pauza intre constructia la rosu si finiselile interioare

Mie zidarii mi-au spus ca musai trebuie sa-i dea un strop de tencuiala pe exterior pana da frigul si zapada ca altfel ingheata nu  stiu ce din caramida. Eu vreau sa izolez casa fara a mai da tencuiala si asta la primavara asa ca la iarna am sa o las doar acoperita cu tabla,   cu folie si scanduri in geam si cum o da caldura la primavara ma apuc de ea. Cred ca este bine sa aiba si un pic de tencuiala exterioara insa numai am bani iar zidarii cred ca au gasit o '' vaca de muls'

life, si ceilati, desii pare greu de crezut ,casa se aseaza, cu cat e mai mare cu atat se aseaza mai mult ( catedral plaza are luata in calcul o tasare de 50mm)si e fundata pe piloti forati, alfel spus mai bine nu se poate, dar totusi vb de o structura rigida si asezarea ei nu are legatura cu a face sau nu finisajele. Asta e clar.

Respiratia este chiar o vb din popr,

Plimbarea vaporilor de apă

Deși sună mai neobișnuit aceasta este realitatea: vaporii de apă din încăperile noastre se plimbă (și) prin ?pereții exteriori, în drumul lor dinspre interior spre exterior.

Cauza este simplă.

Iarna, la temperaturi negative de ?10?-20 oC, aerul exterior are umidități relative ridicate (peste 85%), dar un conținut sărac în vapori de apă (pentru cunoscători: la minus 14 oC sub 1 gram de apă la 1 kg de aer uscat; care vapori de apă exercită o presiune parțială de cca. 1 milibar).

În același timp, în încăperile noastre, la temperaturi de cca. +22 oC se găsesc de cca. 8 ori mai mulți vapori de apă, care exercita o presiune pe fața interioara a peretelui de cca. 13 ori mai mare decât o fac vaporii de apa pe fața exterioara a aceluiași perete (mai precis: la +22 oC și 50% umiditate relativă, conținutul absolut de vapori de apă este de cca. 8,5 grame per 1 kg de aer uscat iar presiunea parțială exercitată de aceștia este de cca. 13,5 mbar).

Consecința o putem intui imediat: vaporii de apa de al interior având o presiune mai mare decât cei de afară, călătoresc pe ruta de la interior - la exterior.

Cele de mai înainte vin să ne dezvăluie un fapt real dar mai puțin sesizabil: peste tot în atmosfera pe lângă aer se afla în permanență, mai mulți sau mai puțini vapori de apă.

Mai mult, vaporii de apă se află ?împrăștiați? și în pereți, în materialele de construcție din care sunt făcuți aceștia; pentru ca pentru realizarea acestora se folosește (multă) apă.

Practic, știm cu toții că o casă nouă prezintă un grad inițial ridicat de umezeală.

După evaporarea masivă a acesteia, în pereți rămâne o cantitate minimă de vapori de apa care rămân supuși presiunilor (parțiale ale) vaporilor de apa din exteriorul, respectiv, din interiorul peretelui.

În acest fel, de regulă iarna, ?curgerea prin pereți? a vaporilor de apă se face de la interior spre exterior.

Problemele apar când vaporii de apa, din perete sau de pe fața interioara a peretelui, ajung la saturație.



Ce este saturația

Mai în glumă, mai în serios, la saturație vaporii de apa, datorita condițiilor particulare în care se afla, se ?satură sa mai rămână vapori de apa și redevin ?(picături de) apă lichidă.

Așa cum știm, aerul atmosferic este format, în stare normală (la presiuni și temperaturi uzuale) dintr-un amestec de gaze și vapori de apă.

Spre pildă, într-un metru cub de aer, la +20 oC și presiunea atmosferica normală (1 bar sau, pe stil vechi, 760 mm coloană de mercur) cantitatea maximă de apă sub formă de vapori care poate fi reținuta de 1 kg de aer uscat este de cca. 15 grame (cu completarea mai riguroasă: și care are presiunea de saturație de cca. 23,5 mbar).

Dacă încercăm să introducem o cantitate suplimentară de vapori de apa aceștia vor condensa (pentru curioși: vaporii cei noi vor exercita o presiune suplimentară față de presiunea parțială inițială, care depășind presiunea de saturație, conduc la producerea condensării).

Este ceea ce numim atingerea punctului de saturare a aerului.

Luând drept exemplu o încăpere din casa noastră, cu dimensiunile, L x l x H = 4 x 5 x 2.8 și volumul, V= 56 m3, în care se află 4 persoane în stare de repaus, iar camera nu este aerisită (este dotată cu geamuri fixe tip ?termopan?), ?producția? de vapori de apă ajunge la 4 x 40 g apă/ oră*pers = 160 g apă/ oră.

În acest caz presiunea de saturație se atinge după cca. 4,5 ore.

Dacă cele 2 persoane efectuează o muncă fizica ușoară cele 9 ore se ?scurtează? la cca. 3 ore.



Zonele de condensare

Unde se condensează vaporii de apă ajunși la saturație ?

În cel puțin două locuri, neprielnice nouă: pe suprafața dinspre încăpere a peretelui exterior și/sau chiar în interiorul peretelui.

Pe perete. Aici vaporii de apă vor condensa (iarna), în primul rând pe zonele de perete care s-au răcit atât de mult încât au temperatura sub aceea a punctului de rouă a aerului.

Spre exemplu, în cazul unei încăperii, în care se înregistrează în aer + 20 oC și pe peretele exterior +18 oC, condensul începe sa se depună (pe suprafața peretelui) imediat ce umiditatea relativă atinge 90% adică, în aer, vaporii de apă depășesc valoarea de 13 g/ kg aer uscat.

Cu cât peretele este mai slab izolat, și temperatura sa superficială se micșorează, cu atât condensul începe să apară mai repede.

În perete. Acesta este un caz la fel de grav, cu diferența că, dacă în primul caz apar igrasia și coloniile de ciuperci (cu impact nociv asupra sănătății locatarilor), în al doilea caz se poate distruge peretele.

Spusă în cuvinte cât mai simple, situația se poate rezuma astfel: dacă în drumul vaporilor de apă, de la interior la exterior (condiționați de permisivitățile la vapori ale diferitelor straturi componente ale peretelui), apar porțiuni interioare ale zidului, în care se depășește presiunea de saturație a vaporilor, acolo se produce și se acumulează condensul (vaporii devin lichid).

Dacă în timpul verii, când zidul exterior se încălzește, aceste depozite se evaporă, situația este simplificată.

În plus, dacă depozitele de condens nu dispar în timpul verii, avem de-a face cu o acumulare progresivă, multianuală, de apă în perete; în condiții de temperatură negative (sub zero grade Celsius), condensul în cauză poate îngheța, distrugând zidul.