigot. Astfel, extrapolând către o scară europeană, homosexualitatea devine o problemă a granițelor geopolitice, ținând cont de modul în care țara respectivă a evoluat, modul în care instituțiile statului promovează gândirea liberală și religia în care poporul s-a născut. Datorită bigotismului accentuat în societatea românească, în special cel din zonele rurale, toleranța față de homosexualitate este dificil de regăsit în condițiile în care Biserica Ortodoxă Română nu o acceptă.
    Problema pe care homosexualitatea o regăsește în relația cu statul cât și cu religia este cea a cerințelor de uniune civilă care evoluează către drepturi de moștenire si reprezentare în spațiul public. Până când România va câștiga eticheta unei societăți evoluate, în urma unor schimbări ce vor curge într-o avalanșă iremediabilă, toleranța față de homosexualitate, sau lipsa ei, nu va fi prima problemă rezolvată deoarece aceasta reprezintă suma tuturor deficiențelor ce scot societatea românească din rândul celor evoluate. În urma acestor schimbări, dreptul de căsătorie va fi acceptat, în același mod în care societățile vestice au legalizat această practică. Datorită dualității statale, ce se împarte între conducerea oficială guvernamentală și influența neoficială a religiei, căsătoria în spațiul românesc se îndeplinește în urma binecuvântării în fața unui altar. În acest fel, este ilogic să ceri drepturi din partea unei instituții (în prezent neimpozitabile) precum Biserica Ortodoxă Română, care te reneagă.
     Din punctul meu de vedere, în afara ariilor obișnuite în care homosexualitatea se scaldă precum drepturi de reprezentare sau căsătorie, eu consider că homosexualitatea este, așa cum am afirmat mai sus dintr-un punct de vedere științific, o evoluție spirituală a modului în care iubirea se propagă. Astfel, se împarte în două ramuri: există homosexualitatea naturală și cea antropică, cauză de restricțiile impuse de heterosexualitate. Gândirea restrictivă impusă de majoritatea religiilor de pe glob, atribuind actului iubirii restricția acționării într-un cadru format de doi actori de același sex, a sedimentat aceată gândire pe inimile genrațiilor până când homosexualitatea a fost pusă pe același prag ca și criminalitatea. Cel ce își iubea aproapele într-un mod considerat anormal, simțea o nevoie intrinsecă să se ascundă, să-și pitească trăirile și sentimentele. Astfel, această atitudine a determinat homosexualitatea să devină o extensie o dorinței de rebeliune împotriva unor discriminări și restricții anormale.
    Pe de altă parte, există cursul naturii care a împins omul să-și dezvolte iubirea și a produs homosexualitatea naturală. Nu există element care să ne confere dreptul de a judeca ceea ce nu putem înțelege într-un mod rațional; iubirea și pe cei care o practică. Omul și-a fortificat poziția în prezent atât de vertiginos încât și-a alunecat ochii asupra învățăturilor scrise într-un mod ireversibil, actul evoluției devenind doar un produs al imaginației.
Ramificațiile afecțiunii pe care două persoane și le pot atribui au evoluat. Homosexualitatea înseamnă evoluție, înseamnă că putem găsi iubire nu doar în locul în care „tradiția” sau religia ne arată. Homosexualitatea este dovada faptului că sufletul deține o libertate profund interioară a cărui limitare sunt inexistente. Dacă nu regăsim toleranță în viața de zi cu zi sau în reprezentările pe care le primim, propun să inducem o toleranță în homosexualitate deoarece reprezintă dovada faptului că iubirea nu deține limite.
    În concluzie, intoleranța față de homosexualitate este nejustifiată și este produsul unor factori care au ca rol îndeplinirea unor programe politice de nivel înalt, precum reprezentările din mass-media și factori precum religia, ce nu pot fi combătuți dar nici acceptați, o alegere ce diferă de modul în care o persoană este culturalizată și spațiul geografic în care se naște, fapt ce îi conferă o religie. Astfel, consider că toleranța față de homosexualitate ar trebui să fie normală prin propria existență iar rezultatul evident, acela al aclimatizării problemelor lumești, să fie un factor internațional, ce va rezolva problemele de reprezentare și ideologie a populațiilor conduse imoral. Să deschidem ochii și să găsim cu adevărat problemele lumești. Homosexualitatea nu este una.

Ai dreptate. Mâine, poimâine mă trezesc cum vei susține toleranța la adresa pedofililor, necrofililor, zoofililor, etc. Că doar și ei au nevoi. Eu nu pricep ce e așa greu de priceput: avem niște organe cu funcționalitățile lor foarte clare. Dacă nu le folosim cum trebuie înseamnă că problema nu e la natură ci la capul unora.

La o revista ai incercat? Poate il publica in serial.

Puteai sa pui doar concluzia.

Sunt foarte de acord ca intoleranta fata de homosexualitate este nejustificata si ca nu constituie decat o marota folosita ca debuseu de unii, dar nici manifestarea exhaustiva nu prea ajuta, nu crezi?

Uite cum ar arata normalitatea.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/FuvCVdjsRk4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Si pe urma uita-te la pride parade. Parca e o diferenta, nu crezi?

Cand homosexualii vor incepe sa faca copii si sa-i creasca, am sa incep sa cred ca sunt normali la cap.
Pana atunci NU.

pierre_de_timp, on 05 august 2013 - 08:04, said:

Nu am încercat. L-am postat doar pe blog. (alexgrama.com)

Edited by anies0, 05 August 2013 - 08:22.

iar plateste accept pe careva sa ridice-n slavi poponautii ?

dan-s, on 05 august 2013 - 07:50, said:

Incet, incet, in directia aia ne indreptam.

Pe mine personal nu ma deranjeaza homosexualitatea in sine, ci modul lor de expunere. Homosexualitatea nu e o problema la fel cum marihuana nu e o problema.
Din intamplare, am trait si intr-o societate care tolereaza minoritatile sexuale, chiar le premiaza. In Suedia, spectacolele generate de parada minoritatilor sexuale dureaza o saptamana si ocupa tot centrul Stockholmului. O fac in asa fel incat atrag si persoanele normale la spectacole, si, chiar si copiilor li se pare foarte atragator. Aici am vrut sa ajung, la perversitatea lor in toate directiile. Atrag persoane usor de influentat(copii) in curentul lor. Pe mine asta ma deranjeaza. Cat timp si-o trag in mediu privat, sa faca ce-or vrea.
Pe scurt, ii tolerez atata timp cat nu-mi invadeaza spatiul. Prefer sa pastrez interactiunile la minimum cu minoritatile sexuale, si in niciun caz nu doresc sa fiu asaltat de "agentii comerciali ai homosexualitatii" cu clasicul cliseu: "nu vrei sa incerci ceva diferit? poate-ti place!". Cand aud propozitii de genul imi utilizez autocontrolul la maxim.

Edited by Getodacul, 05 August 2013 - 08:31.

Quote

S-o crezi tu ca fumatorii si obezii nu sunt judecati.

Bre, Eşti cumva Alex Grama ? Dacă nu, pune naibii ghilimele şi sursa textului, că aşa-i frumos şi normal (chiar dacă sîntem în România).

Despre textul propriu-zis, e frumos scris, dar e plin de bullshit-uri. De cînd s-a inventat omul social, s-au inventat şi regulile (de convieţuire) socială. Aşa, de exemplu au fost considerate crime sau fărădelegi (chiar dacă nu existau legi scrise în acest sens) omorul şi furtul, care se pedepseau de către cei din jur, ca să poată fi posibilă convieţuirea.

Nu poţi să vii acuma să zici că nu e treaba celor din jur ce fac doi p0ponari cînd nu-i vede nimeni. Sexul între heterosexuali are, pe lîngă partea de plăcere, şi partea de perpetuare a speciei, ceea ce-l face acceptabil şi integrabil în comunitate (se formează cupluri -numite familii- care unesc cele două sexe cu ceea ce pot aduce fiecare în creşterea fiecărui urmaş).

Pe cînd sexul şi cuplurile homosexuale au la bază doar plăcerea, care e pusă deasupra a ceea ce înseamnă interesele unui copil (sau a societăţii în care trăieşti). Nici în sexul heterosexual, futaiul doar de plăcere nu e de lăudat, chiar dacă e practicat la scară mare, aşa cum să mănînci doar de plăcere (şi dup-aia să te plîngi că eşti umflat ca porcu') nu e vreo virtute.

PS. Mda, văd că spui că tu eşti autorul textului de pe blogul respectiv. Atunci ia şi pune-ţi link-ul.

River_Song, on 05 august 2013 - 08:36, said:

la fel prostii si uratii. Cred ca mai degraba se refera la implacabilitatea unei stari pe care nu ar fi umanist sa o judeci. Cam ca la invalizi sau handicapati.

stormwatch, on 05 august 2013 - 08:37, said:

Eu sunt însă am mai postat o dată ceva cu link şi mi-a fost ştearsă postarea.

http://alexgrama.com...si-intoleranta/

Cum ma sa poti sa sustii niste nenorociti ca gay ? Esti om sau animal ? : ) )

Quote

Ma, sa fie, deci homosexualii nu-s defecti, sunt, de fapt, un stadiu superior de dezvoltare fata de prostii astia de hetero.

Ca sa nu mai zic ca acelasi ,,argument" (ca e o afirmatie, nu un argument) se poate aplica necrofililor.

Quote

stormwatch, on 05 august 2013 - 08:37, said:

Au fost considerate crime si o religie diferita, o culoare diferita a pielii, un curent de gandire diferit, etc, etc, etc. Consideri ca astfel de tampitenii au facut posibila convieturiea, sau au propagat ura si prostia?

au mai fost zeci de topicuri pe tema asta...eu as spune ca este falsa problema intolerantei vs tolerantei fata de homosexuali...in primul rand EI SINGURI isi fac rau promovand cu indarjire acele marsuri de parca societatea ar fi obligata sa-i admire...cata vreme acestia raman in dormitor nu este nicio problema dar atata timp cat ma obligi sa accept o asemenea aberatie promovandu-i desantat in mass-media si pe strazi atunci avem o problema...
in spiritul asta ar trebui organizate marsuri ale pedofililor, zoofililor, etc.ca doar nu a tras nimeni linie sa spuna ca homosexualii au drepturi dar ceilalti nu....
nu judec pe nimeni insa din pct.de vedere biologic ei sunt o aberatie a naturii ce trebuie sa ramana cat mai anonima.

Eu am reusit sa ma culc cu o groaza de femei, pretinzand initial ca-s homosexual. Deci..exista si avantaje.